Iubindu-L pe Dumnezeu din copilărie, Sfântul Calinic a devenit călugăr la vârsta de 21 de ani, slujind ca stareț și mai apoi ca episcop pe toți cei care i-au fost încredințați, vindecând bolnavii și ajutând săracii și văduvele.
Născut la București, Sfântul Calinic a fost crescut de părinți binecredincioși, iar la vârsta de 20 de ani a mers la Mănăstirea Cernica, fiind tuns monah după numai un an de ucenicie. A viețuit în acest loc 43 de ani, dintre care 31 în calitate de stareț al chinoviei de la Cernica.
Episcop al Râmnicului timp de 16 ani, perioadă în care a zidit o biserică la Schitul Frăsinei, cu chilii și toată rânduiala din Sfântul Munte, Sfântul Calinic, slăbit fiind și îmbătrânit, s-a întors la Mănăstirea Cernica, iar după un an a trecut la cele veșnice. Trăind în sărăcie și aspră nevoință toată viața, Sfântul Calinic era cunoscut pentru blândețea sa și minunile pe care le-a făcut, tămăduind bolnavii și îngrijindu-se de cei săraci și de văduve.
