„De ce am încetat pomenirea Patriarhului?” – răspunsul unui preot din Rusia

0
1903

Nouă ni se spune adesea un astfel de argument: „Dar Patriarhul niciodată în mod deschis nu a învăţat erezia, nu a răstălmăcit Crezul.” Dar aceste afirmaţii sunt în contradicţie cu multe fapte. Oare nu este o răstălmăcire a sensului Crezului – care afirmă: „Cred întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică” – participarea BORu PM [Patriarhia Moscovei, n. red.] în aşa numitul Consiliu mondial al bisericilor, care în esenţă este consiliu mondial al sectelor şi ereziilor? Iar Patriarhul Kirill este unul din cei mai energici activişti ai ecumenismului mondial. Şi cum veţi vedea în următoarea înregistrare, el e convins că duhul pierzător al CMB trebuie adus în viaţa bisericii.

În acest video reportaj Patriarhul Kirill afirmă că „CMB este pentru noi o casă comună”. Dar pentru ortodocși casa comună este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Patriarhul Kirill vrea „ca această casă (CMB) să fie leagănul bisericii unite”. Şi aici e momentul să punem întrebarea: „Oare nu este acesta leagănul religiei lui Antihrist?”

Patriarhul Kirill spune: „Eu sunt profund convins că bisericile trebuia să ia ceea ce se petrece la adunare [adunarea generală a CMB, n. red.] şi să ducă la sine, la propriul popor”. Dar ortodocșii sunt profund convinși că ceea ce se petrece la adunare este bacanală, de care trebuie să ne păzim ca de focul gheenei. Şi cu toate că în zilele noastre Patriarhul Kirill se străduie să evite declarații ecumeniste dure, dar prin întreaga sa activitate el confirmă pe deplin toată mulțimea de declarații ale sale în duhul ecumenismului şi papismului, pe care le-a făcut înainte de a deveni patriarh. Drept dovadă este activitatea secundului său, mitr. Ilarion [Alfeyev, n. red.], președintele Departamentului de relații externe, şi a multi alți neo-renovaţionişti, care-şi desfășoară activitatea cu binecuvântarea sa şi distrug consecvent sfințenia şi buna cinstire în Biserică.

Încălcarea canoanelor bisericești îi duce pe ierarhii şi preoții ecumenişti şi în necurăție în sens moral, întrucât se creează o gândire pseudo-bisericească cu standarde duble. Dacă noi suntem fiii Bisericii Ortodoxe, atunci fiecare dintre noi, de la Patriarh la prunc, trebuie să viețuiască după canoanele bisericești. Căci Ortodoxia este posibilă numai atunci când se păzesc rânduielile bisericești lăsate de apostoli şi sfinții părinți. Noi nu susținem că trebuie să fim fără îngăduință față de oamenii care au alte convingeri, pentru că Dumnezeu ne-a creat liberi. Şi îi tratăm cu respect pe oamenii cu alte viziuni religioase, dar totodată ținem minte că un ortodox trebuie să viețuiască după rânduielile Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.

Noi am așteptat mult timp o schimbare reală din partea patriarhului Kirill spre sfânta Ortodoxie, dar conștiința noastră nu ne mai permite să îngăduim fărădelegile şi noi folosim dreptul pe care ni-l dă canonul 15 al Sinodului I-II. Noi îl cităm integral, căci oponenții noștri preferă să aducă exemplu doar din prima parte a sa: „Cele ce sunt rânduite pentru presbiteri, episcopi şi mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi, Drept aceea, dacă vreun presbiter sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh şi nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât şi rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățișarea în fața sinodului şi de osândirea definitivă a acestuia ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Şi acestea s-au hotărât şi s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători şi fac schismă şi rup unitatea Bisericii. Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public şi cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări.” Anume din această cauză noi am decis să nu-l numim pe Patriarhul Kirill mare domn şi părinte până la pocăința sa.

Sursa: kondakov.ws

Print Friendly, PDF & Email