Chestiunea calendarului: Răspunsurile altor Biserici Ortodoxe la Enciclica Patriarhiei Ecumenice din 1902

0
669

Nota redacției: reproducem mai jos răspunsurile Bisericilor Ortodoxe locale la Enciclica Patriarhală și Sinodală a Patriarhiei Ecumenice din anul 1902, care a fost practic prima încercare de a implica Bisericile Ortodoxe în ecumenism, în particular făcându-se un îndemn la reforma calendarului bisericesc.

Biserica Ortodoxă Autocefală Română: vezi Decizia Sinodului B.O.R. din 8 mai 1903 în privința calendarului.

Sinodul Bisericii Ruse, în răspunsul din 23 februarie 1903, hotărî:

Și, în sfârșit, chestiunea schimbării sau doar a vreunei reforme a calendarului a tulburat mințile ortodocșilor din țara noastră destul de mult de la o vreme încoace, așa cum s-a întâmplat la voi. La porunca preacredinciosului nostru suveran, la Academia Imperială de Științe s-a înființat o Comisie specială de reprezentanți erudiți ai diferitelor ramuri ale științei cu referire la acest subiect, anume pentru scopul de a investiga această chestiune. Dar lucrările acestei Comisii, care sunt extrem de complicate și cu multe fațete, nu s-au încheiat până astăzi, și nu este cu putință a spune anticipat care va fi rezultatul lor final. Este însă necesar, în opinia noastră, a ține cont de faptul că această chestiune are multe aspecte, care admit fiecare în parte o elucidare și așezare câtuși de puțin identice una cu alta. Introducerea stilului nou doar pentru calculul civil al timpului, fără schimbarea Pascaliei și fără mutarea praznicelor Bisericii, ci doar schimbând datele în mod corespunzător cu stilul nou (adică, ziua care este datată acum 6 ianuarie va fi datată atunci 19 ianuarie, dar va rămâne praznicul Teofaniei), nu va afecta, bineînțeles, în mod deosebit interesele Bisericii, de vreme ce în practica Bisericii va rămâne în vigoare calendarul iulian (cu excepția faptului că praznicul Anului Nou nu va mai coincide atunci cu praznicul Tăierii împrejur a Domnului, ci cu pomenirea Sfântului Mucenic Bonifatie din 19 decembrie stil vechi, precum este acum obiceiul, de pildă, în Biserica Ortodoxă a Japoniei, care trebuie să pună data sărbătorilor sale după stilul nou care este folosit în Japonia).

Dar dacă ar fi să abordăm chestiunea valorii pur științifice a acestei sau acelei metode de calculare a timpului, învățații cei mai de seamă dintre noi înclină mai degrabă în favoarea calendarului iulian, cu doar unele corecții admise în el, și câtuși de puțin pentru schimbarea lui cu calendarul gregorian, care, potrivit concluziei la care au ajuns, este mai puțin ingenios alcătuit. Și această voce cu autoritate a învățaților ne silește pe noi, păzitorii Bisericii, să păstrăm o atitudine de mare prudență față de dorința unor oameni de a schimba calendarul, dacă prin aceasta se înțelege o modificare a Pascaliei și a întregii cronologii a Bisericii. O asemenea schimbare, tulburând rânduiala străveche a lucrurilor care a fost sfințită în repetate rânduri de Biserică, va fi însoțită neîndoios de anumite perturbări în viața Bisericii și între timp, în prezent, nu s-ar găsi o justificare suficientă pentru astfel de tulburări nici în îndreptățirea exclusivă a reformei propuse, nici în nevoile Bisericii care este gata pentru schimbare. Drept aceea, în ce ne privește, noi vom susține păstrarea calendarului iulian în practica Bisericii, admițând cel mult modificările formale cu privire la Anul Nou și renumerotarea datelor așa cum am explicat mai sus.

Patriarhul Damian al Ierusalimului, împreună cu sfântul său Sinod, în epistola din 5 iunie 1903, scria următoarele:

„Trecând la chestia calendarului iulian, dominant în Biserica Ortodoxă, noi, mai întâi de toate trebuie să spunem, că în condițiunile, în care se află în prezent Biserica de Răsărit, suferind din cauza acțiunilor misionare ale adepților și slugilor Bisericii catolice și ai celei protestante, orice hotărâre pentru reforma calendarului dominant, și mai ales în favoarea celui gregorian, va fi în dauna Ortodoxiei. Însă dacă popoarele creștine de la Apus vor ajunge cândva la înțelegere asupra prozelitismului contraevanghelic dăunător, intereselor unității creștine universale, dacă apoi reprezentanții acestor popoare vor dori să desființeze și să depărteze pentru totdeauna sminteala existentă (a trecerii creștinilor dintr-o confesiune în alta), atunci, credem noi, Biserica Ortodoxă nu va săvârși nimic necorespunzător ei, dacă va primi calendarul, elaborat de știință cu toată exactitatea posibilă, pentru dreapta măsurare a timpului, pentru înlesnirea de relațiuni vitale lumii, dar și întru slava lui Hristos, ajungându-se la unitatea credincioșilor Lui și în măsurarea timpului și totodată celebrarea sărbătorilor mântuitoare.

Este drept, că primirea calendarului, mai perfecționat din punct de vedere științific, va duce la suprimarea pravilei apostolice de ,,a săvârși Paștile înainte de echinocțiul cel de primăvară și după iudei”, și la desființarea obiceiului stăpânitor din timpul întâiului Sobor Ecumenic, de a serba Paștile duminică după prima lună plină a echinocțiului, odată însă ce vor cădea cauzele morale, din care s-a ivit canonul apostolic și obiceiul ecumenic, atunci evident, că din punct de vedere dogmatic, nu va fi nici o piedică pentru ca Biserica Ortodoxă, în înțelegere cu toți membrii săi, în alt mod și corespunzător cu adevăratele rezultate ale științei, să-și alcătuiască calendarul său”.

Biserica din regatul Greciei, în răspunsul său din 14 iulie 1903, așa apreciază chestia calendarului:

„Sfântul Sinod al Bisericii Elene cu atenție a discutat asupra chestiunii reformei calendarului existent în Biserica Ortodoxă, – a cărei rezolvire pare foarte ușoară, în realitate însă depinde de împrejurări și condițiuni sociale. Care din cele două calendare existente este mai exact, al nostru iulian, sau cel apusean gregorian, și întrucât fiecare aparte se cere a fi modificat și aranjat mai exact, – această chestiune este de preferință economică, iar în ce privește importanța ei religioasă și teologică, aceasta depinde de măsura în care serbarea zilelor bisericești stă în legătură cu calendarul. Drept aceasta, dacă toate Bisericile Ortodoxe locale din Orient, vor fi de convingere, că condițiunile vieții popoarelor diferitelor Biserici Ortodoxe, se vor arăta potrivite pentru reforma calendarului: fără smintirea cugetului și a conștiinței religioase a poporului simplu, care nu este în stare să răzlețească dogmele și obiectele liturgice de chestiuni astronomice, atunci în solidaritate reciprocă și împreună cu guvernul fiecărei Biserici, s-ar putea a se ocupa cu reforma calendarului existent în conformitate cu succesele și rezultatele științei astronomice”.

Sinodul Bisericii Sârbe, în epistola sa din 6 iunie 1903, scria următoarele:

„Nici calendarul gregorian, nici cel iulian, nu se disting în exactitatea măsurării timpului. Neajunsurile, ce reiese din această inexactitate, sunt vizibile, de aceea de la sine se înțelege nevoia de a înlătura această [in]exactitate, iar pe de altă parte, este dorit să se introducă un calcul mai regulat, luându-se în considerație partea religioasă și canonică a calendarului. Noi am cerut, în această chestiune, avizuri de la specialiști și am ajuns la convingerea, că opinia dlui. Maxim Terpkovici este mai mult temeinică în privința măsurării timpului, și referitor la partea religioasă și canonică, a calendarului creștin. Găsim de cuviință a comunica, că acea parte a calendarului, care se referă la măsurarea anului, cade în întregime în competința specialiștilor acestei chestiuni. Pentru a noastră analiză și apreciere rămâne numai partea religioasă și canonică a timpului calendaristic. Pentru aceasta Sfântul Sinod a considerat posibil a proceda (după propunerea Patriarhului Ioachim al Constantinopolului) la cercetarea și a chestiunii despre corectarea calendarului creștin … După ascultarea dosarului, Sfântul Sinod al Arhiereilor hotărăște:

În chestia corectării calendarului ar fi bine să se asculte opiniunile specialiștilor întrucât chestia atinge și prescripțiunile canoanelor, referitoare la calcularea timpului, pentru ca și Paștile și toate sărbătorile, ce sunt în legătură cu ele, să fie așezate din nou în ordinea, în totul corespunzătoare spiritului Bisericii Ortodoxe”.

Mitropolitul Mitrofan al Muntenegrului, în epistola sa din 23 aprilie 1903, scria:

„În privința modificării sau a corectării parțiale a calendarului, în toate țările ortodoxe de mult deja sunt discuțiuni. Între altele fericitul răposat Mitropolit al Belgradului, Mihail († 1898) a avut odată în această chestie corespondență cu acum răposatul patriarh ecumenic Ioachim II (1884-1886). Apoi, cunoaștem noi, că și în Rusia de curând s-a constituit cu acest prilej o comisiune specială, căreia i s-a poruncit să lămurească chestia din punct de vedere științific. Însă, după cum cunosc eu, nici comisiunea din Constantinopol, nici cea din Rusia n-au ajuns la vreun rezultat hotărâtor. Aceasta și-i de înțeles, deoarece nu este ușor când problema este atât de însemnată. Reprezentanții Bisericilor Ortodoxe trebuie să fie foarte băgători de seamă în discutarea și rezolvirea acestei chestiuni.

Știut este, că modificarea calendarului presupune și modificarea Pascaliei, adică a întregului sistem bisericesc, precum și măsurarea cercului anual și a sărbătorilor schimbătoare. Dar noi cunoaștem din istorie, că erau și nu prea importante schimbări, însă când ele atingeau viața Bisericii, se provocau mai mari sau mai mici turburări între credincioși. Având în vedere aceasta, șefii supremi ai Bisericilor Ortodoxe trebuie să ia în considerație toate urmările, care cu probabilitate pot rezulta în urma modificării calendarului. Drept aceasta, temându-mă ca să nu cădem cumva într-o primejdie, asemănătoare acelor cunoscute din istorie, eu cu smerenie mă țin de acea opinie, că și pe viitor cuvine-se a aplica și a ne folosi de calendarul iulian”.

Print Friendly, PDF & Email