Apărător al dreptei credințe, Sfântul Ipatie i-a mustrat pe eretici pentru necredința lor și a pierit, pentru acest lucru, după ce a fost atacat de mai mulți oameni și bătut cu pietre.
Unul dintre cei 318 părinți care au luat parte la Întâiul Sinod, Sfântul Ipatie l-a mustrat pe Arie pentru eresul său, având mare putere în facerea de minuni: tămăduia neputințele, izgonea diavolii, prefăcea apa amară în apă de băut și multe altele asemenea. După ce a omorât un balaur înfricoșător, a fost chemat de împărat la Constantinopol, căci în palatul acela se afla un alt balaur, și a fost rugat să îl ucidă. Poruncindu-i balaurului să îl urmeze, Sfântul Ipatie a reușit să facă fiara să se arunce în foc, scăpându-i de pericol pe cei ce locuiau în palat.
Întorcându-se Sfântul Ipatie la scaunul său, a fost atacat de niște eretici de-ai lui Novațian și bătut până aproape rămăsese fără suflare. Rugându-se pentru cei ce-l chinuiau, a trecut la cele veșnice, după ce o femeie înșelată de eresul lui Arie i-a aruncat cu o piatră în cap. Toți cei care l-au chinuit pe sfânt s-au îndrăcit, iar trupul Sfântului Ipatie a fost găsit de un plugar și a fost îngropat cu cinste. Ajungând la mormântul sfântului, chinuitorii săi au fost izbăviți de duhul cel rău, arătându-se, astfel, marea milostivire a mucenicului.
