Actual: Sf. sf. Mc. Iosif (Petrovîh), mitropolitul Petrogradului. Scrisoare către fiii duhovnicești

0
324

(Scrisă de mitropolitul Iosif în exilul din Kazahstan, probabil în anul 1934. Originalul scrisorii nu s-a păstrat. Copiile transcrise se păstrau în obștile iosefite)

Sufletului întristat în mijlocul vâltorilor mării lumești de azi

Nu este minciunos cuvântul Domnului care a promis să rămână cu noi până la sfârșitul veacului și să păstreze Biserica Sa nebiruită de porțile iadului, adică chiar și în fața prăpastiei morții. Da, astăzi suntem în fața morții, și mulți poate că vor și muri; Biserica lui Hristos se va micșora, poate că din nou până la 12, ca la începutul întemeierii sale. Căci nu pot să nu să se împlinească și așa cuvinte a Domnului: „Fiul Omului venind va găsi oare credință pe pământ?”. Toate se fac după providența dumnezeiască, oamenii nu pot adăuga sau scoate măcar o iotă. Cei ce nu-și doresc pierzarea – sunt mai mult asigurați împotriva ei, și se poate chiar spune: iadul va fi doar pentru acei care singuri îl vor. Astfel acest adevăr să fie întâi de toate alinare și întărire pentru cei ce deznădăjduiesc din cauza faptelor ce se petrec în lume. Lipsurile aduse în bisericile Domnului precum fastul de mai înainte al Sfintelor slujbe, strălucitele adunări ale sfințiților slujitori și cântări de cor asemenea glasurilor îngerești, și altele asemenea – desigur aduc tristețe și sunt vrednice de milă, dar nu e îndepărtată de la noi slujirea lăuntrică lui Dumnezeu, în liniște și umilință, și în concentrarea duhului în lăuntrul nostru. Asemenea celor de pe cunoscuta corabie ”Celiuskin” [1], care nu au murit, ci și-au putut organiza o viață suportabilă pe bucățile amăgitoare ale unui ghețar plutitor, până au fost înălțați din adâncurile ce le amenințau cu pieirea pe aripile avioanelor, așa și noi, după naufragiul vrednic de plâns al corăbiilor noastre duhovnicești, nu trebuie să ne panicăm și să pierdem stăpânirea de sine și nădejdea în mântuire, ci trebuie să ne acomodăm liniștiți la noile condiții, străduindu-ne în fel și chip, deși în forme mai puțin fastuoase, să continuăm lucrarea rugăciunii noastre de slujire Domnului cu bucurie de Dânsul ”în psalmi și în cântări duhovnicești”, după cum s-au rugat în primele timpuri Apostolii și toți credincioșii creștini.

Oare au existat pe atunci biserici la fel de frumoase ca acum, clopote și slujbe cu fast? Și oare lipsa acestor lucruri îi încurca [pe cei de atunci] să se aprindă cu așa o dragoste către Domnul, pe care nu au cunoscut-o toate veacurile care au urmat? Iar cei cei ce locuiau în pustie, de bunăvoie petrecând zeci de ani în depărtare de lăcașurile sfinte, oare nu merită cu atât mai mult invidia noastră duhovnicească decât cei ce locuiesc între biserici și slujbe cu fast, și cu toate acestea nu ajung la apropiere de Domnul și bucurie de Dânsul?

Voi, cei lipsiți de bucuriile de mai înainte, de a vă ruga în bisericile Domnului, țineți minte – nu sunteți lipsiți de datoria de a vă orândui propria viață prin rugăciune și nu sunteți lipsiți de această posibilitate, spre deosebire de posibilitatea de a-i avea mereu în preajmă pe slujitorii lui Hristos și de a vă folosi de sprijinul și de hrana lor duhovnicească. Și fără de ei trebuie să vă petreceți viața în așa fel de parcă ați fi voi înșivă preoți, aducând viețile voastre în jertfă Domnului prin răbdarea tuturor scârbelor și lipsurilor, prin neîncetata rugăciune către Dânsul în suflet, prin pomenirea Lui cu dragoste și mulțumire de toate milele Lui, de scârbe și bucurii, și a râvni mântuirea Lui, când El va trimite Îngerii Săi să înalțe sufletele voastre de la amărăciunile lumești și din primejdii și pe aripile lor vă vor înălța către Dânsul, unde nu va fi ”durere, nici scârbă, nici suspinare”. Iar până atunci să faceți rost de textele sfintelor slujbe, tipărite sau transcrise, și de cărți de rugăciuni și ”cântați Dumnezeului nostru”, cântați cu pricepere, după cum puteți și cât veți reuși în rugăciunile din casele voastre de rugăciuni sau prin colțuri, în timpul special dedicat Lui, liber de alte griji sau munci.

Cărțile slujbelor noastre sunt un izvor nesecat de mângâieri duhovnicești, și cine nu poate să le folosească?

Numai Psaltirea ce valoare are: ea cuprinde, asemenea unei pânze, toate celelalte cărți de rugăciuni și cântări duhovnicești. Deci nu vă împuținați cu duhul și harul Domnului fie cu voi. Amin.

Mitropolitul Iosif

[1] Celiuskin (Челюскин) – corabie sovietică de construcție Daneză din anul 1933. Cunoscută prin naufragiul suferit în Marea Ciukotsk, de la marginea Oceanului Arctic, în urma căruia 104 oameni au rămas să trăiască 2 luni pe ghețari în condițiile iernii nordice. După acest termen toți 104 oameni au fost salvați.

Sursa: М.С. Сахаров. Л.Е. Сикорская. Священномученик Иосиф Митрополит Петроградский. Жизнеописание и труды. 2006. Стр. 202-203 apud eshatologia.org

Traducere: Lumea-Ortodoxă.ro

Print Friendly, PDF & Email