Acesta s-a născut în satul Mirihovo, regiunea Agrafa, Grecia, din prinţi evlavioşi. Fiind atras încă din fragedă pruncie de viaţa monahală, a mers în Sfântul Munte Athos la Mănăstirea Filothéou. Mai târziu, întemeind o mănăstire în Kissavo, a primit cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei la 14 februarie 1568.
Sfântul Nou Mucenic Damian s-a născut în satul Mirihovo, regiunea Agrafa, Grecia, din prinţi evlavioşi. Fiind atras încă din fragedă pruncie de viaţa monahală, a mers în Sfântul Munte Athos la Mănăstirea Filothéou. Mai târziu, căutând o vieţuire mai aspră, a mers la o sihăstrie unde spori duhovniceşte.
Mai târziu, se simţi chemat să părăsească mănăstirea pentru binele celorlalţi şi al său. Deci, mergând în ţinutul îndepărtat al Muntelui Olimp, a început a propovădui în sate şi în târguri, îndemnând oamenii la pocăinţă şi la ascultarea poruncilor lui Dumnezeu.
Însă unii credincioşi nu l-au primit cu bucurie şi nici nu i-au primit cuvântul. Dimpotrivă, l-au învinuit că este un şartlatan şi l-au ameninţat cu bătaia. Deci, părăsind acel loc, Sfântul Damian a mers în ţinuturile Kissavo, Larissa şi Agrafa, unde a întâmpinat încercări asemănătoare. Din pricina acestor respingeri, se întoarse în Kissavo unde, împreună cu alţi călugări, a întemeiat o mănăstire închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Apoi a continuat acolo propovăduirea, căci cuvintele sale ajungeau la oamenii care veneau pentru slujbe şi sfat duhovnicesc.
Într-o zi, pe când cuviosul mergea cu o ascultare spre un sat vecin, a fost oprit de nişte musulmani care îl învinuiră că îndeamnă la respectarea duminicii ca zi de odihnă şi că sprijină credinţa creştinilor ortodocşi. Pentru aceasta l-au luat şi l-au aruncat în temniţă, bătându-l tare şi punându-l în lanţuri.
Când Sfântul Damian a fost dus dinaintea cadiului, a fost pus să aleagă între lepădarea de credinţă sau moarte. El însă s-a arătat neclintit în faţa oricărei încercări de a-l îndupleca, pricină pentru care primi osândirea la moarte.
Deci, scoţându-l din temniţă, l-au spânzurat. Pe când atârna de ştreang, un musulman îl lovi în cap cu un topor, tăindu-i totodată şi ştreangul. Sfântul mucenic căzu la pământ, nefiind încă mort. Atunci, călăii l-au luat şi l-au aruncat în foc, iar cenuşa sa au presărat-o în râul Peneios.
Astfel a primit sfântul Damian cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei la 14 februarie 1568.
(Pr. Nomikos Mihail Vaporis, Mărturisitori ai lui Hristos: vieţile Noilor Mucenici ortodocşi din vremea stăpânirii turceşti (1437-1860), traducere de Constantin Făgeţan, Editura Sophia, Bucureşti, 2002)
