Poziția pr. Macarie Cutlumușiatul față de declarațiile părinților Teodor Zisis și Evstratie Lavriotul

0
731

Nota redacției Lumea Ortodoxă: Poziția monahului Macarie de la Cutlumuș (pe care am primit-o pe email direct de la traducătoarea din greacă) nu reflectă neapărat opinia redacției noastre!

Oferim, totuși, spațiu de publicare în semn de apreciere a muncii traducătoarei, dar și pentru a arăta că și în Grecia opiniile sunt împărțite în privința modului de îngrădire față de comuniunea cu ereticii.

Despre modul potrivit de raportare a ortodocșilor față de eretici (condamnați și necondamnați sinodal) îndemnăm cititorii să studieze individual, la modul cel mai serios și fără nici o superficialitate, cum se raportau Sfinții Părinți față de eretici. Sugerăm a fi consultat pentru aceasta și studiul publicat recent pe acest site:Un studiu amănunțit privind întreruperea comuniunii cu ereticii și interpretarea canonului 15 (I-II Constantinopol)

Articolul de mai jos face referire la un editorial publicat pe portalul Ortodoxinfo.ro

PĂRINTELE EVSTRATIE LAVRIOTUL ŞI PĂRINTELE THEODOR ZISIS RECUNOSC DIMENSIUNEA BISERICEASCĂ ŞI SUCCESIUNEA APOSTOLICĂ A ERETICULUI PAPĂ?

Pr. Evstratie şi Pr. Zisis au declarat public, după cum vom vedea mai jos, la o conferinţă susţinută recent, că, din punctul sfinţiilor lor de vedere, dacă un Episcop Eretic nu este condamnat şi caterisit de un Sinod, el este membru canonic al Bisericii, ca şi un Ortodox!

Conferinţa a fost re-publicată Duminică, 17 Decembrie 2017, https://paterikiparadosi.blogspot.gr/2017/12/blog-post_233.html, iar la un moment dat s-a vorbit despre următoarele:

(min 18:26) Din nou despre „NECONDAMNAŢI”:

Pr. Matei Vulcănescu:

„Pr. Theodor, am o nedumerire. Există predania aceea patristică ce zice [aşa]: „cel în comuniune cu neîmpărtăşitul, neîmpărtăşit este” şi există unii fraţi care s-au îngrădit de erezie, dar [care] spun că aceştia, Patriarhul Ecumenic şi toţi aceia care au participat la Creta şi au făcut Ecumenismul de vreo sută de ani [încoace], sînt deja neîmpărtăşiţi, sînt deja afurisiţi şi anatematizaţi.

Cum putem face această diferenţă. Noi ne îngrădim, dar dacă îi considerăm pe cei care nu s-au îngrădit ca fiind deja neîmpărtăşiţi, înseamnă că toţi ceilalţi, aflaţi în comuniune cu aceştia, în baza [principiului] vaselor comunicante, sînt şi aceştia eretici”.

Pr. Evstratie Lavriotul: „[Eu] cred că „cel în comuniune cu neîmpărtăşitul, neîmpărtăşit este” înseamnă ceea ce spune Canonul; trebuie să meargă la judecată, să fie judecat, să fie caterisit; atunci este neîmpărtăşit.”

[Pr. M. V.: „De un Sinod, nu de mine…” – n. tr.]

Pr. E. L.: „De un Sinod. Dacă eu sînt în comuniune cu caterisitul, atunci şi eu sînt neîmpărtăşit. Cu caterisitul, cu condamnatul”.
Pr. Theodor Zisis: „Pr. Evstratie, mulţumesc. Acesta este răspunsul. Neîmpărtăşit este cel condamnat de Sinod. Asta spune şi al 2-lea Canon de la Antiohia”.

 În primul rînd şi esenţial este că, prin ceea ce susţin părinţii Evstratrie Lavriotul şi Theodor Zisis, ei recunosc, în mod implicit, dimensiunea bisericească şi succesiunea Apostolică a Ereticului Papă de la Roma.

Pe cînd, exact din acelaşi motiv, recunosc şi Ecumeniştii, la Sinodul din Creta, dimensiunea bisericească şi succesiunea Apostolică a Ereticului Papă de la Roma, spunînd că după schismă Papa nu a fost niciodată condamnat sau caterisit de vreun Sinod Ecumenic.

(Sfîntul Pidalion, pag. 120, ediţie elenă).

Specificăm:

“Critica de bază la adresa textului (vezi: Sinodul Tîlhăresc din Creta) – ne spune Pseudoepiscopul Ecumenist Kirillos – este conotaţia că în acest text, romano-catolicii şi cei care s-au despărţit [de Biserică] ulterior, nu sînt reclamaţi ca [fiind] eretici.

Este, însă, cunoscut criteriul insurmontabil pe care-l stabileşte al 6-lea Canon al celui de-al doilea Sinod Ecumenic despre etichetarea cuiva ca eretic: „Eretici îi numim, deci, pe cei excomunicaţi de Biserică şi pe cei care împreună cu aceştia [Biserica] i-a anatematizat…”[1]

Este clar că pentru a caracteriza pe cineva ca fiind eretic este necesară condamnarea sa oficială, de către Sinod Ecumenic. În cazul romano-catolicilor, în afara condamnării parţiale a unor crezuri ale acestora de către Sinoade locale, nu există o condamnare oficială generalizată”.

(Episcop de Avidrou, Kirillos Katerelos)

Pseudoepiscopul Ecumenist Ambrozie adevereşte acest lucru, spunînd:

„… Biserica, în general, şi Biserica Greciei, în special, nu i-au clasificat pe romano-catolici în categoria Ereticilor!”

(Episcopul de Kalavrita, Ambrozie)

Pentru că Ereziarhul Papă al Romei nu a fost condamnat şi caterisit de Sinod Ecumenic.

Numai că Sfîntul Nicodim, interpretînd respectivul Canon, spune clar:

„Întru o unire cu cel Apostolesc al 9-lea rînduiește Canonul acesta.[2] Că zice, se cuvine a se aforisi (adică a se depărți) de la Biserică creștinii aceia care merg la Biserică în vremea dumnezeieștii Liturghii și aud Scripturile, dar nu se roagă împreună cu credincioșii, ori se feresc de dumnezeiasca Împărtășire, nu pentru vreo binecuvîntată pricină, ci pentru oarecare necuviință… ”

(Sfîntul Pidalion, pag. 407, ediţie elenă)

Pe cînd, referitor la eretici este Sfîntul Canon[3] cu prestigiu Ecumenic, al Sfîntului Sfințit Mucenic Ciprian, de la Sinodul din Carhidon (Cartagina) care specifică:

„…pentru cei păruți a fi botezați de către eretici ori schismatici, venind către soborniceasca Biserică care este una…

Că zicînd celui ce se cercetează: ”Crezi că viață veșnică și iertare de păcate iei?” Nu altceva zicem decît că în soborniceasca Biserică poate a se da; iar la eretici unde Biserică nu este, cu neputință este a lua iertare păcatelor.

[Nimic] ereticul nu poate, cel ce nici Jertfelnic are, nici Biserică…

Căci cum se va ruga pentru cel ce s-a botezat (cel ce nu este preot) și ierosilos și păcătosul? Cînd zice Scriptura, că: „Dumnezeu pe păcătoși nu-i ascultă, ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu și voia Lui o face, pe acesta îl ascultă” Ioan 9, 31.

Prin Sfânta Biserică înţelegem că se dă iertare păcatelor; dar cine poate să dea ceea ce el însuşi nu are? Sau cum poate săvârşi cele duhovniceşti cel ce leapădă pe Duhul Sfînt?…”

„…de n-a putut [săvîrși taina], din cauză că este în afară de Biserică, n-are pe Duhul Sfînt

Una Biserica întemeiată de Hristos Domnul nostru, fiindcă dintru început a zis Apostolul Petru că ea este întemeiată pe unitate. Şi pentru aceasta cele ce se fac de dînșii mincinoase şi deșarte fiind, toate sunt neprimite.

Că nimic nu poate fi primit şi ales de Dumnezeu dintre cele ce se fac de aceia, pe care Domnul în Evanghelii îi numeşte vrăjmaşi, potrivnici ai Săi: „Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, iar cel ce nu adună cu mine, risipeşte.” Matei 12, 30

Şi fericitul Apostol Ioan poruncile Domnului păzind, mai înainte a scris în epistolie:  „Ați auzit că antihrist vine, și acum încă mulți antihriști s-au făcut. Drept aceea știm că vremea de pe urmă este. Dintre noi au ieșit, dar n-au fost dintru noi.” I Ioan 2, 18

Drept aceea şi noi datori suntem a pricepe şi a înţelege că vrăjmaşii Domnului, şi cei ce se numesc antihrişti, nu sunt în stare a da harul Domnului.

Şi pentru aceasta noi, cei ce suntem cu Domnul, şi păstrăm unirea cu Domnul, şi suntem înzestraţi după voinţa Lui, administrând preoţia Lui în Biserică, suntem datori a lepăda şi a înlătura şi a dispreţui şi a socoti ca spurcate pe toate ce le săvârşesc potrivnicii lui, adică vrăjmaşii şi antihriştii.”

(Sf. Pidalion al Sfîntului Nicodim, pag. 369, ediţie elenă)

Şi ca o ultimă referire, stînd, ca să zicem aşa, „strîmb şi gîndind drept”, [trebuie spus că] Ecumeniştii au o ecleziologie mai sănătoasă decît Părinţii în cauză, deoarece aceştia spun că Papa Romei nu e eretic din moment ce nu a fost condamnat şi caterisit de un Sinod Ecumenic şi astfel, îi recunosc dimensiunea bisericească şi succesiunea Apostolică.

Pentru că dacă l-ar fi acuzat ca fiind eretic, atunci bineînţeles că nu l-ar fi putut accepta ca membru al Bisericii.

Pe cînd Pr. Zisis şi Pr. Evstratie în ciuda faptului că îi acuză pe Pseudoepiscopii Bartolomeu, Ieronim şi pe cei în acelaşi duh cu aceştia, ca fiind eretici, îi acceptă, totuşi, ca membri ai Bisericii pe motiv că nu au fost condamnaţi şi caterisiţi de un Sinod [Ecumenic]!

În acest fel, şi unii, şi alţii au creat o ecleziologie monstruoasă, un monstru duhovnicesc care mănîncă sufletele Creştinilor ce se luptă întru Dreptate.

Rugaţi-vă şi pentru mine,

Monah Macarie Cutlumuşiatul

 

Traducere: Silvana Depounti

[1] Pidalion, ediția românească 1844, reeditat în 2007, pag. 179: ”Eretici însă zicem pe cei de demult lepădați de la Biserică, și pe cei mai în urmă de noi anatematisiți.

[2] Canonul 2 al Sinodului Local din Antiohia din 341 d.Hr. Pidalion, pag. 409

[3] Canonul Sfîntului Sinod Local din Cartagina din timpul Sfîntului Ciprian al Cartaginei. Pidalion 2007, pag. 372

Print Friendly, PDF & Email