Purtându-se crucile singure, cu o putere minunată, și lovindu-se unele de altele, Sfântul Toma a aflat că va fi dezbinare mare în Biserică și s-a rugat Domnului să îi ia sufletul, înainte ca acest lucru să se întâmple, iar Domnul i-a ascultat rugăciunile.
Născut în secolul al VI-lea, Sfântul Toma a fost ales patriarh al Constantinopolului în vremea împăratului tiran Foca. Fiind o minune în părțile Galatiei, unele cruci mari se purtau singure, cu o putere minunată, lovindu-se unele de altele și sfărâmându-se. Atunci Sfântul Toma a căzut la picioarele Sfântului Teodor Sicheotul, ca să îi tâlcuiască cele petrecute. După multe rugăminți, acesta din urmă a spus că Biserica va fi lovită atât din afară, de barbari, cât și dinăuntru, de cei care se vor lepăda de Hristos.
Atunci, Sfântul Toma s-a rugat Domnului să îi ia sufletul, ca să nu apuce să vadă dezbinarea. Și fiind lovit de boală grea, i-a cerut Sfântului Teodor să se roage pentru sfârșitul său, iar înainte de vecernie s-a și mutat la cele veșnice. Fiind numit patriarh Serghie, în locul Sfântului Toma, acesta s-a îndrăcit și a pornit erezia monotelismului, cum că ar fi o singură fire în Domnul, creștinii fiind prigoniți. Apoi Ierusalimul a fost robit de perși, împlinindu-se prorocia Sfântului Teodor.
