Practicile botezului prin stropire în Patriarhia Moscovei

0
615

Drept sursă de inspirație pentru acest scurt articol a fost știrea de pe portalul rusesc pravoslavie.ru despre peste 70 de persoane din poporul siberian ciulimit care au primit taina botezului.

În raport cu această știre am vrea să ne pronunțăm nu atât împotriva dorinței sincere a poporului dat de a deveni creștin, cât despre modul în care a fost făcut acest lucru. Acest popor siberian care trăiește practic la marginea lumii și care cuprinde în total 355 de persoane (conform datelor recensământului din Rusia din 2010; deci acum s-au botezat în jur de 20% din numărul total de oameni ce reprezintă acest popor), este vrednic de laudă și de tot sprijinul și rugăciunile noastre. Problema pe care o vedem noi aici constă în modul cum se săvârșește taina botezului, pentru că s-a făcut nu prin întreita afundare, după cum ne învață sfinții părinți și predania bisericească, ci prin stropire/turnare.

Practica botezului prin stropire, atât în Rusia cât și în toată lumea ortodoxă, este consecința directă liberalismului duhovnicesc și a tendințelor reformiste a unor persoane care, din păcate, se află în structurile bisericilor oficiale și chiar la conducerea lor. Aceste tendințe meschine, exprimate de-a lungul istoriei și prin schimbarea calendarului bisericesc, modificarea cărților de cult, modernizarea învățământului teologic, apropierea de alte confesiuni și religii – toate acestea au constituit baza spirituală a ecumenismului modern, l-au plăsmuit în sânul poporului creștin la fel cum se dezvoltă într-un organism o boală aducătoare de moarte.

Mai ales în Rusia sovietică, pe timpul prigoanelor active și pasive a statului comunist împotriva creștinilor și a Bisericii lui Hristos, practica botezului prin stropire a devenit mai răspândită din motiv că de multe ori botezul se făcea pe ascuns, iar unii oameni se botezau deja fiind maturi.

Astfel și în anii ’90 ai secolului trecut, când statul comunist anticreștin a căzut în luptă cu omologul său occidental, o mulțime de oameni, fără vreo pregătire duhovnicească sau cunoștință despre credința părinților și bunicilor lor, a manifestat dorința de a intra în Biserică și de a primi sfântul botez. Acest lucru era mișcat în parte de dorința de a se întoarce la cele ce au fost până la ateismul șterp al comunismului sovietic, de dorința interioară de a se apropia de cele ce au fost până acum interzise și chiar hulite. O mulțime de oameni au primit atunci taina botezului tot prin stropire: fie din motivul lipsei de educație duhovnicească și teologică a poporului (dar și a clerului), fie din neglijență elementară față de sfintele Canoane și predania Bisericească.

Nu vom aborda aici consecințele directe ale acestui fenomen, acesta se poate ușor intui și observa din starea lucrurilor la momentul de față, vom spune doar că toate acele prigoane sau constrângeri ce au existat ca pretext pe vremuri pentru nerespectarea formei botezului, astăzi deja nu mai există și conștiința liberă a creștinului poate nestingherit să facă toate cele ce i-au fost lăsate de Predania Bisericească. Astăzi creștinii, dar mai ales preoții și episcopii, au la dispoziție toate cele necesare pentru săvârșirea tainei botezului conform rânduielilor ortodoxe. Totuși acest lucru fundamental nu se face, fiind neglijat totalmente, astfel încât există preoți care nici măcar nu știu cum să facă botezul prin întreita afundare, fiindcă nu l-au săvârșit niciodată conform canoanelor. Dar ce facem noi prin această neglijență? – nesocotim tocmai Harul Domnului, începutul vieții noastre duhovnicești, taina de început a tuturor tainelor pe care le trăiește creștinul în Biserică, neglijăm mântuirea noastră de dragul comodității lumești.

Am vrea să atragem atenția voastră la acest subiect, pentru a nu-l lăsa la o parte ca pe unul ce nu are mare însemnătate, ci să ne străduim cu toate forțele sufletești să fim cucernici întru toate și toate cele ce ne-au fost lăsate de Părinți, iar lor de Apostoli, care la rândul lor le-au primit de la Domnul Însuși, să le păstrăm și să le facem pentru mântuirea sufletelor noastre și Slava lui Dumnezeu.

Print Friendly, PDF & Email