Iubitor de Dumnezeu încă din tinerețe, Sfântul Vasile a ajuns stareț pe când nu împlinise nici 30 de ani, învățându-și ucenii rugăciunea inimii. De numele său se leagă, astfel, existența isihasmului românesc.
Născut în secolul al XVII-lea în localitatea Poltava, din Ucraina, a ajuns în Țara Românească pe vremea Mitropolitului Antim Ivireanul. Însoțit de mai mulți călugări și de ucenicul său, ieroschimonahul Mihail, a viețuit vreme de 20 ani în obștea Mănăstirii Dălhăuți, de lângă Focșani. Numit preot și stareț la nici 30 de ani, a deprins cu rugăciunea inimii o întreagă obște de peste 40 de călugări, dezvoltând o școală de rugăciune isihastă.
În cele din urmă, după ce a înființat mănăstiri în Buzău și Vrancea, s-a stabilit la Poiana Mărului. Cunoscător al scrierilor patristice și bun traducător, Sfântul Vasile a lăsat moștenire și lucrarea numită Cuvinte, despre paza minții. Părinte duhovnicesc al Sfântului Paisie de la Neamț, Sfântul Vasile a trecut la cele veșnice la vârsta de 75 de ani.
