Sfântul lui Dumnezeu, Milutin viteazul,
Grea sarcină pe pământ a avut:
El credinţa creştină de schismatici apărat-a,
Şi pe norod l-a păzit de cruzii tirani.
El a fost biciul ce-a ars pre Paleolog împăratul,
Şi biciul ce-amarnic pe latini a lovit.
Milutin pe toţi necredincioşii călcat-a,
Şi scumpa Ortodoxie sus a ţinut!
Comoară scumpă i-a fost lui Ortodoxia,
Precum odinioară lui Iustinian cel Mare
Imperiala coroană a lui, cea în perle rare bătută!
Asemenea iar lui Iustinian preaslăvitul,
Milutin ţarul înălţat-a bogăţie de ctitorii!
El în sus înălţat-a a Bisericii slavă,
Vestită făcut-o-a el pe pământ!
Cu putere de rege a guvernat a lui ţară,
Dar de Hristos mintea lui n-a despărţit nicicând.
Astfel a viteazului ţar inimă fost-a neîntinată,
Preacuvioasă a lui minte, într-al lumii vârtej.
Iar Dumnezeu Care pururi doar la inimă cată,
Pe Cneazul Milutin răsplătit-a cu nemurirea Lui.
Cu nemurire sufletul, cu nestricăciune trupul,
Căci iată şi-acum ţarul nostru e-ntreg!
Aşa cum pe pământ neînfricat ai fost,
O, minunate Ţare,
Apără-ne pre noi şi-naintea Tatălui Ceresc!
Roagă-te Lui păcatele noastre să ierte,
Şi ne mijloceşte nouă un colţişor de Rai!
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II (iulie-decembrie), traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 574-575)
