Ultima oră: Părintele Paisie Prodromitul a fost exclus din sinaxa schitului Prodromu de pe Athos

”Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.”
Evanghelia după Ioan 15, 20-22

Pe 27 iulie 2017, Ieroschimonahul Paisie Prodromitul, Epitropul I al schitului românesc Prodromu de pe muntele Athos, a fost exclus din Sinaxa schitului la numai 4 zile de la difuzarea mesajului său în public. Acuzația invocată pentru excluderea sa a fost divulgarea ”secretelor profesionale”.

De fapt, precum poate vedea oricine în mesajul său, Părintele Paisie Prodromitul divulgă nimic altceva decît adevărul celor întîmplate în schitul Prodromu de după sinodul tîlhăresc din Creta și demască minciunile ultimului comunicat al schitului semnat și difuzat samavolnic de către stareț, Atanasie Prodromitul.

Observăm tot mai acută prigoana mărturisitorilor care au mai rămas pe muntele Athos, dar și prigoana care o dezlănțuie ecumeniștii în toată lumea împotriva mărturisitorilor, dar mai ales împotriva Adevărului, antrenîndu-i în aceasta și pe ortodocșii ”cuminți” ce se conformează akedic politicii duse de ereziarhi și slugile lor.

Dumnezeu să-l întărească pe Părintele Paisie Prodromitul și pe toți mărturisitorii Adevărului!

Vezi și:

Replica Epitropului I al schitului Prodromu, ieroschimonahul Paisie, la comunicatul ”oficial” emis la 26.06.2017

Scrisoarea unor părinţi aghioriţi către Sf. Chinotită a Muntelui Athos şi cei 20 de egumeni de mănăstiri atonite

Un alt părinte din Patriarhia Rusă întrerupe pomenirea pseudo-patriarhului Kiril și a celor în comuniune cu el

Pseudo-patriarhul ecumenist, Kiril al Moscovei, alături de muftiul suprem al Rusiei, Talgat Tagiuddin

În duminica zilei de 23 iulie 2017 (10 iulie c.b.) un alt părinte din Patriarhia Moscovei a anunțat că întrerupe pomenirea la sfintele slujbe a pseudo-patriarhului Kiril și a celorlalți ierarhi aflați în comuniune cu el.

După încercări repetate de a primi răspunsuri clare de la ierarhul locului, episcopul Mstislav de Tihvin, de la mitropolitul Varsanufie de Sankt Petersburg și Ladoga, și de la patriarhul Kiril al Moscovei, în legătură cu manifestările panereziei ecumenismului, protoiereul Artemie Scripchin din Eparhia de Tihvin, satul Colceanovo, a decis să aplice canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol din motive de conștiință, în lipsa oricărui răspuns timp îndelungat de la persoanele vizate.

Deși va deveni un proscris alături de familia sa numeroasă, părintele Artemie Scripchin a decis că e mai bine să-și piardă micul venit al familiei ce i-l oferea parohia decît să-și piardă credincioșia față de Hristos și Sfînta Sa Biserică.

Protoiereul Artemie Scripchin și familia sa cu 7 copii

În mesajul său făcut public pe o rețea de socializare, părintele anunță că a întrerupt nu doar pomenirea patriarhului Kiril, dar și al mitropolitului Varsanufie, episcopului Mstislav, precum și a tuturor episcopilor aflați în comuniune cu aceștia.

Redăm mai jos scrisoarea publică a protoiereului Artemie Scripchin:

Scrisoare de la clericul Eparhiei de Tihvin al BORu PM, protoiereul Artemie Scripchin
Mitropolitului BORu PM, Varsanufie de Sankt Petersburg și Ladoga

 

Pe 16 aprilie anul curent, de ziua Sfintelor Paști, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Patriarhia Moscovei, Kiril al Moscovei, într-o vizită la Spitalul Clinic de Copii din orașul Moscova, a făcut o declarație importantă referitoare la ființa lui Dumnezeu. În discursul său scandalos, Întîistătătorul BORu PM în mod public, în timpul exercitării îndatoririlor sale pastorale, a recunoscut UNITATEA IDENTICĂ a lui Dumnezeu-Sfînta Treime cu așa numitul dumnezeu al musulmanilor, Allah, prin aceasta expunînd reviziei cea mai importantă dogmă a Credinței creștine, dogma Sfintei Treimi.

Două luni în urmă am trimis scrisori în adresa dumneavoastră, precum și în adresa patriarhului BORu PM Kiril al Moscovei și episcopului BORu PM Mstislav de Tihvin, cu rugămintea de a clarifica poziția teologică oficială a BORu PM în această problemă. Timp de două luni nu am primit NICI UN răspuns și NICI O lămurire.

În aceste condiții vă comunic următoarele:

  1. Folosindu-mă de dreptul dat de Canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol, eu rup comuniunea canonică cu patriarhul BORu PM Kiril (Gundeaev Vladimir Mihailovici) ca urmare a comiterii sale de grave infracțiuni canonice: Predicarea ereziei MAHOMEDANISMULUI (condamnată la Sinodul din anul 1180 de la Constantinopol), Predicarea ereziei ECUMENISMULUI (condamnată la Sinodul din anul 1948 de la Moscova), Predicarea ereziei LATINISMULUI (condamnată de o mulțime de Sinoade și Sfinți Părinți).
  2. De asemenea, eu rup comuniunea canonică cu Dvs, cu episcopul BORu PM Mstislav și cu ceilalți episcopi ai BORu PM, ce sprijină și împărtășesc învățăturile mincinoase menționate mai sus ale ereticului și hulitorului de Dumnezeu Gundeaev V.M., ca și COMPLICI (cu sau fără voie) la crimele sale împotriva lui Dumnezeu și a Sfintei Biserici.
  3. Ordinele și mustrările Dvs și a altor arhierei BORu PM menționați mai sus de acum înainte le consider de nimic.

Rămînînd credincios legămîntului făcut înaintea primirii Sfîntului Botez și jurămîntului dat înaintea hirotonirii întru preoție, 
protoiereul Artemie Scripchin

23 iulie 2017

Scrisoarea părintelui Artemie se referă la înregistrarea predicii apostate a lui Kiril din ziua Sfintelor Paști, 3/16 aprilie 2017, minutul 2:36-2:53

Sursa: 3rm.info

Traducere: Lumea Ortodoxă

Vezi și:

Ecumenismul în Patriarhia Moscovei

Ecumenism total în BORu. Mitropolitul Viktorin: „Am făcut o făgăduinţă lui Allah”

Pedeapsă capitală: o egumenă din Rusia a fost afurisită pentru susţinerea întreruperii pomenirii patriarhului

Masă rotundă cu genericul: ”Biserica Ortodoxă Rusă și declarația de la Havana – victorie sau înfrângere?”

Evaluarea ortodoxă a „sinodului” din Creta – Declaraţia din Chişinău

„Ne-am regăsit ca frați în credința creștină” – declarația comună a Papei Francisc și a Patriarhului Kirill

Soborul Arhieresc al BORu: „Proiectele de documente pentru Sfântul şi Marele Sinod nu încalcă puritatea credinţei ortodoxe”

Întrunire interreligioasă în Kazan, Rusia, sub genericul: „Un singur Dumnezeu, o singură omenire”

„Ierarhii au subliniat dezvoltarea fructuoasă a relaţiilor dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă Rusă”

„Biserica Ortodoxă recunoaşte existenţa istorică a altor biserici şi confesiuni creştine” – traducerea oficială a documentului pentru Sinodul pan-ortodox

La forurile ecumeniste nu se iau decizii străine de duhul Ortodoxiei – declaraţiile protopopiatului Chişinău din 24 martie

Terorismul ecumenismului

 

Replica Epitropului I al schitului Prodromu, ieroschimonahul Paisie, la comunicatul ”oficial” emis la 26.06.2017

În data de 26 iunie 2017 starețul schitului Prodromu din muntele Athos a emis samavolnic un comunicat ”oficial” legat de nepomenirea pseudopatriarhului ecumenist Bartolomeu al Constantinopolului fără a fi semnat și de epitropii schitului precum se obișnuiește. Comunicatul a fost ulterior difuzat spre înștiințarea tuturor românilor ortodocși de portalul de știri al Patriarhiei Române basilica.ro, de cel al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei doxologia.ro, dar și de platforma activenews.ro care susține, de altfel, politica ecleziastică a Patriarhiei Române indiferent dacă aceasta este ortodoxă sau ecumenistă.

Pentru o parcurgere mai facilă publicăm inițial comunicatul emis la 26 iunie 2017 de starețul schitului Prodromu, Atanasie Prodromitul, iar ulterior puteți citi replica.

Către dreptslăvitorii români de pretutindeni

Starețul Atanasie de la Prodromu

Deoarece prin diferite mijloace de informare, dar mai ales prin intermediul Internetului, continuă să apară veşti care nu reflectă realitatea din Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos şi care provoacă sminteală şi nedumeriri în rândul credincioşilor, suntem datori a face următoarele precizări:

  • La toate slujbele care se săvârşesc în schit este pomenit numele ierarhului sub a cărui jurisdicţie canonică se află schitul nostru – ca întreg Sfântul Munte Athos – adică al Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic;
  • Niciodată în schit nu a fost întreruptă pomenirea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu;
  • Niciodată în cadrul obştii nu a fost pusă problema de a fi întreruptă pomenirea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, deci nici vorbă despre un vot al obştii prin care cei 50 de vieţuitori ar fi aprobat întreruperea pomenirii;
  • Aceasta, pomenirea, nu provine din impunerea voinţei vreunei autorităţi din afara schitului, ci din însăşi dorinţa obştii de a rămâne în comuniune cu ierarhul sub a cărui oblăduire se află şi cu întreaga Biserică Ortodoxă;
  • Schitul Românesc Prodromu nu a trimis şi nici nu trimite reprezentanţi la întruniri publice organizate fără binecuvântarea ierarhului locului şi în cadrul cărora se fac îndemnuri la ruperea de Biserică, iar cei care în asemenea împrejurări se prezintă ca fiind monahi athoniţi sau prodromiţi şi folosesc imaginile, siglele şi icoanele Schitului Prodromu sau fac afirmaţii în numele schitului ca şi cum ar reprezenta Schitul Prodromu nu au binecuvântarea noastră şi nu se află în acord cu obştea schitului;

Constatăm cu multă îngrijorare că numele Schitului Românesc Prodromu este folosit pentru a crea dezbinare în Biserică folosindu-se în acest scop metode grosolane de manipulare prin difuzarea de informaţii cu conţinut mincinos care fac referire la unele evenimente petrecute în Schit, cu văditul scop de crea o impresie înşelătoare despre situaţia reală şi care se află în totală contradicţie cu duhul evanghelic atât prin limbajul folosit, cât şi prin conţinutul materialului publicat;

Tot prin metode străine de vieţuirea creştină şi în urma unei insistente dezinformări despre recentele evenimente bisericeşti, Părintelui Iulian Prodromitul i-au fost smulse unele declaraţii prin care credincioşii sunt îndemnaţi la întreruperea pomenirii ierarhiei Bisericii, dar care sunt în totală contradicţie cu practica şi învăţătura de-o viaţă a Părintelui Iulian;

Informaţiile cum că cei 5 monahi care s-au rupt din trupul obştii Schitului prin neparticiparea la viaţa liturgică şi la viaţa de obşte ar fi fost sechestraţi, canonisiţi, prigoniţi sau că ar fi fost supuşi la felurite presiuni sunt neadevărate, ci dimpotrivă cu dragoste părintească, cu multă răbdare şi îngăduinţă fraţii noştri au fost povăţuiţi pe cale mântuirii după învăţăturile Sfinţilor Părinţi, conform sfintelor canoane ale Biserici Ortodoxe şi a pravilelor de viaţă monahală, iconomia folosită în cazul lor depăşind cu mult hotarele puse de acestea. Monahii respectivi continuă însă să ducă o viaţă de sine – ies din Sfântul Munte şi se întorc în Schit fără nici o binecuvântare, nu participă la slujbele Schitului sau la alte activităţi de obşte – şi denigrează, totodată, pe cei care nu le împărtăşesc punctul de vedere.

Totodată, exprimăm pe această cale adânca părere de rău pentru discordiile apărute recent în viaţa Bisericii, care cu mai multă înţelepciune şi rugăciune ar fi putut fi evitate.

Pentru viitor, spre a fi păziţi de posibile nedumeriri şi confuzii care ar putea fi generate de unele comunicate referitoare la teme de actualitate bisericească care au legătură cu Schitul Românesc Prodromu, rugăm pe dreptslăvitorii creştini să considere ca adevărate numai pe cele venite pe cale oficială, prin document care poartă pecetea schitului, semnătura stareţului şi număr de înregistrare.

 

Cu dragoste în Hristos,

Starețul Schitului românesc Prodromu

Arhim. Atanasie Prodromitul

și frații în Hristos cei dimpreună cu mine

Replica la acest comunicat al Epitropului I al schitului Prodromu, Ieroschimonahul Paisie Prodromitul: 

Răspuns la un comunicat al Schitului Prodromu

Iar aceasta este judecata: că Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, căci faptele lor erau rele.” (loan 3:19)


Într-un comunicat „oficial” al Schitului Prodromu, semnat de Pr. Stareţ Arhim. Atanasie dimpreună cu fraţii cei adunaţi întru Hristos, se mărturisesc următoarele:

1. În Schitul Românesc Prodromu nu s-a întrerupt niciodată pomenirea Preafericitului Patriarh Bartolomeu, ceea ce din păcate nu este adevărat, deoarece eu personal dimpreună cu alţi doi părinţi clerici am întrerupt pomenirea încă din luna septembrie 2016 cu binecuvântarea Pr. Duhovnic Iulian şi a însuşi Pr. Stareţ Atanasie, fapt consemnat în procesele verbale ale sinaxei schitului, iar în data de 4/17 decembrie 2016 a fost întreruptă oficial în schit pomenirea Patriarhului Bartolomeu de către Sinaxa Schitului în frunte cu Pr. Stareţ Atanasie, fapt consemnat în procesul verbal nr. 71 când, supunându-se opiniei majorităţii exprimate prin vot, chiar el a pronunţat cuvintele „de astăzi nu mai pomenim”. Credem că ceea ce doreşte de fapt Pr. Stareţ să arate în acest comunicat este că, elpersonal, consideră că nu a întrerupt pomenirea, deoarece el nu a mai slujit după această dată până în ziua prăznuirii Naşterii Domnului când însuşi a pomenit la slujbă numele Patriarhului Bartolomeu, deşi dezacordul cu hotărârea Sinaxei şi l-a arătat încă de la venirea epitropiei din partea Mănăstirii Lavra în frunte cu stareţul ei – Arhim. Prodromu – în data de 15/28 decembrie. Aici trebuie consemnatăpresiunea la care a fost supusă toată obştea Schitului de către Epitropia Mănăstirii Lavra pentru a relua pomenirea Patriarhului eretic despre care părinţii lavrioţispuneau că e mai mult decât ortodox. Credem că şi acesta este unul din motivelecare l-au determinat pe Pr. Stareţ să-şi schimbe opinia faţă de decizia Sinaxei. Cu toate acestea doar un singur membru al Sinaxei mai reluat pomenirea cu Pr. Stareţ, restul obştii revenind la pomenire abia după ce nepomenitorii au fostînlăturaţi prin presiuni sau prin vicleşug din sinaxă şi din obşte, sau unii şi-au dat demisia pentru binele şi pacea din obşte.

După acestea toate, în perioada dintre Crăciun şi Bobotează, Pr. Stareţ Atanasie chiar şi-a dat demisia pentru câteva zile, deoarece sinaxa nu era de acord cu el şi cu condiţiile de pomenire. Iar pentru revenirea lui în stăreţie unii dintre cei care au rămascu nepomenirea au acceptat, printre altele, dintre condiţiile puse de Pr. Stareţ slujească, ca iconomie, în sobor la hramul Schitului – Botezul Domnului – împreună cu stareţul Mănăstirii Lavra, iar mai apoi li s-a promis acceptarea lor ca slujitori în biserică fără să pomenească.

Unii s-au supus acestor condiţii integral până astăzi slujind în soboare, iar alţii parţial, neslujind atunci împreună cu stareţul Lavrei, nici în biserică după aceea, când au fost opriţi de Pr. Stareţ, ca făcători de tulburare şi schismă în obşte, până la liniştirea lucrurilor.

2. S-a afirmat că Pr. Iulian ar fi fost supus unor presiuni şi i-au fost smulse unele declaraţii cu sila împotriva ecumenismului şi sinodului din Creta, respectiv despre oprirea pomenirii ierarhului şi că Pr. Iulian nu s-a schimbat cu nimic, ci a rămas acelaşi ca înainte de sinod.

Adevărat este că Pr. Iulian nu s-a schimbat cu nimic şi a rămas la fel de ortodox ca şi înainte de sinod, încât acum nu se împărtăşeşte cu Sfintele Taine împreună cu cei care susţin minciuna şi erezia, nici nu se mai spovedeşte la părintele stareţ ci la alt părinte din obşte, deoarece după ce bătrânul i-a spus stareţului să oprească pomenirea şi să ne lase să slujim, acesta l-a numit înşelat şi a rupt orice legătură duhovnicească cu el.

Precizăm că starețul singur a înclinat balanţa opririi pomenirii în sinaxa schitului fiind cu toţii surprinşi de decizia lui hotărâtă spunând: „eu vreau sâ mor ortodox”. Acum noi, cei care am rămas păstrând în continuare întreruptă pomenirea, cu toate că părintele Iulian şi unii dintre clericii nepomenitori, pentru pacea frăţimii, au participat sau încă mai participă la unele slujbe comune cu obştea, suntem învinuiţi că am făcut schismă în Schit, deşi schisma a fost făcută atunci când grosul obştii a fost întors de Pr. Stareţ, la comuniunea cu erezia prin pomenirea Patriarhului. Aşadar în schismă nu suntem noi, ci cei care susţin erezia ecumenismului.

3. Se afirmă în comunicat că pomenirea Patriarhului Bartolomeu nu a fost impusă de vreo autoritate din afara obştii, ci din însăşi dorinţa obştii de a rămâne în comuniune cu ierarhul locului, ceea ce nu este adevărat pentru că, aşa cum am arătat mai înainte, obştea în cea mai mare parte a fost împotriva pomenirii ceea ce s-a văzut în întâlnirea cu Epitropia Mănăstirii Lavra din 15/28 decembrie atunci când chiar ei au putut constata că majoritatea este împotriva sinodului. Abia după presiunile Mănăstirii Lavra asupra Sinaxei şi a obştii schitului prin ameninţări cu alungarea din schit şi aducerea altei obşti din ţară sau chiar preluarea lui de către o obşte grecească, s-a revenit la pomenire. Altfel cum ar fi ajuns cei 5 părinţi la măsuri atât de drastice ca să întrerupă orice comuniune bisericească cu obştea? 

4. Se afirmă că Pr. Stareţ Atanasie nu a dat niciodată binecuvântare unor părinţi din obşte să ne reprezinte schitul la diferite conferinţe din ţară pe tema Sinodului din Creta şi care chipurile fac îndemnuri la ruperea de biserică ceea ce este ointerpretare greşită, eronată, a canonului 15 a Sinodului l-ll local din Constantinopol care permite preotului întreruperea pomenirii ierarhului care propovăduieşte erezia cu capul descoperit, prin care acesta nu se face vrednic de caterisire, ci este vrednic de laudă, ca unul ce păzeşte biserica de schisme şi de erezii. Acum însă s-a ajuns până la afirmaţia că acest canon nu are putere duhovnicească, deoarece ar fi fost făcut de oameni. De asemenea se interpreteazăunele afirmaţii ale Sf. Paisie Aghioritul şi ale Sf. Porfirie care spun că nu trebuie să ne facem din fiecare chilie biserică proprie, la orice afirmaţie greşită a patriarhului, neţinând cont că altul era contextul evenimentelor din timpul Cuviosului Paisie şi altul cel de acum când avem de a face cu hotărâri greşite ale unui întreg sinod autointitulat „sfânt şi mare”.

Oricum cei doi monahi, care au participat la conferinţele din ţară împotriva Sinodului din Creta, au plecat la început cu încuviinţarea Pr. Stareţ şi cu binecuvântareaDuhovnicului Iulian.

5. De asemenea se spune despre cei nepomenitori că nu se încadrează în niciun fel în viaţa de obşte a schitului şi că nu participă la viaţa liturgică de obşte, ci duc viaţă de sine, şi că nu ar fi fost supuşi nici unui fel de presiune, ceea ce nu este adevărat, deoarece ei au fost scoşi din ascultări şi de la masa de obşte, atunci când şi-au mărturisit împotrivirea lor faţă de sinodul din Creta şi neparticiparea la slujbele unde este pomenit Patriarhul Bartolomeu, motiv pentru care au fost acuzaţi ca schismatici.

Desigur dragoste cu forţa nu există, iar de la dialogul dragostei cu ereticii s-a ajuns ladialogul forţei în propria biserică. Atunci deci ne întrebăm care sunt ereticii şi care sunt schismaticii, care au dragoste adevărată şi care nu?

6. Se poate observa clar că o anumită minoritate doreşte să-şi impună ideile majorităţii, lucrând prin înşelăciune, compromis şi uneori forţă, fiindcă sunt oameni care au puterea deciziei în mâinile lor, şi mai ales în Biserică o fac în numele ascultării de cei mai mari, surprinzător tocmai prin metode de spălare a creierului, ca în perioada de curând apusă.

De ex.: „Este încă devreme pentru întreruperea pomenirii; să tăcem pentru pacea bisericilor; să nu cumva să facem schismă în biserică; să nu ne pierdem schitul; suntem doar o mică comunitate care nu are putere în Sf. Munte, tocmai noi ne-am găsit să mărturisim?; că nu e treaba noastră, ci a celor mai mari; că noi ţinem numai canonul 15 iar restul le încălcăm”, „că ne-am făcut din canoane un sistem”, etc., prin toate acestea punându-se ei deasupra canoanelor Sfintei Biserici şi a Adevărului.

Pacea nu este mai presus de adevărul credinţei, altfel nu ar fi spus însuşi Domnul „nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ, n-am venit să aduc pace ci sabie.” (Mt. 10: 34)

Când este vorba despre dreptatea noastră proprie atunci „pacea este de patru ori mai mare ca dreptatea” (Sf. loan Scărarul – Scara) şi trebuie să alegem pacea, dar când este vorba de credinţă trebuie să ne facem sabie.

7. Ca membru al Sinaxei Schitului Românesc Prodromu pot afirma că nu am avut nici o ştiinţă despre publicarea acestui comunicat ca venind din partea Schitului Prodromu, ceea ce constituie o abatere de la Regulamentul de funcţionare a Schitului care prevede că orice document de valoare excepţională, ca cel emis de Pr. Stareţ, trebuia întâi aprobat de Sinaxa schitului şi semnat de Pr. Stareţ şi de cei doi Epitropi aleşi anual. Acest fapt denotă că Sinaxa nu a fost luată în considerare şi că actul este ilegal şi nul. Ceea ce confirmă faptul afirmat mai sus că se vrea cu tot dinadinsul ştergerea oricărei urme de protest împotriva sinodului din Creta şi a patriarhului.

Dumnezeu îi va demasca însă în timp pe toţi cei care sunt impostori sau falşi păstori, fiindcă acum este vremea alegerii şi a cernerii, în care vedem cum pe unii vor să ne adoarmă cu cuvinte frumoase, ca pace, linişte, dragoste, care nu fac decât să ne arate pierzarea mai dulce, ea tot pierzare chemându-se, iar pe cei care spun adevărul prigonindu-i.

8. Cu siguranţă trebuie să luptăm şi cu rugăciunea, dar şî cu cuvântul, şi cu depărtarea de cei care au părtăşie cu erezia ecumenismului prin încuviinţare tacită, fiindcăDumnezeu nu binevoieşte acolo unde sunt mulţi şi rătăciţi, ci acolo unde sunt puţini dar în adevăr, căci zice Domnul „siliţi-vâ să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci mulţi, zic vouă, vor cânta să intre şi nu vor putea” (Lc.13:24)

Dacă noi ca monahi, şi mai ales ca monahi aghioriţi am început să gândim atât de lumeşte ce să mai aşteptăm de la ceilalţi clerici şi mireni, darămite de la cei bineintenţionaţi din lumea largă. Noi care suntem numiţi chip îngeresc şi lumina mirenilordin lume, să ajungem să fim călăuze spre întuneric? Să nu fie!!!

9. Cu toate că se spune că până la un următor sinod care va condamna public erezia ecumenismului, harul lucrează prin Ierarhii ecumenişti pentru mântuirea poporului necunoscător, prin iconomie, cei care au cuget eretic şi cei care consimt cu bună ştiinţă la erezia lor şi nu iau atitudine, credem că se împărtăşesc spre osândă cu Sfintele Taine, iar nu spre mântuire, fiind căzuţi în erezie şi înşelare deoarece ascund erezia sub masca evlaviei „ca să poată înşela, de va fi cu putinţă si pe cei aleşi” (Mat. 24:24).

De ex. cultivându-se afirmaţii de genul: nu avem toţi un singur Dumnezeu?, şi noi credem în Dumnezeu Tatăl ca şi evreii, (dar nu se spune unde este Fiul?), că şi ereticii sunt biserici şi că unii au chiar sfinte taine numai că se exprimă cu mici diferenţe, toţi suntem fraţi şi surori în Hristos, că şi ei sunt biserici doar că încă nu sunt în comuniune deplină cu noi, etc.

Noi bineînţeles nu suntem de acord cu aceste afirmaţii blasfemiatoare şi superficiale şi credem că prin astfel de afirmaţii aceştia sunt deja în erezie prin gândirea lor, iar din păcate prin Sinodul din Creta unele din aceste idei au fost acceptate ca adevărate, denaturându-se astfel statutul de Biserică şi intrându-se astfel în rândul ereziilor.

Noi cu siguranţă nu facem parte din acea biserică care a fost propovăduită în Creta, ci din adevărata Biserică a lui Hristos, a celor care vor să păstreze Adevărul curat şi care sunt acum catalogaţi ca tulburători şi schismatici. Adevăratul scop al ecumenismului nu este unitatea creştinilor, ci nivelarea conştiinţelor şi crearea unei noi biserici de tip sincretist.

10. Cei care au întrerupt pomenirea nu au întemeiat şi nici nu doresc să întemeieze o altă biserică şi nu fac schismă prin faptul că nu slujesc şi nu se roagă cu cei care pomenesc pe ierarhii care au semnat în Creta, deoarece nu s-au despărţit de biserică ci doar de ierarhul eretic, şi nu pomenesc pe altcineva în locul lui până ce acesta se va decide de ce parte este şi cui slujeşte lui Hristos sau duhului acestei lumi? Noi nu considerăm că am ieşit din Biserică, deoarece apărăm Biserica de schisme şi erezii, iar celor care li se pare că sunt în Biserică dar cu mintea şi cu fapta, din frică sau din neştiinţă, consimt sau conlucrează cu ereticii şi cu erezia se autoexclud din Biserică prin faptele lor.

Schismă se face în Biserică atunci când ne despărţim de episcop pe motive administrativ canonice sau de etică morală, şi nu pe motive de credinţă şi dogmă. Ori învăţătura despre Biserică face parte din dogmele apostolice şi patristice de nestrămutat ale credinţei şi este cuprinsă şi mărturisită în Crez, care prin sinodul din Creta a fost modificat în esenţă prin acceptarea ereziilor ca biserici. Deşi se afirmă în text că nu au comuniune cu Biserica Ortodoxă, ar însemna că sunt doar schismatici şi nu comunităţi eretice ca şi arienii în secolul IV, care au pierdut cu totul statutul de Biserică prin îndepărtarea de Sf. Tradiţie. Aceasta nu înseamnă aplicarea iconomiei,ci rea iconomie, deoarece ei au pierdut dreapta credinţa şi tradiţia apostolică a Bisericii şi nu pot fi primiţi înapoi decât numai prin lepădarea lor de erezie şi prin Sf. Botez sau în caz excepţional dacă ar reveni în masă la ortodoxie prin Mirungere (Can. VII al Sin. II Ecum.). Sfântul Nicodim Aghioritul, spune despre iconomie că:„Păcatul personal este o încălcare a Legii şi pe care Dumnezeu îl poate şterge, dar erezia este o schimbare a Legii şi care face imposibilă orice comuniune cuDumnezeu„.

11. După canonul 11 din Sardica episcopul nu trebuie să caterisească pe preotul care a făcut oarecare greşeli înainte de fi cercetat de alţi episcopi, iar preotul nu se cade să slujească Sf. Liturghie până la soluţionarea cazului său. Acest canon este valabil doar pentru cei caterisiţi din motive ce ţin de dreptate, conduită morală şi canonică, după canoanele 10-11 Cartagina şi 5-6 Antiohia, care îl dă şi anatemei pe un astfel de preot care îşi face altar osebit. Însă când e vorba de erezie canonul 15 din Sinodul l-ll Constantinopol spune că preotul poate opri pomenirea episcopului care propovăduieşte erezia cu capul descoperit, adică la arătare, înainte de cercetarea aceluia de către un sinod. Deci poate şi sluji fără să pomenească pe ierarh deoarece el nu a tăiat legătura cu Biserica şi cu Hristos, ci doar cu ierarhul eretic, şi este nevinovat.

De-a lungul istoriei chiar unii sfinţi au fost caterisiţi sau anatematizaţi de anumiţi ierarhi sau sinoade eretice: Sfântul loan Gură de Aur a fost acuzat de origenism, depus şi trimis în exil unde a şi murit; Sfântului Maxim Mărturisitorul i s-a tăiat limba şi mâna dreaptă; Sfântul Teodor Studitul a fost scos din mănăstire şi închis de împăratul şi episcopii iconoclaşti pe care nu îi pomenea; Sfântul Grigorie Palama a fost caterisit şi închis pentru câţiva ani în temniţă, şi exemplele ar putea continua. Ne putem închipui ce s-ar fi întâmplat cu Biserica dacă aceşti mari sfinţi s-ar fi supus hotărârilor luate de eretici asupra lor, în numele ereziei şi nu în numele Adevărului Bisericii lui Hristos?

Sfântul Maxim Mărturisitorul ne atenţionează: „Dacă porţile iadului nu vor putea birui Biserica, întemeiată de Hristos, aceasta nu înseamnă că o anumită Biserică locală nu ar putea cădea niciodată în erezie, din pricina unei harisme, sau a unei puteri, sau a unui privilegiu. Toate bisericile au căzut într-un moment sau altul în erezie şi deci s-au aflat în afara Bisericii Soborniceşti. Şi Biserica Sobornicească n-a mai existat decât prin câţiva credindoşi care nu încetau a mărturisi Credinţa Ortodoxă.” (Jean-Claude Larchet, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mediator între Răsărit şi Apus).

*

Noi nu ne lepădăm de Tine, Hristoase Dumnezeule, nici de frica muncilor, nici de frica stâpânitorilor, sau pentru putere sau bani, sau pentru prietenia acestei lumi care este urâciune în faţa lui Dumnezeu!

I Petru 4: 12-16: „Iubiţilor, nu vă miraţi de focul cel aprins între voi spre ispitire ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.

De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi a lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi, de către unii se huleşte iar de voi se preaslăveşte.

Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca râvnitor după lucruri străine, iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la Casalui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, oare care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se măntuieşte unde va ficel necredincios şi păcătos?”

Bunul Dumnezeu să binecuvânteze deci pe toţi cei care ţin mărturia adevărată până la sfârşit şi „şi-au spălat hainele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului”. (Apoc. 7:14) şi s-au luptat cu Antihrist şi cu balaurul „şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor până la moarte”. (Apoc. 12: 11-12).„Pentru aceasta bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă pământule şi mare, fiindcă diavolul coborât ia voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui este scurt”.

Apoc.21:8: „Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua”.

PS. Sunt conştient că rândurile de mai sus pot constitui pentru unii turburare, însă am ales mai mult a mărturisi adevărul decât pacea întru minciună. Pentru că atunci când minciuna vatămă pe mai mulţi, suntem datori a nu tăcea. îi rog pe toţi fraţii mei cei întru Hristos să mă ierte dacă le-am pricinuit vreo sminteală şi să lepede frica de a mărturisi Adevărul şi să nu consimtă cu compromisurile pentru a nu-şi pierde viaţa veşnică.

Cu durere şi dragoste întru Hristos lisus, Domnul nostru,

Ieroschim. Paisie Prodromitul,
Epitrop I în Sinaxa Schitului Românesc Prodromu

 

Vezi și:

Scrisoarea unor părinţi aghioriţi către Sf. Chinotită a Muntelui Athos şi cei 20 de egumeni de mănăstiri atonite

Raportul despre „Incluziunea LGBT în Biserică și parteneriatul homosexual” în aplauzele reprezentanților instituțiilor de învățămînt ortodoxe

La Universitatea de Stat din Belarus (USBe) între 20 și 22 aprilie 2017 a avut loc conferința internațională științifico-practică ”Religia și istoria”. E a cincea conferință dintr-o serie de conferințe pe teme religioase desfășurate în Minsk o dată la 2 ani de catedra de Religie a Institutului de Teologie a USBe, cu sprijinul activ al catedrei de Filosofia Culturii a Facultății de Filosofie și Științe Sociale a USBe.

În anul 2017 se celebrează în toată lumea 500 de ani de la Reformă (nota explicativă: apariția în istorie a ereticilor protestanți ce s-au despărțit de ereticii papistași sau de așa numita ”biserică romano-catolică”), de aceea în cadrul conferinței s-a desfășurat o secție specială, ”Protestantismul în istoria culturii europene”, care s-a finalizat cu o masă rotundă la tema ”Metamorfozele filosofice ale teologiei ortodoxe și protestante”.

La conferință au participat 170 de specialiști, dintre care 120 de savanți străini din 14 țări – Rusia, Ucraina, Polonia, Germania, Estonia, Azerbaijan, Armenia ș.a. – precum și 4 raportori, invitați speciali, de la Universitatea Martin Luther din Halle-Wittenberg, unul din care, profesorul Stefan Schorch, ocupă aceeași catedră ce a fost condusă 500 de ani în urmă de Martin Luther.

Sponsorii principali ai conferinței au fost Centrul educativ creștin ”Sfinții Metodie și Chiril” (Belarus), Catedra de Filosofie a Religiei și Aspectelor Religioase ale Culturii de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Umanitare (Moscova, Rusia) și Catedra de Apologetică a Academiei de Teologie din Minsk.

Membrii ortodocși ai comitetului organizatoric au fost: Serghei Șatravschii (candidat în teologie, prorector al Institutului de Teologie, Minsk), Constantin Antonov (doctor în filosofie, Universitatea Umanitară, Moscova), Tatiana Folieva (candidat în științe filosofice, Universitatea Umanitară, Moscova).

Cuvîntul de salut al rectorului Academiei de Teologie din Minsk, Arhimandrit Serghei Achimov, a fost citit de primul prorector al Academiei, protoiereul Vladimir Dolgopolov.

În cadrul ședinței plenare din prima zi a conferinței a fost prezentat raportul ”Hermeneutica protestantă biblică în bisericile germane contemporane” de către ”teologul” protestant Stefan Schorch de la Universitatea din Halle, Germania.

Stefan Schorch, ”teolog” protestant german, la conferința din aprilie 2017, Minsk, Belarus

Raportul a fost dedicat în special incluziunii LGBT în ”biserică”, Stefan Schorch explicînd în ce mod ”bisericile” protestante au ajuns la o supraestimare a homosexualității și au devenit incluzive în raport cu homosexualitatea, mai ales în ce privește recunoașterea ”cununiei bisericești” pentru cuplurile homosexuale și posibilitatea hirotoniei homosexualilor.

De asemenea a fost enunțată opinia că:

parteneriatul homosexual, prin care oamenii își asumă datoria să rămînă împreună în fidelitate și cu responsabilitate, trebuie recunoscut ca echivalent cu cel heterosexual și din punct de vedere teologic

Raportul a fost audiat cu atenție din partea lui Vadim Ghighin, decanul Facultății de Filosofie și Științe Sociale, Alexandr Kohanovschii, decanul Facultății de Istorie, ce se aflau în prezidiu, precum și o seamă de fețe bisericești și academice.

Prezentarea apologetului sodomiei în Biserică a fost întîmpinată cu aplauze furtunoase și nu a stîrnit nici unui participant vreo întrebare, deși moderatorii au propus ca acestea să fie puse.

La conferință s-au prezentat și alte rapoarte, de genul:

Preot Roman Artiomov – ”Anime ca instrument de răspîndire și promovare a produselor și serviciilor”

Protoiereu Alexei Vasin – ”Protestantismul și Biserica Ortodoxă de Răsărit: 500 de ani împreună sau separat?”

Diacon Constantin Golubev – ”Despre principiile învățăturii social-economice catolice și semnificațiile acestora în perioada globalizării” (??? diacon ortodox despre principiile papiste…)

Andrei Danilov – ”Credința creștină și criza spirituală din secolul XX: căutarea răspunsului teologiei ortodoxe și protestante” ș.a.

Comentariu Lumea Ortodoxă:

Iată cum treptat, la nivel oficial, clerul ortodox cuminte și ignorant în raport cu erezia ecumenistă ajunge iluminat cu înșelările Sodomei contemporane prin dialogul intercreștin…

Traducere lumea-ortodoxă.ro

Text adaptat după: Vse Eresi

Terorismul ecumenismului

de Georgios Tramboulis, teolog

Sfintele moaște sacrificate pe altarul profitului și al falsei uniri!

Patriarhii pretind să contribuie la lupta împotriva terorismului, în timp ce ei înșiși terorizează clerul și poporul ce a reacționat la planurile lor ecumenist-despotice.

Și în timp ce atacurile teroriste au devenit o realitate aproape zilnică, întîlnirile dintre liderii religioși și dialogul la nivel intercreștin și interreligios se ține tot mai des și mai des, de parcă unul din obiectivele atacurilor teroriste este să conducă comunitățile religioase la realizarea unității lor.

Astfel, la sfîrșitul lui aprilie, cu ocazia unui act terorist săvîrșit în Egipt de Duminica Floriilor, pe 9 aprilie, cînd mai mult de 50 de oameni au fost omorîți, în Cairo s-a ținut o reuniune interreligioasă. Cu ocazia aceluiași eveniment, pe 23 mai, a avut loc o întîlnire în capitala Rusiei între Kiril, Patriarhul Moscovei, și Tawadros al II-lea, ”Patriarhul” copților.

În discursul său, printre altele, Patriarhul rus a declarat: ”Mulțumită milei lui Dumnezeu, nu există probleme între Bisericile noastre. Sunt probleme teologice, pe care le-am moștenit din trecutul nostru îndepărtat și asupra cărora noi am cooperat cu scopul de a face față disensiunilor existente.” Patriarhul Kiril indirect aruncă vina pentru diferențele dogmatice față de monofiziți, care există încă de la Sinodul IV Ecumenic, pe trecutul îndepărtat și pe Sfinții noștri Strămoși și privește un eretic contemporan ca o victimă a istoriei, ca un urmaș nevinovat al greșelilor strămoșilor săi! Corespunzător, deși cu mult mai deschis, Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu la fel adresîndu-se, pe 30.11.1998, unei delegații papale a declarat: ”Nu ar trebui să pierdem timpul căutînd vina. Strămoșii noștri, care ne-au lăsat drept moștenire despărțirea, au fost nefericitele victime ale șarpelui de demult, diavolul, și sunt deja în mîinile Dreptului Judecător Dumnezeu.”

Din păcate, erezia ecumenismului a devorat mai departe toate Patriarhiile Ortodoxe. Patriarhii, pentru a fi apreciați de globalizatori și de centrele oculte, au fost înșelați în materie de credință ortodoxă, ceea ce a dus la secularizarea Bisericii. Afectați de teologia ecumeniștilor, ei au făcut ca deosebirile și contrastele dintre Biserică și erezii să fie relative, deosebiri și contraste produse în urma respingerii învățăturii ortodoxe. Mai mult decît atît, ei au renegat Predania Bisericii ca stîlp și temelie a credinței.

 

Pe 23 mai 2017, în Catedrala Hristos Mîntuitorul din Moscova, ereticul patriarh monofizit al Copților Tawadros al II-lea primește de la pseudo-Patriarhul Kiril al Rusiei ”Premiul pentru unitatea Popoarelor Ortodoxe”

Patriarhii ecumeniști au stabilit drept principiu realizarea reconcilierii comunităților creștine, fiecare comunitate tolerînd și, chipurile, respectînd, precum vor să creadă, deosebirile reciproce. De dragul unității într-o mare diversitate, precum subliniază de obicei ecumeniștii, după ce au respins vechile și îndelungatele dezbateri dogmatice și au înfățișat o responsabilitate comună evanghelică în fața lumii și a problemelor cu care se confruntă, ei încearcă să mimeze o pretinsă credință comună! Astfel, Patriarhul Kiril, abatîndu-se de la diferențele dogmatice, vorbește de activități comune și cooperare strînsă cu copții. El s-a referit în special la schimbul de vizite ale monahilor dintre Biserica Rusiei și Copți, precum și aducerea moaștelor din Egipt în Rusia, ”astfel ca relațiile între comunități să se întărească”.

Sursa: Orthodoxos Typos

Traducere: lumea-ortodoxa.ro

Vezi și:

Ecumenism post-Creta în Egipt, aprilie 2017

Ecumenismul în Patriarhia Moscovei

Patriarhul Bartolomeu îşi demonstrează unitatea cu Papa Romei

Iconomia şi acrivia în relaţiile cu ereticii în învăţătura Sf. Teodor Studitul

Dudu Velicu, secretarul patriarhului Miron Cristea: „Dar este posibilă unirea cu Roma după cercurile bisericești ortodoxe române? Da. Și iată cum”

N. red. Lumea Ortodoxă: textul de mai jos a fost scris la 1 septembrie 1945 de către Dudu Velicu, fost secretar al patriarhului Miron Cristea și director al cancelariei Mitropoliei Moldovei.


Dar este posibilă unirea cu Roma după cercurile bisericești ortodoxe române? Da. Și iată cum:

Clerul superior și cel inferior nu sunt refractare față de acțiunea de prozelitism și unire a Romei pe care, în ordinea supranaturală, o văd ca o acțiune întreprinsă în cadrul unui plan divin, iar în cea naturală, sub acela al unui fatum. De altfel, pasivitatea și lipsa de dinamism ale Bisericii Ortodoxe Române sunt atât de evidente, încât ea, ca organism social, simțind organic nevoia unui stimulent, nu reacționează împotriva atacurilor Romei. Greutatea realizării unirii nu ar consta decât în actul formal propriu-zis, fiindcă ortodoxia, admițând primatul papal, rămâne la formele ei de manifestare religioasă (cult, ceremonie, etc.) și administrație bisericească actuale, asemenea uniților din Transilvania.

Problema fundamentală rămâne însă aceea a pregătirii şi trecerii la unire a credincioşilor Bisericii, care, de asemenea, se vor putea realiza.

Clerul ortodox vede și binefacerile unirii cu Roma, datorită contactului viitor strâns cu cultura apuseană prin romano-catolicism, cum a fost cazul cu românii din Transilvania – prin Blaj, Școala Ardeleană, etc., progresul procesului de conștiință națională din trecut.

Iar dacă unirea cu Roma va trebui să se facă drept un corolar al sforțărilor comune ale romano-catolicismului și ortodoxiei, în cadrul unui plan divin, apoi ea poate fi dictată și de împrejurări istorice, din care elementul politic nu este exclus.

În ultimul timp, se face și mai accentuată îngrijorarea după care Biserica Ortodoxă Română intră în cadrul preocupărilor de frunte ale politicii religioase rusești, pentru ca, prin realizările pe teren bisericesc, Rusia să-și realizeze scopurile de ordin politic.

Din punct de vedere dogmatic sau jurisdicțional, Biserica Ortodoxă Română nu vede nici un pericol pentru ea într-o eventuală apropiere de Biserica Ortodoxă Rusă. Problema cea mai grea însă o constituie revenirea la vechiul calendar (stilul vechi), după care-și serbează Paștele, etc., Biserica Rusă. Căci revenirea ar însemna oficializarea “stilismului”, împotriva căruia s-a luptat atât de aspru în trecutul apropiat, în special în Moldova, cu mijloace permise și nepermise. Și prin “oficializarea” stilismului s-ar produce o ruptură groasă în sânul Bisericii Ortodoxe Române, care i-ar primejdui însăși existența. Deci, această problemă ar constitui nodul gordian în cadrul apropierii dintre cele două biserici.

Iată aspectul problemei acțiunii romano-catolicismului în România și legătura ei, prin derivație, cu problema raporturilor dintre Bisericile ortodoxe română și rusă.

Sursa: Dudu Velicu, „Însemnări zilnice”, pag. 41-42

Ecumenismul în Patriarhia Moscovei

Aşa zice Domnul: „Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.”
Ieremia 17,5

Oferim publicului creştin de limbă română o compilaţie video de manifestări ecumeniste din Patriarhia Moscovei, Biserica Ortodoxă Rusă, petrecute în perioada anilor 2016-2017, în special după întîlnirea frăţească din Havana, Cuba, între pseudo-patriarhul Kiril al Moscovei şi ereticul papă Francisc al Romei din februarie 2016.

Marea este înşelarea celor ce cunosc pericolele duhovniceşti ale eresului ecumenist, dar nu s-au îngrădit de comuniunea cu ecumeniştii.

Biserica Ortodoxă Rusă, deşi neparticipantă la „sinodul” tîlhăresc din Creta, implementează din plin deciziile acestuia încă înainte de desfăşurarea lui.

Soborul Arhieresc al BORu, care din anul 2013 a uzurpat sobornicitatea reală a Bisericii Ortodoxe, declarîndu-se organ deliberativ suprem în Biserică, a parafat la 1-2 februarie 2016 toate deciziile proiectelor de documente pentru „sinodul” din Creta cu unanimitate de voturi (adică toţi episcopii BORu au votat, fără excepţie). Prin acest act blasfemiator şi antiortodox a fost recunoscut şi instaurat la nivel oficial eresul ecumenist ca învăţătură şi mărturisire de credinţă a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Din imaginile video ies în evidenţă următoarele momente (compilaţia video e realizată la 30 aprilie 2017):
– inovaţii în slujbele de cult, tendinţa aşa-numită „picioare vesele” şi învîrtitul cădelniţei de Sfintele Paşti;
– spurcarea bisericilor prin: organizarea concertelor cu muzică laică, nebisericească, a circului, a spectacolelor, a dansurilor orientale sau occidentale, etc. toate petrecute în incinta bisericilor din lume sau din mănăstiri;
– lepădarea pe faţă în public a pseudo-patriarhului Kiril şi a altor pseudo-ierarhi de Sfînta Treime, de Mîntuitor şi de credinţa ortodoxă;
– întîlniri frăţeşti a pseudo-ierarhilor cu jidovii şi musulmanii şi prăznuirea sărbătorilor păgîne cu ei;
– trimiterea copiilor ruşi la moschee pentru rugăciune în timpul lecţiilor de toleranţă;
– lăudarea Reformei protestante şi celebrarea a 500 de ani de protestantism în Rusia de către clerici ortodocşi, reprezentanţii Patriarhiei Moscovei;
– slujbe de parastas şi împreună-rugăciune cu papistaşii etc.

Menţionăm că asemenea manifestări nu sînt unicele şi nu sînt exclusive pentru BORu, ci pot fi observate în toate Bisericile Ortodoxe Locale, participante sau nu la „sinodul” tîlhăresc din Creta.

În ciuda acestor evidenţe ne mirăm de naivitatea unor creştini şi întrebăm din nou: fiii credincioşi ai cui vreţi să rămîneţi? Ai Bisericii neîntinate şi infailibile a lui Hristos, Unica Sfîntă, sau ai „bisericii” lui Antihrist pe care o creează şi o consolidează lupii în piei de oaie, hristoşii mincinoşi?

Vezi şi:

Sinodul tîlhăresc din Creta reprezentat într-o icoană

„Ne-am regăsit ca frați în credința creștină” – declarația comună a Papei Francisc și a Patriarhului Kirill

„Să rămânem şi mai trainic în Domnul şi uniţi între noi. Să evanghelizăm liberi de laţurile prejudecăţilor” – papa Francisc către patriarhul Georgiei Ilia al II-lea

Patriarhul Bartolomeu îşi demonstrează unitatea cu Papa Romei

Ecumenism post-Creta în Egipt, aprilie 2017

 

Ecumenism post-Creta în Egipt, aprilie 2017

Rugăciunea ecumenistă din 28 aprilie 2017, 

  în catedrala monofizită coptă din Cairo, Egipt

Protagoniști:
Papa Francisc, șeful statului Vatican, al așa numitei ”biserici romano-catolice”, șeful papistașilor;
Papa Tawadros al II-lea, al ”bisericii” monofizite copte, fals numite ”ortodox copte”;
Patriarhul Sidrak, al ”bisericii” copte-catolice, papistași copți ;
Patriarhul Laham, al ”bisericii” greco-catolice melchite, uniații;
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu;
Patriarhul Teodor al II-lea al Alexandriei și al întregii Africi.

Conferința de presă a papei Francisc la întoarcere din Cairo

(min 11.22): Unitatea botezului avansează. Problema botezului este una istorica, caci la primele Sinoade era acelasi lucru. Coptii botezau copiii in altar si cand vroiau sa se casatoreasca veneau la noi, pentru a se casatori cu un catolic. Si le ceream sa marturiseasca credinta, caci consideram ca nu au. Faceam botezul cu conditii. Noi am inceput. Nu ei. Astazi o poarta s-a deschis si suntem pe calea cea buna pentru a depasi aceasta problema. Ultimul paragraf din declaratia comuna vorbeste despre asta.

Ortodocsii rusi recunosc botezul nostru, si noi il recunoastem pe al lor. Si este acelasi lucru cu georgienii. Patriarhul lor este un om al lui Dumnezeu. Ilia al II-lea este un mistic si noi, catolicii trebuie sa invatam din aceasta traditie mistica a Bisericilor Ortodoxe.

In timpul acestui voiaj am avut aceasta intalnire ecumenica. A fost Patriarhul Bartolomeu, Arhiepiscopul Grec-Ortodox (?), au fost alti crestini, anglicani, secretarul Uniunii Bisericilor de Geneva… Tot ceea ce ecumenismul face, se face mergand impreuna. Ecumenismul se face pe cale, prin opere de caritate, prin faptul de a face lucruri impreuna, cand aceasta este posibil. Nu exista ecumenism static. De fapt, teologii trebuie sa studieze si sa se acorde, dar aceasta nu poate sa-si atinga scopul daca nu mergem impreuna. Ce putem face impreuna? Putem sa ne rugam impreuna, sa lucram impreuna, sa infaptuim opere de caritate impreuna. Asta inseamna sa avansam!

Raporturile cu Patriarhul Kirill sunt bune. IPS Ilarion (Alfeev) a venit sa-mi vorbeasca de mai multe ori. Avem relatii bune. Cu Statul rus? Stiu ca Statul rus vorbeste despre apararea crestinilor din Orientul Mijlociu. Stiu asta, si cred ca este un lucru bun. Sa lupti impotriva persecutiilor si sa vorbesti de ele. Astazi sunt mai multi martiri decat in primele secole. In Orientul Mijlociu, in particular.

Sursa: Român Ortodox în Franța via OrtodoxInfo

Vezi și:

Patriarhul Bartolomeu îşi demonstrează unitatea cu Papa Romei

Patriarhul Bartolomeu îşi demonstrează unitatea cu Papa Romei

În ciuda protestelor monahilor aghioriţi, liderul Constantinopolului continuă politica ecumenismului şi intenţionează să-l însoţească pe liderul Vaticanului la întîlnirea cu imamul Egiptului…

După toate aparenţele, desfăşurarea sinodului din Creta, unde sub preşedinţia PF Patriarh Bartolomeu al Constantinopolului s-au întrunit Întîistătătorii a zece Biserici Ortodoxe Locale, i-a oferit noi puteri şefului Patriarhatului de Constantinopol în fortificarea contactelor ecumeniste.

O astfel de politică ecumenistă a Patriarhului Bartolomeu i-a indignat şi mai înainte pe monahii athoniţi, care, în repetate rînduri, i-au cerut Întîistătătorului încetarea atît de deselor contacte cu eterodocşii şi, în special, cu papa Romei. Însă desfăşurarea sinodului din Creta şi prezidarea acestuia de către liderul Patriarhiei Constantinopolului doar i-a întărit convingerile în propria dreptate.

Sinodul a ridicat prestigiul şi importanţa Patriarhiei de Constantinopol şi acum Patriarhul Bartolomeu, fiind în dialog cu Vaticanul, încearcă să comunice din numele întregii lumi ortodoxe. În acest sens, orice critică la adresa sa în legătură cu ecumenismul el o respinge.

Marele imam, şeihul Ahmed Mohamed el-Tayyib, în vizită la Vatican în 2016
Marele imam, şeihul Ahmed Mohamed el-Tayyib, în vizită la Vatican în 2016

Aşa că, în timp ce peste 50 de chilii de pe muntele Athos au încetat pomenirea numelui Întîistătătorului Bisericii Constantinopolului la sfintele slujbe din cauza politicii sale ecumeniste, Patriarhul Bartolomeu a decis să-şi demonstreze din nou unitatea sa cu papa Romei.

Potrivit RIA Novosti cu referire la ziarul italian L’Avvenire, pe 28 aprilie Patriarhul va însoţi pe papa Romei Francisc în timpul vizitei sale la marele imam al Egiptului, şeihul Ahmed Mohamed el-Tayyib.

Vizita „apostolică” a lui Francisc în Egipt e planificată pe 28-29 aprilie. Pe parcursul călătoriei, Papa va avea întîlniri cu preşedintele Egiptului Abdel Fattah el-Sisi, cu liderul „bisericii” copte, cu Patriarhul Teodor al II-lea al Alexandriei, şi va face o vizită la cea mai mare universitate sunnită din lume, Al-Azhar, unde se va întîlni cu imamul.

Prezenţa Patriarhului Bartolomeu la această vizită a papei rămîne total neclară…

Traducere: Lumea Ortodoxă

Sursa: Русская линия

Vezi şi:

Falsa grijă a ecumeniştilor pentru unitatea Bisericii

Nici un pas înapoi: Comunicatul Sf. Sinod al BOR cu privire la reacţiile faţă de sinodul ecumenist din Creta

Sinodul tîlhăresc din Creta reprezentat într-o icoană

„Să rămânem şi mai trainic în Domnul şi uniţi între noi. Să evanghelizăm liberi de laţurile prejudecăţilor” – papa Francisc către patriarhul Georgiei Ilia al II-lea

Unica osîndire îngăduită