Îndurând traiul alături de un soț rău și necredincios, după moartea acestuia Sfânta Filoteia a construit două mănăstiri, luptând împotriva robiei și salvând oamenii din mâinile turcilor. În cele din urmă, sfânta a fost prinsă și torturată, la scurt timp trecând la cele veșnice.
Născută după multele rugăciuni ale mamei sale către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfânta Filoteea a fost crescută în dreapta credință, iar la vârsta de 12 ani a fost dată spre căsătorie. Soțul ei, un om rău și necredincios, o bătea adesea, dar ea le-a îndurat pe toate, rugându-se pentru el. După trei ani, soțul ei a murit, iar Cuvioasa a înființat o mănăstire de maici, fiind prima tunsă în monahism, cu numele de Filoteea. Atenienii fiind sclavi turcilor pe atunci, sfânta făcea tot ce putea pentru a-i elibera pe frați din robie, așa că a adăpostit patru femei care reușiseră să fugă.
Turcii s-au năpustit atunci în mănăstire și au bătut-o pe sfântă, au închis-o, după care au eliberat-o, amenințând-o că dacă nu se leapădă de Dumnezeu, va fi tăiată în bucăți. Dar cuvioasa și-a urmat drumul, construind încă o mănăstire într-o suburbie a Atenei, în Patesia, petrecând în post și rugăciune, împreună cu surorile duhovnicești. În cele din urmă, a fost prinsă de turci și torturată, iar la scurt timp și-a dat sufletul în mâinile Domnului, sfintele sale moaște fiind duse în catedrala din Atena.
