Rugăciunile începătoare
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Acatistul Maicii Domnului pentru împăcarea celor învrăjbiți
Condacul 1
Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii Fiului lui Dumnezeu, pe care L-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilință îi strigăm: caută la viața noastră cea mult necăjită, amintește-ți durerile și suferințele pe care le-ai îndurat, ca Una ce ești de o fire cu noi, și fă cu noi după milostivirea ta, ca să-ți cântăm:
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Icosul 1
Îngerul care binevestise păstorilor din Betleem nașterea Mântuitorului lumii, împreună cu mulțimea oștirii cerești, a lăudat pe Dumnezeu, zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” Iar tu, Maică a lui Dumnezeu, neavând unde să îți pleci capul, căci nu mai era loc de găzduire, ai născut pe Fiul tău Cel Unul-Născut în peșteră și, înfășându-L, L-ai culcat în iesle. Cunoscând astfel amărăciunea inimii tale, îți cântăm acestea:
Bucură-Te, ceea ce pe Fiul tău mult iubit cu suflarea ta L-ai încălzit;
Bucură-Te, că pe Pruncul cel dinainte de veci L-ai înfășat;
Bucură-Te, că pe Ținătorul lumii la pieptul tău L-ai alăptat;
Bucură-Te, că peștera în cer ai prefăcut;
Bucură-Te, ceea ce altar de heruvimi te-ai făcut;
Bucură-Te, că întru naștere și după naștere Fecioară ai rămas;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 2-lea
Văzându-L pe Pruncul cel dinainte de veci înfășat și culcat în iesle, păstorii din Betleem, veniți să I se închine, au vestit cuvântul grăit lor de înger despre acest Copil, iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Trecând apoi o săptămână, L-au tăiat împrejur după legea lui Israel, ca pe un prunc de parte bărbătească de opt zile. Luând smerenia și răbdarea ta, de Dumnezeu Născătoare, Îi cântăm Celui veșnic:
Aliluia!
Icosul al 2-lea
Cugetarea având-o întărită în Dumnezeu și ținând Legea Domnului, în a patruzecea zi, când s-au împlinit zilele curăției, părinții L-au adus pe Iisus la Ierusalim ca să Îl închine Domnului și să aducă jertfă, precum s-a scris în Legea Domnului, pentru care îți cântăm acestea:
Bucură-Te, că pe Făcătorul lumii întru împlinirea Legii în Templul din Ierusalim L-ai adus;
Bucură-Te, că acolo cu bucurie de către bătrânul Simeon ai fost întâmpinată;
Bucură-Te, ceea ce între femei una ești curată și binecuvântată;
Bucură-Te, căci crucea ta, cea cu suferințe împodobită, cu smerenie ai purtat-o;
Bucură-Te, că voia cea dumnezeiască niciodată nu ai călcat;
Bucură-Te, căci prin tine chipul smereniei și al răbdării l-ai arătat;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 3-lea
Întărită cu putere de sus ai fost la auzul cuvintelor bătrânului Simeon, cel ce ți-a grăit, Maică a Domnului: „Iată, Acesta este pus spre căderea și ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri, iar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.” Atunci mâhnire mare a străpuns inima Născătoarei de Dumnezeu, dar, cu răbdare și smerenie, ai strigat către Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având Irod dorința să piardă Pruncul, a trimis și a ucis pe toți pruncii din Betleem și din împrejurimi, de doi ani și mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Însă, din dumnezeiasca poruncă vestită în vis bătrânului Iosif de către îngerul Domnului, întreaga familie sfântă a fugit în Egipt și acolo a locuit șapte ani, până la moartea lui Irod. Pentru aceasta îți cântăm cu umilință:
Bucură-Te, că întreaga strâmtorare a călătoriei ai răbdat-o;
Bucură-Te, că toți idolii Egiptului au căzut, neputând răbda tăria Fiului tău;
Bucură-Te, că șapte ani printre păgânii cei necredincioși ai locuit;
Bucură-Te, ceea ce împreună cu Pruncul-Copil și cu logodnicul tău în Nazaret ai venit;
Bucură-Te, ceea ce alături de bătrânul dulgher în sărăcie ai trăit;
Bucură-Te, că în muncă și rugăciune viața ți-ai petrecut;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 4-lea
Ca un vifor a cuprins-o mâhnirea pe Maica Preacurată, când pe drumul de la Ierusalim, Copilul Iisus nu L-au aflat. Atunci, întorcându-se, L-au căutat trei zile și L-au găsit în templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i. Iar mama Lui a zis către El: „Fiule, de ce ne-ai făcut nouă așa? Iată, tatăl Tău și cu mine Te-am căutat îngrijorați.” Iar El le-a răspuns: „Oare nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?” Și Maica Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte, strigând către Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind Maica Domnului că Iisus, străbătând toată Galileea, învăța în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și neputința din popor, inima ei s-a umplut de slavă și de durere. Căci știa că se apropie vremea când Fiul ei se va da jertfă pentru păcatele lumii. De aceea, cu evlavie îți cântăm:
Bucură-Te, ceea ce pe Fiul tău L-ai dat spre slujirea poporului iudeu;
Bucură-Te, că inima ta, deși îndurerată, a rămas supusă voii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, că lumea întreagă ai izbăvit-o prin tăcerea ta smerită;
Bucură-Te, că ai păzit cu sfințenie cuvintele Lui în inima ta;
Bucură-Te, ceea ce, prin jertfa Fiului tău, ne-ai izbăvit de moarte;
Bucură-Te, că ai rămas nădejde neclintită a tuturor credincioșilor;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 5-lea
Propovăduind Împărăția Cerurilor, Iisus vădea mândria fariseilor și cărturarilor, iar aceștia, auzind pildele Lui, au înțeles că despre ei vorbește și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor, care Îl socotea proroc. Văzând toate acestea, Maica Domnului se îndurera pentru Fiul ei și, cu inimă zdrobită, striga:
Aliluia!
Icosul al 5-lea
Unii dintre iudei, văzând învierea lui Lazăr, s-au dus la farisei și le-au spus cele ce făcuse Iisus. Atunci Caiafa, arhiereul acelui an, a zis: „Ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.” Și din acea zi s-au hotărât să-L omoare. Iar tu, Maică mult-pătimitoare, văzând aceasta, suspinai adânc, iar noi îți cântăm:
Bucură-Te, că pe Mântuitorul lumii L-ai născut;
Bucură-Te, că prin răbdarea ta ai fost pildă tuturor mamelor;
Bucură-Te, că ai fost hotărâtă mai înainte de veci să fii Maica Mântuitorului;
Bucură-Te, că prin pătimirea ta te-ai unit cu Fiul tău;
Bucură-Te, că prin suferințele tale ai sfințit chipul mamei creștine;
Bucură-Te, că prin rugăciunile tale ne ești acoperământ tare;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 6-lea
Mai întâi propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu, iar apoi vânzător, Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece Apostoli, a mers la arhierei să-L vândă pe Învățătorul său. Iar aceștia s-au bucurat și i-au făgăduit treizeci de arginți. Ci tu, Maică a lui Dumnezeu, îndurerată pentru Fiul tău, ai strigat cu amar către Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucită a fost Cina cea de Taină, unde Învățătorul le-a spălat ucenicilor picioarele, arătându-le chipul smereniei, și le-a grăit: „Unul dintre voi Mă va vinde, cel ce mănâncă pâinea cu Mine.” Ci noi, împreună pătimind cu suferința Maicii lui Dumnezeu, îi strigăm:
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu, zdrobită de chinul inimii;
Bucură-Te, că toate le-ai îndurat cu răbdare în valea plângerii;
Bucură-Te, că în rugăciune ai găsit liniștea sufletului tău;
Bucură-Te, mângâierea celor întristați;
Bucură-Te, bucuria celor ce plâng;
Bucură-Te, izbăvitoarea noastră din ispitele deznădejdii;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 7-lea
La Cina cea de Taină, voind să-și arate iubirea pentru neamul omenesc, Domnul Iisus Hristos a binecuvântat, a frânt pâinea și, dând ucenicilor, a zis: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu.” Apoi, luând paharul și mulțumind, le-a zis: „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.” Mulțumind Bunului Dumnezeu pentru negrăita Sa milostivire, Îi cântăm:
Aliluia!
Icosul al 7-lea
Semn nou al milostivirii Sale a arătat Domnul ucenicilor, făgăduind să le trimită pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, care de la Tatăl purcede și care va mărturisi despre El. Iar ție, Maică a lui Dumnezeu, de două ori sfințită de Duhul Sfânt, îți cântăm:
Bucură-Te, sălaș prealuminat al Duhului Sfânt;
Bucură-Te, că ești lăcașul Celui Preaînalt;
Bucură-Te, ceea ce ai purtat în pântece pe Dumnezeu Cuvântul;
Bucură-Te, că ai primit vestea cea bună de la înger;
Bucură-Te, că prin tine a strălucit lumina mântuirii;
Bucură-Te, că prin tine s-a deschis calea Împărăției Cerurilor;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 8-lea
Străin și amar a fost cuvântul prin care Iuda L-a vândut pe Învățătorul său. Venind cu oșteni și cu sărut viclean, L-a predat în mâinile celor nelegiuiți. Iar Maica lui Dumnezeu, văzându-L prins, aștepta cu sufletul sfâșiat împlinirea pătimirii Lui. Și, cu lacrimi în ochi, a strigat către Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 8-lea
În pretoriu L-au dus pe Iisus, învinuindu-L că este răufăcător, iar Pilat, întrebându-L, nu a găsit nicio vină în El. Însă, împins de ura fariseilor, L-a dat spre judecată și chin. Iar tu, Maică a lui Dumnezeu, suferind alături de El, îți strigăm:
Bucură-Te, că de durere inima ți s-a sfâșiat;
Bucură-Te, că pentru Fiul tău lacrimi amare ai vărsat;
Bucură-Te, că fără cârtire ai primit voia Domnului;
Bucură-Te, că prin tăcerea ta ai fost pildă de smerenie;
Bucură-Te, că ai privit osânda Fiului tău cu nădejde în Înviere;
Bucură-Te, că prin tine am cunoscut ce înseamnă adevărata jertfă;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 9-lea
Toate neamurile te fericesc pe tine, cea mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, Stăpână și Maică a Izbăvitorului nostru. Tu, care prin nașterea ta ai adus bucurie lumii întregi, ai fost cuprinsă de amărăciune văzând pe Fiul tău dat spre batjocură și moarte. Însă noi, cu umilință, îți aducem cântare, slăvind pe Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii cei mult-vorbitori nu pot grăi îndeajuns despre suferințele tale, Preacurată, când Fiul tău a fost încununat cu spini și îmbrăcat cu mantie purpurie. Batjocorit și pălmuit, osândit de judecători nedrepți, L-ai văzut răstignit pe cruce. Noi, pătrunși de durerea ta, îți cântăm:
Bucură-Te, că pe Cel ce L-ai alăptat L-ai văzut muncit;
Bucură-Te, că durerea sufletului tău a fost fără margini;
Bucură-Te, că ai rămas lângă cruce până la sfârșit;
Bucură-Te, că ai văzut împlinirea jertfei Lui mântuitoare;
Bucură-Te, că ai fost cea dintâi martoră a patimilor Lui;
Bucură-Te, că prin suferințele tale ai devenit Maica întregii lumi;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 10-lea
Voind să-L scape pe Iisus, Pilat a zis iudeilor: „Aveți obiceiul să vă eliberez un întemnițat, voiți să-L eliberez pe Regele iudeilor?” Iar ei au strigat: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Slăvindu-L pe Dumnezeu pentru mila Lui față de lume, Îi cântăm:
Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid și îngrădire fii nouă, Stăpână, celor care suntem istoviți de boli și mâhniri, căci tu însăți ai auzit strigarea poporului: „Răstignește-L, răstignește-L!” Ci acum, auzi-ne și pe noi, cei ce-ți cântăm cu umilință:
Bucură-Te, Maică a milostivirii, care ștergi lacrimile celor ce plâng;
Bucură-Te, ceea ce în inima ta ai purtat durerea întregii lumi;
Bucură-Te, că ai văzut pe Fiul tău osândit fără vină;
Bucură-Te, că ai răbdat cu smerenie judecata Sa nedreaptă;
Bucură-Te, că ai privit neputincioasă la răutatea omenească;
Bucură-Te, că ne ești sprijin și mângâiere în clipele de încercare;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 11-lea
Cântare de umilință îți aducem, Mântuitorule, Cel ce la patimi de bunăvoie ai mers. Purtând crucea, ai urcat pe Golgota spre răstignire, iar lângă crucea Ta stătea Maica Ta, străpunsă de durere. Privind la suferința Fiului său, ea a suspinat cu amar și a strigat către Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 11-lea
„Fiul meu, Dumnezeule mai înainte de veci și Făcător al lumii, cum rabzi pătimind pe cruce?” – a grăit Fecioara Preacurată, plângând pentru patimile Tale. „Fiul meu, mai mărită am fost între toate maicile, dar, vai mie, privindu-Te acum răstignit, inima mi se sfâșie!” Și noi, văzând durerea ta, te lăudăm astfel:
Bucură-Te, că ai privit Fiul tău răstignit pe cruce;
Bucură-Te, că sufletul tău a fost străpuns de sabia durerii;
Bucură-Te, că ai plâns cu amar la picioarele crucii;
Bucură-Te, ceea ce ai rămas credincioasă până la sfârșit;
Bucură-Te, că ai primit ca fii ai tăi pe toți cei ce-L urmează pe Hristos;
Bucură-Te, că prin suferințele tale ne-ai învățat răbdarea;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 12-lea
Trimite-ne harul Tău, Mântuitorule Preamilostive, Cel ce pe cruce Ți-ai dat duhul și astfel ai rupt zapisul păcatelor noastre! „Iată, Lumina Mea s-a stins pe cruce,” grăia Fecioara tânguindu-se. „Grăbește, Iosife, ia trupul Învățătorului tău și-L înmormântează!” Văzând suferința Maicii Domnului, Îți cântăm cu umilință:
Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ne închinăm bogăției îndurărilor Tale, Stăpâne. „Făptura Ta vrând să o mântuiești, moarte ai primit,” plângea Fecioara, „dar, iată, ai înviat și ai luminat lumea!” Iar noi, cu bucurie, te lăudăm pe tine, Maică Preacurată:
Bucură-Te, că pe Fiul tău fără suflare L-ai sărutat;
Bucură-Te, că L-ai văzut pus în mormânt;
Bucură-Te, că ai plâns lângă lespedea rece;
Bucură-Te, că ai simțit durerea despărțirii;
Bucură-Te, că în adâncul inimii tale nădejdea Învierii ai păstrat-o;
Bucură-Te, că ai fost cea dintâi martoră a Învierii;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul al 13-lea
(Acest condac se zice de trei ori)
O, Maică prealăudată, ceea ce te-ai istovit de amărăciune, stând lângă crucea Fiului și Dumnezeului tău, ascultă suspinele și lacrimile noastre și ne izbăvește de mâhniri, boli și moartea cea veșnică pe toți cei ce nădăjduim la nespusa ta milostivire și strigăm lui Dumnezeu:
Aliluia! (de trei ori)
Apoi se zice iarăși Icosul 1 la acatistul Maicii Domnului pentru împăcarea celor învrăjbiți și Condacul 1.
Icosul 1
Îngerul care binevestise păstorilor din Betleem nașterea Mântuitorului lumii, împreună cu mulțimea oștirii cerești, a lăudat pe Dumnezeu, zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” Iar tu, Maică a lui Dumnezeu, neavând unde să îți pleci capul, căci nu mai era loc de găzduire, ai născut pe Fiul tău Cel Unul-Născut în peșteră și, înfășându-L, L-ai culcat în iesle. Cunoscând astfel amărăciunea inimii tale, îți cântăm acestea:
Bucură-Te, ceea ce pe Fiul tău mult iubit cu suflarea ta L-ai încălzit;
Bucură-Te, că pe Pruncul cel dinainte de veci L-ai înfășat;
Bucură-Te, că pe Ținătorul lumii la pieptul tău L-ai alăptat;
Bucură-Te, că peștera în cer ai prefăcut;
Bucură-Te, ceea ce altar de heruvimi te-ai făcut;
Bucură-Te, că întru naștere și după naștere Fecioară ai rămas;
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul 1
Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii Fiului lui Dumnezeu, pe care L-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilință îi strigăm: caută la viața noastră cea mult necăjită, amintește-ți durerile și suferințele pe care le-ai îndurat, ca Una ce ești de o fire cu noi, și fă cu noi după milostivirea ta, ca să-ți cântăm:
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Rugăciune la acatistul Maicii Domnului pentru împăcarea celor învrăjbiți
O, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, ceea ce pentru curăția ta și pentru nenumăratele suferințe îndurate de tine pe pământ, ești mai presus decât toate fiicele pământului, primește suspinele noastre mult-îndurerate și ne păzește sub acoperământul milostivirii tale.
Căci altă scăpare și mijlocitoare fierbinte nu avem decât pe tine, Maică Preasfântă. Tu, care ai îndrăznire către Fiul tău, ajută-ne și ne mântuiește cu rugăciunile tale, ca fără de opreliști să ajungem în Împărăția Cerurilor, unde, împreună cu toți sfinții, vom slăvi pe Dumnezeu în vecii vecilor.
Amin!
Tropar
Despietrește inimile noastre cele învrăjbite, Născătoare de Dumnezeu, iar năvălirile celor ce ne urăsc le potolește și toată strâmtorarea sufletului nostru o alină. Ridicând ochii la icoana ta cea sfântă, ne umilim în fața suferinței și milostivirii tale pentru noi și rănile ți le sărutăm.
Dar de săgețile noastre, care te străpung, ne înfricoșăm. Ci tu, Maică preamilostivă, nu ne lăsa să pierim în împietrirea noastră și din pricina nemilostivirii celor apropiați, căci ești cu adevărat despietrirea inimilor învrăjbite!
