”Datoria noastră este de a veghea la hotarele Ortodoxiei ca nu cumva vrăjmaşii lui Hristos să spargă zidul Bisericii”. Scrisoarea sfântului Glicherie către episcopul Nicodim Munteanu

0
154

După marea sminteală produsă asupra credincioșilor în anul 1926 de prăznuirea Paștelui la o dată anticanonică, la lumina unui opaiț ce abia lumina întunericul chiliei din pustia de la schitul Pocrov, părintele Glicherie scria către episcopul Nicodim următoarele:

„Preasfințite Stăpâne, Discuțiile ce s-au ținut la mănăstirea Neamțu, m-au tulburat şi pe mine și pe toți cei de acolo. Au prins de veste și mulți dintre călugării și frățimea din mănăstire, cum că ceea ce ați făcut, schimbând calendarul, este o rătăcire. Aici la schitul Pocrov, schimbarea calendarului nostru bisericesc, eu nu am arătat-o ca pe un lucru de propășire a Bisericii, cum ați făcut-o preasfinția voastră la Neamțu, ci ca pe un lucru ce dăunează Bisericii noastre şi care, dacă nu se va corecta, duce la ruinare şi pustiire sufletească.

Faptul că atât un calendar cât și celălalt folosesc formal aceleași unități de măsură ca ore, zile, săptămâni, luni și ani, nu înseamnă că ele măsoară același obiect. Calendarul nostru ortodox iulian măsoară timpul liturgic, așa cum l-au stabilit Sfinții Părinți la Sinodul I din Niceea. De atunci încoace se știe că timpul liturgic se măsoară cu asemenea unități de măsură ca ziua (crugul zilei), săptămâna (crugul săptămânii), luna (crugul mineal, al lunii) și anul (crugul anului).

Ziua liturgică se împarte în patru slujbe ale Ceasurilor şi în slujbele de Vecernie, Utrenie şi Liturghie. Între aceste slujbe, se pot adăuga slujba pavecerniței (mari sau mici) și cea a miezonopticii.

Ziua liturgică se împarte în 4 străji de noapte (de la apusul soarelui până la răsăritul lui) şi în 4 străji de zi (de la răsăritul soarelui până la apusul lui). Și nu este deloc întâmplător de ce slujbele îşi încep măsurătoarea cu seara, iar nu cu ora 12 noaptea sau cu dimineața. Seara simbolizează în Ortodoxie existența lumii de la facerea sa până la Întruparea Mântuitorului, pe când Utrenia (slujba de dimineaţă) şi Liturghia vestesc tocmai Întruparea, Răstignirea şi Învierea Domnului. Săptămâna liturgică începe nu cu ziua de luni, cum suntem obişnuiţi după calendarul lumesc, ci cu ziua de Duminică – Ziua Domnului Iisus Hristos.

Săptămîna liturgică se împarte în 7 zile liturgice, fiecare având semnificaţia sa, ceea ce dă fiecărei zile un specific deosebit de slujire. Astfel, ziua liturgică de luni este închinată Puterilor cereşti; cea de marţi este închinată Sfântului Ioan Botezătorul; cea de miercuri, Sfintei Cruci a Domnului şi vânzării Acestuia în schimbul celor 30 de arginţi; ziua de joi este închinată Sfinţilor Apostoli şi Sfântului Nicolae; ziua de vineri este închinată Patimii Mântuitorului şi morţii Sale trupeşti, iar ziua sâmbetei este închinată Tuturor Sfinţilor lui Dumnezeu.

Crugul anului se împarte în trei perioade inegale, spre deosebire de calendarul apusean, care împarte anul în patru trimestre sau două semestre, toate având aceeaşi durată exprimată în luni. La calendarul nostru bisericesc perioada întâi este numită a Triodului, începe cu trei Duminici mai înainte de începutul Postului Paştelui şi se încheie în sâmbăta Paştelui.

Cea de a doua perioadă a anului liturgic se numeşte a Penticostarului; ea începe cu Duminica Paştelui şi se încheie cu Duminica Pogorârii Duhului Sfânt şi durează 50 de zile. A treia perioadă a anului liturgic se numeşte a Octoihului; ea începe a doua zi după Duminica Pogorârii Duhului Sfânt şi se încheie în sâmbăta dinainte de Duminica Vameşului (cu care începe Triodul).

Dat fiind că ziua Paştelui se schimbă de la un an la altul, la fel se schimbă şi toate datele de începere şi de încheiere a acestor trei perioade din care este alcătuit anul liturgic. Astfel, pe când cele două perioade ale anului liturgic – Triodul şi Penticostarul – au durate fixe, perioada Octoihului poate să dureze de la 26 la 34 de săptămâni. În afară de aceasta, anul mai conţine şi încă o subdiviziune care nu formează un ciclu, ci este vorba de lunile mineale adică de lunile Mineiele. Fiecare zi a anului este atribuită unui Minei lunar – Mineiul pe fiecare lună. Mineiurile conţin slujbe închinate Sfinţilor, precum şi Maicii Domnului, Mântuitorului, Arhanghelilor etc. Astfel, Mineiele conţin sărbătorile cu dată neschimbătoare, adică acele sărbători care în fiecare an cad în aceeaşi zi a lunii.

Această rânduială a timpului liturgic a fost aşezată la Soborul I de la Niceea şi adăugită la alte Soboare. Însă această rânduială de slujire liturgică nu a fost schimbată niciodată până acum, când ne lovim de rânduiala haotică a noului calendar apusean care strică această rânduială, măsurând numai timpul astronomic, nu şi pe cel liturgic.

Dacă Sinodul Bisericii noastre merge în pas cu modernizările propuse de arhiepiscopul Meletie Metaxakis al Constantinopulului, atunci aceasta înseamnă că de bunăvoie ne preschimbăm în vrăjmaşi ai Bisericii Domnului nostru, Iisus Hristos.

De aceea, eu nu le primesc şi sfătuiesc pe toţi creştinii şi slujitorii Bisericii lui Hristos să nu le primească, întrucât toate acestea voiesc să spargă zidul dogmatic şi canonic al Bisericii Ortodoxe. Datoria noastră este de a veghea la hotarele Ortodoxiei ca nu cumva vrăjmaşii lui Hristos să spargă zidul Bisericii, după care ne vor robi cu sufletul.

La ce ne trebuie nouă un calendar astronomic, dacă îl avem pe cel al Sfinţilor Părinţi? Căci calendarul astronomic al papei de la Roma are multe neajunsuri. Ce vom face oare cu postul Sfinţilor Apostoli, dacă vom primi pentru totdeauna noul calendar? V-aţi gândit vreodată la acest lucru, cum că noul calendar nu mai poate regla ritmicitatea liturgică şi nici bunul mers al acestui post despre care vorbesc acum?

Noul calendar deplasează cu 13 zile sărbătorile cu dată fixă faţă de aceleaşi sărbători din calendarul ortodox al Sfinţilor Părinţi, adică cel iulian. Astfel la o perioadă de câţiva ani, după noul calendar astronomic, vom pierde, dacă nu în întregime, atunci parţial, postul Sfinţilor Apostoli. Căci începutul acestui post este determinat de o sărbătoare cu dată schimbătoare, adică Paştele, iar sfârşitul lui de o sărbătoare cu dată neschimbătoare, adică ziua 29 iunie, praznicul Sfinţilor Apostoli. Ştim că Duminica după Rusalii este Duminica Tuturor Sfinţilor. Mai ştim şi că Paştele nu poate cădea decât între 21 martie şi 25 aprilie, după vechiul calendar (sau dacă vreţi după noul calendar ar fi 3 aprilie – 8 mai) în funcţie de aceste date fiind considerat „devreme” sau „târziu”. Dacă Paştele „pică devreme”’ postul Sfinţilor Apostoli este mai lung. Dacă Paştele „pică târziu”, postul Sfinţilor Apostoli este mai scurt.

Ceea ce nu mulţi ştiu, este că acest Post are o importanţă deosebită, iar micşorarea lui contravine sfintei tradiţii precum şi sfintelor canoane. Ce se întâmplă dacă Paştele ar cădea pe 8 mai, după noul calendar?Atunci Duminica tuturor Sfinţilor artrebui sărbătorită după praznicul Sfinţilor Apostoli, ceea ce este cu totul greşit. Ar mai însemna că sărbătoarea SfinţilorApostoli ar cădea în ziua de miercuri după Rusalii, adică vor fi numai două zile de post şi într-o perioadă în care sfintele canoane interzic postirea.

Ce se va întâmpla când vor fi două calendare în Biserică? Sfânta Liturghie reprezintă o lucrare a întregii Biserici, care are loc pe tot cuprinsul ei, reprezentând o unitate a celor două lumi (cerul şi pământul), când timpul se uneşte cu veşnicia. Odată cu adoptarea noului calendar, armonia în care Bisericile Ortodoxe locale îşi cinsteau sărbătorile, a fost ruptă. Aşa se face că în timp ce Biserica Rusă, Biserica Sârbă, dimpreună cu Sfântul Munte şi Biserica din Ierusalim cântă „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte…”, noucalendariştii cântă „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne…”. În timp ce Bisericile fidele tradiţiei patristice cântă troparul Botezului Domnului, Bisericile noului calendar cântă troparul Sfântului Macarie cel Mare.

Chiar dacă spuneţi că Paştele va merge tot după calendarul cel vechi al Sfinţilor Părinţi, atunci acesta e lucru de sminteală ca într-o Biserică Ortodoxă, cârma acesteia să meargă când după calendarul nou, când după calendarul vechi. Şi, după cum se vede, una aţi făgăduit şi alta aţi făcut. Mare a fost sminteala creştinilor, când Sinodul Bisericii Ortodoxe a dat poruncă ca Paştele să se prăznuiască în acest an (1926) după calendarul cel nou, ca să fie în aceeaşi zi cu catolicii eretici din Apus.

Cum vă veţi putea dezvinovăţi de aceasta, dacă la Constantinopol în 1583, Sfinţii Părinţi au hotărât astfel: „Toţi cei ce ar cuteza să strice aşezământul Sfântului Ecumenic Marelui Sinod ce au fost întâi la Niceea în prezenţa prea iubitorului de Dumnezeu Împăratului Constantin, aşezământ ce se atinge de Sfânta Serbare a Mântuitoarelor Paşti, să nu aibă comuniune cu Biserica şi să fie îndepărtat de la ea, dacă cu îndărătnicire se vor împotrivi la cele cu temei bine orânduite şi poruncite; şi aceasta este zis pentru mireni. Iară, dacă cineva dintre preoţii Bisericii, episcop sau prezbiter sau diacon, după această hotărâre ar îndrăzni, pentru răzvrătirea popoarelor şi tulburarea bisericilor, să se despartă şi să săvârşească Sfintele Paşti împreună cu iudeii, pre unul ca acela Sfântul Sinod l-a osândit la înstrăinare de Biserică”.

După cum ştiţi, aici la Pocrov, nu ne-am conformat niciodată după poruncile acestui Sinod de acum schismatic, atunci când acesta formula decizii contra sfintelor canoane, cu toate ameninţările pe care mi le-aţi făcut în mai multe rânduri. Şi nici nu vom ţine vreodată Paştele lui Dumnezeu în aceeaşi zi cu catolicii, ci numai odată cu Biserica Pravoslavnică. Dacă, aşa cum ne porunciţi, vom ţine Paştele Domnului la o dată fixată de eretici şi schismatici, oare nu vom cădea sub anatema Sfinţilor Părinţi?

Chiar dacă această anatemă nu se va consemna poate pe nicăieri, însă îngerii lui Dumnezeu o vor nota în zapisele lor. Şi cred că nici nu mai este de nevoie ca această anatemă să mai fie glăsuită împotriva celor rău-credincioşi prin viu grai, de vreme ce Sfinţii Părinţi au dat anatemei pe cei ce încalcă legea cea dreaptă a Bisericii lui Hristos şi mai ales ceea ce ni s-a poruncit nouă cu privire la Învierea Domnului. Ce alte anateme şi blesteme ar mai trebui celor care încalcă această lege, de vreme ce sunt deja osândiţi de Sfinţii Părinţi?

Toţi creştinii ştiu despre Pogorârea Sfintei Lumini în sâmbăta Paştelui în Biserica Mormântului Domnului din Ierusalim. Această lumină vine numai după calendarul Sfinţilor Părinţi. Credeţi că va veni Sfânta Lumină de două ori în acest an, adică o dată în ziua în care vreţi să faceţi Paştele după noul calendar şi încă o dată pentru Bisericile care s-au lepădat de acest calendar stricat din Apus? De ce oare, toate minunile ce se fac în fiecare an la Sfintele Locuri, precum Sfânta Lumină, norul Taboru-lui, întoarcerea Iordanului, se fac numai după data fixată în calendarul liturgic al Bisericii, adică cel iulian al Sfinţilor Părinţi şi niciodată după data calendarului astronomic? Oare nu pricepeţi nimic din toate aceste minuni sau vreţi să ascundeţi adevărul lui Dumnezeu în faţa poporului? Ce vom răspunde înaintea lui Dumnezeu care ne va judeca după faptele noastre, dacă ne ruşinăm să mărturisim adevărul credinţei ortodoxe?

Ştiţi prea bine, că mulţi dintre slujitorii Bisericii, ieşind de la şedinţa la care ne-aţi chemat la mănăstirea Neamţu, ne-am lepădat de ceea ce ne-aţi propus să facem. Şi în faţa icoanei Stăpânei noastre am făgăduit să nu primim acele inovaţiuni anticanonice ale noului calendar. Eu, după cum am făgăduit jurămintele vieţii călugăreşti, înaintea Stăpânei noastre, Maica lui Dumnezeu, aşa am făgăduit a mă lepăda de tot sinodul vostru arhieresc, dacă acesta nu se va întoarce de la rătăcirile şi sfătuirile stricate şi căzute de la Darul lui Dumnezeu. Dacă vreţi noul calendar, lăsaţi-l să fie numai pentru lumea laică, aşa cum a fost încă din 1919, dar nu îl aduceţi în Biserica lui Hristos, unde totul se măsoară cu acel calendar liturgic al Sfinţilor Părinţi, prin care Biserica luptătoare a celor de pe pământ se uneşte într-o conglăsuire cerească cu Biserica Biruitoare formată din cei care se află deja în Ceruri, în Împărăţia lui Dumnezeu.

Pentru acest lucru, ceea ce se face pe pământ se face şi în cer, şi când se prăznuieşte pe pământ se prăznuieşte şi în cer. Aceasta înseamnă conglăsuire între cele două Biserici. Şi calendarul cel astronomic este departe de înfăptuirea acestei conglăsuiri.

Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că „nici o slugă nu poate să slujească la doi domni, fiindcă sau pe unul va urî şi pe celălalt va iubi, sau de unul se va ţine şi de celălalt se va lepăda”. Nu putem să slujim şi lui Dumnezeu şi lui mamona. De aceea iată, vreme de aproape doi ani am aşteptat ca Sinodul Bisericii Ortodoxe să-şi corecteze deciziunile cu privire la canoanele Sfinţilor Părinţi, dar, cum văd, nu numai că nu şi le-a îndreptat, ci mai mult, merge spre pierzare. Pentru acest lucru, nu am primit a mai sluji împreună cu preasfinţiile voastre din anul 1924, în mănăstirea Neamţu, întrucât canoanele Bisericii mă opresc de la Liturghia cu schismaticii. În această vreme, după cum o ştie toată lumea de la episcopia Neamţu, la noi la Pocrov rânduiala slujbelor a mers numai după vechiul calendar.

În tot acest răstimp aţi încercat să mă înduplecaţi spre noul vostru calendar, după cum aţi făcut-o şi atunci, când m-aţi înfăţişat personal la episcopie. Dat fiind aceste încercări, la care amintesc şi de momelile pe care mi le-aţi întins cu stăreţia la schitul Vovidenia, sau bârfele că nu aş fi supus Sinodului etc. La acestea se adaugă şi deciziunea din acest an (1926) cu privire la prăznuirea Paştelui odată cu catolicii. Toate acestea mă obligă a mă lepăda cu desăvârşire de Sinodul vostru schismatic şi a urma drumul pribegiei prin pustia acestor munţi.

Dacă cineva dintre ucenicii mei va voi să-mi urmeze mie în pustie, pentru numele lui Dumnezeu, îl voi lua alături de mine. Însă după cum văd, numai unul dintre ei, părintele diacon David este gata a se jertfi pentru Hristos. Chiar dacă ne veţi acuza de fanatism religios, aşa cum aţi făcut-o şi până acum, noi ştim că „cel ce este credincios întru puţin, şi întru mult credincios este şi cel ce este nedrept întru puţin şi întru mult nedrept este”. Sunt pe deplin încredinţat că nu poate calendarul papei să fie mai „corect”, şi mai „exact” decât calendarul Sfinţilor Părinţi.

De aici înainte, voi da ucenicilor mei sărutarea de despărţire, iar preasfinţiei voastre aceste rânduri aşternute în Duhul Legii lui Dumnezeu, prin care vă aduc la ştiinţă că, eu, ieromonahul Glicherie Tănasă, stareţ al schitului Pocrov, părăsesc conducerea schitului din motivul căderii Sinodului Bisericii Ortodoxe Române în schisma noului calendar. Împreună cu ierodiaconul David vom încerca să vieţuim de sine, neştiind unde, dar în paza Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi spre păstrarea credinţei celei pravoslavnice a Sfinţilor Părinţi de la cele Şapte Sfinte Soboare Ecumenice.

Vă rog să vă grijiţi de un alt stareţ la schitul acesta, de vreme ce eu voi ieşi de aici pentru totdeauna”.

Al lui Hristos slujitor, Glicherie Tănasă

Anul 1926.

(Notă: Documentul original al acestei epistole fiind deteriorat, conținutul parțial al acesteia a fost reconstituit prin informații culese prin viu grai).

* Preluat din cartea: O viaţă pentru Hristos. Viaţa, pătimirile şi minunile Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul. Ediţia a II-a, pagina 68.

Print Friendly, PDF & Email