Ecumenismul în Patriarhia Moscovei

Aşa zice Domnul: „Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.”
Ieremia 17,5

Oferim publicului creştin de limbă română o compilaţie video de manifestări ecumeniste din Patriarhia Moscovei, Biserica Ortodoxă Rusă, petrecute în perioada anilor 2016-2017, în special după întîlnirea frăţească din Havana, Cuba, între pseudo-patriarhul Kiril al Moscovei şi ereticul papă Francisc al Romei din februarie 2016.

Marea este înşelarea celor ce cunosc pericolele duhovniceşti ale eresului ecumenist, dar nu s-au îngrădit de comuniunea cu ecumeniştii.

Biserica Ortodoxă Rusă, deşi neparticipantă la „sinodul” tîlhăresc din Creta, implementează din plin deciziile acestuia încă înainte de desfăşurarea lui.

Soborul Arhieresc al BORu, care din anul 2013 a uzurpat sobornicitatea reală a Bisericii Ortodoxe, declarîndu-se organ deliberativ suprem în Biserică, a parafat la 1-2 februarie 2016 toate deciziile proiectelor de documente pentru „sinodul” din Creta cu unanimitate de voturi (adică toţi episcopii BORu au votat, fără excepţie). Prin acest act blasfemiator şi antiortodox a fost recunoscut şi instaurat la nivel oficial eresul ecumenist ca învăţătură şi mărturisire de credinţă a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Din imaginile video ies în evidenţă următoarele momente (compilaţia video e realizată la 30 aprilie 2017):
– inovaţii în slujbele de cult, tendinţa aşa-numită „picioare vesele” şi învîrtitul cădelniţei de Sfintele Paşti;
– spurcarea bisericilor prin: organizarea concertelor cu muzică laică, nebisericească, a circului, a spectacolelor, a dansurilor orientale sau occidentale, etc. toate petrecute în incinta bisericilor din lume sau din mănăstiri;
– lepădarea pe faţă în public a pseudo-patriarhului Kiril şi a altor pseudo-ierarhi de Sfînta Treime, de Mîntuitor şi de credinţa ortodoxă;
– întîlniri frăţeşti a pseudo-ierarhilor cu jidovii şi musulmanii şi prăznuirea sărbătorilor păgîne cu ei;
– trimiterea copiilor ruşi la moschee pentru rugăciune în timpul lecţiilor de toleranţă;
– lăudarea Reformei protestante şi celebrarea a 500 de ani de protestantism în Rusia de către clerici ortodocşi, reprezentanţii Patriarhiei Moscovei;
– slujbe de parastas şi împreună-rugăciune cu papistaşii etc.

Menţionăm că asemenea manifestări nu sînt unicele şi nu sînt exclusive pentru BORu, ci pot fi observate în toate Bisericile Ortodoxe Locale, participante sau nu la „sinodul” tîlhăresc din Creta.

În ciuda acestor evidenţe ne mirăm de naivitatea unor creştini şi întrebăm din nou: fiii credincioşi ai cui vreţi să rămîneţi? Ai Bisericii neîntinate şi infailibile a lui Hristos, Unica Sfîntă, sau ai „bisericii” lui Antihrist pe care o creează şi o consolidează lupii în piei de oaie, hristoşii mincinoşi?

Vezi şi:

Sinodul tîlhăresc din Creta reprezentat într-o icoană

„Ne-am regăsit ca frați în credința creștină” – declarația comună a Papei Francisc și a Patriarhului Kirill

„Să rămânem şi mai trainic în Domnul şi uniţi între noi. Să evanghelizăm liberi de laţurile prejudecăţilor” – papa Francisc către patriarhul Georgiei Ilia al II-lea

Patriarhul Bartolomeu îşi demonstrează unitatea cu Papa Romei

Ecumenism post-Creta în Egipt, aprilie 2017

 

Cum a fost introdus stilul nou în Biserica Ortodoxă Bulgară

de Vladimir Moss

În 1968 Biserica Bulgară a adoptat stilul nou. Schimbarea a fost impusă, după o anumită părere, la insistenţa Consiliului Mondial al bisericilor care în 1965-66 a trimis epistole pe subiectul bisericilor, însă, după o altă opinie – la ordinele Patriarhiei Moscovei, ce dorea să vadă care va fi reacţia oamenilor la schimbare în Bulgaria înainte de a trece la aceeaşi inovaţie în Rusia. [1] În cazul dat, doar mănăstirea călugăriţelor ruse „Acoperămîntul Maicii Domnului” din Sofia au refuzat să accepte schimbarea.

Episcopul Fotie de Triadiţa scrie: „Cu cîteva luni înainte de introducerea reformei, „Ţerkoven Vestnik” informa, spre uimirea poporului binecredincios, că reforma va fi efectuată “ca urmare a strădaniei ecumeniste a Bisericii Ortodoxe Bulgare…”. Clerul bulgar şi chiar episcopatul era complet nepregătit să reziste inovaţiei calendarului, în timp ce poporul, bănuind ceva rău, începu a crîcni. Reforma calendarului a fost introdusă meşteşugit şi cu repeziciune de Patriarhul Chiril – un modernist înfocat şi prieten “cordial” al Patriarhului Ecumenic Atenagora! Toată lumea ştia că patriarhul era în relaţii bune cu autorităţile comuniste (pentru “serviciile” aduse el a primit titlul de “academician” – membru al Academiei de Ştiinţe a Bulgariei). De asemenea, toţi ştiau caracterul său despotic: a făcut tot posibilul să-şi persecute şi să-şi anihileze oponenţii săi ideologici”. [2]

De fapt, trecerea Bisericii Bulgare la stilul nou a fost dictată de comuniştii ruşi ce vroiau să introducă inovaţia şi în Biserica Rusă, însă au dorit să „încerce apele” iniţial pe bulgari. [3] Dar cînd unicii ortodocşi din Bulgaria ce au respins inovaţia s-au dovedit a fi monahiile ruse de la mănăstirea din Cneajevo, Sofia, ruşii au ezitat să-l introducă în Rusia…

Patriarhul Alexie I al Rusiei alături de Patriarhul Chiril al Bulgariei
Patriarhul Alexie I al Rusiei alături de Patriarhul Chiril al Bulgariei, mai 1962

Totuşi, deşi hotărîseră să nu adopte stilul nou, PM declarase deja în 1967: “Ţinînd seama de practica Bisericii Primare, cînd Răsăritul şi Apusul (Roma şi epsicopii Asiei) prăznuiau Paştile în timpuri diferite, cu toate că păstrau comuniunea în rugăciune între ele şi ţinînd seama de experienţa Bisericii Ortodoxe a Finlandei şi a parohiilor noastre din Olanda, precum şi de poziţia deosebită a enoriaşilor bisericii Învierea Domnului în mijlocul lumii eterodoxe, [s-a decis] să se permită enoriaşilor ortodocşi din Patriarhia Moscovei ce trăiesc în Elveţia să prăznuiască sărbătorile cu dată fixă şi sărbătorile din ciclul Paştelui conform stilului nou”. [4]

În 1964, cîteva parohii ale Patriarhiei Bulgariei din SUA au cerut BORuD (Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora) să hirotonească pe liderul lor, Arhimandritul Chiril (Ioncev), întru episcop. Cererea a fost aprobată şi în august, Mitropolitul Filaret şi alţi 4 episcopi, l-au hirotonit. Totuşi, în 1968 patriarhatul bulgar a adoptat stilul nou şi curînd parohiile bulgare au început a se agita ca să li se permită să folosească stilul nou. În 1971 episcopul Chiril a dat un raport pe acest subiect la Sinodul arhieresc din Montreal şi în 1972, el şi parohiile sale, s-au alăturat Mitropoliei Americane cu permisiunea BORuD. [5]

18/31 iulie 2016

[1]Eastern Churches Review, vol. II, № 3, Spring, 1969, p. 335.

[2]Pravoslavnaia Rus’ (Rusia Ortodoxă), № 21 (1522), November 1/14, 1994, pp. 8, 9.

[3]Arhimandritul Porfirie al Sofiei, mărturisire personală, februarie 1981. Aceasta a fost confirmată  de epsicopul Serghie (Black) al Californiei (din Sfînta Biserică Ortodoxă a Americii de Nord, SBOAN, astăzi Biserica Adevăraţilor Creştini Ortodocşi ai Greciei, BACOG) ce scrie: „În 1971 mitropolitul Nicodim (Rotov – mentorul actualului patriarh Kirill al Rusiei, n.red) al Leningradului a vizitat Alaska pentru a se închina moaştelor Sfîntului Gherman. Într-un efort de a se distanţa de Patriarhia Moscovei (PM), noua pe atunci Biserică Ortodoxă a Americii (BOA) nu a invitat ierarhii PM să participe în august 1970 la canonizarea acestui sfînt. Mitropolitul Nicodim (şi ghidul său BOA, Pr. Chiril Fotiev) a petrecut 5 zile în Sitka în drum spre Kodiak şi eu am fost gazda locului. În timpul cîtorva lungi conversaţii, mitropolitul Nicodim a menţionat că are drept scop introducerea calendarului civil în PM şi, ca studiu de caz, a amintit de trecerea Bulgariei de la calendarul patristic la cel civil”.

[4] Zhurnal Moskovskoj Patriarkhii (Jurnalul Patriarhiei Moscovei), 1967, № 8, p. 1; Monk Benjamin, op. cit., part 5, p. 36.

[5]Pravoslavnaia Rus’, № 16 (1829), August 15/28, 2007, pp. 14-15.

Sursa: Orthodox Christian Books