Pe 10 aprilie 1821, în noaptea de Paști, după ce a oficiat Sfânta Liturghie a Învierii Domnului împreună cu alți opt ierarhi, Patriarhul Grigorie al V-lea a fost arestat și întemnițat. În aceeași zi, la ora trei după-amiază, fiind îmbrăcat în veșmintele arhierești, a fost spânzurat de poarta din fața Patriarhiei Ecumenice. Trupul său a rămas timp de trei zile în acel loc. Poarta aceea a rămas închisă de atunci.
Sfântul Patriarh Grigorie, cunoscut în lume ca și Gheorghe Angelopoulos, s-a născut în 1745 în localitatea Dimitsana din Peloponez, din părinți evlavioși și virtuoși, Ioan și Asimina. Și-a început educația în școlile din sat, deoarece tatăl său nu își permitea să-l trimită la școli mai bune.
În 1765 a plecat la Atena pentru a studia la renumitul profesor Demetrios Vodas. În 1767 s-a dus la Smirna, lângă unchiul său, eclesiarhul Meletios, urmând cursurile la Școala Evanghelică. Apoi a urmat cursurile de filosofie la Patmos sub îndrumarea lui Daniel Kerameas. După studii, a venit la mănăstirea Schimbarea la Față a Insulelor Strofades, unde a fost tuns călugăr, luând numele Grigorie. De acolo, mitropolitul Procopie al Smirnei l-a chemat și l-a hirotonit arhidiacon. După ce a fost hirotonit preot, s-a întors la Dimitsana, dând 1500 de groşi pentru găzduirea elevilor săraci.
În 1785 a fost sfințit ca episcop și a fost ales Mitropolit al Smirnei. Pe 19 august 1785 a fost ales Patriarh Ecumenic, rămânând în tronul patriarhal până în decembrie 1798, atunci când a fost exilat în Sfântul Munte.
Patriarhul a fost un ascet care ținea posturile și s-a dedicat Rugăciunii neîncetate a inimii. Nevoințele sale au atras invidia multor episcopi care l-au calomniat, rezultând îndepărtarea și exilarea lui pe Muntele Athos din 1798-1806.
În 1818 a fost ales pentru a treia oară în tronul ecumenic, în care a rămas până în ziua morţii sale martirice. A înființat un fond pentru a ajuta săracii din Constantinopol și a reorganizat tipografia patriarhală, publicând multe cărți spirituale.
În 1818, Patriarhul Grigorie a devenit membru al Filiki Eteria care pregătea o revoltă împotriva ocupației turcești. Grecia suferea sub jugul turcesc, deși mulți patrioți greci sperau să-și recapete independența. Au găsit sprijin de la Sfântul Patriarh, ale cărui legături cu patrioții greci au fost dezvăluite abia după ce Alexandru Ipsilantis a trecut râul Prut cu armata sa împotriva sultanului Mahmud.
Pe 10 aprilie 1821, în noaptea de Paști, după ce a oficiat Sfânta Liturghie a Învierii Domnului împreună cu alți opt ierarhi, Patriarhul Grigorie al V-lea a fost arestat și întemnițat. În aceeași zi, la ora trei după-amiază, fiind îmbrăcat în veșmintele arhierești, a fost spânzurat de poarta din fața Patriarhiei Ecumenice. Trupul său a rămas timp de trei zile în acel loc. Poarta aceea a rămas închisă de atunci.
A fost luat apoi de către un grup de evrei ce l-au purtat prin oraș și l-au aruncat în Bosfor. Trupul patriarhului a fost recuperat din mare de către un marinar grec, Nicolae Sklavos. A fost dus pe ascuns în Odessa și înmormântat în biserica greacă a Sfintei Treimi, la 19 iunie 1821.
Sfântul Patriarh al V-a a fost proclamat în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei la data de 10 aprilie 1921.
În prezent, moaștele Sfântului Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului se găsesc în Catedrala Mitropolitană din Atena.
