Moise lui Dumnezeu viaţa şi-o a făgăduit,
Întru întreaga curăţie.
El liber e cu duhul, chiar în cătuşa sclaviei,
Şi liber dă răspuns desfrânatei stăpâne,
Ce sclavă e, legată cu necurate patimi:
„Ce bărbat vreodată mântuitu-şi-a sufletul de necuratele patimi,
Uitându-se în gura unei femei?
Din cauza femeii Adam a pierdut Raiul.
Din pricina Dalilei Samson cu ruşine-a pierit.
Sedus de femei, marele Solomon, atotînţeleptul,
Întru cea de râs idolatrie s-a prăbuşit.
Al lui Irod cap sucitu-l-a o femeie,
Şi pentru o desfrânată Irod
Capul Botezătorului Ioan l-a tăiat.
Lui Dumnezeu îi sunt eu rob, femeie,
Deci nu mă tulbura!
Cată-ţi însoţitor dintru a ta lume,
Căci eu ţie nicicum mă voi pleca.
Cu tine împreună nu-i nici o fericire,
Eu curat vreau să fiu, pentru Dumnezeu:
Aceasta-i sfântă datoria mea.
Nici linguşiri, nici aur, nici toată-a ta putere
Nu mă vor rătăci, nici în trup, nici în suflet.
Dumnezeul meu, Cel Atotputernic,
El mă va ajuta, curăţia să-mi ţin.
Curăţia e sfântă, căci curate sunt
Apele ce în Rai şipotesc.
Curat e Dumnezeu, Cel Care pre noi
Curaţi ne-a zidit.
El voieşte ca noi
Curaţi să fim, şi curaţi fiind,
Să ne mântuiască.
Curăţia, femeie, slava creştinului este!”
