Născut în cetatea Ermopolis din Egipt, Sfântul Sabin era un bărbat slăvit, fiind boier și stăpân peste multe bogății. Dând împăratul Dioclețian hotărâre ca toți creștinii să fie uciși, Sfântul Sabin a părăsit toate averile sale și a fugit într-un sat, petrecând într-o casă părăsită, cu post și rugăciune, până când unul dintre cei pe care îi hrănise l-a trădat, spunându-le închinătorilor la idoli unde se ascunde.
În schimbul a doi galbeni, așadar, Sfântul Sabin și cei șase creștini care se nevoiau împreună cu el au fost prinși și duși la judecată. Legat cu două lanțuri grele, Sfântul Sabin a fost zgâriat cu unghii de fier, ars cu foc, iar mai apoi înecat într-un râu, luând cununa muceniciei, precum ceilalți șase tineri care se rugaseră împreună cu el și care au mărturisit dragostea de Hristos până la moarte.
