Despre Monarhie
Însăși ideea monarhiei, la întoarcerea căreia, ca formă istorică și străveche de conducere a Rusiei, mulți pe drept văd în ea salvarea, este sfîntă și dragă nouă nu prin sine însăși, ci doar în măsura în care ea își găsește sprijinul pentru sine în credința noastră Ortodoxă și în Biserică, în măsura în care țarul nostru este Țar Ortodox, precum se cîntă în vechiul nostru imn național; în măsura în care el nu e doar formal și oficial, ci în realitate este întîiul fiu și înaltul Ocrotitor și Apărător al Credinței Ortodoxe și al Bisericii;în măsura în care el în realitate este Unsul lui Dumnezeu ce a primit deosebite daruri ale harului la Taina Mirungerii săvîrșite asupra lui exclusiv de Biserică spre a fi ”împărat și judecător al poporului lui Dumnezeu”, precum singur se mărturisește în rugăciunea ce o citește în fața tuturor în biserică în timpul sfintei încoronări. De aceea el intră în altar pe ușile împărătești și primește Sfînta Împărtășanie în fața sfîntului prestol împreună cu ceilalți sfințiți slujitori, lucru ce, desigur, nu putea fi făcut de oricare alt monarh ce nu era ortodox și nu corespundea cerințelor Bisericii, nesfințit cu har de către Ea.
Acest lucru este ferm confirmat nouă de sfîntul și dreptul Ioan de Kronstadt, ce a spus: ”Cine înalță împărații pămîntești pe scaunele lor? Cel Ce Singur din veșnicie stă pe tronul de foc și Singur, în sens propriu, împărățește peste toată creația – cerul și pămîntul cu toate ființele ce locuiesc în ele. De la El Singur este puterea împărătească dată împăraților pămîntului: El le încoronează diadema împărătească… Tăceți voi visători constituționaliști și parlamentariști! ’Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti, că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor’ (Matei 16, 23), i-a spus Domnul lui Petru certîndu-l. Înapoi și voi, cei ce vă opuneți poruncii lui Dumnezeu. Nu-i treaba voastră să rînduiți tronurile împăraților pămîntești. Depărtați-vă obraznicilor ce nu știți cum să vă conduceți pe sine, dar mereu vă certați între voi… De Domnul este dată autoritatea, puterea, bărbăția și înțelepciunea Țarului ca să-și conducă supușii” (Omilie, 1907).
Sursa: Stand Fast in the Truth, p.8 apud ”Православная жизнь”, №4 (436), Апрѣль 1986 года, c. 13-14
Traducere: Dorin Jamba
Hа Pусском:
О монархіи
Самая идея монархіи, въ возвращеніи къ которой, какъ исторической формѣ государственнаго управленія Россіи, многіе справедливо видятъ спасеніе, свята и дорога намъ не сама по себѣ, а лишь постольку, поскольку она имѣетъ опору для себя въ нашей Православной Вѣрѣ и Церкви — поскольку Царь нашъ — Царь православный, какъ и поется въ нашемъ старомъ государственномъ гимнѣ; поскольку онъ не формально и офиціально только, а и на самомъ дѣлѣ, является первымъ сыномъ и, вмѣстѣ съ тѣмъ, высокимъ Покровителемъ и Защитникомъ Православной Вѣры и Церкви; поскольку онъ дѣйствительно — Помазанникъ Божій, получившій въ совершенномъ надъ нимъ Церковью таинствѣ Мѵропомазанія особые благодатные дары, дабы быть «царемъ и судіею людемъ Божіимъ», какъ исповѣдуетъ онъ самъ въ молитвѣ, читаемой имъ при священномъ коронованіи въ храмѣ, передъ всѣми. Поэтому онъ и входитъ въ алтарь царскими вратами и причащается передъ св. престоломъ наравнѣ съ остальными священнослужителями, чего, конечно, не могъ бы дѣлать всякій другой монархъ — неправославный и не отвѣчающій требованіямъ Церкви, не облагодатствованный ею.
Это рѣшительно подтверждаетъ намъ святой праведный Іоаннъ Кронштадтскій, говоря: «Кто посаждаетъ на престолы царей земныхъ? — Тотъ, Кто Одинъ отъ вѣчности сидитъ на престолѣ огнезрачномъ, и Одинъ, въ собственнамъ смыслѣ, царствуетъ надъ всемъ созданіемъ — небомъ и землею, со всѣми обитающими на нихъ тварями. Царямъ земнымъ отъ Него Единаго дается царская держава: Онъ вѣнчаетъ ихъ діадемою царскою… Умолкните же вы, мечтательные конституціоналисты и парламентаристы! Отойди отъ Меня, сатана! Ты Мнѣ соблазнъ, потому что думаешь не о томъ, что Божіе, но что человѣческое (Матѳ. 16, 23), сказалъ Господь Петру — пререкавшему. Отойдите и вы, противящіеся Божію велѣнію. Не вамъ распоряжаться престолами царей земныхъ. Прочь, дерзновенные, не умѣющіе управлять и самими собою, но препирающіеся другъ съ другомъ… Отъ Господа подается власть, сила, мужество и мудрость Царю управлять поданными» (Слово, 1907 г.).
Источникъ: «Православная жизнь» (Orthodox life). Ежемѣсячное приложеніе къ журналу «Православная Русь». №4 (436). Апрѣль 1986 года. — Jordanville: Типографія преп. Іова Почаевскаго. Свято-Троицкій монастырь, 1986. — С. 13-14.
English version:
On Monarchy
The idea of monarchy itself, in the return to which as the historic and immemorial form for governing Russia many rightly see salvation, is holy and dear to us not for itself, but only insofar as it is supported by our Orthodox faith and Church – insofar as our czar is an „Orthodox Czar”, as we sing in our old national anthem; insofar as he is not just formally and officially, but in actual fact the first son and also the exalted Protector and Defender of the Orthodox Faith and Church; insofar as he is really the „Anointed of God” who has received special gifts of grace in the Mystery of anointing performed over him by the Church to be the „King and Judge of the People of God”, as he himself confesses in the prayer he reads before everyone in the church during his sacred coronation. Therefore he enters the altar through the royal doors and receives Holy Communion before the holy throne of God as an equal of the other sacred ministers, which, of course, could not be done by any other monarch who was not orthodox and who did not respond to the demands of the Church, who was not sanctified with grace by the Church.
This is decisively confirmed for us by the ever-memorable Fr. John of Kronstadt, who said, „Who places earthly kings on their thrones? He Who alone sits on the throne of fire from eternity, and alone, in the true sense, rules over all creation – heaven and earth with all the creatures which inhabit them. From Him alone is royal power given to the kings of the earth; He crowns them with the royal diadem … Be silent, dreaming constitutionalists and parliamentarians! `Depart from me, Satan! Thou art an offense unto Me, for thou savourest not the things that be of God, but those that be of men’ (Matt. 16:23), said the Lord to Peter who denied Him. Depart also, you who oppose God’s command. It is not your task to order the thrones of earthly kings. Away, bold ones who do not know how to govern yourselves, but are always quarreling with each other … Authority, power, courage, and wisdom is given the Czar from the Lord to govern his subjects” (Sermon, 1907).
Source: Stand Fast in the Truth, p.8
[scribd id=383939939 key=key-cIS02GuhZysISJntQFaI mode=scroll]
Vezi și:
Ungerea la domnie după Legea Românească
Trebuie să fie monarhist creștinul ortodox ?
Troparul necenzurat al Sfintei Cruci
Broșură: Despre Împărăția Ortodoxă. Partea I-a
