Ultima oră: Părintele Paisie Prodromitul a fost exclus din sinaxa schitului Prodromu de pe Athos

”Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.”
Evanghelia după Ioan 15, 20-22

Pe 27 iulie 2017, Ieroschimonahul Paisie Prodromitul, Epitropul I al schitului românesc Prodromu de pe muntele Athos, a fost exclus din Sinaxa schitului la numai 4 zile de la difuzarea mesajului său în public. Acuzația invocată pentru excluderea sa a fost divulgarea ”secretelor profesionale”.

De fapt, precum poate vedea oricine în mesajul său, Părintele Paisie Prodromitul divulgă nimic altceva decît adevărul celor întîmplate în schitul Prodromu de după sinodul tîlhăresc din Creta și demască minciunile ultimului comunicat al schitului semnat și difuzat samavolnic de către stareț, Atanasie Prodromitul.

Observăm tot mai acută prigoana mărturisitorilor care au mai rămas pe muntele Athos, dar și prigoana care o dezlănțuie ecumeniștii în toată lumea împotriva mărturisitorilor, dar mai ales împotriva Adevărului, antrenîndu-i în aceasta și pe ortodocșii ”cuminți” ce se conformează akedic politicii duse de ereziarhi și slugile lor.

Dumnezeu să-l întărească pe Părintele Paisie Prodromitul și pe toți mărturisitorii Adevărului!

Vezi și:

Replica Epitropului I al schitului Prodromu, ieroschimonahul Paisie, la comunicatul ”oficial” emis la 26.06.2017

Scrisoarea unor părinţi aghioriţi către Sf. Chinotită a Muntelui Athos şi cei 20 de egumeni de mănăstiri atonite

Monahii aghioriţi nepomenitori: Conferinţe în România, 10-15 octombrie 2016

După cîte ne anunţă Asociaţia ASTRADROM şi administratorul blogului Saccsiv, conferinţa ţinută duminica, 9 octombrie 2016, la Oradea s-a bucurat de mare succes. Aceasta demonstrează un lucru important – creştinii ortodocşi români sînt încă vii duhovniceşte, iubitori şi căutători de Adevăr, şi nu sînt gata să se integreze în „biserica” ecumenistă a lui Antihrist, dătătoare-de-moarte-duhovnicească, ce se luptă din răsputeri să imite şi să înlocuiască Biserica lui Hristos cea Una – Ortodoxă.

Acesta este şi motivul pentru care aceşti monahi nepomenitori (care nu-l mai pomenesc pe Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului la Sfintele slujbe şi nici nu participă acolo unde sînt pomeniţi ierarhii ecumenişti), Sava Lavriotul, Flavian Xiropotamul, Efrem şi Nicodim Prodromitul, au fost invitaţi să ţină conferinţe toată săptămîna ce urmează în mai multe oraşe din România.

Itinerarul conferinţelor e precum urmează:

Luni, 10 octombrie, ora 17:00 – Beiuş – sala mare a primăriei Beiuş

Marţi, 11 octombrie, ora 18:00 – Piatra Neamţ – Teatrul Tineretului

Miercuri, 12 octombrie, ora 17:30 – Iaşi – Grand Hotel Traian, sala Eminescu

Joi, 13 octombrie, ora 18:00 – Roman – Casa de Cultură

Vineri, 14 octombrie, ora 18:00 – Braşov – Hotel Aro Palace, sala Europa

Sîmbăta, 15 octombrie, ora 12:00 – Bucureşti – sala A.G.I.R., lîngă Piaţa Romană, bd. Dacia 26-28

Dumnezeu S-ajute!

Sursa: Saccsiv

Vezi şi:

IMPORTANT! 7 întrebări adresate monahilor aghioriţi invitaţi de ASTRADROM în România

IMPORTANT! 7 întrebări adresate monahilor aghioriţi invitaţi de ASTRADROM în România

Am rămas plăcut surprinşi de iniţiativa asociaţiei ASTRADROM de a-i invita pe monahii aghioriţi, Sava Lavriotul, Flavian Xiropotamul, Efrem şi Nicodim Prodromitul, să ţină conferinţe la Oradea şi Beiuş pe 9 şi 10 octombrie 2016.
În urma tulburărilor provocate de oficializarea ecumenismului în Biserica Ortodoxă prin desfăşurarea aşa numitului Sinod din Creta din anul curent, asemenea conferinţe sînt binevenite dacă au drept scop informarea creştinilor şi lupta cu erezia ecumenistă conform Predaniei Bisericii.
Datorită distanţei mari de deplasare, dar şi a unui interes sporit al creştinilor ce nu vor putea participa fizic la aceste evenimente, rugăm organizatorii conferinţelor să asigure înregistrarea video a acestora şi difuzarea lor pe internet în cel mai scurt timp posibil.
În acest context am dori să adresăm cîteva întrebări monahilor aghioriţi ce au întrerupt deja pomenirea Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, în special monahului Sava Lavriotul, pentru a aduce lumină asupra unor nelămuriri ce le avem.
Rugăm cunoscătorii de limbă greacă, eventual – monahii români aghioriţi, să adreseze aceste întrebări în timpul conferinţei din Oradea, astfel ca să putem afla răspunsurile prin înregistrarea video.
Rămînînd recunoscători organizatorilor şi rugîndu-ne Domnului nostru Iisus Hristos pentru buna desfăşurare a acestor conferinţe, adresăm următoarele întrebări:

 

1. În opinia anumitor teologi, aplicarea canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol (861 d.Hr.) ar fi un protest faţă de ierarh. Înţelegem prin acest lucru că ierarhul care afirmă erezii în public şi persistă îndărătnic în ele, alături de ierarhii ce îngăduie ereziile acestuia şi păstrează comuniunea cu el, nu sînt pseudo-episcopi, minciuno-episcopi precum spune canonul şi interpretarea acestuia, ci ierarhi ortodocşi care pe alocuri sau la moment au greşit. Întrebarea noastră este: Încetarea pomenirii ierarhilor ecumenişti şi a celor în comuniune cu ei în baza canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol este doar un protest faţă de aceştia, o exprimare a dezacordului cu erezia lor sau este o îngrădire de erezia lor, o despărţire de erezie şi rămînere în Trupul Bisericii lui Hristos, recunoscîndu-i pe aceştia ca nemaiavînd autoritate ierarhică?

2. Creştinul, indiferent de rangul său ierarhic, care persistă în erezie după prima şi a doua mustrare, este sau nu este eretic înainte de condamnarea sinodală sau de excomunicarea oficială a sa?

3. Canoanele, ce interzic împreună-rugăciunea cu ereticii şi participarea la slujbele săvîrşite de ei, inclusiv cele ce interzic primirea ereticilor în Biserică pentru slujire ca şi clerici, se aplică şi în cazul ereticilor ecumenişti?

4. Dacă 2, 3 sau mai mulţi episcopi ortodocşi întrerup comuniunea cu ecumeniştii, au ei dreptul să se întrunească într-un sinod ca să condamne erezia ecumenistă şi pe ecumenişti? Dacă se va întîmpla aşa ceva, cum să se raporteze creştinii de rînd la hotărîrile acestui sinod, mai ales că ereticii din Biserica oficială i-ar prigoni pe aceşti episcopi, numindu-i schismatici sau i-ar defăima în orice alt chip?

5. Anatema din 1983 pronunţată de BORuD [1] împotriva ecumenismului şi a celor ce conştient sînt în comuniune cu ecumeniştii o putem considera valabilă? Cum să ne raportăm la hotărîrea acestui sinod?

6. În enciclica Patriarhiei Ecumenice din 1920 se spune că primul pas de apropiere de eterodocşi este adoptarea unui calendar comun cu aceştia. Consideraţi că reforma calendarului savîrşită în 1923-1924 în Biserica Ortodoxă este o manifestare a ecumenismului?

7. Mănăstirea Esfigmenu de pe muntele Athos nu mai este în comuniune cu Patriarhia Ecumenică de cîteva decenii, tot din motiv de erezie ecumenistă, în baza aplicării canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol. Poziţia ecleziologică a mănăstirii Esfigmenu este sau nu este diferită de cea a monahilor aghioriţi ce au încetat comuniunea cu ecumenismul mai recent? Ce-i împiedică pe monahii aghioriţi nepomenitori să fie în comuniune cu monahii aghioriţi de la Esfigmenu? 

 

[1] Anatema contra ecumenismului pronunţată în 1983 de ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora este, de cele mai dese ori, ignorată. Înţelegem că acest lucru se petrece, cel mai probabil, din motiv că vreme îndelungată  – pînă în 2007 – Biserica Ortodoxă Rusă din Diasporă (BORuD) nu a fost în comuniune euharistică cu Patriarhia Moscovei (PM), din motiv de erezie serghianistă şi ecumenistă, şi nici nu făcea parte din aşa numita „Ortodoxie Mondială”, PM considerînd BORuD o structură ecleziastică schismatică. Cu toate acestea, activitatea diferitor reprezentanţi ai BORuD, cum ar fi scrierile ierahilor Ioan (Maximovici) de San Francisco, Averchie (Tauşev) de Jordanville, Filaret (Voznesenski) al New Yorkului, ale Cuviosului Serafim (Rose) de la Platina, au fost pe larg raspîndite şi receptate de creştinii ortodocşi din întreaga lume înainte de 2007, fiind astăzi arhicunoscuţi. Acest fapt a determinat şi decizia PM de a canoniza oficial, după 1990, pe Sfintii Ioan de Kronstadt (ce fusese multă vreme blasfemiat în perioada sovietică de însăşi PM), Noii mucenici şi mărturisitori ai Rusiei, Mucenicul Ţar Nicolae al II-lea cu familia sa, sfinţi ce fuseseră canonizaţi de BORuD cu mult timp înainte.

 

Trimitem aceste întrebări pe adresa de email a asociaţiei ASTRADROM şi rugăm respectuos ca acestea să fie difuzate în timpul conferinţei de la Oradea din 9 octombrie 2016.

Vă mulţumim anticipat!

Dumnezeu să Vă ajute şi să ne întărească!

 
Redacţia Lumea Ortodoxă,
8 octombrie 2016

Lupta cea bună: cum s-a petrecut ieşirea Bisericii Georgiei din Consiliul Mondial al bisericilor în 1997

În anul 1997 Biserica Georgiei a părăsit principala instituţie ecumenistă – Consiliul Mondial al bisericilor. Spre deosebire de trista situaţie pe care o putem vedea astăzi în bisericile ortodoxe membre ale CMB, atunci în fruntea luptei anti-ecumeniste s-au aflat cele mai importante mănăstiri georgiene.

La scurt timp după sărbătorile Pascale din acel an, stareţii celor 4 mănăstiri au declarat într-o scrisoare deschisă că întrerup comuniunea euharistică cu Patriarhul Ilia II din cauza ereziei ecumeniste. Astfel, scrisoarea a fost semnată de stareţul mănăstirii cuviosului Şio-Mgvim, arhimandritul Gheorghe, stareţul Lavrei cuviosului David Gareja, arhimandritul Grigorie, stareţul mănăstirii Betania, ieromonahul Agheu, şi stareţul mănăstirii Zarzma, arhimandritul Gheorghe.

„Biserica în care îşi găseşte loc urâciunea învăţăturilor eretice se face asemenea Sodomei” – scriau monahii în adresarea lor. „Îndurat şi milostiv este Domnul şi aşa cum pentru dreptul Lot a fost amânată pedeapsa Sodomei, aşa pentru dreptcredincioşii robii Săi El până la o vreme nu îşi ia harul Sfântului Duh de la Biserica ce s-a abătut în întunericul ereziei. Dar până când? Unde este limita fărădelegii, care întrece îndurarea şi milostivirea?”

„Dacă vine timpul ieşirii lui Lot, atunci acela e timpul sfârşitului sorocului, timpul execuţiei judecăţilor lui Dumnezeu, timpul mâniei celei drepte, timpul luării a însuşi Duhului Vieţii. Astfel semnul morţii duhovniceşti a ierarhiei bisericeşti necurate este ieşirea din mijlocul păcatului său a adevăraţilor fii ai Bisericii Ortodoxe. Şi abia atunci când Domnul îi va scoate de sub jugul necuraţilor pe cei credincioşi Lui, Biserica Sa cea adevărată, atunci harul Sfântului Duh va părăsi definitiv adunătura ereticilor rămaşi.”

Luptând împotriva înnoirii liberal-ecumeniste a Ortodoxiei, autorii acestei scrisori au formulat 16 teze întru susţinerea poziţiei pe care au luat-o.

  1. Ecumenismul este erezie! Mai mult decât atât: ecumenismul este erezia ereziilor.
  2. Din mulţimea de rătăciri pe care le include ecumenismul, cea mai principială şi profundă este rătăcirea legată de însăşi firea Bisericii, fiind o erezie ecleziologică.
  3. Aşa-numitul Consiliu Mondial al bisericilor în chiar denumirea sa conţine o contradicţie cu învăţătura creştin-ortodoxă despre unica Biserică adevărată.
  4. Biserica Ortodoxă, luând parte la activitatea CMB, afirmă în acest fel acordul său cu învăţătura şi activitatea acestuia. Ea se face astfel părtaşă la toată minciuna şi toate rătăcirile Consiliului. Ea devine eretică în aceeaşi măsură în care este eretic însuşi Consiliul.
  5. O şi mai adâncă infiltrare a ereziei în trupul Bisericii are loc prin participarea ierarhiei sale la diversele forme de slujbe comune organizate de structurile CMB.
  6. Biserica Ortodoxă Georgiană (BOG) de multă vreme (din 1962) este membru activ al CMB. Această participare exprimată prin activitatea înalţilor săi ierarhi echivalează cu căderea în erezie sau, mai bine zis, în esenţă chiar este erezie.
  7. Înalţii ierarhi ai BOG s-au afirmat ca apologeţi şi propovăduitori ai ereziei ecumenismului atât în multiplele manifstări publice, cât şi de pe amvon. La Sinodul Local al Bisericii Georgiei din 1995 a fost consfinţită şi întărită participarea în această mişcare prin autoritate bisericească sinodală. Prin această consfinţire s-a petrecut infiltrarea definitivă a ereziei în trupul Bisericii Locale a Georgiei.
  8. Când o Biserică începe într-o oarecare măsură să adopte învăţătură eretică, harul mântuitor din ea se împuţinează. Când însă o Biserică Locală adoptă pe de-a întregul erezia, harul mântuitor se depărtează desăvârşit de la această comunitate, adică mântuirea sufletului devine imposibilă pentru membrii săi.
  9. Din situaţia creată în BOG există doar două ieşiri: sau Biserica renunţă la rătăcirile sale, sau cei ce caută mântuirea părăsesc adunarea necredincioşilor.
  10. Renunţarea Bisericii la eresul ecumenismului trebuie să se manifeste prin ieşirea din Consiliul Mondial al bisericilor. Altă cale nu este.
  11. O asemenea decizie poate lua doar înalta ierarhie a BOG, aceasta e prerogativa sa. Dar ierarhii refuză să o facă.
  12. O parte din ei considră că un asemenea pas contravine „proceselor globale şi integraţioniste contemporane”. Supunând, în viziunea lor, viaţa Bisericii doar legilor funcţionării sociale, ei ameninţă creştinii cu „dificultăţi economice”, „izolare politică, religioasă şi culturală” şi alte grozăvii închipuite.
  13. Acest mod de gândire vădeşte slăbirea credinţei în grija proniatoare a lui Hristos faţă de Biserică. Această necredinţă este un adevărat ateism.
  14. O altă parte a ierarhilor, neavând o conştiinţă creştinească autentică şi nedorind să înţeleagă însăşi esenţa dogmelor Bisericii lui Hristos, consideră că participarea la CMB nu este un păcat câtuşi de însemnat. Aceştia încearcă prin diferite compromisuri să-L înşele pe Dumnezeu şi pe ei înşişi.
  15. Aşadar, ce îi rămâne unui creştin ortodox ce caută mântuirea şi care este convins că mântuirea este imposibilă fără mărturisirea credinţei celei drepte, libere de urâciunea ereziei?
  16. „Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară” (Fapte 5:41).

În continuarea scrisorii semnatarii au declarat că întrerup comuniunea euharistică cu patriarhul Ilia II în baza canonului 15 al Sinodului I-II din Constantinopol, adăugând cuvintele Sf. Maxim Mărturisitorul că eretici sunt şi cei ce până şi în chestiuni cât de mici nu sunt de acord cu învăţătura Bisericii.

Ultima semnătură sub scrisoare a fost adăugată la 15 mai 1997. Iniţial ierarhia georgiană, după obişnuinţă, a vrut să se spele uşor pe mâini, pedepsindu-i pe neascultători şi prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic deosebit, dar nu a fost să fie aşa. Deja către 19 mai la scrisoarea monahilor s-au alăturat şi alţi clerici, inclusiv de mir, care s-au adresat către patriarh şi episcopatul Bisericii Georgiei cu cerinţa de a întrerupe activitatea ecumenistă a BOG.

„Preafericite patriarh, preasfinţiţi episcopi – se spunea în adresare – vă înştiinţăm că cu binecuvântarea cârmuitorului eparhiei de Şemokmed, preasfinţitul Iosif, la 19 mai curent a avut loc adunarea preoţimii din Guria. La această adunare s-a discutat despre starea ce s-a creat în sânul Bisericii-Mamă… Vă rugăm cu smerenie să nu rupeţi cu schismă cămaşa Bisericii lui Hristos. În numele dragostei, luaţi decizia de a ieşi din CMB. În caz contrar noi ne vom alătura la hotărârea de a întrerupe comuniunea euharistică cu voi”.

Deja în ziua următoare a fost convocată o şedinţă de urgenţă a Sfântului Sinod, la care ierarhia Bisericii Ortodoxe a Georgiei a luat decizia de a aproba toate cerinţele monahilor şi de a părăsi Consiliul Mondial al bisericilor şi Conferinţa bisericilor Europene. În textul deciziei Sinodului s-a afirmat că principala cauză a acesteia o reprezintă „încercările continue a conducerii CMB de a-i conferi acestei organizaţii funcţii ecleziologice comune”, sau mai simplu spus, de a transforma această adunătură eretică într-o temelie de creare a unei „Biserici Mondiale”.

Această decizie a Sinodului georgian a fost transmisă oficială către conducerea CMB la 22 mai 1997. Astfel a luat sfârşit perioada de 35 de participare a Bisericii Ortodoxe a Georgiei în mişcarea ecumenistă.

Experienţa Bisericii Georgiei ne arată încă o dată că problemele bisericeşti se rezolvă pe cale canonică, cea predanisită de Sfinţii Părinţi, şi nu pe nişte căi născocite peste noapte: cea a „luptelor (iluzorii) din interior”, a „iconomiei” comuniunii cu ereticii, a „ascultării de ierarhii canonici” şi a altor teorii care lovesc în conştiinţa bisericească ortodoxă.

Întocmit după: Andrei Riumin – „Православная Грузия отвергает экуменизм”, ziarul „Zavtra”, 189 (28 1997)

O delegaţie bisericească din Grecia s-a întîlnit cu Patriarhul şi ierarhi ai Bisericii Georgiei

Între 25 şi 28 iulie 2016 o delegaţie bisericească formată din clerici ai Bisericii Greciei a fost în vizită la Patriarhia Georgiei, fiind primiţi călduros de Preafericitul Catolicos-Patriarh al Întregii Georgii, Ilia al II-lea. Membri ai delegaţiei au fost: Pr. Theodoros Zisis, protopresbiter şi profesor emerit de Patrologie al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Tesalonic, Dimitrios Ţelenghidis, profesor de Teologie dogmatică la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tesalonic, Pr. Anastasie Goţopulos, protopresbiter şi paroh al bisericii „Sf. Ier. Nicolae” din mitropolia Patrei, Pr. Peter Heers, protopresbiter şi paroh al bisericii „Sf. Proor. Ilie” din s. Petrokerasa, mitropolia de Ierissou şi a Sfîntului Munte, şi Pr. Matei Vulcănescu, protopresbiter şi paroh al bisericii „Icoana Maicii Domnului Odighitria”, dealul Vokos, mitropolia Pireului.

Un şir de întilniri au avut loc cu ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Apostolice a Georgiei responsabili de relaţiile interortodoxe, precum şi cu Patriahul Ilia al II-lea al Georgiei, pe care i-a întîmpinat cu ospitalitate la reşedinţa patriarhală de vară.

Discuţiile purtate s-au axat pe problemele iscate de „Sinodul din Creta” inovaţionist şi neortodox şi răspunsul ce trebuie dat bazat pe dogmele şi canoanele Bisericii şi ecleziologiei Ortodoxe. Delegaţia grecească a accentuat modul cum poate fi oferit răspunsul faţă de „sinod”: nevoia de respingere clară a metodologiei şi organizării „Sinodului”, precum şi a textelor inovaţioniste şi neortodoxe adoptate în cadrul lui şi convocarea unui Sinod Ortodox ca reacţie de răspuns la acesta. Patriarhul i-a încredinţat că „nu există multe biserici, ci o singură Biserică – Ortodoxă” şi că el şi Sfîntul Sinod „vor lucra pentru unitatea tuturor ortodocşilor” ce poate fi asigurată doar pe fundamentul credinţei transmise nouă de Sfinţii Apostoli. Reprezentanţii Bisericii Georgiei la conferinţele panortodoxe, Mitropoliţii Gherasim de Zugdidi şi Teodor de Ahalţihe, au accentuat alegerea Bisericii lor: respingerea presinodală a documentelor neortodoxe „Sfînta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta” şi „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”. Pe lîngă acestea, Patriarhul şi mitropoliţii au afirmat că documentele „Sinodului” vor fi traduse în georgiană şi vor fi cercetate, iar un răspuns oficial va fi dat la Soborul Arhieresc al Bisericii Georgiei în octombrie anul curent.

Atît oaspeţii cît şi gazdele şi-au asumat obligaţia de a continua cooperarea şi mărturisirea credinţei ortodoxe în faţa răspîndirii ecumenismului sincretic.

Sursa: Orthodox Ethos

Măn. Esfigmenu din Sfântul Munte nu a solicitat intrarea în comuniune cu Patriarhia

Între 20-22 aprilie 2016 a avut loc o întâlnire între reprezentanţii mănăstirilor din Sfântul Munte Athos şi 3 ierarhi ai Patriarhiei Constantinopolului, în cadrul căreia urma să se discute situaţia juridică şi administrativă a mănăstirii Esfigmenu, care de la începutul anilor 1970 nu are comuniune euharistică cu Patriarhia Constantinopolului din cauza ereziei ecumenismului, susţinută de aceasta.

În ajunul acestei întâlniri site’ul grecesc romfea.gr a lansat o ştire în care afirma că obştea mănăstirii ar solicita restabilirea comuniunii liturgice cu Patriarhia şi cu celelalte mănăstiri din Sfântul Munte care au rămas în comuniune cu Fanarul. În ciuda circumstanţelor evident inadecvate pentru o asemenea desfăşurare a evenimentelor, în special fiind vorba de ajunul „Sfântului şi Marelui Sinod Pan-ortodox„, la care urmează să fie adoptat documentul ecumenist „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine„, multe site’uri româneşti au preluat şi răspândit ştirea respectivă.

Conform elora.gr [apud cliuchinskaya.blogspot.md] anume delegaţia patriarhală a ridicat direct problema restabilirii comuniunii euharistice, afirmând „Dorim să primim mănăstirea Esfigmenu cu tot cu poziţia sa„, ceea ce ar însemna că mănăstirii i s-ar permite să-şi menţină verbal poziţia, cu singura condiţie ca la sfintele slujbe să fie pomenit patriarhul Bartolomeu, unul din cei mai importanţi ecumenişti din ultimele decenii. De asemenea egumenul Metodie de la Esfigmenu ar urma să fie recunoscut drept conducător legitim al mănăstirii, iar „noua obşte”, creată de Patriarhie mai recent ca alternativă la „obştea schismatică” şi care nu se află pe teritoriul mănăstirii, ar rămâne o problemă a trecutului.

Egumenul Metodie, însă, a reafirmat poziţia neclintită a mănăstirii şi imposibilitatea de a intra în comuniune cu Patriarhia Constantinopolului. Mănăstirea Esfigmenu a afirmat că va purta dialoguri doar în ceea ce priveşte restabilirea drepturilor obştii în Sfânta Chinotită şi în hotărârea problemelor administrative, transmite agionoros.ru.

La începutul anilor 1970 comuniunea cu Constantinopolul au întrerupt-o 8 mănăstiri din Sfântul Munte. În ciuda faptului că de atunci Patriarhia nu şi-a schimbat niciodată direcţia ecumenistă, 7 dintre ele au restabilit comuniunea cu aceasta.