VESTUL SĂLBATIC: dracul Ganeșa venerat într-o ”biserică” papistă în Ceuta, Spania. 27 august 2017

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” Porunca I-a
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, căci Eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu zelos…” Deuteronom 5, 8-9
Că toţi dumnezeii neamurilor sunt draci; iar Domnul cerurile au făcut.
Psalmi 95, 5

Sub atenta supraveghere a blestematului ereziarh și papă iezuit Francisc al Romei, are loc edificarea rapidă a ”bisericii” lui Antihrist, cînd toți se unesc într-un singur duh sincretist, apostat, antihristic. Acestora le-au fost recunoscute calitatea de ”biserică” și cu aceștia își doresc unirea și se unesc în duh semnatarii hotărîrilor sinodului tîlhăresc din Creta, iunie 2016. Pe ei îi urmează și nesemnatarii, dar și neparticipanții la acest pseudo-sinod din Creta, dar care din ignoranță sau lașitate rămîn în comuniune cu ei. Vai lumii acesteia! 

În duhul multiculturalismului european ce anihilează conștiințele creștine și identitățile naționale, are loc de cîțiva ani încoace sărbătorirea idolului Ganeșa de către comunitatea hindusă într-o veselie cu băștinașii europeni. Anul acesta, festivalul închinat acestui drac a fost sărbătorit între 25 august și 5 septembrie. Totuși, de această dată sărbătoarea păgînă a înaintat și, se pare, că-și atinge țelul.

Sursa foto: indianexpress.com

La Ceuta, Spania, în duminica din 27 august 2017 închinătorii la dracul Ganeșa au vrut să lase flori (tot închinate acestui zeu) la intrarea în capiștea papistă din oraș, așa numita ”biserica catolică”, închinată Maicii Domnului, în semn de respect pentru comunitatea creștină. Spre surprinderea idolatrilor, ce purtau pe umeri statuia în procesiune prin oraș, ușile templului papist au fost deschise de către Vicarul general Juan Jose Mateos Castro, aceștia pătrunzînd înăuntru fără a fi stingheriți de nimeni. Acest moment blasfemiator a primit și nume: ”Cînd <<domnul>> Ganeșa o întîlnește pe Maica Domnului într-o biserică spaniolă”.

Sursa foto: hinduexistence.org

După cum se poate vedea din imaginile de mai jos Ganeșa este venerat ca zeu de indieni și de ”creștini” alături de Maica Domnului în chiar templul închinat acesteia. Iată și ecumenismul inter-religios.

A se vedea începînd cu minutul 19:

Deși, aparent, următoarea zi prelatul papist a fost nevoit să demisioneze, forțat fiind de ”episcopul” papist al locului Rafael Zornoza Boy, pentru a mai calma pe unii ”creștini” nemulțumiți de cele întîmplate, se poate observa totuși limbajul de lemn al declarației emise de autoritatea ”episcopală” în legătură cu evenimentul.

Zornoza Boy își exprimă ”adînca întristare față de acest fapt nefericit ce a produs daune, confuzie și scandal în comunitatea creștină”, iar în același text proaspătul demis Castro ”recunoaște că a fost o greșeală să permită intrarea acestor idoli și nu era intenția să venereze altceva decît pe adevăratul și unicul Dumnezeu, odată ce intenția era să accepte respectul arătat de comunitatea hindusă comunității creștine și Patroanei Ceutei, oferindu-li-se flori în afara templului, nu să celebreze împreună vreun act religios.”

Cu toate acestea, declarația mulțumește comunitatea hindusă pentru intenția lor: ”Le mulțumim pentru respectul lor și reiterăm satisfacția noastră prin relația cordială cu ei și cu alte confesiuni religioase ale Ceutei, ceea ce ne obligă să fim din ce în ce mai credincioși tradiției noastre creștine”.

Ulterior, unul dintre liderii religioși ai hinduismului, Upananda Brahmachari, a trimis această adresare ”episcopului” papist: ”Acceptarea Dragostei Adevărate a Hinduismului, nu poate fi o nenorocire pentru un preot catolic. Ca autoritate a bisericii, vă rugăm să vă împăcați pentru restabilirea slujbei preotului. Creștinii și hindușii trebuie să-și dea seama de esența Vedelor și a Bibliei, să fie uniți în lupta lor de exterminare a relelor jihadului din Spania și din această lume. Amin. Om Shanti. Pace și Dragoste pentru Toți.”

Iată roadele duhului toleranței și acceptării reciproce întru Antihrist.

Ecumenism post-Creta în Egipt, aprilie 2017

Rugăciunea ecumenistă din 28 aprilie 2017, 

  în catedrala monofizită coptă din Cairo, Egipt

Protagoniști:
Papa Francisc, șeful statului Vatican, al așa numitei ”biserici romano-catolice”, șeful papistașilor;
Papa Tawadros al II-lea, al ”bisericii” monofizite copte, fals numite ”ortodox copte”;
Patriarhul Sidrak, al ”bisericii” copte-catolice, papistași copți ;
Patriarhul Laham, al ”bisericii” greco-catolice melchite, uniații;
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu;
Patriarhul Teodor al II-lea al Alexandriei și al întregii Africi.

Conferința de presă a papei Francisc la întoarcere din Cairo

(min 11.22): Unitatea botezului avansează. Problema botezului este una istorica, caci la primele Sinoade era acelasi lucru. Coptii botezau copiii in altar si cand vroiau sa se casatoreasca veneau la noi, pentru a se casatori cu un catolic. Si le ceream sa marturiseasca credinta, caci consideram ca nu au. Faceam botezul cu conditii. Noi am inceput. Nu ei. Astazi o poarta s-a deschis si suntem pe calea cea buna pentru a depasi aceasta problema. Ultimul paragraf din declaratia comuna vorbeste despre asta.

Ortodocsii rusi recunosc botezul nostru, si noi il recunoastem pe al lor. Si este acelasi lucru cu georgienii. Patriarhul lor este un om al lui Dumnezeu. Ilia al II-lea este un mistic si noi, catolicii trebuie sa invatam din aceasta traditie mistica a Bisericilor Ortodoxe.

In timpul acestui voiaj am avut aceasta intalnire ecumenica. A fost Patriarhul Bartolomeu, Arhiepiscopul Grec-Ortodox (?), au fost alti crestini, anglicani, secretarul Uniunii Bisericilor de Geneva… Tot ceea ce ecumenismul face, se face mergand impreuna. Ecumenismul se face pe cale, prin opere de caritate, prin faptul de a face lucruri impreuna, cand aceasta este posibil. Nu exista ecumenism static. De fapt, teologii trebuie sa studieze si sa se acorde, dar aceasta nu poate sa-si atinga scopul daca nu mergem impreuna. Ce putem face impreuna? Putem sa ne rugam impreuna, sa lucram impreuna, sa infaptuim opere de caritate impreuna. Asta inseamna sa avansam!

Raporturile cu Patriarhul Kirill sunt bune. IPS Ilarion (Alfeev) a venit sa-mi vorbeasca de mai multe ori. Avem relatii bune. Cu Statul rus? Stiu ca Statul rus vorbeste despre apararea crestinilor din Orientul Mijlociu. Stiu asta, si cred ca este un lucru bun. Sa lupti impotriva persecutiilor si sa vorbesti de ele. Astazi sunt mai multi martiri decat in primele secole. In Orientul Mijlociu, in particular.

Sursa: Român Ortodox în Franța via OrtodoxInfo

Vezi și:

Patriarhul Bartolomeu îşi demonstrează unitatea cu Papa Romei

Patriarhul Bartolomeu îşi demonstrează unitatea cu Papa Romei

În ciuda protestelor monahilor aghioriţi, liderul Constantinopolului continuă politica ecumenismului şi intenţionează să-l însoţească pe liderul Vaticanului la întîlnirea cu imamul Egiptului…

După toate aparenţele, desfăşurarea sinodului din Creta, unde sub preşedinţia PF Patriarh Bartolomeu al Constantinopolului s-au întrunit Întîistătătorii a zece Biserici Ortodoxe Locale, i-a oferit noi puteri şefului Patriarhatului de Constantinopol în fortificarea contactelor ecumeniste.

O astfel de politică ecumenistă a Patriarhului Bartolomeu i-a indignat şi mai înainte pe monahii athoniţi, care, în repetate rînduri, i-au cerut Întîistătătorului încetarea atît de deselor contacte cu eterodocşii şi, în special, cu papa Romei. Însă desfăşurarea sinodului din Creta şi prezidarea acestuia de către liderul Patriarhiei Constantinopolului doar i-a întărit convingerile în propria dreptate.

Sinodul a ridicat prestigiul şi importanţa Patriarhiei de Constantinopol şi acum Patriarhul Bartolomeu, fiind în dialog cu Vaticanul, încearcă să comunice din numele întregii lumi ortodoxe. În acest sens, orice critică la adresa sa în legătură cu ecumenismul el o respinge.

Marele imam, şeihul Ahmed Mohamed el-Tayyib, în vizită la Vatican în 2016
Marele imam, şeihul Ahmed Mohamed el-Tayyib, în vizită la Vatican în 2016

Aşa că, în timp ce peste 50 de chilii de pe muntele Athos au încetat pomenirea numelui Întîistătătorului Bisericii Constantinopolului la sfintele slujbe din cauza politicii sale ecumeniste, Patriarhul Bartolomeu a decis să-şi demonstreze din nou unitatea sa cu papa Romei.

Potrivit RIA Novosti cu referire la ziarul italian L’Avvenire, pe 28 aprilie Patriarhul va însoţi pe papa Romei Francisc în timpul vizitei sale la marele imam al Egiptului, şeihul Ahmed Mohamed el-Tayyib.

Vizita „apostolică” a lui Francisc în Egipt e planificată pe 28-29 aprilie. Pe parcursul călătoriei, Papa va avea întîlniri cu preşedintele Egiptului Abdel Fattah el-Sisi, cu liderul „bisericii” copte, cu Patriarhul Teodor al II-lea al Alexandriei, şi va face o vizită la cea mai mare universitate sunnită din lume, Al-Azhar, unde se va întîlni cu imamul.

Prezenţa Patriarhului Bartolomeu la această vizită a papei rămîne total neclară…

Traducere: Lumea Ortodoxă

Sursa: Русская линия

Vezi şi:

Falsa grijă a ecumeniştilor pentru unitatea Bisericii

Nici un pas înapoi: Comunicatul Sf. Sinod al BOR cu privire la reacţiile faţă de sinodul ecumenist din Creta

Sinodul tîlhăresc din Creta reprezentat într-o icoană

„Să rămânem şi mai trainic în Domnul şi uniţi între noi. Să evanghelizăm liberi de laţurile prejudecăţilor” – papa Francisc către patriarhul Georgiei Ilia al II-lea

Unica osîndire îngăduită

„Să rămânem şi mai trainic în Domnul şi uniţi între noi. Să evanghelizăm liberi de laţurile prejudecăţilor” – papa Francisc către patriarhul Georgiei Ilia al II-lea

Păziţi-vă pe voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină. Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”  Căci cel ce-i zice: „Bun venit!” se face părtaş la faptele lui cele rele.” II Ioan 1:8-11

14444614_634440220057588_780813853422186834_o
Papa întîmpinat pe 30 septembrie de Patriarhul şi preşedintele Georgiei la aeroportul din Tbilisi

Pe 1 octombrie 2016 s-a încheiat vizita de 2 zile a papei Francisc în Georgia făcută la invitaţia preşedintelui georgian, Ghiorghi Margvelaşvili.

Întimpinarea papei de către poporul binecredincios: "Arhieretice papă, nu eşti binevenit în Georgia Ortodoxă"
Întimpinarea papei de către poporul binecredincios: „Arhieretice papă, nu eşti binevenit în Georgia Ortodoxă”

În ciuda protestelor organizate de circa o sută de georgieni ortodocşi în faţa Ambasadei statului Vatican pe 21 septembrie şi, respectiv, pe 30 septembrie în drumul de la aeroportul din Tbilisi, dar şi oriunde papa îşi desfăşura vizita, Patriarhul Georgiei Ilia al II-lea l-a întîmpinat la aeroport pe aşteptatul oaspete, salutîndu-l cu „frate drag” şi „Domnul să binecuvinteze Biserica Catolică a Romei”.

La catedrala ortodoxă din Tbilisi papa Francisc i-a declarat patriarhului: „Sîntem chemaţi să fim una în Isus Cristos şi să evităm a face discordii şi diviziuni mai întîi între botezaţi, căci ceea ce ne uneşte e mai mult decît ceea ce ne desparte.”rtsqbxx_1923920

Iar la palatul patriarhiei, în schimbul de declaraţii reciproce s-au putut remarca următoarele (sublinierile ne aparţin – n.red.):

Patriarhul Ilia al II-lea

Sanctitate!

Suntem bucuroşi să vă putem găzdui în ţara noastră şi să vă adresăm cel mai călduros bun-venit în numele poporului încredinţat Preasfintei Mame a lui Dumnezeu, în numele Bisericii întemeiate de apostolii Domnului nostru Iisus Hristos: Biserica din Roma a fost întemeiată de sfântul apostol Petru, în timp ce Biserica din Georgia de sfântul Andrei Primul Chemat. Petru şi Andrei erau fraţi şi noi am avut şi trebuie să avem raporturi deosebit de cordiale.

… N-aş vrea să uit meritul avut de catolicii georgieni în lupta pentru independenţa politică a Georgiei şi în dezvoltarea culturală a ţării noastre. De asemenea aş vrea să amintesc ajutorul, oferit de Biserica din Roma, pentru formarea clerului georgian în Europa.

Noi participăm la dialogul teologic dintre ortodocşi şi catolici. La Patriarhia din Georgia s-au demarat deja lucrările de întocmire a unei opere voluminoase, care va ilustra drumul istoric al Bisericii creştine nedespărţite (adică până în secolul al XI-lea) şi Vaticanul deja a exprimat propria disponibilitate de a susţine această iniţiativă.

… Sanctitate, vă reînnoiesc salutul meu de bun-venit! Cu mijlocirea sfântului Andrei Primul Chemat şi a sfântului Petru, Dumnezeu să binecuvânteze ţările noastre şi să dăruiască întregii creaţii pacea şi progresul spiritual!

Papa Francisc

… Sanctitate, dumneavoastră aţi inaugurat o pagină nouă în relaţiile dintre Biserica ortodoxă din Georgia şi Biserica catolică, făcând prima vizită istorică în Vatican a unui patriarh georgian. Cu acea ocazie aţi schimbat cu Episcopul de Roma sărutul păcii şi promisiunea de a vă ruga unul pentru altul. Astfel s-au putut întări legăturile semnificative, prezente între noi încă din primele secole ale creştinismului. Ele s-au dezvoltat şi se menţin respectuoase şi cordiale, aşa cum manifestă şi primirea călduroasă rezervată aici trimişilor şi reprezentanţilor mei, activităţile de studiu şi cercetare la Arhivele Vaticane şi la Universităţile Pontificale din partea credincioşilor ortodocşi georgieni, prezenţa la Roma a unei comunităţi a voastre, găzduită într-o biserică din dieceza mea, şi colaborarea cu comunitatea catolică locală, mai ales cu caracter cultural.

… Şi sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a venit aici, în pragul Jubileului anului 2000: a venit ca să întărească „legăturile profunde şi puternice” cu Scaunul din Roma (Discurs la ceremonia de bun-venit, Tbilisi, 8 noiembrie 1999: Insegnamenti XXII/2 [1999], 843) şi să amintească ce necesară era, în pragul celui de-al treilea mileniu, „contribuţia Georgiei, răscruce antică de culturi şi tradiţii, pentru edificarea […] unei civilizaţii a iubirii” (Discurs în Palatul Patriarhal, Tbilisi, 8 noiembrie 1999: Insegnamenti XXII/2 [1999], 848).

Acum, Providenţa divină face să ne întâlnim din nou şi, în faţa unei lumi însetate de milostivire, de unitate şi de pace, ne cere ca acele legături dintre noi să primească nou elan, reînnoită fervoare, pentru care sărutul păcii şi îmbrăţişarea noastră fraternă sunt deja un semn elocvent. Biserica ortodoxă din Georgia, înrădăcinată în predica apostolică, îndeosebi în figura apostolului Andrei, şi Biserica din Roma, întemeiată pe martiriul apostolului Petru, au astfel harul de a reînnoi astăzi, în numele lui Cristos şi spre gloria sa, frumuseţea fraternităţii apostolice. De fapt, Petru şi Andrei erau fraţi: Isus i-a chemat să părăsească năvoadele şi să devină, împreună, pescari de oameni (cf. Mc 1,16-17). Frate preaiubit, să ne lăsăm priviţi din nou de Domnul Isus, să ne lăsăm atraşi iarăşi de invitaţia sa de a părăsi ceea ce ne reţine să fim împreună vestitori ai prezenţei sale.

Pentru ca Evanghelia să aducă rod şi astăzi ni se cere, Frate preaiubit, nem şi mai trainic în Domnul şi uniţi între noi. Mulţimea de sfinţi pe care această ţară îi are să ne încurajeze să punem Evanghelia înainte de toate şi să evanghelizăm ca în trecut, mai mult decât în trecut, liberi de laţurile prejudecăţilor şi deschişi la noutatea perenă a lui Dumnezeu. Dificultăţile să nu fie impedimente, ci stimulenţi ca să ne cunoaştem mai bine, să împărtăşim limfa vitală a credinţei, să intensificăm rugăciunea unii pentru alţii şi să colaborăm cu caritate apostolică în mărturia comună, spre gloria lui Dumnezeu în ceruri şi spre slujirea păcii pe pământ.

 [După schimbul de daruri]

Mulţumesc, Sanctitate. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe Sanctitatea Voastră şi Biserica ortodoxă din Georgia. Mulţumesc, Sanctitate. Şi fie ca să poată merge înainte pe drumul libertăţii.

Mulţumesc, Sanctitate pentru primirea şi cuvintele dumneavoastră. Mulţumesc pentru bunăvoinţa dumneavoastră şi pentru această angajare fraternă de a ne ruga unul pentru altul după ce ne-am dat sărutul păcii. Mulţumesc.

Pe 1 octombrie papa a săvîrşit o messă pe stadionul Mikheil Meskhi din Tbilisi, cu o capacitate de 27000 locuri, dar la care au asistat circa 3000 de oameni, majoritatea papistaşi, şi reprezentanţi ai administraţiei de stat, alături de preşedintele Georgiei, într-o ţară în care numărul membrilor cultului romano-catolic este estimat între 20 şi 120 de mii. La evenimentul ritualic a fost aşteptată şi o delegaţie de clerici ortodocşi, însă în ultimul moment Patriarhia s-a răzgîndit, anunţînd lipsa participării din motivul „diferenţelor doctrinare”.

Amintim că aceasta este a 4-a întîlnire a papei Francisc cu un alt Întîistătător al Bisericii Ortodoxe, după ce anterior s-a întîlnit tot în 2016 cu Patriarhul Kiril al Moscovei, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului şi Arhiepiscopul Ieronim al Atenei.

Vizita papei s-a petrecut cu cîteva zile înainte ca Sinodul arhieresc al Bisericii Ortodoxe a Georgiei să se întrunească pentru a se pronunţa asupra deciziilor luate la „Sinodul panortodox” din Creta convocat în iunie a.c. la care Biserica Georgiei nu a participat.

Biserica Georgiei nu mai este membră a Consiliului mondial al „bisericilor” din 1997, însă acest lucru nu o împiedică să participe la dialogul papisto-ortodox aşa cum a făcut în acest an la sesiunea a 14-a a Comisiei teologice de dialog papisto-ortodox desfăşurată la Chieti, Italia.

Vezi şi:

Patriarhul Georgiei Ilia II va avea o întrevedere cu papa Francisc la Tbilisi

Arhiepiscopul Ieronim al Atenei: „Cu o deosebită bucurie l-am primit astăzi în Lesbos pe Papa Francisc”

„Vom intensifica eforturile de promovare a unităţii depline între toţi Creştinii” – declaraţia comună a papei Francisc, patr. Bartolomeu şi arhiep. Ieronim

Arhiepiscopul Ieronim al Atenei: „Cu o deosebită bucurie l-am primit astăzi în Lesbos pe Papa Francisc”

Declaraţia Arhiepiscopului Ieronim al Atenei și întregii Elade rostită în prezența Papei Francisc și a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, în timpul întâlnirii acestora din insula Lesbos, 16 aprilie 2016:

„Cu o deosebită bucurie l-am primit astăzi în Lesbos pe Papa Francisc.

Considerăm de importanță majoră prezența sa în acest loc, pe pământul Bisericii Greciei. Este majoră pentru că subliniem împreună înaintea întregii lumi creștine, și nu numai, tragedia contemporană a refugiaților.

Mulțumesc călduros Sanctității Sale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, iubitul meu frate în Hristos, care ne binecuvântează astăzi cu prezența sa și care ca cel dintâi al Ortodoxiei a venit să se unească în rugăciune, pentru ca glasul Bisericilor să fie grăitor și să se audă până la marginile lumii civilizate.

Astăzi ne unim glasurile pentru a condamna dezrădăcinarea refugiaților, pentru a denunța orice chip de discreditare a persoanei umane.

Sper ca de pe această insulă, Lesbos, să înceapă o acțiune mondială de sensibilizare, pentru ca cei care țin soarta lumii în mâinile lor să schimbe macazul  și pentru ca pacea și siguranța să se întoarcă în fiecare casă, în fiecare familie, la fiecare cetățean.

Din nefericire, nu este prima dată când denunțăm politicile care au condus acești oameni în impas. Însă vom acționa până va înceta această absurditate și discreditare a persoanei umane.

Nu este nevoie să spunem multe cuvinte. Doar cei care văd ochii acestor mici copii pe care i-am întâlnit în taberele de refugiați vor putea să înțeleagă imediat dimensiunea completă a „falimentului” umanității și solidarității pe care îl arată Europa în ultimii ani față de acești oameni și nu numai. Mă mândresc de greci care, pe lângă dificultățile prin care trec, îi ajută pe refugiați astfel încât să le devină calvarul mai ușor, iar urcușul lor mai puțin dificil.

Biserica Greciei și eu personal deplângem miile de suflete care s-au pierdut în (Marea) Egee. Am făcut destule și vom continua, atât cât ne va fi posibil, să facem mai multe pentru a rezolva această criză a refugiaților.

Aș dori să închei declarația mea cu un apel, o rugăminte, un îndemn: ca în cele din urmă, Organizația Națiunilor Unite, cu marea experiență de care dispune, să facă cele necesare pentru a rezolva această situație tragică pe care o trăim. Sper să nu vedem din nou copii aduși de ape pe plajele Mării Egee. Sper ca în curând să îi vedem jucându-se și bucurându-se de viață.”

Amintim că această întâlnire a avut loc sub pretextul crizei refugiaţilor cu care se confruntă, mai ales, Grecia. În acelaşi timp întâlnirea coincide cu ultimele pregătiri pentru „Sfântul şi Marele Sinod Pan-ortodox„, iar declaraţia comună a celor trei nu a fost lipsită de idei ecumeniste.

„Vom intensifica eforturile de promovare a unităţii depline între toţi Creştinii” – declaraţia comună a papei Francisc, patr. Bartolomeu şi arhiep. Ieronim

Astăzi, 16 aprilie 2016, în insula Lesbos (Grecia) a avut loc întâlnirea dintre papa Francisc, patriarhul Constantinopolului Bartolomeu şi arhiepiscopul Atenei Ieronim. Însăşi întâlnirea, dar şi alegerea locului pentru ea, au loc sub pretextul crizei refugiaţilor cu care se confruntă în special Grecia.

Cei trei au semnat o declaraţie comună, care pe lângă preocuparea pentru criza refugiaţilor conţine şi următorul pasaj:

„La rândul nostru, supunându-ne voinţei Domnului nostru Iisus Hristos, noi am decis ferm şi cu toată inima că vom intensifica eforturile de promovare a unităţii depline între toţi Creştinii. Noi reafirmăm convingerea noastră că „reconcilierea [între Creştini] presupune promovarea justiţiei sociale la toate popoarele şi între ele… Împreună vom realiza partea noastră în ceea ce priveşte oferirea unei primiri umane pentru migranţi, refugiaţi şi solicitanţi de azil în Europa” (Charta Oecumenica, 2001). Protejând drepturile umane fundamentale ale refugiaţilor, solicitanţilor de azi, ale migranţilor şi ale altor oameni marginalizaţi în societăţile noastre, noi căutăm să împlinim misiunea Bisericilor de a sluji lumea.” (radiovaticana.va)

036.2

Conform aceleaşi surse, „la finalul vizitei, cei trei întâistătători au rostit câte o rugăciune în portul din Mytilene, capitala insulei Lesbos, unde s-au rugat pentru sufletele refugiaților care și-au pierdut viața în Marea Egee, în timp ce încercau să ajungă în Europa.

Contextul în care a fost semnată această declaraţie nu poate fi neglijat, anume fiind vorba de pregătirile intense pentru evenimentul central din acest an – „Sfântul şi Marele Sinod Pan-ortodox„.

Vai vouă, ecumeniştilor făţarnici!

de Hristu K. Livanos

Ceea ce a mustrat mai mult și a înfierat cu tărie Hristos în vremea lucrării Sale pământești a fost fățărnicia. Și pe bună dreptate, pentru că fățărnicia, după Sfântul Grigorie Teologul, este atât de vicleană și primejdioasă în societate, precum stânca din mare în care se izbește corabia și se scufundă. Fățărnicia, după Sfântul Grigorie, este rodul invidiei. Astfel, fățarnicii, „atunci când au mânia în adânc și își arată dragostea răspândită la suprafață, așa cum stâncile sunt acoperite de apă, o vătămare neașteptată pricinuiesc celor care nu se păzesc”.[1]

Fățărnicia este un mare rău pentru om, dar acest rău devine și mai mare atunci când omul este religios, este om al Bisericii, și mai ales cleric. Așa erau cărturarii și fariseii din vremea lui Hristos, oameni invidioși și răutăcioși, care se străduiau să pară buni și sfinți în ochii oamenilor, dar în realitate erau morminte văruite, așa cum i-a numit Hristos, plini „de oasele morților și de toată necurăția”[2].

Fiecare epocă are fariseii ei, dintre care mulți, așa cum am spus, se află în sânul Bisericii și sunt teologi, propovăduitori ai Evangheliei, preoți și episcopi care țin în mâinile lor Sfântul Potir. Da, din nefericire, există și episcopi. Dar să nu ne smintim. Între cei Doisprezece Apostoli nu a fost și un fățarnic și trădător al apostoliei lui și, prin aceasta, chiar și al Învățătorului său? Ce lucru mai firesc este ca printre miile de clerici ai fiecărei epoci să se găsească și mulți urmași ai nevrednicului ucenic și apostol?

Caracteristicile episcopului fățarnic

          Cu cât este mai mare vrednicia episcopului fățarnic, cu atât mai mare este și răul pe care fățărnicia sa îl pricinuiește Bisericii. Treapta cea mai înaltă a preoției este cea a episcopului. Și cel mai mare rău în cadrul Bisericii și, în general, în societate îl pricinuiește episcopul fățarnic. Episcopi fățarnici au existat întotdeauna, chiar și în epoca marilor Părinți ai Bisericii, secolul IV, care este considerat „veacul de aur” al Creștinismului. Atât de mare era fățărnicia episcopilor în acea vreme, încât s-a îndeletnicit cu descrierea ei și Sfântul Grigorie Teologul, scriind o poezie specială despre ea.

O redăm aici spre folosul cititorilor.

„Există, da, și unii mai vrednici de milă, nenorociți, de care ne depărtăm,

care-și schimbă ideile după împrejurările vieții și după legile vremurilor;

care se clatină în credință și nu cinstesc cele ale lui Dumnezeu.

Nestatornici în cuvânt, care dau înapoi, sau ramuri care se rup;

lingușitori ai femeilor, otrăvuri plăcute pentru leii neputincioși,

iar pentru cei puternici, câini care ling.

Vânători isteți ai tuturor meselor bogate,

care bat adeseori la ușile celor puternici, iar nu la ale celor înțelepți.

Cinstesc ceea ce mulțumește pe alții, iar nu ceea ce le este de folos,

ca să-i facă răi și pe cei de aproape ai lor.”[3]

 

Câtă asemănare cu vremea noastră! Pentru că și în vremurile noastre există episcopi fățarnici. Pe cei mai mulți îi găsim în cetele ecumeniștilor. Căci acolo unde se află ecumenist, există și fățărnicie, iar unde se află fățărnicie, acolo este, după toată probabilitatea, și ecumenistul.

Fățărnicia ecumeniștilor este atât de mare și pricinuiește o atât de mare vătămare Bisericii, încât dacă ar fi venit iarăși Hristos ca să propovăduiască pe pământ, ar fi mustrat-o și ar fi condamnat-o mai cu tărie, decât pe cea a cărturarilor și fariseilor. Și iată ce ar fi spus:

Hristos către ecumeniști

          Vai vouă, ecumeniști fățarnici, căci construiți în orașe biserici mărețe, însă prin smintelile voastre distrugeți credința din inimile credincioșilor!

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, căci îi prăznuiți pe Sfinți în sărbătorile voastre, însă îi necinstiți prin faptele voastre!

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, căci vorbiți despre dragoste și unire cu ereticii, însă pe ortodocși îi urâți și îi prigoniți!

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, care vorbiți peste tot, zi și noapte, despre dragoste, care ridicați în slăvi dragostea Tatălui Meu, însă lepădați dreptatea și judecata Lui; care ați șters cuvintele: păcat, urgie a lui Dumnezeu, iad și pocăință din vocabularul vostru, ca să placeți oamenilor!

Povățuitori orbi, care umblați în întunericul ecumenismului și considerați că lumea este lumină, care vă numiți pe voi înșivă teologi, însă lepădați teologia ortodoxă.

Slugi viclene și nevrednice! Nu știați că „sluga aceea care a știut voia stăpânului și nu s-a pregătit, nici nu a făcut voia lui, va fi bătută mai mult”[4]?

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, care desființați Canoanele Bisericii și vă rugați cu ereticii împotriva legii lui Dumnezeu.

Nebuni și orbi! Nu vedeți că cu cât vă rugați mai mult cu ei, cu atât mai mult se depărtează de adevărul Meu?

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că pretindeți ascultare oarbă de la poporul Meu pentru împlinirea poruncilor voastre nedrepte și potrivnice lui Dumnezeu, iar voi dați cu copita ca măgarii la voia Tatălui Meu.

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că părăsiți oile Mele și îi îmbrățișați pe lupi.

Păstori necredincioși și năimiți, care stricați via Mea și întinați partea Mea cu întinăciunea ecumenistă, care dați partea Mea cea dorită în pustiul neumblat al panreligiei antihristului. Cum veți scăpa de Judecata ce va să fie?

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că ați numit ereziile Biserici, făcându-le asemenea cu Sfânta și neprihănita Mea Biserică, pe care am câștigat-o cu Sângele Meu.

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că organizați conferințe împotriva sectelor și ereziilor noi, dar conlucrați în chip minunat cu cu cele vechi, condamnate de Sfinții Părinți.

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că închideți oamenilor Împărăția Cerurilor; voi nu intrați, dar nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați. Îi înșelați pe eterodocși cu înșelare jalnică numind Biserici adunările lor satanice și asigurându-i că sunt botezați și merg pe calea cea bună și sigură.

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că pregătiți Sinod sfânt și mare, nu ca să dați, așa cum spuneți, mărturia ortodoxă în lume, ci ca să desființați poruncile Mele.

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că vă îngrijiți și vă preocupați de mediul înconjurător (natural), în loc de cel duhovnicesc, adică de pădurile pământului, care sunt mistuite de foc din pricina fărădelegilor ce se săvârșesc pe el (pământ), iar nu de sufletele oamenilor, care trebuie să moștenească Împărăția Cerurilor; de dobitoace, de zburătoare și de cele dispărute, mai degrabă decât de embrioanele umane ucise în chip înfricoșător prin  avorturi. Câini fără de glas, care nu latră, adormiți în paturi, cărora le place să trândăvească, încăpățânându-se să nu mustre genocidul acesta.

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, care vă fățărniciți că sprijiniți drepturile omului în parlamentele statelor, însă îi afurisiți fără justificare pe cei care vă mustră fărădelegile voastre.

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că îl afurisiți pe robul Meu, apărătorul Numelui Meu, judecându-l fără drept de a se apăra. Căci ați spus în sinea voastră: De partea noastră este puterea legii dreptății. Veniți să-l afurisim pe acesta, pentru că nu ne este folositor și se împotrivește lucrurilor noastre și ne impută nouă încălcările legii; greu ne este chiar și a-l vedea.

Nedrepților și nelegiuiților! Nu știați că blestemul aruncat pe nedrept și care nu află loc, se întoarce la cel care l-a aruncat?

Vai vouă, ecumeniști fățarnici, că dăruiți oamenilor Coranul în loc de Evanghelia Mea, și îl mai numiți și sfânt. Dacă credeți că Coranul este sfânt, atunci vă lepădați de Mine și de Evanghelia Mea. Iar dacă nu credeți că este rătăcire și minciună, dar îl numiți sfânt ca să placeți celor de alte credințe și celor care primesc darul fățărniciei voastre, vă amăgiți și dragoste nu aveți întru voi.

* * *

S-au pocăit cărturarii și fariseii după acele înfricoșate «Vai» -uri pe care le-a rostit Hristos împotriva lor? Din păcate, nu. În loc să se pocăiască, „s-au sfătuit ca să-L prindă pe Iisus, cu vicleșug, și să-L ucidă”[5]. Se vor pocăi ecumeniștii în urma mustrării făcută împotriva lor? Dacă l-am fi întrebat pe Sfântul Vasile cel Mare, ne-ar fi răspuns: „Nici etiopeanul nu-și schimbă pielea, nici leopardul culorile sale, nici cel întărit în dogme strâmbe nu este cu putință să se întoarcă de la răul ereziei”[6].

Suntem îndreptățiți ca noi, astăzi, să fim mai optimiști decât luminătorul cel mare care luminează din Cer, Vasilie din Cezareea, când aceea, pe care sunt chemați ecumeniștii să 0 renege, este nu o erezie, ci panerezie?

Traducere din limba greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.

Sursa: Orthodoxos Typos, 14 Mai 2010 via Mărturie Athonită


[1] Despre invidie, PSB 6, 154. PG 31, 385 B.

[2] Matei 23, 27.

[3] Sfântul Grigorie Teologul, Poezia 12, La sine și despre episcopi, EPE 10, 190, BEPES 62, 97, PG 37, 1190-1191.

[4] Luca 12, 47.

[5] Matei 26, 4.

[6] Epistola 120, Lui Teodot, episcopul Nicopolei, EPE 2, 132 PG 32, 564 B.

Patriarhul Ecumenic, Arhiepiscopul Atenei şi papa Francisc se vor întâlni în insula Lesbos

Într-un comunicat emis marţi, 5 aprilie 2016, Sfântul Sinod Permanent al Bisericii Ortodoxe a Greciei a anunţat intenţia papei Francisc de a vizita Grecia, pentru a contribui la sensibilizarea comunităţii internaţionale faţă de problema refugiaţilor.

„Pentru această vizită, Sfântul Sinod a propus insula Lesbos, una dintre insulele Greciei care a experimentat intens şi continuă să experimenteze tragica problemă a refugiaţilor.”

Astfel, a fost adresată o invitaţie papei Francisc, dar şi Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului.

„Personalitatea şi autoritatea Patriarhului Ecumenic, împreună cu importanţa prezenţei papei Francisc, transmit până la marginile lumii un semnal puternic de alarmă către comunitatea internaţională în vederea atenuării problemei refugiaţilor şi, în acelaşi timp, pentru a lua măsurile necesare de protejare a creştinilor sever afectaţi din regiunea extinsă a Orientului Mijlociu şi a altor semeni de-ai noştri încercaţi.”

Prezenţa Patriarhului Ecumenic în insula Lesbos cu prilejul vizitei papei Francisc a fost confirmat printr-un comunicat emis tot marţi de Secretariatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului, în care se afirmă că această măsură şi iniţiativă a liderilor religioşi va încuraja şi întări miile de refugiaţi încercaţi şi va inspira implementarea de acţiuni corespunzătoare în vederea protejării comunităţilor creştine aflate în dificultate şi a abordării corecte a situaţiei critice a refugiaţilor.

Conform presei greceşti, papa Francisc se va întâlni în perioada 14-15 aprilie cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei, dar şi cu preşedintele Republicii Elene, Prokopis Pavlopoulos, şi premierul grec Alexis Tsipras.

Sursa: basilica.ro

Masă rotundă cu genericul: ”Biserica Ortodoxă Rusă și declarația de la Havana – victorie sau înfrângere?”

La 6 martie 2016 în orașul Sankt Petersburg din Rusia a avut loc conferința internațională cu genericul: ”Biserica Ortodoxă Rusă și declarația de la Havana – victorie sau înfrângere?”, unde s-a discutat faptul și consecințele întâlnirii patriarhului Moscovei Kirill cu papa Romei Francisc, precum și declarația comună care a fost semnată, document numit în unele cercuri drept „Uniaţia de la Havana”.

La conferință au luat parte peste 400 de participanţi: stareți, preoți, teologi și mireni, din mai multe țări membre ale BORu, precum: Moldova, Ucraina și diferite regiuni a Rusiei, printre vorbitori fiind ierom. Rafail (Mişin), pr. Alexei Moroz, pr. Anatolie Cibric ş.a. Toți cei adunați într-un cuget au mărturisit despre faptul că în Biserica Ortodoxă Rusă este de nepermis răspândirea ereziei papistașe și a celei ecumeniste.

Noi cerem de la ierarhii noștri să stea în adevăr, să recunoască greșeala și să anuleze declarația patriarhului Kirill cu papa Romei, cerem declararea ecumenismului drept panerezie și lepădarea de deciziile nedrepte ale soborului arhieresc din 2-3 februarie 2016, care a recunoscut ecumenismul drept normă a vieții creștine”, acesta este mesajul cu care s-au solidarizat participanții conferinței.

Trebuie să amintim că la Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 2-3 februarie anul curent au fost adoptate proiectele de documente pentru „Sfântul și Marele Sinod” ce urmează să se desfășoare în iulie curent pe insula Creta. Soborul Arhieresc al BORu a mărturisit că „în forma lor actuală, proiectele de documente ale Sfântului și Marelui Sinod nu încălcă puritatea credinței ortodoxe și nu se abat de la tradiția canonică a Bisericii”.

Astfel, adunarea reprezentativă a conferinței menționate a adoptat o adresare către sinod și fiecare arhiereu al locului şi a propus acest document drept model pentru a fi folosit de către fii Bisericii Ortodoxe Ruse în adresările lor către ierarhi și preoți. În particular în adresare se cere:

  • Anularea hotărârilor Soborului Arhieresc din 2-3 februarie 2016 privitoare la documentele pentru „Sfântul şi Marele Sinod”;
  • Anularea declaraţiei comune semnate de papa Francisc şi patriarhul Kirill;
  • Refuzul principial al BORu de a participa la activităţile Consiliului Mondial al Bisericilor;
  • Convocarea Sinodului Local al BORu cu participarea clericilor şi mirenilor pentru a condamna erezia ecumenistă;
  • ş.a.

Deocamdată nu a urmat nici o reacţie din partea conducerii Patriarhiei Moscovei la aceste demersuri.

Sursa: communitarian.ru

Enoriaşii mănăstirii Noul Ierusalim iau atitudine împotriva apropierii BORu de catolicism: „Considerăm astfel de evenimente profanare a credinţei Ortodoxe”. Scrisoare deschisă către Patriarhul Kirill.

Întâlnirea dintre patriarhul Moscovei Kirill şi papa Francisc petrecută la Havana, Cuba, pe 12 februarie [1] 2016, dar mai ales declaraţia comună semnată de cei doi, a generat mai multe reacţii de nemulţumire din partea credincioşilor din BORu. Una dintre acestea a fost formulată într-o scrisoare adresată direct patriarhului Kirill din partea enoriaşilor mănăstirii stavropighiale Noul Ierusalim de lângă Moscova.

Unul din lucrurile ce îi sunt reproşate patriarhului încă din începutul scrisorii este lipsa sobornicităţii în decizia de a se întâlni cu papa, aducând în calitate de argument Canonul 34 apostolic: „Se cade ca episcopii fiecărui neam să cunoască pe cel dintâi dintre dânşii şi să-l socotească pe el drept căpetenie şi nimic mai de seamă (în­semnat) să nu facă fără încuviinţarea acestuia; şi fiecare să facă numai acelea care privesc (se referă la) parohia (eparhia) sa şi satele de sub stă­pânirea ei. Dar nici acela (cel dintâi) să nu facă ceva fără încuviinţarea tu­turor, căci numai astfel va fi înţelegere şi se va mări Dumnezeu prin Dom­nul în Duhul Sfânt: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.”

Creştinii consideră că Patriarhul nu putea lua o decizie atât de importantă, precum întâlnirea cu Francisc, fără să îi înştiinţeze pe ceilalţi episcopi.

Mai jos, semnatarii scrisorii sunt nemulţumiţi de fragmentele în care se menţionează despre împlinirea rugăciunilor în comun: „…Încă mai apare problema rugăciunii în comun cu ereticul în următoarele: „noi aducem mulţumiri”. Mult mai evident ne mărturiseşte şi punctul 11 „Înălțăm rugăciunile noastre la Hristos, Mântuitorul lumii… Îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți cei care cred în Dumnezeu să se roage cu înflăcărare la Providența Creatorului lumii”. De asemenea şi în ultimul punct al declaraţiei: „Pătrunși de recunoștință pentru darul înțelegerii reciproce, manifestat în timpul întâlnirii noastre, privim cu speranță la Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, chemând-o în ajutor prin cuvintele străvechii rugăciuni: ”Sub ocrotirea ta alergăm, preasfântă Născătoare de Dumnezeu!”. Canonul 45 apostolic interzice rugăciunea în comun cu ereticii sub ameninţarea de a fi caterisit sau excomunicat din comuniunea bisericească: Episcopul sau presbiterul sau diaconul, daca numai s-a rugat împreuna cu ereticii, sa se afuriseasca; iar daca le-a permis acestora sa săvârşească ceva ca clerici (sa săvârşească cele sfinte), să se caterisească.

În scrisoarea lor enoriaşii se arată îngrijoraţi de activităţile tot mai dese ce ar ascunde în sine încercarea de a săvârşi unirea cu catolicii, declaraţia comună fiind un pas şi mai evident în acest sens: „După această declaraţie, lepădarea de Ortodoxie a devenit şi mai evidentă. Noi, aici [în Rusia – n.r.],  facem încercări de a crea religia universală pe care ortodoxul nu are dreptul să o accepte.”

Mai jos semnatarii scrisorii aduc şi un exemplu în acest sens: „Pe 21 ianuarie 2016 în catedrala catolică Imaculata Concepție din Moscova, şeful Secretariatului pentru relaţii intercreştine al Departamentului pentru relaţii externe al Patriarhiei Moscovei ieromonahul Ştefan (Igumnov) şi colaboratorul Secretariatului, preotul Aleksii Dikarev, au participat la o slujbă religioasă şi rugăciune în comun cu reprezentanţii confesiunii romano-catolice şi armene, dar şi luterani, baptişti şi penticostali! De ce permiteţi astfel de evenimente?”

În ultima parte a scrisorii, enoriaşii înaintează mai multe cereri Patriarhului Rusiei, printre care se numără:

  • convocarea Sinodului local al Bisericii Ortodoxe Ruse cu participarea clerului şi a mirenilor ortodocşi pentru a condamna erezia ecumenistă
  • anularea hotărîrilor soborului arhieresc din 2-3 februarie 2016 în ceea ce priveşte aprobarea proiectului de document „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”
  • refuzul BORu de a participa la activităţile Consiliului Mondial al Bisericilor
  • interdicţia întâlnirilor viitoare între ierarhii BORu şi papa de la Roma.

Deocamdată nu a avut loc nici o reacţie din partea Patriarhiei la această scrisoare.

[1] Pe 30 ianuarie/12 februarie este praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi.

Scrisoarea în întregime în limba rusă aici: http://www.portal-credo.ru/site/?act=news&id=119208