Ultima oră: Părintele Paisie Prodromitul a fost exclus din sinaxa schitului Prodromu de pe Athos

”Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.”
Evanghelia după Ioan 15, 20-22

Pe 27 iulie 2017, Ieroschimonahul Paisie Prodromitul, Epitropul I al schitului românesc Prodromu de pe muntele Athos, a fost exclus din Sinaxa schitului la numai 4 zile de la difuzarea mesajului său în public. Acuzația invocată pentru excluderea sa a fost divulgarea ”secretelor profesionale”.

De fapt, precum poate vedea oricine în mesajul său, Părintele Paisie Prodromitul divulgă nimic altceva decît adevărul celor întîmplate în schitul Prodromu de după sinodul tîlhăresc din Creta și demască minciunile ultimului comunicat al schitului semnat și difuzat samavolnic de către stareț, Atanasie Prodromitul.

Observăm tot mai acută prigoana mărturisitorilor care au mai rămas pe muntele Athos, dar și prigoana care o dezlănțuie ecumeniștii în toată lumea împotriva mărturisitorilor, dar mai ales împotriva Adevărului, antrenîndu-i în aceasta și pe ortodocșii ”cuminți” ce se conformează akedic politicii duse de ereziarhi și slugile lor.

Dumnezeu să-l întărească pe Părintele Paisie Prodromitul și pe toți mărturisitorii Adevărului!

Vezi și:

Replica Epitropului I al schitului Prodromu, ieroschimonahul Paisie, la comunicatul ”oficial” emis la 26.06.2017

Scrisoarea unor părinţi aghioriţi către Sf. Chinotită a Muntelui Athos şi cei 20 de egumeni de mănăstiri atonite

Replica Epitropului I al schitului Prodromu, ieroschimonahul Paisie, la comunicatul ”oficial” emis la 26.06.2017

În data de 26 iunie 2017 starețul schitului Prodromu din muntele Athos a emis samavolnic un comunicat ”oficial” legat de nepomenirea pseudopatriarhului ecumenist Bartolomeu al Constantinopolului fără a fi semnat și de epitropii schitului precum se obișnuiește. Comunicatul a fost ulterior difuzat spre înștiințarea tuturor românilor ortodocși de portalul de știri al Patriarhiei Române basilica.ro, de cel al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei doxologia.ro, dar și de platforma activenews.ro care susține, de altfel, politica ecleziastică a Patriarhiei Române indiferent dacă aceasta este ortodoxă sau ecumenistă.

Pentru o parcurgere mai facilă publicăm inițial comunicatul emis la 26 iunie 2017 de starețul schitului Prodromu, Atanasie Prodromitul, iar ulterior puteți citi replica.

Către dreptslăvitorii români de pretutindeni

Starețul Atanasie de la Prodromu

Deoarece prin diferite mijloace de informare, dar mai ales prin intermediul Internetului, continuă să apară veşti care nu reflectă realitatea din Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos şi care provoacă sminteală şi nedumeriri în rândul credincioşilor, suntem datori a face următoarele precizări:

  • La toate slujbele care se săvârşesc în schit este pomenit numele ierarhului sub a cărui jurisdicţie canonică se află schitul nostru – ca întreg Sfântul Munte Athos – adică al Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic;
  • Niciodată în schit nu a fost întreruptă pomenirea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu;
  • Niciodată în cadrul obştii nu a fost pusă problema de a fi întreruptă pomenirea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, deci nici vorbă despre un vot al obştii prin care cei 50 de vieţuitori ar fi aprobat întreruperea pomenirii;
  • Aceasta, pomenirea, nu provine din impunerea voinţei vreunei autorităţi din afara schitului, ci din însăşi dorinţa obştii de a rămâne în comuniune cu ierarhul sub a cărui oblăduire se află şi cu întreaga Biserică Ortodoxă;
  • Schitul Românesc Prodromu nu a trimis şi nici nu trimite reprezentanţi la întruniri publice organizate fără binecuvântarea ierarhului locului şi în cadrul cărora se fac îndemnuri la ruperea de Biserică, iar cei care în asemenea împrejurări se prezintă ca fiind monahi athoniţi sau prodromiţi şi folosesc imaginile, siglele şi icoanele Schitului Prodromu sau fac afirmaţii în numele schitului ca şi cum ar reprezenta Schitul Prodromu nu au binecuvântarea noastră şi nu se află în acord cu obştea schitului;

Constatăm cu multă îngrijorare că numele Schitului Românesc Prodromu este folosit pentru a crea dezbinare în Biserică folosindu-se în acest scop metode grosolane de manipulare prin difuzarea de informaţii cu conţinut mincinos care fac referire la unele evenimente petrecute în Schit, cu văditul scop de crea o impresie înşelătoare despre situaţia reală şi care se află în totală contradicţie cu duhul evanghelic atât prin limbajul folosit, cât şi prin conţinutul materialului publicat;

Tot prin metode străine de vieţuirea creştină şi în urma unei insistente dezinformări despre recentele evenimente bisericeşti, Părintelui Iulian Prodromitul i-au fost smulse unele declaraţii prin care credincioşii sunt îndemnaţi la întreruperea pomenirii ierarhiei Bisericii, dar care sunt în totală contradicţie cu practica şi învăţătura de-o viaţă a Părintelui Iulian;

Informaţiile cum că cei 5 monahi care s-au rupt din trupul obştii Schitului prin neparticiparea la viaţa liturgică şi la viaţa de obşte ar fi fost sechestraţi, canonisiţi, prigoniţi sau că ar fi fost supuşi la felurite presiuni sunt neadevărate, ci dimpotrivă cu dragoste părintească, cu multă răbdare şi îngăduinţă fraţii noştri au fost povăţuiţi pe cale mântuirii după învăţăturile Sfinţilor Părinţi, conform sfintelor canoane ale Biserici Ortodoxe şi a pravilelor de viaţă monahală, iconomia folosită în cazul lor depăşind cu mult hotarele puse de acestea. Monahii respectivi continuă însă să ducă o viaţă de sine – ies din Sfântul Munte şi se întorc în Schit fără nici o binecuvântare, nu participă la slujbele Schitului sau la alte activităţi de obşte – şi denigrează, totodată, pe cei care nu le împărtăşesc punctul de vedere.

Totodată, exprimăm pe această cale adânca părere de rău pentru discordiile apărute recent în viaţa Bisericii, care cu mai multă înţelepciune şi rugăciune ar fi putut fi evitate.

Pentru viitor, spre a fi păziţi de posibile nedumeriri şi confuzii care ar putea fi generate de unele comunicate referitoare la teme de actualitate bisericească care au legătură cu Schitul Românesc Prodromu, rugăm pe dreptslăvitorii creştini să considere ca adevărate numai pe cele venite pe cale oficială, prin document care poartă pecetea schitului, semnătura stareţului şi număr de înregistrare.

 

Cu dragoste în Hristos,

Starețul Schitului românesc Prodromu

Arhim. Atanasie Prodromitul

și frații în Hristos cei dimpreună cu mine

Replica la acest comunicat al Epitropului I al schitului Prodromu, Ieroschimonahul Paisie Prodromitul: 

Răspuns la un comunicat al Schitului Prodromu

Iar aceasta este judecata: că Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, căci faptele lor erau rele.” (loan 3:19)


Într-un comunicat „oficial” al Schitului Prodromu, semnat de Pr. Stareţ Arhim. Atanasie dimpreună cu fraţii cei adunaţi întru Hristos, se mărturisesc următoarele:

1. În Schitul Românesc Prodromu nu s-a întrerupt niciodată pomenirea Preafericitului Patriarh Bartolomeu, ceea ce din păcate nu este adevărat, deoarece eu personal dimpreună cu alţi doi părinţi clerici am întrerupt pomenirea încă din luna septembrie 2016 cu binecuvântarea Pr. Duhovnic Iulian şi a însuşi Pr. Stareţ Atanasie, fapt consemnat în procesele verbale ale sinaxei schitului, iar în data de 4/17 decembrie 2016 a fost întreruptă oficial în schit pomenirea Patriarhului Bartolomeu de către Sinaxa Schitului în frunte cu Pr. Stareţ Atanasie, fapt consemnat în procesul verbal nr. 71 când, supunându-se opiniei majorităţii exprimate prin vot, chiar el a pronunţat cuvintele „de astăzi nu mai pomenim”. Credem că ceea ce doreşte de fapt Pr. Stareţ să arate în acest comunicat este că, elpersonal, consideră că nu a întrerupt pomenirea, deoarece el nu a mai slujit după această dată până în ziua prăznuirii Naşterii Domnului când însuşi a pomenit la slujbă numele Patriarhului Bartolomeu, deşi dezacordul cu hotărârea Sinaxei şi l-a arătat încă de la venirea epitropiei din partea Mănăstirii Lavra în frunte cu stareţul ei – Arhim. Prodromu – în data de 15/28 decembrie. Aici trebuie consemnatăpresiunea la care a fost supusă toată obştea Schitului de către Epitropia Mănăstirii Lavra pentru a relua pomenirea Patriarhului eretic despre care părinţii lavrioţispuneau că e mai mult decât ortodox. Credem că şi acesta este unul din motivelecare l-au determinat pe Pr. Stareţ să-şi schimbe opinia faţă de decizia Sinaxei. Cu toate acestea doar un singur membru al Sinaxei mai reluat pomenirea cu Pr. Stareţ, restul obştii revenind la pomenire abia după ce nepomenitorii au fostînlăturaţi prin presiuni sau prin vicleşug din sinaxă şi din obşte, sau unii şi-au dat demisia pentru binele şi pacea din obşte.

După acestea toate, în perioada dintre Crăciun şi Bobotează, Pr. Stareţ Atanasie chiar şi-a dat demisia pentru câteva zile, deoarece sinaxa nu era de acord cu el şi cu condiţiile de pomenire. Iar pentru revenirea lui în stăreţie unii dintre cei care au rămascu nepomenirea au acceptat, printre altele, dintre condiţiile puse de Pr. Stareţ slujească, ca iconomie, în sobor la hramul Schitului – Botezul Domnului – împreună cu stareţul Mănăstirii Lavra, iar mai apoi li s-a promis acceptarea lor ca slujitori în biserică fără să pomenească.

Unii s-au supus acestor condiţii integral până astăzi slujind în soboare, iar alţii parţial, neslujind atunci împreună cu stareţul Lavrei, nici în biserică după aceea, când au fost opriţi de Pr. Stareţ, ca făcători de tulburare şi schismă în obşte, până la liniştirea lucrurilor.

2. S-a afirmat că Pr. Iulian ar fi fost supus unor presiuni şi i-au fost smulse unele declaraţii cu sila împotriva ecumenismului şi sinodului din Creta, respectiv despre oprirea pomenirii ierarhului şi că Pr. Iulian nu s-a schimbat cu nimic, ci a rămas acelaşi ca înainte de sinod.

Adevărat este că Pr. Iulian nu s-a schimbat cu nimic şi a rămas la fel de ortodox ca şi înainte de sinod, încât acum nu se împărtăşeşte cu Sfintele Taine împreună cu cei care susţin minciuna şi erezia, nici nu se mai spovedeşte la părintele stareţ ci la alt părinte din obşte, deoarece după ce bătrânul i-a spus stareţului să oprească pomenirea şi să ne lase să slujim, acesta l-a numit înşelat şi a rupt orice legătură duhovnicească cu el.

Precizăm că starețul singur a înclinat balanţa opririi pomenirii în sinaxa schitului fiind cu toţii surprinşi de decizia lui hotărâtă spunând: „eu vreau sâ mor ortodox”. Acum noi, cei care am rămas păstrând în continuare întreruptă pomenirea, cu toate că părintele Iulian şi unii dintre clericii nepomenitori, pentru pacea frăţimii, au participat sau încă mai participă la unele slujbe comune cu obştea, suntem învinuiţi că am făcut schismă în Schit, deşi schisma a fost făcută atunci când grosul obştii a fost întors de Pr. Stareţ, la comuniunea cu erezia prin pomenirea Patriarhului. Aşadar în schismă nu suntem noi, ci cei care susţin erezia ecumenismului.

3. Se afirmă în comunicat că pomenirea Patriarhului Bartolomeu nu a fost impusă de vreo autoritate din afara obştii, ci din însăşi dorinţa obştii de a rămâne în comuniune cu ierarhul locului, ceea ce nu este adevărat pentru că, aşa cum am arătat mai înainte, obştea în cea mai mare parte a fost împotriva pomenirii ceea ce s-a văzut în întâlnirea cu Epitropia Mănăstirii Lavra din 15/28 decembrie atunci când chiar ei au putut constata că majoritatea este împotriva sinodului. Abia după presiunile Mănăstirii Lavra asupra Sinaxei şi a obştii schitului prin ameninţări cu alungarea din schit şi aducerea altei obşti din ţară sau chiar preluarea lui de către o obşte grecească, s-a revenit la pomenire. Altfel cum ar fi ajuns cei 5 părinţi la măsuri atât de drastice ca să întrerupă orice comuniune bisericească cu obştea? 

4. Se afirmă că Pr. Stareţ Atanasie nu a dat niciodată binecuvântare unor părinţi din obşte să ne reprezinte schitul la diferite conferinţe din ţară pe tema Sinodului din Creta şi care chipurile fac îndemnuri la ruperea de biserică ceea ce este ointerpretare greşită, eronată, a canonului 15 a Sinodului l-ll local din Constantinopol care permite preotului întreruperea pomenirii ierarhului care propovăduieşte erezia cu capul descoperit, prin care acesta nu se face vrednic de caterisire, ci este vrednic de laudă, ca unul ce păzeşte biserica de schisme şi de erezii. Acum însă s-a ajuns până la afirmaţia că acest canon nu are putere duhovnicească, deoarece ar fi fost făcut de oameni. De asemenea se interpreteazăunele afirmaţii ale Sf. Paisie Aghioritul şi ale Sf. Porfirie care spun că nu trebuie să ne facem din fiecare chilie biserică proprie, la orice afirmaţie greşită a patriarhului, neţinând cont că altul era contextul evenimentelor din timpul Cuviosului Paisie şi altul cel de acum când avem de a face cu hotărâri greşite ale unui întreg sinod autointitulat „sfânt şi mare”.

Oricum cei doi monahi, care au participat la conferinţele din ţară împotriva Sinodului din Creta, au plecat la început cu încuviinţarea Pr. Stareţ şi cu binecuvântareaDuhovnicului Iulian.

5. De asemenea se spune despre cei nepomenitori că nu se încadrează în niciun fel în viaţa de obşte a schitului şi că nu participă la viaţa liturgică de obşte, ci duc viaţă de sine, şi că nu ar fi fost supuşi nici unui fel de presiune, ceea ce nu este adevărat, deoarece ei au fost scoşi din ascultări şi de la masa de obşte, atunci când şi-au mărturisit împotrivirea lor faţă de sinodul din Creta şi neparticiparea la slujbele unde este pomenit Patriarhul Bartolomeu, motiv pentru care au fost acuzaţi ca schismatici.

Desigur dragoste cu forţa nu există, iar de la dialogul dragostei cu ereticii s-a ajuns ladialogul forţei în propria biserică. Atunci deci ne întrebăm care sunt ereticii şi care sunt schismaticii, care au dragoste adevărată şi care nu?

6. Se poate observa clar că o anumită minoritate doreşte să-şi impună ideile majorităţii, lucrând prin înşelăciune, compromis şi uneori forţă, fiindcă sunt oameni care au puterea deciziei în mâinile lor, şi mai ales în Biserică o fac în numele ascultării de cei mai mari, surprinzător tocmai prin metode de spălare a creierului, ca în perioada de curând apusă.

De ex.: „Este încă devreme pentru întreruperea pomenirii; să tăcem pentru pacea bisericilor; să nu cumva să facem schismă în biserică; să nu ne pierdem schitul; suntem doar o mică comunitate care nu are putere în Sf. Munte, tocmai noi ne-am găsit să mărturisim?; că nu e treaba noastră, ci a celor mai mari; că noi ţinem numai canonul 15 iar restul le încălcăm”, „că ne-am făcut din canoane un sistem”, etc., prin toate acestea punându-se ei deasupra canoanelor Sfintei Biserici şi a Adevărului.

Pacea nu este mai presus de adevărul credinţei, altfel nu ar fi spus însuşi Domnul „nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ, n-am venit să aduc pace ci sabie.” (Mt. 10: 34)

Când este vorba despre dreptatea noastră proprie atunci „pacea este de patru ori mai mare ca dreptatea” (Sf. loan Scărarul – Scara) şi trebuie să alegem pacea, dar când este vorba de credinţă trebuie să ne facem sabie.

7. Ca membru al Sinaxei Schitului Românesc Prodromu pot afirma că nu am avut nici o ştiinţă despre publicarea acestui comunicat ca venind din partea Schitului Prodromu, ceea ce constituie o abatere de la Regulamentul de funcţionare a Schitului care prevede că orice document de valoare excepţională, ca cel emis de Pr. Stareţ, trebuia întâi aprobat de Sinaxa schitului şi semnat de Pr. Stareţ şi de cei doi Epitropi aleşi anual. Acest fapt denotă că Sinaxa nu a fost luată în considerare şi că actul este ilegal şi nul. Ceea ce confirmă faptul afirmat mai sus că se vrea cu tot dinadinsul ştergerea oricărei urme de protest împotriva sinodului din Creta şi a patriarhului.

Dumnezeu îi va demasca însă în timp pe toţi cei care sunt impostori sau falşi păstori, fiindcă acum este vremea alegerii şi a cernerii, în care vedem cum pe unii vor să ne adoarmă cu cuvinte frumoase, ca pace, linişte, dragoste, care nu fac decât să ne arate pierzarea mai dulce, ea tot pierzare chemându-se, iar pe cei care spun adevărul prigonindu-i.

8. Cu siguranţă trebuie să luptăm şi cu rugăciunea, dar şî cu cuvântul, şi cu depărtarea de cei care au părtăşie cu erezia ecumenismului prin încuviinţare tacită, fiindcăDumnezeu nu binevoieşte acolo unde sunt mulţi şi rătăciţi, ci acolo unde sunt puţini dar în adevăr, căci zice Domnul „siliţi-vâ să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci mulţi, zic vouă, vor cânta să intre şi nu vor putea” (Lc.13:24)

Dacă noi ca monahi, şi mai ales ca monahi aghioriţi am început să gândim atât de lumeşte ce să mai aşteptăm de la ceilalţi clerici şi mireni, darămite de la cei bineintenţionaţi din lumea largă. Noi care suntem numiţi chip îngeresc şi lumina mirenilordin lume, să ajungem să fim călăuze spre întuneric? Să nu fie!!!

9. Cu toate că se spune că până la un următor sinod care va condamna public erezia ecumenismului, harul lucrează prin Ierarhii ecumenişti pentru mântuirea poporului necunoscător, prin iconomie, cei care au cuget eretic şi cei care consimt cu bună ştiinţă la erezia lor şi nu iau atitudine, credem că se împărtăşesc spre osândă cu Sfintele Taine, iar nu spre mântuire, fiind căzuţi în erezie şi înşelare deoarece ascund erezia sub masca evlaviei „ca să poată înşela, de va fi cu putinţă si pe cei aleşi” (Mat. 24:24).

De ex. cultivându-se afirmaţii de genul: nu avem toţi un singur Dumnezeu?, şi noi credem în Dumnezeu Tatăl ca şi evreii, (dar nu se spune unde este Fiul?), că şi ereticii sunt biserici şi că unii au chiar sfinte taine numai că se exprimă cu mici diferenţe, toţi suntem fraţi şi surori în Hristos, că şi ei sunt biserici doar că încă nu sunt în comuniune deplină cu noi, etc.

Noi bineînţeles nu suntem de acord cu aceste afirmaţii blasfemiatoare şi superficiale şi credem că prin astfel de afirmaţii aceştia sunt deja în erezie prin gândirea lor, iar din păcate prin Sinodul din Creta unele din aceste idei au fost acceptate ca adevărate, denaturându-se astfel statutul de Biserică şi intrându-se astfel în rândul ereziilor.

Noi cu siguranţă nu facem parte din acea biserică care a fost propovăduită în Creta, ci din adevărata Biserică a lui Hristos, a celor care vor să păstreze Adevărul curat şi care sunt acum catalogaţi ca tulburători şi schismatici. Adevăratul scop al ecumenismului nu este unitatea creştinilor, ci nivelarea conştiinţelor şi crearea unei noi biserici de tip sincretist.

10. Cei care au întrerupt pomenirea nu au întemeiat şi nici nu doresc să întemeieze o altă biserică şi nu fac schismă prin faptul că nu slujesc şi nu se roagă cu cei care pomenesc pe ierarhii care au semnat în Creta, deoarece nu s-au despărţit de biserică ci doar de ierarhul eretic, şi nu pomenesc pe altcineva în locul lui până ce acesta se va decide de ce parte este şi cui slujeşte lui Hristos sau duhului acestei lumi? Noi nu considerăm că am ieşit din Biserică, deoarece apărăm Biserica de schisme şi erezii, iar celor care li se pare că sunt în Biserică dar cu mintea şi cu fapta, din frică sau din neştiinţă, consimt sau conlucrează cu ereticii şi cu erezia se autoexclud din Biserică prin faptele lor.

Schismă se face în Biserică atunci când ne despărţim de episcop pe motive administrativ canonice sau de etică morală, şi nu pe motive de credinţă şi dogmă. Ori învăţătura despre Biserică face parte din dogmele apostolice şi patristice de nestrămutat ale credinţei şi este cuprinsă şi mărturisită în Crez, care prin sinodul din Creta a fost modificat în esenţă prin acceptarea ereziilor ca biserici. Deşi se afirmă în text că nu au comuniune cu Biserica Ortodoxă, ar însemna că sunt doar schismatici şi nu comunităţi eretice ca şi arienii în secolul IV, care au pierdut cu totul statutul de Biserică prin îndepărtarea de Sf. Tradiţie. Aceasta nu înseamnă aplicarea iconomiei,ci rea iconomie, deoarece ei au pierdut dreapta credinţa şi tradiţia apostolică a Bisericii şi nu pot fi primiţi înapoi decât numai prin lepădarea lor de erezie şi prin Sf. Botez sau în caz excepţional dacă ar reveni în masă la ortodoxie prin Mirungere (Can. VII al Sin. II Ecum.). Sfântul Nicodim Aghioritul, spune despre iconomie că:„Păcatul personal este o încălcare a Legii şi pe care Dumnezeu îl poate şterge, dar erezia este o schimbare a Legii şi care face imposibilă orice comuniune cuDumnezeu„.

11. După canonul 11 din Sardica episcopul nu trebuie să caterisească pe preotul care a făcut oarecare greşeli înainte de fi cercetat de alţi episcopi, iar preotul nu se cade să slujească Sf. Liturghie până la soluţionarea cazului său. Acest canon este valabil doar pentru cei caterisiţi din motive ce ţin de dreptate, conduită morală şi canonică, după canoanele 10-11 Cartagina şi 5-6 Antiohia, care îl dă şi anatemei pe un astfel de preot care îşi face altar osebit. Însă când e vorba de erezie canonul 15 din Sinodul l-ll Constantinopol spune că preotul poate opri pomenirea episcopului care propovăduieşte erezia cu capul descoperit, adică la arătare, înainte de cercetarea aceluia de către un sinod. Deci poate şi sluji fără să pomenească pe ierarh deoarece el nu a tăiat legătura cu Biserica şi cu Hristos, ci doar cu ierarhul eretic, şi este nevinovat.

De-a lungul istoriei chiar unii sfinţi au fost caterisiţi sau anatematizaţi de anumiţi ierarhi sau sinoade eretice: Sfântul loan Gură de Aur a fost acuzat de origenism, depus şi trimis în exil unde a şi murit; Sfântului Maxim Mărturisitorul i s-a tăiat limba şi mâna dreaptă; Sfântul Teodor Studitul a fost scos din mănăstire şi închis de împăratul şi episcopii iconoclaşti pe care nu îi pomenea; Sfântul Grigorie Palama a fost caterisit şi închis pentru câţiva ani în temniţă, şi exemplele ar putea continua. Ne putem închipui ce s-ar fi întâmplat cu Biserica dacă aceşti mari sfinţi s-ar fi supus hotărârilor luate de eretici asupra lor, în numele ereziei şi nu în numele Adevărului Bisericii lui Hristos?

Sfântul Maxim Mărturisitorul ne atenţionează: „Dacă porţile iadului nu vor putea birui Biserica, întemeiată de Hristos, aceasta nu înseamnă că o anumită Biserică locală nu ar putea cădea niciodată în erezie, din pricina unei harisme, sau a unei puteri, sau a unui privilegiu. Toate bisericile au căzut într-un moment sau altul în erezie şi deci s-au aflat în afara Bisericii Soborniceşti. Şi Biserica Sobornicească n-a mai existat decât prin câţiva credindoşi care nu încetau a mărturisi Credinţa Ortodoxă.” (Jean-Claude Larchet, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mediator între Răsărit şi Apus).

*

Noi nu ne lepădăm de Tine, Hristoase Dumnezeule, nici de frica muncilor, nici de frica stâpânitorilor, sau pentru putere sau bani, sau pentru prietenia acestei lumi care este urâciune în faţa lui Dumnezeu!

I Petru 4: 12-16: „Iubiţilor, nu vă miraţi de focul cel aprins între voi spre ispitire ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.

De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi a lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi, de către unii se huleşte iar de voi se preaslăveşte.

Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca râvnitor după lucruri străine, iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la Casalui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, oare care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se măntuieşte unde va ficel necredincios şi păcătos?”

Bunul Dumnezeu să binecuvânteze deci pe toţi cei care ţin mărturia adevărată până la sfârşit şi „şi-au spălat hainele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului”. (Apoc. 7:14) şi s-au luptat cu Antihrist şi cu balaurul „şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor până la moarte”. (Apoc. 12: 11-12).„Pentru aceasta bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă pământule şi mare, fiindcă diavolul coborât ia voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui este scurt”.

Apoc.21:8: „Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua”.

PS. Sunt conştient că rândurile de mai sus pot constitui pentru unii turburare, însă am ales mai mult a mărturisi adevărul decât pacea întru minciună. Pentru că atunci când minciuna vatămă pe mai mulţi, suntem datori a nu tăcea. îi rog pe toţi fraţii mei cei întru Hristos să mă ierte dacă le-am pricinuit vreo sminteală şi să lepede frica de a mărturisi Adevărul şi să nu consimtă cu compromisurile pentru a nu-şi pierde viaţa veşnică.

Cu durere şi dragoste întru Hristos lisus, Domnul nostru,

Ieroschim. Paisie Prodromitul,
Epitrop I în Sinaxa Schitului Românesc Prodromu

 

Vezi și:

Scrisoarea unor părinţi aghioriţi către Sf. Chinotită a Muntelui Athos şi cei 20 de egumeni de mănăstiri atonite

Pr. Ciprian Ioan Staicu: „Cei care ați semnat trădarea Bisericii în Creta, cu semnătura voastră ați aruncat la gunoi harul primit la hirotonie”

De curând a fost dată publicității o scrisoare deschisă (datată 3 iulie 2016) a unor părinți athoniți către Sfântă Chinotită care se opuneau Adunării eretice din Creta. Primul care o semnează este Gheronda Gavriil Cutlumusiatul de la Chilia Sfântului Hristodul. În această scrisoare părinții cer să se întrunească de urgență Sfânta Chinotită, să fie condamnat Sinodul din Creta ca eretic, anticanonic și tâlhăresc și să se oprească pomenirea patriarhului ecumenic Bartolomeu la sfintele slujbe. Este o scrisoare care a fost tradusă și în limba română, ea fiind semnată și de peste 10 părinți români de la Schitul Prodromu.

Acești părinți deja au fost catalogați ca fiind inculți, singulari, nereprezentativi pentru Athos, înșelați etc. Prigoana împotriva lor este … în desfășurare.

Acum 8 ani mergeam pentru prima oară spre Chilia Panagouda, unde a trăit Sfântul Paisie Aghioritul. Eram cu un părinte român, iar la un moment dat ne-a ajuns din urmă, pe cărare, un domn grec, în vârstă cam de 45 de ani. Ne-a întrebat dacă știm cum ar putea ajunge la Gheronda Gavriil. I-am spus că nu știm, el și-a continuat drumul, însă ne-a impresionat emoția vădită care se citea pe chipul lui, gândindu-se că se va întâlni cu părintele Gavriil. Așa că, ne-am zis, hai și noi după el, poate ajungem la un om al lui Dumnezeu. Grecul l-a găsit, așijderea și noi. De atunci nu pot trece prin Sfântul Munte fără să merg la acest mare mărturisitor al Ortodoxiei, demn urmaș al Sfântului Paisie, cu care a fost vecin (chilia Panagouda fiind la câteva sute de metri de chilia părintelui Gavriil) și al cărui urmaș întru mărturisire este.

În Athos vin mulți pelerini. Cei mai mulți vin zilnic la mănăstirea Vatopedi. În medie sunt cam 100, dar se ajunge și la 300, iar la praznice chiar la mai mult. În schimb, la Gheronda Gavriil, că e vară, că e iarnă, pelerinii care trec să ia un cuvânt de folos sunt între 200-500 ZILNIC. Așadar, ori este vorba de un mare părinte duhovnicesc (deși un simplu monah), ori a înnebunit lumea că îl caută. Cred că prima variantă este cea adevărată.

Așadar, ca să mă exprim ardelenește, cei care acuză semnatarii scrisorii despre care am amintit că ar fi … anormali, să meargă să își facă ei înșiși un consult. Ușurința cu care părintele Gavriil vorbește despre orice temă duhovnicească, mulțimea de citate patristice pe care le știe pe de rost în original (greacă veche) și afluxul continuu de pelerini arată că acest om este CU ADEVĂRAT OM CU MINTEA LUI HRISTOS.

Acum câteva zile i-am călcat pragul. De fapt, l-am găsit la masă. Am așteptat cu pelerinii români cu care eram ca Gheronda Gavriil să termine de mâncat. În două minute a ieșit, ne-a binecuvântat, ne-a spus câteva cuvinte de folos, vreo trei glume pline de tâlc duhovnicesc (din care voi adapta una în final). Apoi, înainte de a se pune la dispoziția următorilor închinători, l-am întrebat:

  – Gheronda, cum vedeți viitorul Ortodoxiei, ținând cont de cele ce se întâmplă? (nu era nevoie să spun prea multe, știm prin ce trece Biserica lui Hristos azi)

  Răspuns: Dacă vrem să ne mântuim, atunci să condamnăm cu tărie Sinodul din Creta, care a fost eretic și tâlhăresc ! (poate a fost sau nu adevărată minunea despre Sfântul Paisie și îndemnul de a ne împotrivi adunării din Creta; scrisoarea vatopedinului Th. o numește ”înșelare demonică”, dar iată că un om în carne și oase spune răspicat același lucru, deci cu siguranță înșelarea se află în altă parte)

Tot părintele Gavriil a mai spus: Canoanele Bisericii au caracter soteriologic, adică mântuitor. Cei adunați în Creta au călcat în picioare aceste canoane, deci hotărârile acestui sinod nu trebuie acceptate. A adus ca argument și un citat din opera Sf. Gherman al Constantinopolului: ”cei care sunt de același gând cu ereticii vor avea parte de același iad ca aceștia, pentru că Îl hulesc împreună cu ei pe Hristos.” Este clar, domnilor ecumeniști, moș Vasile, moș Ion și alții? (ca să citez pe vlădica Longhin, în predica lui de Rusalii, 2016, când Duhul Sfânt a plecat din Creta și a venit la Bănceni, la omul lui Hristos)

  – Gheronda, unde mergeți acum la slujbă?

Răspuns: Eu merg la slujbă la un părinte vecin, care DEJA nu îl mai pomenește pe ereticul patriarh Bartolomeu.

Probabil unii nu dau doi bani pe acest bătrân. Dar noi DA. Îi sărutăm mâinile, căciPRIN EL NE GRĂIEȘTE HRISTOS !

γερονδα γαβρηλ

Asta a fost tot. A, iertați, să nu uit gluma. Zice Gheronda Gavriil astfel:

”Un tânăr și-a cumpărat un Ferrari. Apoi a venit la un preot ortodox, pentru a-i face slujba de sfințire a mașinii, ca să fie ferit de accidente. Preotul a făcut slujba. După câteva săptămâni a venit tânărul supărat la el și i-a spus: părinte, nu știu ce slujbă ai făcut, nu a fost primită, că am făcut accident. Preotul i-a răspuns: Cu ce viteză mergeai? Cu 280 km/oră, i-a răspuns tânărul. A, dragul meu, i-a răspuns preotul, slujba de sfințire a mașinii este valabilă doar până la 260 km/oră.”

Concluzia mea, ca șofer și umil preot al lui Hristos: Ecumeniștilor dintre ortodocși, o sută de ani ați avut nenumărate șanse să dați mărturia Ortodoxiei în fața ereticilor. Iar voi, cei care ați semnat trădarea Bisericii în Creta, cu semnătura voastră ați aruncat la gunoi harul primit la hirotonie. Iar acum sunteți … în pomul cunoștinței răului (că cel al binelui și al răului a fost în raiul lui Adam)

Auzi, culmea nesimțirii, că altfel nu știu cum să îi spun: arhiepiscopul Ciprului, văzând că nu au semnat cu bună știință mitropoliții Athanasie și Neofit documentul ecumenist de trădare a Bisericii, a semnat el în locul lor.

Acesta este ”harul” de care ”trebuie să facem” ascultare azi: niște mincinoși, șantajiști, oameni mânați de orgolii și de mânie, care ar trage în nebunia trădării lor după ei toată turma lui Hristos în iad, fără să zică nici mâc.

Doamnă Paraschiva, care i-ați scris mitropolitului Teofan, sunteți cu adevărat ucenica Cuvioasei Parascheva.

Frați români, mai ales voi mirenii, este așa de simplu: scrieți scrisori și trimiteți-le la centrele eparhiale, arătați-vă dezacordul și sminteala față de trădarea ierarhilor ecumeniști. Dacă doar noi preoții zicem adevărul, este ca o ”ploaie de vară” cu tunete. Voi sunteți FULGERELE BISERICII.

Cheltuiți un ban, dar sufocați Poșta cu numărul scrisorilor voastre trimise ierarhilor.

Să se înroșească firul internetului de mail-urile trimise secretariatelor eparhiale, să vadă nonșalanții Iude că n-au plecat toți ortodocșii din țara aceasta la cules de căpșuni sau la muncă de sclav prin alte țări, ci NOI vom apăra, din interiorul Bisericii și în ASCULTARE DE ADEVĂR, credința moșilor și a strămoșilor noștri.

Nu vă mai rețin. Aveți de scris o scrisoare, poate chiar două. Este biletul de intrare în RAI al fiecăruia dintre noi.

Iar dacă vreți, trimiteți aceste scrisori și la adresa mea de mail, ciprioan@yahoo.com și le vom publica pe toate pe acest site – până îl blochează iubăreții de minciuni – sau pe alte site-uri netâlhărești, ca nu cumva să le mănânce praful pe undeva…

Doamne ajută!

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

8 august 2016

Sursa: Prietenii Sf. Efrem cel Nou

Vezi şi:

Prigoana în muntele Athos a început!

Argumentarea întreruperii comuniunii cu ierarhii ecumenişti din partea celor 12 clerici din Rep. Moldova

PS Longhin (Jar): „Să-l pomenesc [pe patriarhul Kirill] nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic”

O altă mănăstire din România se îngrădeşte de ecumenism după „sinodul” din Creta

Mureşul Ortodox: „Nu vom participa la slujbele oficiate de ierarhii și preoții care susțin hotărârile din Creta”

„Să nu lăsăm tăcerea să se aștearnă peste țară! Cei care vor tăcea vor fi oricum sacrificați de trădătorii ecumeniști în final” Pr. Ciprian Ioan Staicu

Monahii atoniţi care nu recunosc Sinodul din Creta sunt alungaţi din aşezămintele lor

Ma numesc Mihai Marius Andronic, sunt profesor de religie, si impreuna cu un grup de teologi, clerici si profesori de religie din Romania, saptamanile trecute, am vizitat Sfantul Munte Athos. Cu acest prilej am discutat cu mai multi monahi si duhovnici subiectul fierbinte al sinodului din Creta. Vazand pe blogul dumneavoastra articolul cu titlul “Manastirea Vatoped despre Vedenia Sfantului Paisie si documentele din Creta”, postat in data de 5 august 2016, as veni cu cateva obiectii:

Am citit si noi scrisoarea semnata de “monahul Th” [autorul acesteia se semnează „m.Th” şi nu a vrut să se identifice cu numele de monah cînd i-am cerut aceasta, invocînd „smerenia monahală”, ascunzîndu-şi astfel numele real – nota redacţiei Lumea Ortodoxă], care pretinde a fi de la Vatoped.

Aceasta scrisoare, care nu are nici antetul manastirii Vatoped, si nici nu e semnata de Staretul Efrem si de Gherondia (conducerea) Manastirii Vatoped, e posibil sa fie scrisa de un “monah” vatopedin, din proprie initiativa si ravna. Ne bucuram ca exista monahi cu ravna… dar tinem ca ravna sa fie cu discernamant.

Chiar scrisorica spune ca Sfantul Munte se exprima prin comunicate oficiale a Sfintei Chinotite in urma sinaxelor acesteia. Deci aceasta scrisoare nu este o scrisoare oficiala, pentru ca nu are aprobarea nici a Sfintei Chinotite, nici a Manastirii Vatoped, care scrie intotdeauna in limba greaca, cu antet si semnatura Staretului.

Ne spune aceasta scrisoare ca „Sfantul Munte nu sufera deocamdata de un entuziasm nelalocul lui in nici o directie” … se mai spune ca Sfantul Munte are o imagine clara din punct de vedere informational si duhovnicesc…

Se mai spune in scrisoare urmatorul lucru: „Poziția oficială a Sfântului Munte Athos în privința Sinodului din Creta rămâne, până la noi documente, documentul promulgat de Sfânta Chinotită înainte de lucrările sinodului în care expune amendamentele de rigoare relativ la documentele pregătitoare pentru lucrările sinodului. 

In privinta acestui fapt exista dubii serioase, deoarece Sfantul Munte este parte din Biserica Ortodoxa sub jurisdictia Patriarhiei Ecumenice, nu este o Biserica Ortodoxa Locala in sine si nu are un Sinod al Muntelui Athos. Muntele Athos si-a trimis reprezentant la Sinodul din Creta (monah de la Manastirea Stavronikita) si nu exista nici un semn cum ca acest reprezentant sau Sfanta Chinotita respinge acest sinod ca fiind unul talharesc si eretic.

Episcopul Sfantului Munte este Patriarhul Bartolomeu, promotorul asa zisului Sinod din Creta. Prin faptul ca Sfantul Munte nu si-a formulat o pozitie de condamnare si de incetare a pomenirii sus numitului Episcop, intelegem ca accepta noua situatie, adica aproba cele ce s-au stabilit in Creta.

Lucrul acesta se vede si din faptul ca monahii care s-au ridicat sporadic impotriva Sinodului din Creta sunt pedepsiti. Gheron Sava a fost judecat in lipsa si a fost dat afara din Gherondia Manastirii Marea Lavra, acelasi lucru a patit si monahul Heruvim, caruia i s-a cerut ca in termen de o luna sa paraseasca manastirea Marea Lavra.

Manastirea Hilandar a dat afara 4 monahi care au declarat ca resping Sinodul din Creta si nu accepta sa mai participe la Sfintele Slujbe unde este pomenit Patriarhul Bartolomeu.

Si exemplele continua.

Deci este clar pentru toata lumea faptul ca Muntele Athos nu are o pozitie solida, ferma, ci se joaca persecutand monahii care s-ar opune in vreun fel, bineinteles, la fel ca si pe timpul Patriarhului Ioannis Vekkos, sunt condamnati pentru revolta, ruperea unitatii Bisericii si schisma…

Am mers in Sfantul Munte si am luat pulsul, am stat de vorba cu monahi si stareti de la toate manastirile si pot spune ca exista trei categorii de monahi in Sfantul Munte in legatura cu Sinodul din Creta:

  1. Cei care sunt constienti ca Sindoul e eretic, ca trebuie sa marturisreasca si sa rupa pomenirea episcopului eretic.
  2. Cei care sunt constienti ca Sinodul e eretic, dar pentru ca au investit foarte multi bani in ziduri si constructii de chilii si munca si sudoare a fruntii si bani de la diferite guverne si donatori, nu vor sa se manifeste, pentru ca sa nu fie dati afara din Athos si sa-si piarda bunurile materiale…
  3. Cei care considera ca Sinodul din Creta este bun si ca trebuie urmat. Trebuie sa spun ca in prima categorie sunt 5 la suta, in ultima categorie sunt 5 la suta si in categoria a doua sunt 90 la suta…

Pe langa cele prezentate mai sus amintim ca multi dintre monahii athoniti se tem de persecutiile ce vor urma in cazul unei eventuale opozitii fata de sinodul din Creta. Patriarhul Bartolomeu, in calitate de Episcop al Sfantului Munte ar putea sa faca uz oricand de aplicarea articolului 22 din documentul “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine” al sinodului din Creta, prin care se mentioneaza ca cei ce vor avea alte pareri decat ale patriarhilor sa fie sanctionati, indiferent daca opiniile acestora coincid sau nu cu invatatura Bisericii Ortodoxe stabilita la cele sapte Sinoade Ecumenice. Se stie ca presiuni s-au facut si asupra unor ierarhi participanti la sinod care au refuzat sa semneze documentele finale.

Sursa: Astradrom

Vezi şi:

Scrisoarea unor părinţi aghioriţi către Sf. Chinotită a Muntelui Athos şi cei 20 de egumeni de mănăstiri atonite

Pr. Matei Vulcănescu: „Sinodul din Creta este eretic. Cine-l acceptă, face schismă. Cine se îngrădeşte de el, apără unitatea Bisericii”

Pr. Matei Vulcănescu – Oprirea pomenirii Episcopului Locului: Schismă? Erezie? Protest?

PS Longhin de Bănceni către episcopii semnatari în Creta: „Pocăiți-vă și întoarceți-vă în Biserica cea Una!”

Argumentarea întreruperii comuniunii cu ierarhii ecumenişti din partea celor 12 clerici din Rep. Moldova

O altă mănăstire din România se îngrădeşte de ecumenism după „sinodul” din Creta

Scrisoarea unor părinţi aghioriţi către Sf. Chinotită a Muntelui Athos şi cei 20 de egumeni de mănăstiri atonite

Sfântul Munte 20/6/2016 (3/7/2016)

Duminica Părinților,

Mărturisitorilor, Cuvioșilor, Ierarhilor și Mucenicilor Aghioriți

Scrisoarea deschisă a unor Părinți Aghioriți

Către:

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte,

către cei 20 de egumeni dimpreună cu obștile lor,

și spre informarea pliromei cu nume creștin al Bisericii.

”… ca niște fii iubitori de părinți, să păstrăm moștenirea părintească nestricată, să nu destrămăm locul acesta precum smochinul neroditor, ci privind cu luare aminte la mai-marii noștri, la felul cum și-au încheiat viața, să le urmăm CREDINȚA și lupta, ca să dobândim și noi dimpreună cu ei bunătățile cele veșnice”

      (Stihiră de la Litia Slujbei Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri Aghioriți, cei ce au strălucit în Sfântul Munte Athos.)

Preacuvioși Părinți,

După ce am cercetat cu toată luarea aminte textele finale, care au fost făcute publice, ale așa-zisului Sfânt și Mare Sinod, precum și răspunsurile unor distinși teologi și mitropoliți, purcedem la a vă pune înainte următoarele.

Concluzia ce rezultă cu ușurință din cercetarea acestora este că, în cele din urmă, acest sinod se dovedește a fi neortodox, tâlhăresc și eretic, pentru că:

  1. A recurs la manipulări fără precedent în ce privește ordinea de zi și practicile sale.
  2. I-a exclus pe episcopi și a dizolvat sinodalitatea ortodoxă și, îndeobște, au fost folosite metode neortodoxe în modul său de funcționare.
  3. Nu a existat o informare suficientă a pliromei ortodoxe, dimpotrivă, o disimulare a celor hotărâte pe durata procedurilor presinodale.
  4. Consacră teologia postpatristică.
  5. Legiferează oficial și sinodal panerezia ecumenismului.
  6. În cele din urmă a fost atins scopul acordării de caracter bisericesc ereziilor, adică s-a acceptat că papismul, precum și ceilalți eretici sunt Biserici, iar nu erezii.
  7. Coboară creștinismul la nivelul socialismului (”evanghelia socială”).
  8. Nu exprimă experiența în Duhul Sfânt a trupului eclezial.
  9. Nu urmează Tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii celei Una și nu s-au recunoscut dintru început toate Sinoadele precedente, și mai ales Sinoadele VIII și IX Ecumenice.
  10. Anulează hotărârile Sinoadelor Ecumenice.
  11. Recunoaște așa-numitul Consiliu Mondial al Bisericilor.
  12. A fost trecut cu vederea și ignorant rolul monahismului și mai ales atitudinea Aghioriților față de papism și ecumenism.

În conformitate cu textul final ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” al așa-numitului ”Sfânt și Mare Sinod”, la paragraful 6 se menționează că: ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea”.

Astfel, prin faptul că Sinodul acceptă că papismul este Biserică, acceptă de asemenea și hotărârile dialogurilor ecumenice cu papistașii, care acum dobândesc și valabilitate sinodală. La aceste dialoguri, însă, după cum știți, se recunoaște statutul de biserică, credința apostolică, valabilitatea Tainelor și succesiunea apostolică a ereziei papistașe (vezi textele de la München 1982, Bari 1987, Noul Valaam 1988, Balamand 1993). Prin urmare, chiar și numai din această hotărâre rezultă că Sinodul acesta a căzut de la credința și mărturisirea ortodoxă.

Tuturor celor afirmate aici le va urma în curând un studiu detaliat pentru deplina argumentare a celor spuse de noi.

Preacuvioși Părinți, în calitate de Sfântă Chinotită, desi inițial v-ați delimitat de acest Sinod într-un text al sfințiilor-voastre către Patriarhul Ecumenic, referitor la anumite puncte ale textelor presinodale, ulterior, prin participarea voastră prin intermediul Egumenului Sfintei Mănăstiri Stavronikita la așa-zisul Sfânt și Mare Sinod, în fapt ați acceptat hotărârile finale ale acestuia, așa cum acestea au fost exprimate prin textele finale. Cu alte cuvinte, până în momentul de față, în mod oficial acceptați ”caracterul ortodox”, forma finală a hotărârilor și, în consecință, consacrarea sinodală oficială a panereziei Ecumenismului.

Vă rugăm, deci, și așteptăm, întrucât considerăm că este o datoria a voastră duhovnicească obligatorie, să convocați de urgență Dubla Sinaxă Extraordinară și să condamnați, pe baza obiecțiilor expuse mai sus, sinodul despre care vorbim ca eretic, anticanonic și tâlhăresc.

În sfârșit, vă declarăm, în calitatea noastră de Părinți Aghioriți, că prin harul Domnului nostru Iisus Hristos și Dumnezelui nostru, cu ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și al tuturor Cuvioșilor Părinți, Cuvioși-Mucenici și Mărturisitori Aghioriți, ”următori Sfinților Părinți”, în urma tuturor celor spuse, dacă, să nu fie!, sfințiile-voastre nu veți condamna acest pseudo-sinod și dacă nu veți întrerupe pomenirea Patriarhului Ecumenic, atunci, suntem obligați, pe temeiul Sfintelor Canoane ale Bisericii și al tradiției de veacuri a acestui Sfânt Loc al nostru, să înfăptuim noi, de urgență, această datorie de la sine înțeleasă. Potrivit Canonului 15 al Sinodului I-II cu autoritate ecumenică [al Sfântului Fotie cel Mare], avem datoria să încetăm pomenirea Patriarhului, așa cum au făcut și Cuvioșii Părinți Aghioriți cei dinaintea noastră în timpul Patriarhului Ioannis Vekos, aceștia fiind în cele din urmă martirizați și pe care azi îi prăznuim; deoarece, așa cum menționează Canonul 15, cei ce opresc pomenirea: ”nu au osândit episcopi, ci episcopi mincinoși și învățători mincinoși”. Toți Sfinții Părinți ai Bisericii noastre învață același lucru: Căci avem poruncă de la însuși Apostolul: dacă cineva dogmatizează sau poruncește să facem ceva în afară de ceea ce am primit, în afară de ceea ce canoanele sinoadelor sobornicești și locale [au hotărât] în [diferite] vremi, să nu fie primit acela, nici să fie socotit în ceata aleasă a sfinților” (Sfântul Teodor Studitul, P.G. 99, 988A), și ”toți învățătorii Bisericii, toate Sinoadele, toate dumnezeieștile Scripturi îndeamnă să îi părăsim pe eterodocși și să ne rupem de comuniunea cu ei” (Sfântul Marcu Evghenicul, PG 160, 105C).

De asemenea, și potrivit Canonului 33 al Sinodului din Laodiceea, ”nu se cuvine a se ruga cu ereticii sau cu schismaticii” și ”să fie excomunicat cel ce va avea comuniune cu cei excomunicați” (Canonul 2 al Sinodului din Antiohia, pe care îl folosesc Părinții Aghioriți în Epistola lor către Sinodul din Constantinopol din 1275). Am citat aici doar câteva pasaje din bogata învățătură a Sfinților Părinți ai Bisericii.

De altfel, Patriarhul Ecumenic se întâmplă să fie și principalul mentor și inițiator al acestei hotărâri sinodale, și, prin urmare, pentru noi, Părinții Aghioriți și pentru toți clericii și mirenii creștini ortodocși se face prin fapte și cuvinte EREZIARH, precum Arie, Nestorie, Vekkos etc. așa cum au demonstrat acest lucru mulți episcopi și teologi până azi, și nu doar datorită Panereziei Ecumenismului, dar și datorită faptului că susține religia universală, pe care o propovăduiește prin intermediul rugăciunilor în comun. Învață dogme străine, antiortodoxe și antipatristice; pentru aceasta, potrivit poruncii Domnului, credincioșii după un (păstor) străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui” (Ioan 10: 5).

Avem, de asemenea, datoria să vă informăm că nu vor avea nici o scuză în ziua judecății cei care se vor supune și vor accepta hotărârile acestui pseudo-sinod ERETIC, și care vor continua întru cunoștință să-l pomenească pe Patriarh; toți aceștia să știe că vor dezbina societatea monahală aghiorită. Ne pare foarte rău pentru evoluția aceasta antiortodoxă, după cum v-am semnalat și în Scrisoarea noastră Deschisă în calitate de Părinți Aghioriți (13 mai 2016). Vom aștepta un interval de timp rezonabil, așa încât fiecare sfântă mănăstire, schit și fiecare monah aghiorit să ia în mod clar poziție în cunoștință de cauză asupra acestui subiect.

Sfințiți Părinți, Biserica Ortodoxă și creștinii ortodocși se declară în prigoană. Deja pseudo-sinodul eretic din Creta ne caracterizează pe toți arhiereii, preoții, monahii și mirenii creștini ortodocși care ne opunem [ecumenismului] drept ”eretici”, ”zeloți” și, ironic, ”ultra-ortodocși”. Vom îngădui ca această dezinformare și pervertire să pătrundă în conștiința poporului? Cu multă smerenie, frica lui Dumnezeu și dragoste pentru sfânta noastră Biserică, vă rugăm ca toți împreună uniți să depunem eforturi în așa fel încât să fie convocat adevăratul Sfânt și Mare Sinod Ortodox, care să invalideze acest pseudo-sinod.

Cinstită Sfântă Chinotită și Sfințiți Egumeni, o sută de ani de extremă iconomie și toleranță față de ecumeniști – Patriarhi și episcopi având cuget papistaș și unioniști – au provocat o profundă vătămare a credinței și au hrănit abateri eretice. Vătămarea și pervertirea, pe care le-a provocat în conștiința ortodoxă a clerului și poporului în chip mincinos numita ”iconomie”, au luat dimensiuni uriașe. Vă rugăm încă o dată: Luptați-vă să păziți Sfânta Moștenire a Bisericii și Credinței Ortodoxe.Amin.

Așteptând hotărârile sfințiilor-voastre consecvente cu Tradiția Aghiorită, cu prețuire și respectul cuvenit, ai sfințiilor-voastre,

  1. Gheronda Gavriil de la Sfânta Chilie a Sfântului Hristodul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș,
  2. Gheronda Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  3. Gheronda Evstratie Ieromonahul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  4. Gheronda Ilarion, Sfânta Kathismă a Sfântului Maxim Mărturisitorul,
  5. Monahul Dositei, Sfânta Kathismă a Sfântului Maxim Mărturisitorul,
  6. Gheronda Hariton Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Înălțării Domnului, Sfânta Mănăstire Vatoped,
  7. Gheronda Chiril, Sfânta Sihăstrie a Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu, Katunakia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  8. Gheronda Heruvim, Sfânta Kathismă a Arhanghelilor, Kukuzel, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  9. Gheronda Ioan, Sfânta Kathismă a Intrării Maicii Domnului în Biserică, Vigla, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  10. Gheronda Gheorghe, Sfânta Kathismă a Sfinților Varlaam și Ioasaf, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  11. Gheronda Vlasie, Xerokalivo Vigla, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  12. Ieromonahul Paisie, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  13. Ieromonahul Damaschin Popa, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  14. Ieromonahul Ioil, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  15. Ieromonahul Sava, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  16. Ierodiaconul Matei, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  17. Monahul Efrem, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  18. Monahul Nicodim, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  19. Monahul Gherasim, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  20. Monahul Tarasie, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  21. Monahul Marcu, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  22. Monahul Rafail, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  23. Monahul Ioan, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  24. Monahul Serafim, Sfântul Schit Prodromu, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  25. Gheronda Pavel, Sfânta Kathismă a Adormirii Sfintei Ana, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  26. Gheronda Nectarie, Sfânta Kathismă a Sfântului Dimitrie, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  27. Gheronda Simeon, Sfânta Kathismă a Sfântului Simeon Noul Teolog, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  28. Monahul Isaia, Sfânta Kathismă a Sfântului Simeon Noul Teolog, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  29. Monahul Eustație, Sfânta Kathismă a Sfântului Eustație, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  30. Gheronda Policarp Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Athanasie, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  31. Ieromonahul Ioachim, Sfânta Kathismă a Sfântului Athanasie, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  32. Monahul Hristodul, Sfânta Kathismă a Sfântului Athanasie, Sfântul Schit al Kafsokaliviei, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  33. Gheronda Panteleimon, Sfânta Kathismă a Sfântului Antonie, Kerasia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  34. Gheronda Maxim Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Antonie, Kerasia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  35. Ieromonahul Romanos, Sfânta Kathismă a Sfântului Antonie, Kerasia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  36. Gheronda Athanasie, Vuleftiria, Sfântul Schit al Sfintei Ana, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  37. Gheronda Toma, Sfânta Kathismă a Apostolului Toma, Sfântul Schit al Sfintei Ana Mici, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  38. Monahul Teolog, Sfânta Kathismă a Apostolului Toma, Sfântul Schit al Sfintei Ana Mici, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  39. Monahul Fotie, Sfânta Kathismă a Apostolului Toma, Sfântul Schit al Sfintei Ana Mici, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  40. Gheronda Filip Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Athanasie cel Mare, Sfântul Schit al Sfintei Ana Mici, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  41. Gheronda Panteleimon Ieromonahul, Sfânta Sihăstrie a Sfântului Ioan Teologul, Katunakia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  42. Gheronda Gherasim, Sfânta Sihăstrie a Sfântului Gherasim, Katunakia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  43. Gheronda Athanasie, Sfânta Sihăstrie a Sfântului Sava, Karulia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  44. Monahul Simeon, Karulia, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  45. Monahul Ilie, Sfântul Schit al Sfântului Vasilie, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre,
  46. Ieromonahul Irineu, Kapsala,
  47. Monahul Paisie, Karies,
  48. Ierodiaconul Cosma, Sfânta Kathismă a Sfântului Athanasie, Sfânta Mănăstire Cutlumuș,
  49. Gheronda Nicodim, Sfânta Kathismă a Sfântului Nectarie, Kapsala, Sfânta Mănăstire Stavronikita,
  50. Gheronda Meletie, Sfânta Kathismă a Nașterii Maicii Domnului, Kapsala, Sfânta Mănăstire Pantokrator,
  51. Ieromonahul Macarie, Sfânta Kathismă a Nașterii Maicii Domnului, Kapsala, Sfânta Mănăstire Pantokrator,
  52. Gheronda Ciprian Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Gheorghe, Sfânta Mănăstire Filotheou,
  53. Gheronda Spiridon Monahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Nicolae, Sfânta Mănăstire Cutlumuș,
  54. Sfântul Paisie Monahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Haralambie, Sfânta Mănăstire Vatoped,
  55. Gheronda Pahomie Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Tuturor Sfinților, Kapsala, Sfânta Mănăstire Pantokrator,
  56. Gheronda Hrisostom Ieromonahul, Sfânta Kathismă a Sfântului Spiridon, Sfânta Mănăstire Cutlumuș.

 

Strângerea de semnături continuă și vor fi făcute publice în presa bisericească și pe internet.

Sursa: http://aktines.blogspot.gr/2016/07/blog-post_62.html

Traducere din limba greacă de Tatiana Petrache

Preluare: Prietenii Sf. Efrem cel Nou

Vezi şi:

Scrisoarea Marelui Stareţ Sava cel Bătrân Aghioritul către unii care-l acuzau că întrerupând pomenirea a intrat în schismă cu Biserica

Ați știut că Sf. Paisie Aghioritul nu a pomenit patriarhul în decursul a câțiva ani?

PS Longhin (Jar): „Să-l pomenesc [pe patriarhul Kirill] nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic”

Argumentarea întreruperii comuniunii cu ierarhii ecumenişti din partea celor 12 clerici din Rep. Moldova

PS Longhin de Bănceni către episcopii semnatari în Creta: „Pocăiți-vă și întoarceți-vă în Biserica cea Una!”

Sf. Teodor Studitul: Întinare are împărtăşania unde e pomenit ereziarhul!

Reacţia mănăstirilor din Sfântul Munte Athos la documentele pregătitoare pentru „Sfântul şi Marele Sinod”

Sfintele Mănăstiri din Muntele Athos şi-au exprimat poziţiile faţă de documentele şi metodologia viitorului „Sfânt şi Mare Sinod Pan-ortodox” prin scrisori transmise către Sfânta Kinotită, transmite theorthodoxchurch.info.

Documentele pregătitoare pentru viitorul sinod au fost trimise mănăstirilor de către Patriarhia Constantinopolului, iar pentru o revizuire detaliată a documentelor s-a decis să se organizeze în Săptămâna Luminată o întrunire a reprezentanţilor celor 20 de mănăstiri din Sfântul Munte.

Asemenea reacţiilor ierarhilor, preoţilor şi teologilor din Bisericile Georgiei, Greciei, Bulgariei şi celei Ruse din Diaspora, părinţii atoniţi au atras atenţia asupra multiplelor probleme din documentele pregătitoare, cum ar fi:

  • subminarea sobornicităţii Bisericii şi afirmarea unei teologii ce sprijină primatul episcopal (datorită numărului limitat de episcopi participanţi şi autorităţii excesive oferite întâistătătorilor bisericilor locale);
  • ambiguitatea inacceptabilă a textelor presinodale care permit interpretări contrare dogmelor ortodoxe;
  • fundamentarea dialogurilor ecumeniste „pe baza credinţei şi a tradiţiei Bisericii vechi a celor şapte Sinoade Ecumenice”, istoria ulterioară a Bisericii Ortodoxe părând a fi lipsită de importanţă;
  • încercarea de a confirma la nivel pan-ortodox texte inacceptabile ale Consiliului Mondial al bisericilor;
  • utilizarea inacceptabilă a termenului de „biserică” faţă de schisme şi erezii.

 

Multe dintre scrisorile către Sfânta Kinotită pot fi găsite în limba greacă aici.

Scrisoarea Marelui Stareţ Sava cel Bătrân Aghioritul către unii care-l acuzau că întrerupând pomenirea a intrat în schismă cu Biserica

Către un cuvios, pe nume Nicodim, adept al ecumenismului – Capsala, Careia, Muntele Athos, 13 august 1991

Părintele Sava de la EsfigmenouDragă părinte Nicodim, blagosloviţi!

În timpul vizitei la chilia noastră, de acum câteva zile, aţi repetat declaraţiile dogmatice neortodoxe, cum că ne găsim în afara Bisericii, deoarece nu îl pomenim pe patriarhul Dimitrie. Aţi mai făcut şi alte declaraţii, din care pricină ne vedem siliţi să scriem cele ce urmează, spre cunoştinţa voastră deplină, de vreme ce dovezile şi respingerile pe care le-am oferit în timpul discuţiei noastre v-au distrus liniştea şi v-au supărat. În Pateric se scrie că, atunci când avva Agathon a fost întrebat dacă era mândru, curvar, şi eretic, a răspuns că primeşte primele două acuzaţii, căci era de folos sufletului său să facă astfel, dar a refuzat a se numi pe sine eretic, căci erezia înseamnă despărţirea de Dumnezeu. Păcatul şi erezia, precum ne învaţă Sfinţii Părinţi, diferă în mod esenţial: Păcatul este o încălcare a legii lui Dumnezeu, dar erezia este o schimbare a legii lui Dumnezeu. Potrivit vouă, noi suntem înşelaţi şi schismatici. Găsiţi dificil a admite că Patriarhia de Constantinopol propovăduieşte erezia.

Încercaţi să îndreptăţiţi Fanarul, dar cuvintele şi faptele lor vă vădesc a fi în greşeală.

Cât despre mustrările la care vă referiţi ce susţin că “Patriarhul Dimitrie împarte cu dreptate cuvântul adevărului “, cum vă puteţi aştepta să le primim ca fiind plăcute lui Dumnezeu, când sunt vădit împotriva predaniei Ortodoxe? De vreme ce adevărul este trădat, nu ar trebui să fie numită nedreptate mai degrabă decât iconomie, concesie, adaptare sau îngăduire? Vă păstraţi poziţia deoarece unii monahi au spus: “Patriarhul Dimitrie este îndrumat greşit de către arhiereii din jurul său să facă ceea ce nu doreşte” şi “dacă încetăm a-l mai pomeni (pe Patriarh) vom fi în afara Bisericii!” şi multe altele, cărora li se potrivesc cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur : “Toate vorbele lor sunt nebunie, şi istorii de copii neştiutori.”Vorbele lor sunt roada unei noi “teologii”, pe care Fanarul a folosit-o în binecunoscuta Enciclică din 1920, numindu-i pe eretici “ împreună-moştenitori ai Harului lui Dumnezeu”. Aduceţi înaintea noastră vorbele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nici măcar sângele mucenicilor nu acoperă schisma” şi ale Sfântului Ignatie Teoforul: „Nimic să nu se săvârşească fără episcop”. Concluzionaţi că atunci când ne despărţim de episcopul nostru, suntem în afara Bisericii. Sfinţii au făcut aceste afirmaţii adevărate, însă rostite într-o vreme de pace a Ortodoxiei şi a Bisericii. Astăzi, când tăvălugul pan-ereziei ecumeniste mătură chiar şi pe cei aleşi, cuvintele aceloraşi sfinţi au tărie: „Dacă episcopul tău este ertic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sf. Ioan Gură de Aur). „Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau săvârşeşte semne şi minuni, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” (Sf. Ignatie Teoforul). Dacă Dimitrie împărţea cu dreptate cuvântul adevărului, aţi fi fost îndreptăţit la folosirea citatelor de la cei doi Sfinţi. Dar acum publicaţi scrierile Sf. Părinţi după gustul vostru, pentru a îndreptăţi vina de a fi împreună-mergători cu Patr. Dimitrie, Partenie al Alexandriei, Iacov al Americii, Stelian Harkianakis al Australiei. Nu sunt îndeajuns pentru voi multe citate din Sfintele Soboare şi din Sfinţi? Ori vă temeţi, poate să fiţi izgoniţi din sinagoga ereticilor? Faptul că celelalte Patriarhii păstrează comuniunea cu Fanarul nu este cu adevărat important. Ceea ce este cu adevărat important, e cine urmează paşii Sfinţilor şi este cu Adevărul? Partenie, Patr. al Alexandriei, spune că îl recunoaşte pe Mahomed drept un apostol care a lucrat pentru împărăţia lui Dumnezeu, şi alte asemenea hule, pe care le cunoaşteţi. Nu e de trebuinţă a scrie iarăşi ereziile lui Iacov Kuzukis al Americii, şi ale lui Stelian Harkianakis al Australiei. Cine îl va condamna pe Iacov Kuzukis? Partenie? Sau comisia Fanarioţilor de sub Patr. Bartolomeu, care “investighează” de doi ani, acum, dacă Harkianakis este eretic? Nu aţi înţeles că ei nu vor să dea un verdict? Fanarul a făgăduit declaraţiei celor trei egumeni din Muntele Athos că vor retrage şi îndrepta declaraţia Patr. Dimitrie către United Press, despre primirea împărtăşaniei de la Latini, că îl vor înlocui Stelian Harkianakisde la preşedenţia comisiei pentru dialog teologic etc. S-a îndreptat ceva până în ziua de astăzi? Istoria se repetă. Sf. Teodor Studitul, Sf. Maxim Mărtirisitorul, mulţi alţi creştini ce nu au urmat ierarhiei care la diferite vremuri propovăduia erezia, au fost cu toţi numiţi schismatici de către acea ierarhie. Deşi Sf. Gherasim de la Iordan era slujit de către un leu şi era făcător de minuni, se afla în greşeală, căci nu primea cel de-al Patrulea Sobor Ecumenic, trăgând împreună cu el mii de călugări ai Palestinei, până ce a fost îndreptat de Sfântul Eftimie cel Mare şi s-a pocăit.

Întrebaţi: “ Este cu putinţă ca toti episcopii să fie în greşeală?” Vreţi ca Dumnezeu să îi silească să Il mărturisească? La Sinodul Iconoclast din 754, de sub domnia lui Constantin Copronim, citim acea ovaţie înfricoşătoare a celor 338 de episcopi prezenţi la sinod: “Trăiască Împăratul! Icoanele sunt idoli şi trebuie ori distruse, ori spânzurate în văzduh, ca să nu poată fi cinstite”. Găsiţi greu de crezut că cei saptezeci de episcopi pot fi înşelaţi astăzi, când, precum vedeţi, atât de mulţi au fost înşelaţi atunci? În zilele noastre, călugării îşi doresc să dobândească mitre, cârje de egumen, în vreme ce îndeplinesc doar o mărturisire cu numele a credinţei, adică, protestând oarecum, dar neîncetând pomenirea Patriarhului, şi îngăduind toate inovaţiile la Evanghelie introduse de către Dimitrie, Partenie, Iacov, şi cei asemenea lor. Sfântul Teodor Studitul, totuşi, scrie că lucrarea monahului este să nu îngăduie nici cea mai mică înnoire la Evanghelia lui Hristos. La împreună-slujirea la Roma, Dimitrie nu a primit pâinea “blagoslovită” de Papa, pentru a evita reacţiile ostile din partea “conservatorilor”. Oricum, acolo în Roma, a subscris învăţăturii că Latinii au Tainele Bisericii şi continuă să o facă. Nu e îndeajuns? Au reacţionat vreodată Sfinţii şi creştinii veacurilor de dinainte, în care erezia era propovăduită pretutindeni, precum faceţi astăzi voi, cei care continuaţi să îl pomeniţi pe Patriarhul Dimitrie? Ce precedent aţi găsit în istoria Bisericii, ca să puteţi spune că îl urmaţi? Dacă sunteţi fii ai Sfinţilor (adică ucenici şi următori ai lor), atunci “Aţi fi săvârşit faptele lui Avraam”, precum grăieşte Evanghelia. În vremea Patriarhului Ioan Veccos, Părinţii de la Muntele Athos au încetat să îl mai pomenească , chiar dacă nu fusese depus de un Sinod; şi deoarece au stăruit cu neclintire în aderarea lor la predaniile Părinţilor (adică, să nu ai părtăşie cu cei ce s-au depărtat de la credinţa ortodoxă), Hristos le-a dăruit cununa mucenicească. Cât pentru cei ce au slujit împreună cu cei ce îl pomeneau pe Patriarhul “oficial” latino-cugetător, Veccos, leşurile lor se găsesc până astăzi, precum bine se ştie, umflate, urât-mirositoare, şi neputrezite, spre a fi pildă tuturor.

Ne-aţi spus că dacă Patriarhul Dimitrie nu se mărturiseşte pentru lucrurile pe care le-a săvârşit, va fi osândit. Acum admiteţi că urmaţi unui om care se osândeşte pentru ceea ce face. Pentru el, a se osândi, şi într-adevăr, din pricini ce privesc credinţa şi păcate proprii şi individuale, înseamnă că săvârşeşte lucrarea diavolului. Prin urmare, voi înşivă admiteţi că îl aveţi pe diavol ca împreună-mergător. Dacă Athenagora s-a ”pocăit” şi şi-a mărturisit păcatul cu puţină vreme înainte de a muri, atunci s-ar fi mântuit? Mărturisirea individuală a păcatelor este de ajuns pentru iertarea păcatelor individuale, dar pentru păcatele făcute la vedere, împotriva Credinţei, trebuie săvârşită şi o pocăinţă şi îndreptare în văzul lumii, potrivit cuvintelor Mântuitorului nostru: “deci tot cela ce va mărturisi întru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu întru dânsul înaintea Tatălui Meu, care este în Ceruri. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu de dânsul, înaintea Tatălui Meu, Carele este în Ceruri” (Mt. 10; 32-33). Arătaţi-mi măcar o singură mărturie patristică, ce ar îndreptăţi rămânerea într-o Biserică care propovăduieşte erezia, precum face “blândul şi tăcutul Conducător al Ortodoxiei, Dimitrie”. O asemenea ascultare faţă de o ierarhie care nu împarte cu dreptate cuvântul adevărului ne va sfinţi? Dacă nu doriţi să admiteţi că mulţi Părinţi plini de râvnă sunt vrednici de cinstire – potrivit Canonului 15 al Sinodului 1-2, măcar fiţi tăcuţi şi nu huliţi spunând că ei sunt schismatici şi în afara Bisericii. Ignoraţi existenţa Testamentului Sf. Marcu Evghenicul al Efesului, care a cerut ca cei cu cuget latin (papist) nici măcar să nu vină la înmormântarea sa. Mai întâi cercetaţi apoi pronunţaţi-vă. Potrivit propriului fel de gândire, atât Sf. Marcu Evghenicul al Efesului, cât şi Sf. Maxim Mărturisitorul, precum şi cei mulţi alţii care nu au păstrat părtăşie cu ereticii, sunt în afara Bisericii!

Vedeţi încotro vă călăuzeşte “noua” voastră teologie?

Voi, cu argumente neteologice, vreţi a îndreptăţi comuniunea cu patriarhii care propovăduiesc erezii „cu capul descoperit”, ce au „o dragoste demonică” pentru eretici, în vreme ce prigonesc pe autenticii ortodocşi, şi asemănându-se astfel Patriarhului Veccos, Împăratului Copronim şi tuturor celor asemenea lor. Când le cântaţi Întru Mulţi Ani şi îi pomeniţi la slujbe, este acelaşi lucru cu a le spune: “Sunteţi grăitori în credinţă, şi vi se cuvine ascultare, închinăciune şi pomenire”. Nu îi ajutaţi să priceapă că păşesc pe o cale a răului; pe când dacă aţi fi încetat părtăşia cu ei, poate s-ar fi simţit vinovaţi şi ar fi purces la căutare adevărului. Vina pentru tăcerea voastră vrednică de osândă – pe care Sfântul Grigorie Palama o numeşte un al treilea fel de necredinţă (ateism) – sporeşte de la o zi la alta, în pofida aşa-numitelor voastre proteste. Când Latino-cugetătorii au venit aici, in vremea Patriarhului Veccos, spre a întări unirea cu Latinii (papistaşii), Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, şi Pururea Fecioara Maria, Păzitoarea Sfântului Munte al Athonului, a grăit zicând: “Vin vrăjmaşii mei şi ai Fiului meu!”. Anul trecut, când urmaşul lui Veccos – Dimitrie (“Conducătorul Ortodoxiei”!) – a sosit, a găsit Sfântul Munte înveşmântat în negru, după două săptămâni de foc neîncetat. Incendiul a ţinut de la 1 august până pe 15, adică întreg postul Născătoarei de Dumnezeu. Cine are urechi să audă, să asculte glasul Preasfintei Maici a lui Dumnezeu!

Fie să găsiţi calea neînţelegerii celei bune, aşa cum învaţă Sfântul Nicodim Aghioritul în Omilia sa asupra celor Paisprezece Epistole ale Sfântului Pavel, zicând: „Dacă el (egumenul sau episcopul) este rău în Credinţă, de crede învăţăturilor ereticeşti şi hulitoare, fugi de la el, chiar de ar fi înger din Ceruri”. (Stareţul Sava, un călugăr nemonahicesc, dar Ortodox)

Cinstitul Stareţ, părintele Sava a urmat politica celor nouăsprezece mănăstiri conducătoare ale Muntelui Athos. De vreme ce era plin de virtuţi, cu intenţii sincere şi bune, părinţii ce au venit în ultima vreme la Muntele Athos îl vizitau frecvent pe Stareţ. Îl dădeau drept pildă ucenicilor lor şi spuneau că dacă şi protestele ziloţilor ar fi fost bune, de ce nu li se alătură cuviosul părinte Sava? Totuşi, când Patriarhul Ecumenic Dimitrie a slujit împreună cu Papa Romei, în decembrie 1987, stareţul s-a ridicat; sufletul său nu mai putea suporta asemenea “ecumenisme”. Împreună cu alţi asceţi, a protestat şi s-a separat de toţi ceilalţi părinţi ai Muntelui Athos, ce urmau celor nouăsprezece mănăstiri. Nu se mai ducea la biserică în vreuna din cele nouăsprezece mănăstiri, sau în chiliile ce le urmau. Toţi cei care îl pomeneau pe Patriarh au început să se agite; din mănăstiri şi din chilii, mulţi au alergat să îl convingă pe Stareţ. Dar vizitele dese, devenite împovărătoare, nu au slujit la nimic. În cele din urmă, Stareţul a fost silit să răspundă, în scris unui călugăr care îl vizita frecvent, răspunzând astfel şi tuturor celorlalţi, bine organizaţi şi hotărâţi să îl convingă pe stareţ de “greşeala” sa.

 Sursa: aparatorul.md apud apologeticum.ro