„Sunt împotriva ereziei ecumenismului cu toate manifestările sale” – răspunsul PS Petru la declaraţia celor 8 mănăstiri din eparhia sa

Textul de faţă reprezintă răspunsul episcopului Petru de Ungheni şi Nisporeni (Mitropolia Moldovei, Patriarhia Moscovei) la declaraţia a 8 mănăstiri din cuprinsul eparhiei sale în care s-a afirmat că dacă până pe 4 aprilie nu se va lua atitudine de osândire a textelor pentru ”Sfântul și Marele Sinod”, acestea vor întrerupe pomenirea ierarhilor la sfintele slujbe.

Către stareţii şi stareţele de mănăstiri

din cuprinsul Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni

Nimic nu este mai puternic

decât conştiinţa care te mustră

şi nimic nu este mai încurajator

 decât conştiinţa împăcata”

Sf . Maxim Marturisitorul

Trecem toţi printr-o perioadă grea în care Biserica lui Hristos este primejduită din pricina multor provocări, dar mai ales din cauza celei mai periculoase erezii ale vremurilor noastre, anume ecumenismul, care încearcă să altereze concepţia despre Biserică, atentând la Dogma despre Biserica cea Una, Sfântă Sobornicească şi Apostolească. Nu în zădar Cuviosul Părinte Iustin Popovici, Sfântul dogmatist al veacului al XX-lea , o numeşte ”Panerezie a secolului”.

Luând cunoştinţă cu adresarea stareţilor şi stareţelor de mănăstiri cu obştile lor monahale (în număr de peste 260 de persoane) privind dezacordul legat de „Sfântul şi Marele Sinod” din iunie 2016 şi de textele proiectelor de documente pentru acest „Sinod” precum şi analizele teologice indicate în adresare, cu regret am constatat că textele documentelor pentru acest Sinod, conţin ambiguităţi şi contradicţii grave (Biserica e Una şi în acelaş timp sunt şi „alte Biserici”). O altă problemă majoră a acestui „Sinod Panortodox” este faptul că nu e numit „Ecumenic” aşa cum ar trebui să se numească un Sinod a Toată Ortodoxia, care mai are şi pretenţia de a se numi „ultimul criteriu de judecată în probleme de credinţă”, dar în acelaşi timp nerecunoscând aşa cum era firesc să o facă, Sinoadele de pe timpul Sfântului Fotie cel Mare şi Sfântului Grigorie Palama ca ecumenice (Sinoade ce au anatematizat erezia papistă – Filioque şi primatul papal şi graţia creată) , prin care ar fi arătat că e continuator al Tradiţiei Sinodale a Bisericii şi ar fi putut fi receptat ca Ecumenic.

Vă confirm că sunt împotriva ereziei ecumenismului cu toate manifestările sale şi mărturisesc că textele documentelor pentru Soborul Panortodox în forma lor actuală sunt inadmisibile şi necesită să fie revizuite în duhul patristic şi al tradiţiei bisericeşti în vederea condamnării ecumenismului, iar dacă acest Sinod nu va condamna ecumenismul şi „Consilul Mondial al Bisericilor” ci din contra, îl va lăuda, consider că nu trebuie (ca Biserica Autocefală) să participăm la un astfel de Sobor. Unitatea Bisericii stă în pazirea întreagă şi nevătămată a învăţăturilor Dreptei Credinţe Ortodoxe lăsate nouă de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, deci dezbinaţi de Biserică (schismaticii) sunt toţi care cugetă osebit de Sfinţii Bisericii, ne spune Sfântul Teodor Studitul. Hristos a numit Sobornicească Biserica Sa deoarece numai Ea pastrează Adevărul şi Mărturisirea de Credinţă, fără de care nimeni nu se poate mântui. Multi spun ca acest Sinod nu se va ocupa de Dogme, ca nu va schimba Calendar, nici postul, nici monahismul si nici randuiala Slujbelor Bisericii, lasandu-ne sa dormim linistiti. Dar acestia nu ne spun ca se schimba inasi Dogma (Adevarul veşnic descoperit de Dumnezeu absolut necesar pentru mantuirea oamenilor) despre ce inseamna Biserica, inducandu-ne ideea cum ca Biserica ar cuprinde toate confesiunile desparţite de Ea, numindu-le „Biserici nedepline” cu Har, Taine, Succesiune Apostolica si Mantuire.

Si pe plan local, sunt pentru retragerea din aşa numitul Consiliul Mondial al Bisericilor şi folosirea unei terminologii strict teologice şi bisericeşti precum şi condamnarea oricărui alt document ecumenist din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Menţiunea sfinţiilor voastre despre trista moştenire a multitudinii gruparilor (caselor) sectare în cuprinsul Episcopiei, reconfirmă greaua povară pe care o avem. Iata ca interzicerea oricărei practici de prozelitism în cadrul dialogurilor interreligioase şi a Consiliului Mondial al Bisericilor, nu facilitează în nici un fel reîntoarcerea la adevar a sufletelor rătacite. Iar întîlnirile şi rugaciunile comune între ortodocşi şi alţi reprezentanţi ai aşa zisei lumi creştine, cum ar fi, spre exemplu luterani, protestanţi, papistaşi şi alţi eretici, debusolează definitiv conştiinţa ortodoxă a creştinilor. Ne rugăm să ne întarească Bunul Dumnezeu să aducem lumina credinţei în inimile însetate pentru ca toată suflarea să laude pe Domnul în Duh şi Adevăr. Desigur, tot mai greu e să facem acest lucru, deoarece mişcarea ecumenistă nivelează Biserica Ortodoxă cu toate rătăcirile şi ereziile şi nu mai discern oamenii unde este adevărul, învinuind Biserica Ortodoxă de relaţii fraterne cu alte culte aşa zis creştine. În afară de adresarea mănăstirilor, alţi parohi de biserici şi grupuri întregi de creştini au venit la Episcopie cu aceleaşi temeri şi îngrijorări privind Soborul Panortodox. Am discutat cu fiecare în parte câte, 3-4 chiar şi până la 5 ore despre problema ecumenismului şi efectele devastatoare ale acestuia.

Ne aflăm iubiţii mei în perioada Postului Învierii de aceea vă îndemn prin cuvintele Sfântul Antim din Chios „Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în acelaşi timp, de post şi de priveghere. Postul slăbeşte patimile, iar privegherea le omoară. Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să urce spre ceruri şi-i daruieşte harisme dumnezeieşti” la post şi rugăciune, pentru ca înfrînându-ne trupurile şi patimile cu smerenie să ne rugăm Atotmilostivului Dumnezeu care este Dătătorul a tot binenele să nu ne lase pe noi fiii Săi pradă vrajmaşului. Domnul nostru cel în Treime Sfânt, Slăvit şi Închinat, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt cu nemăsurata lui Înţelepciune le veghează şi le îndreaptă pe toate şi ne învaţă că ”Fără Mine nu putei face nimic.” (In 15-5).

În urma întîlnirii cu stareţii şi stareţele de mănăstiri din cuprinsul episcopiei, s-a hotărît de a pomeni în continuare ierarhia Bisericii, iar ca protest faţă de prevederile din textele documentelor pentru Soborul panortodox, până la acesta, se binecuvinteaza stare de rugăciune pe întreg cuprinsul episcopiei. Textele documentelor nu sînt în varianta sa finala, deci avem nădejde că vor suferi modificări în duh patristic. În fiece parohie s-a desemnat câte o persoană şi după un grafic stabilit va citi câte o oră, zilnic, psaltirea.

Iar cinului monahal se binecuvinteză zilnic pînă la asa zisul Soborul din iunie să rostească trei sute de ori rugaciunea lui Iisus, o sută de ori către Maica Domnului, cinci zeci de ori către toţi Sfinţii şi cinci zeci de ori către Îngerul păzitor; miezonoptica şi utrenia să se săvîrşească zilnic la orele 24.00; psaltirea neadormită, astfel încât, neâncetat să se înalţe sfinte rugăciuni punând nădejdea în cuvintele Mântuitorului ”Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte întru marturisirea Credinţei Dreptslăvitoare!

+ Petru

EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI

Sursa: episcopia-ungheni.md

8 mănăstiri din Rep. Moldova declară că vor întrerupe pomenirea patriarhului și episcopului locului dacă până pe 4 aprilie nu se va lua atitudine de osândire a textelor pentru ”Sfântul și Marele Sinod”

Pe data de 31 martie 2016, 8 egumeni şi egumene din cuprinsul episcopiei de Ungheni și Nisporeni (Mitropolia Moldovei, Patriarhia Moscovei) au depus o adresare din numele obştilor acestor mănăstiri către episcopul locului, PS Petru. Este vorba de mănăstirile Hârjauca, Veveriţa, Hârbovăţ, Hâncu, Vărzăreşti, Frumoasa, Sf. Mc. Gheorghe (Ungheni) şi Sf. Vv. Ştefan cel Mare şi Sfânt (Nisporeni).

În adresare obştile monahale îşi exprimă protestul faţă de textele proiectelor de documente pentru Sfântul şi Marele Sinod şi, în special, faţă de adoptarea acestor texte de către Soborul Arhieresc al BORu şi cer condamnarea pan-ereziei ecumenismului şi a celor ce o susţin. Dacă până pe 4 aprilie curent ierarhia nu va lua o asemenea poziţie, egumenii declară că vor aplica îngrădirea canonică de întrerupere a pomenirii ierarhiei la sfintele slujbe, aplicând canonul 15 de la Sinodul I-II de la Constantinopol.

Amintim că în luna februarie alţi 12 clerici şi 2 mănăstiri din Rep. Moldova au întrerupt pomenirea ierarhului locului şi a patriarhului Kirill pe motiv de propovăduire a ereziei ecumeniste, aplicând acelaşi canon 15. Iar în Eparhia Cernăuţi a Mitropoliei Ucrainei (Patriarhia Moscovei), episcopul vicar PS Longhin (Jar) de Bănceni a încetat pomenirea Patriarhului Kirill la sfintele slujbe de la începutul lunii martie 2016 din aceleaşi motive menționate mai sus.

Mai jos aveţi textul integral al declaraţiei celor 8 mănăstiri.

Preasfinției sale,

Preasfințitului PETRU,

Episcop de Ungheni și Nisporeni,

Preasfințite stăpâne,

Cunoscându-vă ca pe un adevărat arhipăstor care, în duhul dragostei și al jertfirii, în multe trude râvnește pentru Biserică, pentru vechile așezăminte monahale și pentru toți dreptslăvitorii creștini care se află sub oblăduirea Preasfinției Voastre, cu durere în suflet noi, stareții și starețele mănăstirilor din cuprinsul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, dimpreună cu obștile monahale pe care le reprezentăm, ca niște fii duhovnicești și mădulare vii ale Bisericii, ne expunem profunda îngrijorare față de provocările parvenite în adresa Bisericii și a Sfintei noastre Credințe Ortodoxe.

Fiind îngrijorați de cele ce se întâmplă în sânul credinței noastre ortodoxe, dar în mod deosebit de desfășurarea Sfântului şi Marelui Sinod, care va avea loc la Academia Ortodoxă din Creta în perioada 16 – 27 iunie 2016; la data de 31 ianuarie 2016 am intervenit cu o adresare către Preasfinția voastră însoțită de o rezoluție cu semnăturile Stareților și Starețelor astfel atenționând despre eventualele pericole la care suntem expuși.

Acum suntem nevoiți să constatăm că temerile noastre expuse în adresarea sus menționată prin care am susținut rezoluția simpozionului internațional teologic cu tema „Sincretismul inter religios” ce s-a desfășurat în municipiul Chișinău în perioada 21-22 ianuarie 2016 care este și raportul Protopresbiterului Theodoros Zissis, Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Tesalonic, s-au adeverit pe deplin, iar glasurile ortodocșilor care au încercat să avertizeze pe mai marii bisericii despre pericolul lepădării credinței, au fost nesocotite și marginalizate. În cadrul rezoluției pomenite s-a vorbit inclusiv despre faptul că ”din scurta prezentare a evoluției pe care a parcurs-o pregătirea Sfântului și Marelui Sinod se vede foarte clar că metodologia și ordinea de zi a acestuia nu numai că sunt străine de Tradiția Ortodoxă, ci se fac chiar demersuri conștiente pentru a o altera și distruge” [1] și că ”în momentul de față nu avem motive să sperăm că Sinodul va constitui o continuare autoritativă și autentică a sinoadelor precedente și că va hotărî patristic și în Duhul Sfânt, ci în spirit ecumenist și secular” [2]Cu părere de rău aceste lucruri și-au păstrat valabilitatea și după ce au fost făcute publice documentele pregătitoare [3] pentru așa numitul ”Sfântul și Marele Sinod”, chiar dacă în adresa ierarhilor, cu suficient timp înainte, au fost făcute multe avertizări și rugăminți pentru a nu primi învățăturile ecumeniste.

Este de lăudat faptul că prin poziția și acțiunile Bisericii Ortodoxe Ruse, au fost scoase de pe ordinea de zi teme ca ”Calendarul Ortodox și sărbătorirea datei Paştelui”, nu se schimbă învățătura despre post, nu se schimbă rânduiala Sfintei slujbe, însă se adoptă la nivel sinodal învățăturile eretice despre ecumenism, care ”În loc să fie condamnat, Sinodul îl adoptă indirect și îi consolidează pozițiile, de altfel, se vede că acesta este și scopul principal al Sinodului, toate celelalte subiecte sunt pretexte și umplutură.” [4]Noi însă mărturisim împreună cu Sf. Maxim Mărturisitorul că ”nu există compromis și iconomie în chestiunile de credință, de care depinde mântuirea veșnică a sufletelor oamenilor” și nu primim sub nici o formă erezia ecumenistă care vatămă conștiințe și se răspândește tot mai mult printre clerici și mireni.

Când vorbim de adeverirea temerilor noastre ne referim în special la proiectele de documente pregătitoare pentru Sinodul Panortodox care au fost adoptate de Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse prin cuvintele „Membrii Soborului Arhieresc mărturisesc că în forma lor actuală, proiectele de documente pentru Sfântul şi Marele Sinod nu încalcă curăția credinței ortodoxe şi nu contravin predaniei canonice a Bisericii” [5].

Alăturându-ne analizelor teologice făcute de unele personalități de vază ale Ortodoxiei, cum ar fi mitr. Serafim de Pireu, mitr. Anastasie de Limassol, mitr. Hieroteos (Vlachos) de Nafpaktos, protopresbiter Theodoros Zissis, prof. Dimitrios Tselenghidis, precum şi scrisorii adresate patriarhului Neofit al Bulgariei de către clericii şi mirenii Bisericii Ortodoxe Bulgare şi hotărârii sinodale a vrednicei de laudă Biserici Georgiene, ținem să mărturisim că în textele proiectelor de documente pentru „Sfântul şi Marele Sinod” se conține un şir de încălcări grave ale învățăturii bisericești.

Considerăm ca fiind inadmisibile pentru un text sinodal pan-ortodox ideile de „restabilire a unității creștine”, „căutarea unității pierdute” sau „recunoașterea altor biserici creștine” care sunt adesea menționate în paragrafele 4, 5, 6, 7, 12 etc. Noi, însă, știm că, după cuvântul Sf. Fotie cel Mare, „Există doar o singură Biserică a lui Hristos, Apostolească şi Sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două, iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiților[6].

În afară de aceasta documentele introduc o învățătura nouă despre sistemul sinodal, anume că acesta „constituie judecătorul desemnat şi ultim în materie de credință”, fapt ce contravine însușirii sobornicești a Bisericii. În plus în documente este lăudată şi încurajată participarea Bisericii Ortodoxe în mișcarea ecumenistă şi, în particular, în Consiliul Mondial al bisericilor – un adevărat izvor de erezii.

La Adunarea generală a preoților din cadrul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni din luna ianuarie curent, ne-ați reamintit cu tristețe faptul că ați moștenit 160 de Biserici Ortodoxe și peste 84 case sectare la o populație de 320.000 de oameni. Oare participarea Bisericii Ortodoxe Ruse la Consiliul Mondial al Bisericilor nu va deschide acestora mai larg calea? Ce foloase am obținut noi până acum de la aceste întruniri și dialoguri inter-religioase unde se interzice prozelitismul? Prin ce a fost întărită dreapta și măritoarea noastră credință? Câți s-au întors din rătăcirea lor?

Preasfințite stăpâne, pe lângă dovezile teologice pe care le-am amintit mai sus, aceste proiecte de documente încalcă însăși conștiința noastră creștină, însăși dragostea pentru Adevăr, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru Biserică-mamă, care este adevăratul trup al lui Hristos. Noi mărturisim în fiecare zi că Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească şi de acest Crez vrem să ne ținem cât ne va da Domnul suflare, ca nu cumva să ne aflăm străini de El.

Ne doare, vlădica, faptul că s-au luat asemenea hotărâri la Soborul Arhieresc, de aceea ne punem nădejdea în rugăciunile Maicii Domnului, care varsă lacrimi neîncetate pentru păcatele noastre, din cauza cărora îngăduie Dumnezeu răspândirea fărădelegilor şi a învățăturilor mincinoase.

Credem, stăpâne, că adevărul nu poate fi trecut sub tăcere, căci după cuvântul Sf. Teodor Studitul: „porunca Domnului grăiește să nu tăcem în vremuri de primejdie pentru credință, căci zice să vorbești şi să nu taci, şi „De se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el” (Evrei 10:38) şi „Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga” (Luca 19:40). Fiindcă atunci când este vorba de credință, nu putem spune: Eu cine sunt? Preot? Defel. Căpetenie? Nici asta. Ostaș? De unde? Lucrător? Nici asta. Sărac, agonisindu-şi hrana de pe o zi pe alta. Nu mă privește pe mine treaba asta şi nici nu cade în seama mea. Vai, pietrele vor striga, şi tu vei rămâne mut şi fără grijă? […] Căci şi acest sărac, dacă acum nu vorbește, în ziua judecății va fi fără de răspuns şi vrednic de osândă fie şi numai din pricina aceasta[7].

Mai credem că prin mărturia vie a Preasfinției Voastre va străluci lumina adevărului înaintea oamenilor, iar poporul va fi călăuzit pe căile cele binecuvântate ale Sfinților Părinți: „Întrebându-l pe Petru dacă-L iubește mai mult decât ceilalți, şi auzind ceea ce știa mai dinainte de a-I spune Petru: „Doamne Tu știi că Te iubesc”, i-a arătat cum poate să-L slujească mai mult; că zice: „De Mă iubești, păstorește oile Mele şi mielușeii Mei”. Aceasta se cuvine să faci şi tu, Părinte; că oile se primejduiesc a fi sfâșiate de lupi, şi Cel iubit de tine le iubește pe ele foarte – iar cei ce iubesc cu adevărat fac cele ce îi desfată pe cei iubiți. De altfel, nu mică e primejdia să pierzi răsplata multelor şi marilor tale osteneli, dacă vei sta nepăsător atunci când se poartă război cumplit împotriva adevărului şi cinstitorii lui sunt vânați[8].

Preasfințite stăpâne, luând în considerație argumentele prezentate în această adresare, cerem să luați atitudine, până luni, 4 aprilie 2016, să înălțați glasul întru apărarea dreptei credințe, care să fie auzit de întreaga noastră Biserică şi să condamnați hotărârile nelegiuite ale Soborului Arhieresc și să osândiți pan-erezia ecumenismului, precum și pe persoanele care îl susțin sau l-au susținut și încă nu s-au pocăit pentru acest lucru. În caz contrar, vă aducem la cunoștință că împreună cu obștile ce le reprezentăm nu vom pomeni arhiereul locului și patriarhul, aplicând canonul 15 Sinodul I-II Constantinopol.

Cu adâncă smerenie cerem părinteştile voastre rugăciuni şi binecuvântări arhierești. Să vă întărească Domnul Dumnezeu în toată mărturia cea dreaptă şi toată lucrarea cea bună şi mântuitoare de suflet.

[1] Din lucrarea Protopresbiterului Theodoros Zissis: ”SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD AL BISERICII ORTODOXE. Se cuvine să sperăm sau să fim neliniștiți?”

[2] ibidem, p. 7.

[3] http://www.patriarchia.ru/db/document/page3.html

[4] Din lucrarea Protopresbiterului Theodoros Zissis: ”SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD AL BISERICII ORTODOXE. Se cuvine să sperăm sau să fim neliniștiți?”

[5] http://sobor.patriarchia.ru/db/text/4367700.html

[6] Sf. Fotie cel Mare – Epistola I către papa Nicolae

[7] Epistola 81, cartea a doua, P.G. 99, 1321A-C

[8] Vieţile sfinţilor pustnici din Siria, IBMBOR, Bucureşti, 2001, p. 29

024.a024.b024.c 024.d024.e

024.f Sursa: episcopia-ungheni.md

La Chambésy au început lucrările secretariatului Sfântului şi Marelui Sinod

La data de 29 martie a avut loc prima şedinţă a secretariatului Sfântului şi Marelui Sinod, care a fost prezidată de mitropolitul Ieremia al Elveţiei (Patriarhia Constantinopolului), informează mospat.ru.

Decizia de constituire a secretariatului a fost luată la Sinaxa Întâstătătorilor Bisericilor Ortodoxe din 21-28 ianuarie curent. Conform acestei decizii, secretariatul are următoarele sarcini:

  1. Să publice pe un site dedicat textele de pe agenda Sinodului care au fost adoptate la Conferinţele pan-ortodoxe presinodale şi la Sinaxele Întâstătătorilor;
  2. Să informeze instituţiile de mass-media, cu ajutorul unor consilier speciali, despre procedurile şi obiectivele Sinodului;
  3. Să acrediteze, în baza recomandării Bisericilor Ortodoxe, jurnaliştii şi corespondenţii interesaţi de lucrările Sinodului;
  4. Să rezolve alte probleme ce ţin de competenţa secretariatului pentru pentru activitatea Sinodului.

Amintim că după ce au fost făcute publice documentele pregătitoare pentru acest Sinod, au urmat un şir de reacţii negative în unele biserici locale datorită afirmării directe a ecleziologiei ecumeniste în aceste documente, dar şi altor încălcări canonice care însoţesc modul de organizare a Sinodului.

PS Longhin (Jar): „Să-l pomenesc [pe patriarhul Kirill] nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic”. Traducerea fragmentelor conferinţei recente.

Minutul 53:50

„Noi ne rugăm pentru PF Patriarh Kirill şi fraţii noştri se roagă şi voi trebuie să vă rugaţi. Dar să-l pomenesc la liturghie… să-l pomenesc nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic, cine e eretic. Adoptând acest document, despre care ştiţi, cele 30 de puncte, vi-l voi citi mai târziu… Ei spun „documentul a fost adoptat ca urmare a întâlniri Preafericitului Papă al Romei…” – asta spune patriarhul nostru, asta e erezie, fraţilor. E o erezie adevărată. Ce fel de Preafericit este acela dacă toţi Părinţii noştri, toţi Sfinţii noştri Părinţi ai Bisericii Ortodoxe îi numesc eretici pe latini. Noi astfel îi pierdem, nu îi lăsăm să se ridice, să se pocăiască. Iată el este acum Papa Romei cel drept, căci chiar patriarhul a toată Rusia a spus că el este Preafericit. Pentru noi el este eretic.

În al doilea rând. Cuvântul din sfânta liturghie: „Harul Domnului Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” – să fie cu ei duhul lor, cu noi va fi Duhul lui Dumnezeu, nouă nu ne trebuie binecuvântarea papei Romei. […]

Tot aici este erezie, cele 30 de puncte. Dar eu nu-l pomenesc pe patriarhul Kirill la sfânta liturghie îndeosebi pentru punctul 5, să înţelegeţi corect aceste cuvinte: „În ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie” – şi ce vrea el, să ne împărtăşim cu papa Romei? Fără pocăinţă, fără îndreptare? „Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri” – aşa îi numesc ei pe toţi Sfinţii Bisericii Ortodoxe, străbunii, că ei sunt vinovaţi pentru tot, că încă mai sunt deschise acele răni. „…în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului” – înseamnă că toţii sfinţii erau slabi şi păcătoşi?! Ce drept au ei să-i pângărească sfinţenia noastră, Biserica noastră, pe Sfinţii noştri Părinţi?! Să-i acuze că sunt păcătoşi? Da, ei sunt păcătoşi, ştiu asta, căci nu este om fără de păcat, dar viaţa lor a fost sfântă, ei mureau pentru credinţă, pentru ca dogmele Bisericii noastre să nu fie batjocorite de nimeni niciodată. Şi ei ne-au lăsat adevărata credinţă ortodoxă, nu erezia latinilor. „…care a avut loc în ciuda rugăciunii sacerdotale a lui Hristos Mântuitorul: „Ca toți să fie una. După cum tu, Părinte, ești în mine și eu în tine, să fie și ei în noi una”” – noi trebuie să fim una în adevărata Biserică a lui Dumnezeu, dar nu cu papa Romei să fim una.

Apoi imediat ei trec la punctul 6 şi spun: „Conștienți de permanența a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu” – iertaţi-mă, eu niciodată nu voi fi unit cu ereticii. Sunt ortodox, am dogmele şi canoanele credinţei ortodoxe şi nu voi deveni un trădător. Iar noi, ca fraţi şi surori, nu am venit în mănăstire, nu am lăsat lumea aceasta pentru că nu aveam ce face, noi L-am iubit pe Domnul Dumnezeu, nimeni nu ne-a impus să-L iubim, nimeni nu ne-a forţat să lăsăm mamele, părinţii şi să venim la mănăstire. Pe mine m-a făcut numai dragostea lui Dumnezeu, când am aflat că El a murit pentru mine pe cruce. Vreau să rămân credincios Domnului Dumnezeu. Eu îi îndemn pe fraţi şi surori şi pe toţi creştinii ortodocşi: noi nu oamenilor trebuie să le rămânem credincioşi, ci însuşi Domnului nostru Iisus Hristos şi adevărului Bisericii noastre Ortodoxe, pe care El ne-a lăsat-o. Slavă Domnului că noi am înţeles astăzi că Dumnezeu ne-a dat putere să ajungem până la aceste vremuri, pentru a cunoaşte adevărul credinţei ortodoxe. Acum 30 sau 40 de ani noi nu cunoşteam credinţa noastră, de aceea Domnul a încetinit [mersul lucrurilor, n. tr.], ca să înţelegem toată credinţa noastră şi adevărul, pentru a merge pe urmele Mântuitorului, dar nu pe urmele acestor oameni. […]

catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie” – întoarceţi-vă, vă rog, pocăiţi-vă! Nu ajunge smerenie, pentru că noi avem trufie diavolească. Cine poate să-i smerească, dacă ei sunt locţiitorii lui Dumnezeu pe pământ, dacă ei au purgatoriu? Dacă ei au călcat în picioare toate dogmele şi canoanele Bisericii noastre Ortodoxe şi au plecat, s-au lepădat de adevăr, de Dumnezeu?

Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri” – pentru că oamenii au vrut să fie ca Dumnezeu, asemenea lui lucifer […] noi vrem să fim ca Dumnezeu, de ce ar trebui să slujim? […] De aceea noi niciodată nu mergem în întâmpinarea acestui eres. Şi eu îmi cer iertare de la Preafericitul [Patriarh, n. tr.], dar să-şi ceară el iertare de la Biserica noastră Ortodoxă, de la creştinii ortodocşi şi de la toţi Sfinţii Părinţi din cele 10 veacuri, 1.000 de ani, pe care el îi jigneşte. Dar ei prin viaţa lor au mărturisit credinţa ortodoxă, credinţa mântuitoare. […]

Noi nu schimbăm credinţa, noi am fost, suntem şi rămânem în Biserica Ortodoxă, în Biserica Ortodoxă Rusă, dar ei să se decidă, capii Bisericii noastre, sunt eretici sau sunt ortodocşi. Îi vom iubi pe toţi oamenii din lume, îi vom hrăni, îi vom îmbrăca, le vom ajuta tuturor fără să-i întrebăm dacă cred sau nu în Dumnezeu. Dar când este vorba de dogmatică, de canoanele Bisericii, noi avem un singur adevăr şi rămânem în adevăr.

Minutul 1:27:30

[întrebare] „Impunerea pan-ereziei în Biserica Ortodoxă prin adoptarea proiectelor de documente s-a făcut fără discuţie sobornicească la Soborul Arhieresc din 2-3 februarie 2016” – să nu se supere nimeni, fraţilor, pe noi nimeni nu ne-a văzut, nu ne-a auzit şi nici nu s-a uitat nimeni la noi, absolut. Noi am stat 2 zile în acele scaune şi lor le era indiferent – suntem noi acolo sau nu. Ei oricum au hotărât ale lor. Dar nu există aşa. Noi când ne rugăm pentru părintele nostru patriarh, dacă el este părintele nostru, atunci auziţi-i, vă rog, pe fiii dvs. care au fost mereu credincioşi, dar nu oamenilor, ci Bisericii Ortodoxe Ruse canonice şi aşa vom rămâne şi în continuare credincioşi ei.

Noi şedeam acolo şi nimeni nu ne întreba. Şi o dată erau greşeli dogmatice, sau am putea spune păcate strigătoare împotriva Duhului Sfânt, eu am ridicat mâna ca să fiu împotrivă, căci eu nu pot vota aceste probleme – „Tu cine eşti? Ia loc, ne descurcăm fără tine”. Fără mine se pot descurca, dar fără Dumnezeu, fără adevăr nu ne vom descurca niciodată. […]

Nu poate un singur om să decidă soarta Bisericii noastre. Trebuie să fie sobor. Dar ei spun că soborul a încuviinţat. Vom minţi lumea întreagă? Nouă nimeni nu ne-a spus nimic de nici un fel de întâlniri. Şi când cineva a ridicat problema „Preafericite, aici sunt mari greşeli dogmatice, cum să mergem la acest sobor?” – „Gata, tăceţi, luaţi loc, totul este decis. Totul s-a votat, totul a trecut”. Staţi un pic, cum se poate aşa?! Ne-au aşezat pe toţi, nu putem spune acolo nimic. Ne acuză acum poporul ortodox: „De ce ne-aţi trădat, preasfinţiţilor? De ce aţi făcut tot asta?”. Acolo erau mulţi ierarhi care erau împotriva la tot, dar… Frica, frica este asupra noastră pentru că „mâine vă voi pedepsi, mâine vă trimit la nord” – mai rău decât pe vremea comuniştilor. Asta e credinţa noastră ortodoxă? Noi din dragoste, liber am venit la Dumnezeu, nu vom asculta aceste învăţături minciunoase ale lor.

Oare ne-am atribuit noi, de facto, autoritate papală, ca o singură persoană să ia decizii asupra problemelor importante pentru întreaga plinătate a Bisericii Ortodoxe Ruse: să se întâlnească sau nu patriarhul ortodox rus cu ereticul-iezuit papa Romei? Consiliul mondial al bisericilor este pentru ei o „casă comună” [din cuvântarea actualului patriarh Kirill la Adunarea generală a CMB de la Canberra, 1991, n. tr.] şi vor ca acesta să fie „leagănul bisericii unite” [ibidem] şi numindu-i pe toţi ereticii drept fraţi, a spus că Dumnezeu e ca soarele, iar diversele religii sunt razele prin care oamenii ajung la Dumnezeu. Ei recunosc preoţia ereticilor, adunările eretice papistaşe ale ereticului Francisc ca având har. Astfel sunt călcate în picioare sfintele dogme şi canoane ortodoxe, învăţătura Sfinţilor Părinţi şi sângele Sfinţilor Mucenici şi Mărturisitori care dădeau pe faţă şi luptau cu ereziile papiste latine, [iar aceştia] participă la crearea noii religii mondiale. În acest fel se pregăteşte calea lui antihrist. Religia mondială, fraţi şi surori, asta este calea lui antihrist. Şi ne pare rău că noi înşine am mers în întâmpinarea lui antihrist şi vrem să-i pregătim această cale. Nouă el nu ne trebuie, nouă ne trebuie Hristos Dumnezeu, pentru El eu mă aflu astăzi aici, iar ei să aleagă, au pentru asta şi putere şi tot…

Când îi numesc pe eretici drept fraţi, episcopi şi preafericiţi, au o credinţă comună, un botez comun, recunosc biserici, iar nu Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Semnarea declaraţiei din Cuba este o trădare, o călcare în picioare a credinţei ortodoxe. Pentru mine personal, cele 30 de puncte sunt cei 30 de arginţi ai lui Iuda. Aceasta e lepădare de credinţă noastră ortodoxă şi necinstirea Sfinţilor Părinţi pe o perioadă de 10 veacuri. Această declaraţie este învăţătură şi legalizare a religiei lui antihrist, a fost semnată la aeroport şi se ridică în chip hulitor şi minciunos asupra adevărului lui Hristos şi anume din acest motiv noi respingem declaraţia, ea poartă în sine duhul apostaziei şi a smintelii pentru creştinii noştri ortodocşi.

Dragi ortodocşi, dacă vom pierde curăţia sfintei Ortodoxii, noi Îl vom pierde pe Sfântul Duh care este în Biserica noastră, iar asta înseamnă că vom pieri. Nu putem permite asta. După cuvântul Sfinţilor Părinţi „iubeşte-l pe păcătos şi urăşte păcatele sale”, noi îi iubim şi le dorim mântuire tuturor oamenilor. Dar rătăcirile eretice ale eterodocşilor noi nu le primim. Dacă ei vor renunţa la eresuri şi vor accepta dogmele celor 7 Soboare Ecumenice, noi vom fi bucuroşi să-i salutăm ca fraţi de credinţă. Dar atâta timp cât ei sunt în erezie, intrarea în comuniune euharistică sau de rugăciune cu ei înseamnă recunoaşterea eresului lor drept adevăr, ceea ce este echivalent cu moartea duhovnicească.

Luând în consideraţie tendinţele periculoase ecumeniste, care se văd în Biserica noastră, noi trebuie să spunem adevărul, căci de nimic nu se teme întunericul aşa cum se teme de lumina adevărului. „Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă” (Ef. 5:11) – ne-a poruncit Apostolul Pavel. Vom urma sfaturilor sale şi să ne binecuvânteze şi să ne întărească Dumnezeu pe toţi.

„Buna desfăşurare a Sinodului Pan-ortodox va influenţa procesul de apropiere dintre catolici şi ortodocşi” – patriarhul Bulgariei Neofit

La data de 21 martie curent patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, Neofit, a primit vizita cardinalului Pietro Parolin, secretarul de stat al Vaticanului, transmite radiovaticana.va.

În cadrul discuţiei au fost evidenţiate bunele relaţii dintre Biserica Ortodoxă Bulgară şi scaunul papal. În fiecare an, de sărbătoarea sfinţilor Chiril şi Metodiu, o delegaţie bulgară vizitează Vaticanul, iar patriarhul Neofit a subliniat importanţa acestor întâlniri, devenite tradiţionale, şi impactul major pe care îl au acestea pentru dezvoltarea relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă Bulgară şi scaunul papal.

În cadrul discuţiei a fost subliniată importanţa întâlnirii istorice dintre papa Francisc şi patriarhul Moscovei Kirill. Părţile au atins şi subiectul viitorului Sinod Pan-ortodox din Creta, patriarhul Neofit menţionând că buna desfăşurare a Sinodului va influenţa procesul de apropiere dintre catolici şi ortodocşi.

Delegaţia ortodoxă a mulţumit, de asemenea, pentru ocazia pe care o au tinerii teologi ortodocşi de a studia la Institutul Pontifical Oriental şi alte centre de învăţământ catolic.

Amintim că recent un grup de clerici şi mireni din cadrul Bisericii Ortodoxe Bulgare au înaintat o scrisoare către patriarhul Neofit, în care şi-au exprimt dezacordul lor cu proiectul de document „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine„. Deocamdată nu a fost făcută publică nici o reacţie a Bisericii Ortodoxe Bulgare la această scrisoare.

Adunarea Episcopilor Canonici din SUA cheamă creştinii la o „Slujbă de împreună-rugăciune” cu bisericile orientale

Conform assemblyofbishops.org, Adunarea Episcopilor Canonici din SUA şi Conferinţa Permanentă a Bisericilor ortodoxe Orientale [1] în America (SCOOCH) anunţă cu bucurie că în ziua de joi, 21 aprilie 2016, va avea loc o „Slujbă de împreună-rugăciune” la o biserică din New Jersey.

„Slujba are scopul de a aduna oamenii împreună ca să se roage pentru siguranţa celor doi ierarhi sirieni ţinuţi în captivitate”, transmite aceeaşi sursă, cu referire la arhiepiscopul monofizit John Ibrahim şi mitropolitul ortodox Paul Yazigi, adăugând că „acest gest de solidaritate între Adunarea Episcopilor şi SCOOCH marchează de asemenea începutul lucrării comune a celor două organizaţii”.

La slujba ecumenistă, alături de episcopii monofiziţi, vor lua partea ierarhi din Patriarhia Constantinopolului şi cea a Antiohiei.

[1] „Bisericilor ortodoxe Orientale” – este vorba de bisericile necalcedonene, monofizite sau miafizite, cum li se mai spune, care s-au separat de Biserica Ortodoxă după Sindoul IV Ecumenic de la Calcedon.

„Podurile unităţii creştine au fost întărite între Bisericile Sârbă şi Coptă”

În timpul vizitei în Australia a Patriarhului Serbiei Irineu, a avut loc o întâlnire ecumenistă cu reprezentanţii cultului copt-monofizit. Redăm mai jos textul publicat pe theorthodoxchurch.info.

Sanctitatea Sa Irineu, Patriarhul Serbiei, a vizitat Colegiul Teologic Coptic ortodox Sf. Atanasie, situat în statul Victoria, Australia. Preasfinţia Sa Episcopul Anba Suriel şi comunitatea coptă l-au întâmpinat călduros pe Patriarhul Serbiei şi delegaţia ce l-a însoţit.

Pagina de facebook a Colegiului Teologic Coptic ortodox Sf. Atanasie a făcut următoarea postare.

Podurile unităţii creştine au fost întărite între Bisericile Sârbă şi Coptă şi întreaga noastră comunitate prin vizita Sanctităţii Sale Irineu la Colegiul Sf. Atanasie.

Preasfinţia Sa Episcopul Anba Suriel a afirmat că o astfel de întâlnire plină de bucurie aminteşte de cuvintele Psalmistului: „Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună”.

Enciclica patriarhală şi sinodală a Patriarhiei Ecumenice din 1920

Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni

Iubiţi-vă unul pre altul cu deadinsul

(I Petru 1, 22)

Biserica noastră consideră că apropierea dintre diferite Biserici creştine şi frăţietatea dintre ele nu sunt excluse de diferenţele dogmatice care există între ele. În opinia noastră, o astfel de apropiere este extrem de binevenită şi necesară. Ea ar fi utilă în multe feluri pentru folosul real al fiecărei Biserici particulare şi a întregului trup creştin, ca şi pentru pregătirea şi propăşirea acelei uniri binecuvântate, care se va săvârşi în viitor, potrivit voii lui Dumnezeu. De aceea, noi credem că vremea de acum este foarte favorabilă pentru ridicarea acestei probleme importante şi studierea ei împreună.

Chiar dacă în acest caz, din pricina prejudecăţilor, rânduielilor sau pretenţiilor învechite, pot apărea sau spori dificultăţile care au primejduit adeseori încercările de unire din trecut, în opinia noastră, deoarece în această etapă de început suntem preocupaţi doar de contacte şi apropiere, aceste dificultăţi sunt minore. Dacă există bunăvoinţă şi intenţii bune, ele nu pot şi nu trebuie să se constituie într-un obstacol de neînvins şi de nedepăşit. Din acest motiv, socotind că o asemenea năzuinţă este posibilă şi actuală, mai cu seamă luând în considerare întemeierea plină de speranţe a Ligii Naţiunilor, îndrăznim să exprimăm mai jos pe scurt gândurile şi opiniile noastre cu privire la felul în care înţelegem această apropiere şi contact şi cum le considerăm a fi realizabile; cerem cu toată convingerea şi solicităm hotărârile şi punctele de vedere ale celorlalte Biserici surori din Răsărit şi ale preacinstitelor Biserici creştine din Apus şi din întreaga lume.

Credem că următoarele două măsuri vor contribui în mare măsură la apropierea care este atât de mult dorită şi care va fi atât de folositoare, şi credem că ele vor fi încununate de succes şi roade:

În primul rând, socotim că este necesară şi indispensabilă înlăturarea şi nimicirea întregii neîncrederi şi înverşunări reciproce dintre diferite Biserici, care apar din pricina tendinţei unora dintre ele de a ademeni şi a face prozelitism printre credincioşii altor confesiuni. Fiindcă nimeni nu trece cu vederea ce se petrece astăzi, din nefericire, în multe locuri, tulburând pacea internă a Bisericilor, îndeosebi în Răsărit. Această tendinţă a unora de a ademeni credincioşii altor confesiuni creştine, cu rezultate nesemnificative, a cauzat atât de multe necazuri şi suferinţe, dând naştere la multă ură şi duşmănie.

După această restabilire esenţială a sincerităţii şi încrederii dintre Biserici, credem,

În al doilea rând, că mai înainte de orice trebuie reaprinsă şi întărită dragostea dintre Biserici, astfel ca ele să nu se mai socotească una pe cealaltă ca fiind străine, ci rudenii şi parte a familiei lui Hristos şi „împreună moştenitori şi împreună un trup şi împreună părtaşi făgăduinţei lui întru Hristos prin Evanghelie” (Efeseni 3, 6).

Căci dacă diferitele Biserici sunt animate de dragoste şi pun aceasta mai presus de orice altceva în opiniile lor despre alţii şi în relaţiile cu ei, în loc de a spori şi extinde neînţelegerile existente, ele vor putea să le micşoreze. Prin generarea unui interes frăţesc corect faţă de situaţia, bunăstarea şi stabilitatea celorlalte Biserici; prin bunăvoinţa de a fi interesat de ceea ce se întâmplă în aceste Biserici şi de a dobândi o mai bună cunoaştere a lor, şi prin solicitudinea de a oferi ajutor, multe lucruri bune se vor săvârşi spre slava şi folosul atât ale celor implicate, cât şi ale întregului trup creştin. În opinia noastră, o asemenea prietenie şi dispoziţie binevoitoare una faţă de cealaltă poate fi arătată şi dovedită îndeosebi în următoarele moduri:

  • Prin acceptarea unui calendar uniform pentru prăznuirea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile,
  • Prin schimbul de epistole frăţeşti cu ocazia marilor praznice de peste an precum este obiceiul, şi la alte ocazii excepţionale,
  • Prin relaţii strânse între reprezentanţii tuturor Bisericilor oriunde s-ar afla,
  • Prin relaţii între şcolile teologice şi profesorii de teologie, prin schimbul de publicaţii teologice şi ecleziastice şi alte lucrări editate de fiecare Biserică,
  • Prin schimbul de studenţi între seminariile diferitelor Biserici, pentru o pregătire suplimentară,
  • Prin convocarea de conferinţe pan-creştine pentru a examina problemele de interes comun pentru toate Bisericile,
  • Prin studiul istoric imparţial şi mai profund al diferenţelor dogmatice atât prin seminarii, cât şi în cărţi,
  • Prin respect reciproc pentru obiceiurile şi rânduielile diferitelor Biserici,
  • Prin îngăduirea reciprocă a utilizării capelelor şi cimitirelor pentru înmormântarea credincioşilor de alte confesiuni, decedaţi în ţări străine,
  • Prin rezolvarea problemei căsătoriilor mixte, între confesiuni.
  • În fine, prin ajutorul reciproc oferit din toată inima Bisericilor în strădaniile lor de progres religios, caritate ş.a.m.d..

Un astfel de contact sincer şi apropiat între Biserici va fi cu atât mai mult folositor pentru întreg trupul Bisericii, deoarece numeroase primejdii ameninţă nu numai Bisericile particulare, ci şi întregul lor. Aceste primejdii atacă chiar temeliile credinţei creştine şi esenţa vieţii şi societăţii creştine. Fiindcă teribilul război mondial care tocmai s-a sfârşit a dezvăluit multe semne nesănătoase în viaţa popoarelor creştine şi adeseori a dat în vileag o mare lipsă de respect chiar şi pentru principiile elementare ale dreptăţii şi milei. Astfel, el a agravat rănile deja existente şi a deschis altele noi, mai materiale, care necesită atenţia şi grija tuturor Bisericilor. Alcoolismul, care este în creştere de la zi la zi; sporirea bogăţiei nenecesare sub pretextul îmbunătăţirii vieţii şi desfătării; plăcerea şi pofta cu greu acoperite sub masca libertăţii şi emancipării trupului; imoralitatea şi indecenţa nestăvilită ce predomină în literatură, pictură, teatru şi muzică, sub respectabilul nume al dezvoltării bunului gust şi cultivării artei rafinate; idolatrizarea îndestulării şi dispreţuirea idealurilor înalte; toate acestea şi altele asemenea, ce ameninţă însăşi esenţa societăţilor creştine, sunt de asemenea chestiuni actuale care necesită într-adevăr cercetarea comună şi colaborarea Bisericilor creştine.

În cele din urmă, este datoria Bisericilor ce poartă numele sfânt al lui Hristos să nu mai uite sau să nu mai treacă cu vederea marea Sa poruncă a dragostei. Ele nu ar trebui nici să mai rămână în mod jalnic în urma autorităţilor politice, care, aplicând cu adevărat duhul Evangheliei şi al învăţăturii lui Hristos, în circumstanţe fericite, au înfiinţat deja aşa-numita Ligă a Naţiunilor pentru a apăra dreptatea şi a cultiva compasiunea şi înţelegerea dintre naţiuni. Din toate aceste motive, fiind noi înşine convinşi de necesitatea stabilirii unui contact şi întemeierii unei ligi (frăţii) între biserici şi crezând că celelalte Biserici împărtăşesc încredinţarea noastră expusă mai sus, cel puţin pentru început, cerem ca fiecare dintre ele să ne trimită ca răspuns o declaraţie a propriei hotărâri şi opinii asupra acestui subiect, astfel ca desluşind o înţelegere sau decizie comună, să putem purcede împreună la realizarea ei, şi astfel „adevăraţi fiind întru dragoste, să creştem toate întru El, care este capul, Hristos; din care tot trupul potrivit alcătuindu-se şi încheindu-se prin toată pipăirea dării, după lucrare întru măsura fiecărui mădular, face creşterea trupului spre zidirea sa singur întru dragoste” (Efeseni 4, 15-16).

În Patriarhia Constantinopolului, în luna ianuarie a anului mântuirii 1920

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 46/Almanah 2008

La forurile ecumeniste nu se iau decizii străine de duhul Ortodoxiei – declaraţiile protopopiatului Chişinău din 24 martie

În dimineaţa zilei de 24 martie, la Palatul Mitropolitan s-au întrunit protopopii şi preoţii parohi ai bisericilor din mun. Chişinău. Pe lângă alte subiecte, a fost pusă în discuţie situaţia preoţilor care au încetat comuniunea cu patriarhul Kirill şi cu ierarhul locului pe motiv de propovăduire deschisă a ereziei ecumeniste.

Spre marea noastră surpindere şi mâhnire, în declaraţiile făcute, preoţii adunaţi la Palatul Mitropolitan nu doar au condamnat acţiunile clericilor nepomenitori pentru faptul că s-au îngrădit de ierarhii ecumenişti, dar au şi afirmat că ecumenismul inter-creştin şi inter-religios nu este un pericol pentru Ortodoxie şi că deciziile de la forurile ecumeniste nu sunt străine de duhul Ortodoxiei.

Redăm în continuare textele de pe site’ul oficial al Protopopiatului Chişinău:

Prot. Vadim Cheibaş şi preoţii protopopi s-au referit la problema nepomenirii ierarhiei de către 12 slujitori şi 2 mănăstiri, ceea ce reprezintă o rupere de Biserică şi neascultare. În acest sens, preoţii din fiecare sector al municipiului au formulat şi au semnat câte o declaraţie:

Declaraţiile slujitorilor din protopopiatul Chişinău:

Sectorul I

Întrunindu-ne în şedinţă ordinară la sediul mitropolitan, în data de 24 martie 2016, am discutat şi am constatat cu tristeţe următoarele:

Neascultarea unor confraţi slujitori din cuprinsul Mitropoliei Moldovei şi chiar declaraţia de a nu pomeni ierarhia în timpul slujbelor prin invocarea unor argumente canonice şi dogmatice, trezeşte indignarea şi nedumerirea noastră.

Credem că slujitorii care au luat această decizie, şi pe această cale ne adresăm frăţeşte, în primul rând, către ei, sunt influenţaţi de anumite grupări rigoriste, care alimentează idei eronate şi neconforme învăţăturii şi principiilor canonice ale Bisericii noastre Ortodoxe.

Cunoaştem că de două decenii suntem invadaţi cu literatură parvenită din Rusia, Ucraina şi alte ţări, multe broşuri fiind traduse şi în limba română, prin care este semănată frica faţă de evenimentele ce se desfăşoară în societate. Credincioşii sunt atenţionaţi să se ferească de masonerie, ecumenism, în general de fenomenul globalizării etc.

Probabil, această literatură neoficială a Bisericii, în care s-au strecurat idei eronate şi sunt menite să accentueze anumite probleme, a prins rădăcini în numeroase familii şi chiar comunităţi religioase. Au fost influenţaţi şi câţiva slujitori care au devenit un fel de „trâmbiţă a adevărurilor din vremea de pe urmă”. Unii se tem că ierarhia va ceda în faţa lucrării diavoleşti şi se va lepăda de Hristos.

Astfel, vrem să liniştim spiritele credincioşilor alarmaţi de evenimentele ce se desfăşoară la nivel de Patriarhie, de Biserici Surori, precum şi de dialogul ecumenic, menţionând că pe agenda acestor foruri şi discuţii nu s-au luat decizii şi nici nu se intenţionează să se decidă ceva străin duhului adevărat al Ortodoxiei.

De aceea, îndemnăm slujitorii şi credincioşii prinşi în plasa unor curente radicale să cerceteze actele şi deciziile oficiale ale Bisericilor Ortodoxe, inclusiv deciziile recentului Sobor Arhieresc al BORu.

Nădăjduim că aceste temeri vor fi îndepărtate prin documentare şi analiză, iar acest post pe care îl petrecem va aduce mai multă trezvie, linişte, unitate şi dragoste între noi.

Sectorul II

Nu de multă vreme ne refeream la educaţie şi la copiii care au ajuns a fi neascultători. Probabil, din categoria aceloraşi fii ai neascultării suntem şi o parte din noi, slujitorii Domnului.

Vrem ca credincioşii să ne asculte, pe când noi nu facem ascultarea cuvenită. Nu în zadar zice apostolul: „fără îndoială cel mai mic se binecuvântează de către cel mai mare”.

În acest sens, noi, slujitorii sectorului II Chişinău, convocaţi în perioada Postului Mare, ne adresăm către confraţii slujitori din diverse parohii, care au declarat nesupunere faţă de ierarhul locului prin nepomenirea la sfintele slujbe.

Motivele invocate sunt legate de deciziile la nivel de patriarhie, fiind temeri la subiectul ecumenismului.

Or, sunt grupări rigoriste şi râvnitoare, care dau dovadă de exces de zel şi răstălmăcesc subiectele discutate la nivel de Sobor Arhieresc.

Ba mai mult, unii anticipă anumite lucruri şi dezinformează opinia creştină.

În aceste mreje, spre regret, cad şi unii slujitori. O bună parte din ei nu sunt şcoliţi sau sunt manipulaţi din exterior.

Astfel, atenţionăm slujitorii, dar şi credincioşii care au anumite temeri legate de mersul Bisericii şi abordarea ei la nivel inter-creştin şi inter-religios, că nu sunt întreprinse acţiuni care ar destrăma sau pune în pericol Ortodoxia.

Vă îndemnăm pe toţi la calm, la rugăciune şi la ascultare faţă de ierarhii noştri, care încearcă să ne ducă spre limanul mântuirii.

Sectorul III

Discutând aspectul nepomenirii ierarhilor de către anumite comunităţi, credem că e problema parvenită din partea slujitorilor ce s-au poziţionat contra unor decizii şi strategii sinodale.

Aceşti slujitori, care i-au influenţat şi pe unii credincioşi au viziuni unilaterale legate de procesul globalizării, al dezvoltării tehnologiilor informaţionale, precum şi de dialogul interconfesional şi chiar cel între diferite religii.

Dinaintea recentului Sobor Arhieresc şi a întrunirii Patriarhului Kiril cu Papa Francisc, dar şi în anul ţinerii Sfântului şi Marelui Sinod, au urmat o serie de conferinţe la nivel naţional, cu participarea unor invitaţi din Grecia, care au atenţionat Biserica că deciziile ce urmează la nivel global sunt un pericol pentru Adevărurile de credinţă.

Astfel, îndemnăm slujitorii şi credincioşii, care au căzut pradă unor idei şi învăţături nu tocmai oficiale ale Bisericii, să revină la nişte adevăruri, la care ţinem cu toţii şi să păstrăm duhul unităţii în Ortodoxie.

Sectorul IV

Societatea în care trăim este preocupată de tema eshatologică. Unele curente religioase doar de asta se grijesc, să prezică sfârşitul lumii. Când şi cum va fi, doar Dumnezeu ştie.

Deşi creştinul se pregăteşte toată viaţa pământească de cea de apoi, Biserica ne îndeamnă să trăim fiecare clipă în duhul dragostei jertfelnice şi să punem toată nădejdea în Domnul.

Şi în mediul nostru eclezial tema apocaliptică este una destul de sensibilă şi tălmăcită în moduri diferite.

Sunt zeloşi care stau de veghe şi doar asta e frământă, nu cumva să vină ultimul ceas. Asta îi face să nu se bucure şi să nu trăiască nici prezentul, nici să nădăjduiască în ziua de mâine.

Unii slujitori din republica noastră s-au străduit să semene astfel de idei în rândul credincioşilor, încât unii s-au dezis de acte de identitate, de imobil, de alte activităţi, dar numeroase familii, din cauza acestei abordări sceptice faţă de viaţă, au divorţat, s-au izolat, copiii lor nu au mai mers la studii ş.a.m.d.

Acum asistăm la un alt val, parvenit din partea a zeci de slujitori şi credincioşi, care încearcă să dicteze plinătăţii Bisericii, şi în special ierarhiei, ce şi cum să procedeze în diverse decizii.

Avem impresia că doar ei sunt păstrătorii şi apărătorii Ortodoxiei, restul fiind nişte laşi, apostaziaţi, trădători… chiar necredincioşi.

Or, nepomenirea arhiereilor la slujbe în anumite parohii şi mănăstiri, e un moment de neascultare şi de schismă din partea celor care nu desluşesc adevărul de minciună şi interpretează eronat anumite învăţături şi decizii ale organelor superioare bisericeşti.

Fraţilor,

Nu vă informaţi din surse dubioase ce propagă neascultarea faţă de Biserica Ortodoxă din Moldova, iar direcţiei mitropolitane îi cerem să purtăm discuţii cu slujitorii care aprind spiritele în societate şi îndeamnă la dezbinare.

Credem că lista slujitorilor ce s-au răzvrătit trebuie să fie prezentată în mijloacele de informare ale Mitropoliei şi credincioşii să fie catehizaţi la aceste subiecte sensibile din societatea de astăzi.

Cuvântarea PS Longhin de Bănceni la Simpozionul „Sfântul şi Marele Sinod” – mare pregătire fără rezultate

Înalt Preasfințiile Voastre,

preacuvioși și preacucernici părinți, cuvioase măicuțe,

Cu cea mai mare durere în suflet suntem astăzi noi, creștinii ortodocși, datorită zilelor pe care le-am ajuns, de a suferi în Biserica noastră ortodoxă loviturile pe care le primim. Dar deşi de 2000 de ani Biserica noastră a fost lovita din toate părțile de toate ereziile, sfinții părinți ai Bisericii au păstrat dogmele și credința adevărată.

Vă îmbrățișăm cu toată dragostea în Hristos Domnul nostru și după dumnezeiescul psalmist care zice ce bine e ca frații să fie împreună, dar nu în dragoste fățarnică cu ereticii, ci cu frații noștri în credința noastră bună, canonică şi dreapta şi unde dragostea se bucură de adevărul pe care-l trăim în Biserica noastră. Astăzi ne-a adunat durerea sufletului și frământările poporului ortodox de pretutindeni datorită marelui pericol care a apărut în fața noastră de a deveni trădători ai sfintei noastre credințe ortodoxe ori de a mărturisi adevărul sfânt care ne este dat de cea mai scumpă comoară. Noi știm numai o Biserică pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, Domnul nostru, și aceasta este Una Sfântă Biserică, Apostolicească și sobornicească și drept-măritoarea credință cu care vrem să ne întoarcem la scumpul nostru Mântuitor în veșnicie. Aceasta este biserica pe care nici porțile iadului nu o pot sfărâma, a cărei cap este Hristos.

Nu recunoaștem alte zise biserici surori identice și nici relațiile Bisericii ortodoxe cu cealaltă lume creștină. Da, iubim pe toți și pe toată lumea de pe pământ, pentru că toți suntem făptura lui Dumnezeu și de aceea iubim și ii chemam pe toți să se întoarcă la adevărata credință mântuitoare ortodoxă pe care a lăsat-o Domnul Iisus Hristos și care este una și el a răscumpărat-o cu sfânt sângele Său și nu cu ecumenismul blestemat, care este înainte mergător antihristului și dorește să distrugă din temelii pe Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserica a lui Hristos.

Vreau să vă spun câteva lucruri din cauza cărora noi, creștinii ortodocși, nu putem lua parte la ecumenism:

  • Ecumenismul substituie noțiunea corectă de Biserică universală în sensul Bisericii care apără adevărul lui Dumnezeu, prin definirea greșită a Bisericii ca biserică mondială în sens geografic, universal.
  • Preferă cantitatea și nu calitatea mărturisirii adevărului.
  • Impune învățături false, chipurile universale în afara adevărului.
  • Întărește pe neortodocși în convingerea că și ei ar aparține Bisericii.
  • Împiedică pe sincerii căutători ai adevărului sa găsească comuniunea cu Biserica adevărată a lui Hristos.
  • Nu crede în existenta Bisericii unice sfinte, sobornicești și apostolești.
  • Subminează în chip eretic ecleziologia ortodoxă.
  • Manifesta neîncredere în puterea cuvintelor lui Hristos, neschimbate până la sfârșitul lumii, despre invincibilitatea Bisericii (Matei, 28-20).
  • Propovăduiește o învățătură cu totul nouă despre Biserică, potrivnică credinței ortodoxe. Noi nu putem sa renunțăm la dogmele, canoanele și tradițiile Sfintei Bisericii Ortodoxe care ne întăresc în dreapta credință, conducându-ne către mântuirea veșnică pentru a prefera ecumenismul ce ne îndepărtează de ortodoxie și ne învață să neglijăm hotărârile dogmatice și canonice ale Bisericii.
  • Ecumenismul contestă canoanele apostolice 10 și 45, îndreptate împotriva comuniunii în rugăciune cu ereticii. Creștinul ortodox nu poate să ia parte la o mișcare ce-și propune prin spiritul său exclusivist să apropie pe ortodocși de eretici, contestând sinoadele ortodoxe ecumenice și locale pe temelia cărora s-a afirmat învățătura ortodoxa.
  • Fragmentează în mod eretic textele Cuvântului lui Dumnezeu.
  • Pregătește Ortodoxia pentru abateri dogmatice în scopul unității ecumenismului.

Şi multe altele asemenea. Nu putem vinde adevărul şi credința şi suntem foarte îngrijorați de ceea ce se petrece.

Înalt Preasfințiile Voastre, dragi părinti, cuvioase măicuțe,

Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să rămânem adevărați fii ai Bisericii lui Hristos, sa nu rămânem nepăsători, să nu devenim trădători, să nu ne vindem credința pe care ne-au predat-o sfinții părinți trăind-o în toată curăția canonică și dogmatică a sfintelor Sinoade Ecumenice pe care ni le-au lăsat toți sfinții părinți de la Hristos și până acum. Fiecare dintre cei care nu-și cunosc încă credința și adevarul să se hotărască ce sunt: ortodocși ori eretici, sunt cu papa de la Roma sau cu adevăratul Hristos, noi rămânem cu Hristos, Mântuitorul nostru, cu învățăturile Bisericii noastre Ortodoxe. Nu te vom vinde pe tine Sfântă Ortodoxie, chiar dacă va trebui sa suferim. Toată viața a fost doar un martiriu pentru toți cei care s-au jertfit pentru dragostea lui Hristos. Mărturisim pe adevăratul Hristos sau mărturisim pe antihristul pregătitor.

Acest sinod mare sfânt panortodox este cel mai viclean, tâlhăresc, cel mai mincinos pe care eu și credincioșii mei niciodată nu-l vom recunoaște. Am luat parte la pregătirea acestui sinod, e groaznic ceea ce se pregătește și toate întrebările de la acest sfânt sinod au doua răspunsuri, dar știm că Dumnezeu este da și nu, de aceea nu-l recunoaștem niciodată. Iar declarația din Cuba a patriarhului Kirill și a papei de la Roma, ereticul, în cele 30 de puncte pe care la conține, pentru mine personal sunt cei 30 de arginti ai lui Iuda. De aceea, ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute.

Dacă am pierde totul pe acest pământ și nu am avea nimic nici ce mânca, nici ce bea, dar dacă ne-am pierdut credința – am pierdut totul. Dacă am pierdut adevărul Sfinților Părinți ce ni s-a dat și Biserica adevărată a lui Hristos, în durere, în suferință, la cine să întindem mâinile noastre? Cui sa ne rugam, dacă am trădat și am vândut pe Dumnezeu? Va trebui să se oprească pentru că vreau să câștige o lume creștină, dar atâta tulburare s-a adus în Biserica noastră, pe toți creștinii îi putem întoarce înapoi, mărturisindu-le adevărul și prin pocăință să se întoarcă. Numai astfel putem fi una, și frați în adevărata credință, care a fost dată o dată și pentru totdeauna.

Mulțumesc pentru prezența noastră în mijlocul vostru, vă iubim mult. Vă mulțumesc încă o data pentru adevarul sfânt, Dumnezeu n-o sa ne lase. Nu avem mândrie, nu vrem sa arătam nimic altceva decât adevarul Sfinților Părinți pe care punctul 5 din declarația făcută în Cuba îi acuză pe toți Sfinții Părinți și înaintașii lor de zece veacuri, că prin păcatele și greșelile lor aceste două biserici n-au avut legătură euharistică. Fraților nu-s mai multe biserici, e unica Biserică a cărei cap e Hristos, rămâneți în aceasta Biserică și Hristos va rămâne cu voi. Va sărutam mâinile, ne bucurăm de lumea ortodoxă, fiți uniți în duhul adevărului, rămânem alături de voi cu toată dragostea și vrem să mărturisim adevarul. În sinoadele noastre nu avem nici o putere, nu suntem luați în seamă, de aceea este foarte greu, cerem sfintele voastre rugăciuni și vom păstra credința adevărată.

Amin.

†Episcop de Bănceni și Vicar al Cernăuților

Nota redacţiei: PS Longhin a participat la Soborul Arhieresc al BORu din 2-3 februarie care a hotărât că proiectele de documente pentru Sfântul şi Marele Sinod sunt ortodoxe.

Sursa: Graiul Ortodox

Redactare gramaticală: Lumea Ortodoxă