Îndepărtându-se de lume, Sfântul Ilarion cel Nou a petrecut mulți ani singur, luptând cu patimile, după care a dobândit darul facerii de minuni. Ales egumen al Mănăstirii Pelechit, s-a sfârșit din viață pe când apăra sfintele icoane.
Călugărit din tinerețe, Sfântul Ilarion cel Nou a petrecut mulți ani într-o încăpere întunecoasă, întrecându-i pe toți călugării în lupta cu patimile. Fiind numit egumen al Mănăstirii Pelichit, în Asia, era cunoscut drept un mare făcător de minuni, alungând fiarele cu cuvântul, aducând cu rugăciunile sale ploaia și despărțind curgerea râului. De asemenea, îi vindeca pe cei orbi și schiopi și alunga diavolii, iar pescarilor le umplea mrejele.
Pătimind pentru apărarea sfintelor icoane, și-a dat viața după ce slujitorii împăratului au năvălit în Biserică și i-au omorât pe toți cei care slujeau Domnului, după ce i-au supus la multe chinuri.
