Părinte Sfinte, Dumnezeule Cel mai înainte de veci! De la Tine vine tot darul, tot binele. Ţie mă rog cu osârdie pentru copiii pe care mi i-a dăruit harul Tău. Tu le-ai dat viață, dăruindu-le suflet nemuritor, i-ai renăscut prin Sfântul Botez, pentru ca ei, potrivit voii Tale, să moştenească Împărăţia cerurilor. Păzeşte-i, după bunătatea Ta, până la sfârşitul vieţii lor. Sfințeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei numele Tău. Ajută-mi cu harul Tău să-i cresc întru slava numelui Tău şi spre folosul aproapelui, şi dă-mi pentru aceasta mijloacele de trebuinţă: răbdare şi putere. Doamne! Luminează-i cu lumina înţelepciunii Tale, ca să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lor; sădeşte în inimile lor frica şi dezgustul faţă de orice fărădelege, ca să umble întru poruncile Tale; împodobeşte sufletele lor cu întreaga înţelegere, cu hărnicia, cu îndelunga răbdare, cu cinstea; cu dreptatea Ta ocroteşte-i de clevetire, de slava deşartă, de urâciuni; stropeşte-i cu roua harului Tău, ca să sporească în virtuţi şi sfinţenie şi să crească în bunăvoirea Ta, în dragoste şi cucernicie. Îngerul păzitor să rămână cu ei totdeauna şi să le păzească tinereţea de gândurile deşarte, de înşelarea smintelilor lumii acesteia şi de toate bântuielile cele viclene. Iar dacă vor păcătui vreodată înaintea Ta, Doamne, nu întoarce faţa Ta de la ei, ci fii milostiv, după mulţimea îndurărilor Tale deşteaptă în inimile lor pocăinţa, curăţeşte-le păcatele şi nu-i lipsi pe ei de bunătăţile Tale, ci dă-le toate cele de folos spre mântuirea lor, ocrotindu-i de toată boala, primejdia, nevoia şi necazul, adumbrindu-i cu mila Ta în toate zilele vieţii acesteia. Dumnezeule! Ţie mă rog: dă-mi să mă bucur şi să mă veselesc de copiii mei şi învredniceşte-mă să mă înfăţişez împreună cu ei la înfricoşătoarea Ta Judecată şi să zic cu îndrăznire neruşinată: „Iată eu şi pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!” Amin.
Sfinții Terentie, African, Maxim și Pompie ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Pe vremea când toți creștinii erau prigoniți și persecutați dacă refuzau să se închine zeilor, 40 de credincioși din Africa au ales să pătimească pentru Hristos, fiind chinuiți și omorâți pentru că dărâmat capiștile idolești. Pe vremea împăratului păgân Decie, pe când porunca lui de a fi uciși toți creștinii care nu vor să se lepede de Dumnezeu ajunsese și în Africa, erau 40 de credincioși care se îndemnau unii pe alții să pătimească pentru Hristos. Terentie, African, Maxim și Pompie au fost aruncați în temnița cea mai grea, iar ceilalți au fost bătuți și tăiați până aproape erau sfâșiați cu totul, dar fețele cu atât mai mult se luminau. Și făcându-și semnul Crucii, au suflat peste capiștile idolești, iar acestea s-au sfărâmat pe loc, așa că au fost uciși de sabie pentru îndrăzneala lor. Iar pe Sfinții Terentie, African, Maxim și Pompie au fost puse greutăți de fier și au fost lăsați să flămânzească, dar îngerul Domnului le-a desfăcut legăturile și le-a pus masă îmbelșugată, ca să-i întărească în pătimirea lor. Și atunci au fost puse jivine, vipere, șerpi și aspide în temnița lor, gândindu-se ighemonul că vor fi atacați mucenicii, dar acestea nu doar că nu s-au apropiat de ei, ci au sărit asupra fermecătorilor și i-au omorât. Atunci au fost tăiați de sabie și cei patru mucenici, alăturându-se credincioșilor care primiseră deja cununa biruinței.
Rugăciunea părinților pentru luminarea minţii copilului
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează minţile copiilor noştri cu harul Tău cel dătător de viaţă. Tu, Care dai celor înţelepţi înţelepciunea şi celor pricepuţi priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţelegerii. Tu i-ai luminat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, de s-au arătat vase alese ale sfinţeniei, răspândind în lume dreapta credinţă. Tu ai luminat-o pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, şi ea a ruşinat mulţimea ritorilor păgâni. Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noştri (numele), ca să înveţe cele bine plăcute Ţie şi să se umple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chibzuinţă. Să nu primească ei cunoştinţe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât lui Dumnezeu. Fă-i ascultători faţă de dascălii care îi învaţă cele bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea potrivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să muncească spre binele lor şi spre folosul aproapelui. Tu îi osândeşti pe cei care îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere. Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească. Dă-le lor, Doamne, spor în toată lucrarea cea bună şi-i întăreşte în credinţă ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima clipă a vieţii lor. Amin.
Rugăciune la Icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare – Glykofilousa de la Mănăstirea Filotheu
O, Dulcea Sărutare a sufletelor noastre, cu roua rugăciunilor tale curăţeşte inimile noastre şi le fă izvorâtoare de gânduri dumnezeieşti. Cu razele minunilor tale împodobit-ai mănăstirea în care eşti cinstită, tuturor închinătorilor dăruindu-le din belşug untdelemnul darurilor tale. Auzi-ne şi pe noi, cei ce de la marginile lumii cu bătăile rugăciunii căutăm să aflăm deschiderea uşii milostivirii tale. Ca şi cu o dulce sărutare cu darul tău veseleşti sufletele întristate şi ridici povara mâhnirilor noastre. Deci, şi acum, te rugăm să cauţi cu milostivire spre robii tăi şi să potoleşti valurile păcatelor. Povăţuieşte-ne pe noi pe cărarea ascultării de Fiul tău şi cu înfrânarea îngrădeşte mişcările sufletului şi trupului nostru. Deschide-ne nouă uşa îndurărilor dumnezeieşti, căci din pricina păcatelor noastre am depărtat de la noi pe făcătorii de bine. Rugăciunea paraclisierului Ioanichie ai ascultat-o cu blândeţe şi întăritu-l-ai pe dânsul întru nădejde, ca una ce purtai neîncetat grijă de mănăstirea ta şi de mântuirea sufletului său. Deci, ca o milostivă Maică a creştinilor, ia în mâinile tale şi viaţa noastră şi ne povăţuieşte pe calea mântuirii. Stinge focul ispitelor şi nimiceşte cursele celui rău, care caută să ne tragă pe noi în adâncul deznădăjduirii. Ceea ce ai primit în braţele tale pe Cel Necuprins de gând, încinge şi sufletele noastre cu legătura iubirii de oameni şi ne arată vrednici lucrători de fapte bune. Deschide hambarele darurilor tale şi ne hrăneşte pe noi din destul, ca să-ți aducem pâinea laudelor dumnezeieşti din cuptorul inimii. Pe noi, cei împovăraţi cu multe răutăţi, ne cheamă la limanul pocăinţei şi cu ploaia rugăciunii tale stinge focul gheenei cel gătit pentru păcatele noastre. Fii nouă sprijinitoare în necazuri, căci la tine alergăm ca la un liman binecuvântat, cerând iertare greşelilor noastre şi mare milă.
Viața Sfântului Ierarh Diadoh, Episcopul Foticeii
Scrierile Sfântului Ierarh Diadoh sunt izvoare de învăţături pentru viaţa duhovnicească şi lucrarea minţii în rugăciune. Sfântul Diadoh ne învaţă că, mai înainte de botez, înăuntrul sufletului se află diavolul, iar de la botez înăuntrul omului se sălăşluieşte harul, iar cel rău îl ispiteşte numai din afară, prin trup şi prin simţuri. Sfântul Ierarh Diadoh s-a născut în jurul anului 400 în provincia romană Iliric (Illyricum). De tânăr a fost sârguinos la învăţătură şi a ales viaţa monahală, nevoind-se în ascultare şi în lupta cu ispitele, spre dobândirea nepătimirii. A devenit cunoscut tuturor ca părinte duhovnicesc şi a fost ales episcop al cetăţii Foticeea, din Grecia (ale cărei ruine se pot vedea până astăzi în vecinătatea oraşului Paramythia din vechea regiune Epir). A luat parte la Sinodul al IV-lea Ecumenic, de la Calcedon, din anul 451, unde a apărat învăţătura ortodoxă despre cele două firi, dumnezeiască şi omenească, din persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat. În anul 458 a semnat, împreună cu alţi ierarhi, o scrisoare către împăratul Leon I, cu privire la disputele care aveau loc între ortodocşi şi ereticii monofiziţi. Sfântul Diadoh a fost un apărător al dreptei credinţe împotriva monofizismului, dar şi împotriva masalianismului, erezie care nu dădea însemnătatea cuvenită harului şi nevoinţei în lucrarea duhovnicească. Dintre scrierile sale, s-au păstrat până astăzi: Centuria (adică cele 100 de capitole) despre desăvârşirea duhovnicească, inclusă în Filocalie; scrierea numită Vedenie, despre vederea lui Dumnezeu pe pământ şi în viaţa viitoare; o predică Despre Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos şi o Cuvântare împotriva arienilor. Scrierile sale sunt izvoare de învăţături pentru viaţa duhovnicească şi lucrarea minţii în rugăciune. Sfântul Diadoh ne învaţă că, mai înainte de botez, înăuntrul sufletului se află diavolul, iar de la botez înăuntrul omului se sălăşluieşte harul, iar cel rău îl ispiteşte numai din afară, prin trup şi prin simţuri. Prin păcatul strămoşesc, chipul dumnezeiesc s-a întinat. Harul botezului curăţă chipul, dar asemănarea începem să o câştigăm pe măsură ce ne sporim ostenelile pentru o viaţă virtuoasă şi o atingem deplin când a crescut în noi dragostea de Dumnezeu în mod covârşitor. Abia după ce am sporit în asemănare, ne devine şi harul simţit. Viaţa duhovnicească începe cu frica de Dumnezeu. Aşa începe să se cureţe sufletul de păcate. Dar chiar înainte de aceasta trebuie să se desfacă de grijile lumeşti. Până ce sufletul e nepăsător şi dornic de plăceri, nu simte frica de Dumnezeu. Dar când începe să se cureţe cu multă luare-aminte, atunci simte frica de Dumnezeu ca pe un medicament al vieţii. Curăţindu-se astfel tot mai mult, ajunge la dragostea desăvârşită, în care nu mai este frică, ci nepătimire. După curăţirea de patimile trupeşti, lucrare în care rol mare au ascultarea şi înfrânarea, trebuie să se facă şi curăţirea minţii de gânduri rele. Înaintarea în viaţa duhovnicească spre nepătimire, dragoste şi vedere tainică nu se face fără ispite din partea celui rău, deoarece, cu cât se îmbogăţeşte sufletul mai mult prin darurile lui Dumnezeu, cu atât „îngăduie Domnul mai mult să fie supărat de demoni, ca să înveţe tot mai mult să facă deosebire între bine şi rău, şi să-l facă mai smerit”. Iar, „dacă mintea va fi aflată ţinând în amintire fierbinte numele sfânt al Domnului Iisus şi se va folosi ca de o armă de numele acela preasfânt şi preamărit, va pleca amăgitorul viclean”. Păstoria Sfântului Diadoh a fost tulburată de năvălirea vandalilor, între anii 467 şi 474, care au luat robi pe mulţi cetăţeni de vază ai Foticeei şi i-au dus în Africa de Nord, în preajma Cartaginei. Din pricina acelor vremuri tulburi, nu se ştie cum şi-a sfârşit viaţa Sfântul Diadoh. Trecerea sa la cele veşnice a avut loc cu puţin timp înainte de anul 486. Pentru viaţa sa sfântă, pentru învăţăturile sale mult folositoare de suflet şi pentru apărarea dreptei credinţe, Biserica l-a numărat între Sfinţi, cinstindu-l prin cântări şi slujbe în data de 29 martie, precum şi în Soborul tuturor Cuvioşilor Părinţi din sâmbăta lăsatului sec de brânză. Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Diadoh, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Acatistul Sfinților Doctori fără de arginți Chir şi Ioan
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Pe Sfinții făcători de minuni și doctori fără de arginți Chir și Ioan, care au primit cununa muceniciei pentru Hristos Dumnezeu, cu credință și multă evlavie să-i cinstim pentru nevoința lor și cu dragoste să le cântăm: Bucurați-vă, Sfinților Chir și Ioan, Mărturisitori ai lui Hristos! Icosul 1 Dumnezeu v-a ales pe voi, Sfinților Mucenici, să propovăduiți credința adevărată și, prin darul minunilor și al vindecărilor, să-i aduceți pe cei pierduți la adevăr. Pentru aceasta noi vă lăudăm, zicând:Bucurați-vă, iscusiți doctori ai trupurilor;Bucurați-vă, vestiți tămăduitori ai sufletelor;Bucurați-vă, împlinitori ai poruncilor dumnezeiești;Bucurați-vă, următori ai lui Hristos;Bucurați-vă, nevoitori pentru credință;Bucurați-vă, stele ce luminați lumea;Bucurați-vă, săvârșitori de mari binefaceri;Bucurați-vă, îngeri pe pământ;Bucurați-vă, cei hrăniți cu învățăturile sfinte;Bucurați-vă, evlavioși cinstitori ai Treimii;Bucurați-vă, pătimitori pentru Evanghelie;Bucurați-vă, mult râvnitori ai dreptei credințe;Bucurați-vă, Sfinților Chir și Ioan, Mărturisitori ai lui Hristos! Condacul 2 Întocmai ca o lumină dumnezeiască strălucind în Biserica lui Hristos din Alexandria Egiptului, Sfinte Chir, uimeai pe toți cu darul tămăduirilor, cu neagonisirea și cu îndrumarea duhovnicească pe care o dădeai celor vindecați, care cântau lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 2 Prin multe osteneli ai adunat cunoștințele trebuincioase pentru a fi doctor iscusit, cunoscând iscusința lui Galien și Hipocrate, ca să aduci alinare celor bolnavi, dar ai primit de la Dumnezeu și mari puteri duhovnicești, Sfinte Chir, ca un doctor fără de arginți. Pentru aceasta te lăudăm, zicând:Bucură-te, cel credincios din pruncie;Bucură-te, pildă a doctorilor;Bucură-te, aducător de pace;Bucură-te, crin al grădinii dumnezeiești;Bucură-te, laudă a Alexandriei Egiptului; Bucură-te, binefăcător al creștinilor;Bucură-te, învățător al milosteniei;Bucură-te, vindecător plin de har;Bucură-te, îndrumător al celor rătăciți;Bucură-te, tămăduitor al sufletelor și al trupurilor;Bucură-te, pururea slujitor al lui Dumnezeu;Bucură-te, cunoscător al Sfintelor Scripturi;Bucură-te, Sfinte Chir, Mărturisitor al lui Hristos! Condacul 3 Răsărind și crescând în vestita cetate a Edesei, ai intrat în rânduiala ostășească, apoi ai fugit de slujirea păgânătății și, aflând de nevoința Sfântului Chir și urmându-l, fericite Ioane, cinsteai pe Hristos prin fapte de virtute și-I cântai cu dragoste: Aliluia! Icosul 3 Cu bucurie îți aducem laude, Sfinte Ioane, alături de toți cei ce au gustat din învățăturile tale duhovnicești și te-au avut mare doctor al trupurilor și al sufletelor, grăind către tine așa:Bucură-te, iubitor de Dumnezeu;Bucură-te, slujitor al semenilor;Bucură-te, purtător de grijă al celor suferinzi;Bucură-te, cel ce ai lepădat grijile lumești;Bucură-te, cel ce mai întâi pe tine te-ai vindecat de patimi;Bucură-te, cel ce spre alții te milostiveai, necruțându-te pe tine;Bucură-te, cel ce fără de plată ai lucrat;Bucură-te, lumina pentru cei din întunericul deznădejdii;Bucură-te, stea ce din Ierusalim ai pornit;Bucură-te, cel ce ai mers pe urmele Domnului;Bucură-te, blând agonisitor de virtuți prin credință;Bucură-te, următor Sfântului Chir în nevoință;Bucură-te, Sfinte Ioane, Mărturisitor al lui Hristos! Condacul 4 Pornindu-se prigoană mare împotriva creștinilor, ai fost pârât, Sfinte Chir, la dregătorul Alexandriei, că învățai pe toți credința în Iisus Hristos, dar, aflând despre aceasta, ai fugit din Egipt în Arabia, ca nimic să nu te împiedice a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 4 Văzând marea ta dragoste pentru Hristos, ne minunăm de nevoințele tale prin care te-ai numărat în ceata Cuvioșilor, dar și de credința ta, Sfinte Chir, prin care ai primit darul tămăduirilor minunate, pentru care cu evlavie te lăudăm zicând:Bucură-te, scumpă odrăslire a Egiptului;Bucură-te, comoară a Arabiei;Bucură-te, luminător al credincioșilor;Bucură-te, leac al bolnavilor;Bucură-te, cald îndrumător;Bucură-te, liman sufletesc liniștitor;Bucură-te, povățuitor neînșelat;Bucură-te, lăcaș al Duhului Sfânt;Bucură-te, cel ce stăruiai în post și rugăciune;Bucură-te, părtaș al sfințeniei lui Dumnezeu;Bucură-te, candelă plină cu untdelemnul virtuților;Bucură-te, făclie aprinsă de focul dorului ceresc;Bucură-te, Sfinte Chir, Mărturisitor al lui Hristos! Condacul 5 Lăsând în urmă fala acestei lumi și dregătoria ostășească, Sfinte Ioane, ai aflat în Arabia pe Sfântul Chir și, minunându-te de dumnezeiasca sa slujire, i-ai îndemnat de atunci pe toți să cânte neîncetat lui Hristos: Aliluia! Icosul 5 Alăturându-te Sfântului Chir și bucurându-te împreună cu el de slujirea minunată adusă cu dragoste lui Dumnezeu, Sfinte Ioane, i-ai îndemnat pe credincioși să urmeze lui Hristos, pentru care ei strigau ție:Bucură-te, cel ce ți-ai păstrat curăția botezului;Bucură-te, cel ce viețuiai întru Hristos;Bucură-te, tămăduitor al celor chinuiți;Bucură-te, mare ocrotitor al celor necăjiți;Bucură-te, cel ce ai binecuvântat familiile creștine;Bucură-te, cel ce ai răspândit dreapta credință;Bucură-te, cel iubit de tot poporul;Bucură-te, cel potrivnic relei credințe;Bucură-te, martor al iubirii de Dumnezeu; Bucură-te, trâmbiță trezitoare a conștiinței;Bucură-te, îndemnător la pocăință;Bucură-te, mijlocitor pentru cei ce te cinstesc;Bucură-te, Sfinte Ioane, Mărturisitor al lui Hristos! Condacul 6 Tămăduiri nenumărate ai înfăptuit, Mucenice Chir, arătându-te strălucit luceafăr în această lume, ducând pe toți cei vindecați la limanul mântuirii. Pentru toate acestea lăudăm pe Domnul, cântând: Aliluia! Icosul 6 Ai trăit în mare curățenie a sufletului și oamenilor în suferințe le-ai dăruit vindecare trupească și duhovnicească, Sfinte Mucenice Chir. Cu dragoste te lăudăm pentru toate acestea, zicând:Bucură-te, cel ce pe Domnul L-ai mărturisit;Bucură-te, cel ce mult te-ai nevoit mult pentru oameni;Bucură-te, cel mult așteptat de cei suferinzi;Bucură-te, propovăduitor al adevărului;Bucură-te, cel prigonit de necredincioși;Bucură-te, cel ce nu te-ai înfricoșat de cel nedrept;Bucură-te, cel ce mărirea deșartă ai osândit-o;Bucură-te, apărător vestit al celor în nevoi; Bucură-te, liman ales al credincioșilor;Bucură-te, grabnic ajutător al tuturor;Bucură-te, cel ce ne faci biruitori asupra ispitelor;Bucură-te, pildă de viață bună și curată;Bucură-te, Sfinte Chir, Mărturisitor al lui Hristos! Condacul 7 Ai cutreierat împreună cu Sfântul Chir orașele și satele, Sfinte Ioane, uniți în gânduri, vindecând toată boala trupului, dar și a sufletului. Deci noi, cugetând la ostenelile voastre, cu evlavie cântăm lui Dumnezeu, Celui ce v-a dat putere: Aliluia! Icosul 7 Privind la nevoințele tale cele multe și bineplăcute, Sfinte Ioane, Domnul Iisus Hristos te-a răsplătit cu darul facerii de minuni. Pentru aceasta, lăudându-te, grăim ție:Bucură-te, cel întemnițat pentru Evanghelie;Bucură-te, cel ce pretutindeni Treimii ai slujit;Bucură-te, cel auzit în rugăciuni de Hristos;Bucură-te, răspânditor al voinței lui Dumnezeu;Bucură-te, binefăcător al Arabiei;Bucură-te, vrednic doctor și mărturisitor;Bucură-te, vindecător priceput;Bucură-te, veghetor la suferința omenească;Bucură-te, dătător de liniște sufletească;Bucură-te, martor adevărat al lui Hristos;Bucură-te, propovăduitor plin de dragoste;Bucură-te, bun însoțitor al Sfântului Chir;Bucură-te, Sfinte Ioane, Mărturisitor al lui Hristos! Condacul 8 Mergând în temniță cu Sfântul Ioan,
Rugăciune către Sfânta Maria de Gatcina
O, preacuvioasă Sfântă Muceniță Maria, lauda îngerilor și a noilor mucenici și mărturisitori slavă. Privește-ne pe noi, păcătoșii, care te rugăm ca o caldă apărătoare și smerită rugătoare în fața lui Dumnezeu, Celui care cu rugăciune, post, credință și răbdare te-ai arătat. Tu, având lumina credinței în Hristos, darul înainte-vederii și a facerii de minuni, roagă-L pe Domnul să primească lacrimile și căința noastră, să ne dăruiască nouă (numele) iertarea păcatelor, dragoste nefățarnică de aproapele, tărie în credință, trezvie și viață bine-plăcută lui Dumnezeu. O, preacuvioasă Maică, ajută-ne pe cei ce cinstim sfântă pomenirea ta și roagă-L pe Domnul ca, pentru rugăciunile tale, să ne dăruiască pace sufletească și vindecare în boli. Roagă, preacuvioasă Sfântă Muceniță, pe milostivul Dumnezeu, făcătorul nostru, să ne ferească de răutățile ce vin asupra noastră, să trăim în curăție și în binecuvântare slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea mamei pentru copiii săi
Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale. Doamne! Păzeşte-i în har până la sfârşitul vieţii lor, învredniceşte-i să se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei şi prin ei sfânt numele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău şi folosul aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere! Învaţă-mă să sădesc în inima lor rădăcina adevăratei înţelepciuni – frica Ta! Luminează-i cu lumina Înţelepciunii Tale ce cârmuieşte întreaga lume! Să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima şi să tremure de cuvintele Tale toată viața lor! Dăruieşte-mi pricepere să le arăt că viaţa cea adevărată stă în păzirea poruncilor Tale, că osteneala întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulţumire lipsită de tulburare, iar în veşnicie – fericire negrăită. Descoperă-le lor înţelegerea legii Tale, ca până la sfârşitul zilelor lor să aibă simţământul că Tu eşti pretutindeni! Sădeşte în inima lor teama şi dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întotdeauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzeşti cu gelozie legea Ta şi dreptatea Ta! Ţine-i în curăţie şi în evlavie faţă de numele Tău, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să trăiască după rânduielile ei! Însufleţeşte-i cu râvna pentru învăţătura folositoare şi fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câştige înţelegerea cea adevărată a cunoştinţelor de care au neapărată nevoie, ca să se lumineze cu ştiinţa cea binefăcătoare pentru omenire. Doamne! Dă-mi înţelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neşters în inima şi în mintea copiilor mei frica de întovărăşirea cu cei ce nu ştiu de frica Ta, să le insuflu îndepărtarea de orice însoţire cu cei nelegiuiţi, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătuţi din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiţilor propăşeşte în lumea aceasta! Cerescule Părinte! Dăruieşte-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greşelile, de a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzuinţa spre deşertăciune şi uşurătate. Să nu fie furaţi de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cugetele lor, să nu Te uite pe Tine şi să nu uite de legea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea şi sănătatea lor şi păcatele să nu le moleşească puterile sufletulului şi ale trupului. Judecătorule Drept, Care îi pedepseşti pe copii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam! Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi bate pe ei pentru păcatele mele, ci stropeşte-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute şi în sfinţenie, să crească întru bună voirea Ta şi întru dragostea oamenilor evlavioşi. Părinte al îndurărilor şi a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, le-aş dori copiilor mei toată îmbelşugarea bunătăţilor pământeşti, le-aş dori binecuvântare din roua cerului şi din grăsimea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta! Rânduieşte-le soarta după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viaţă de pâinea cea spre fiinţă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobândirea veşniciei fericite, fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, fă inimile lor să se umilească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepseşte-i şi miluieşte-i, îndreptându-i la calea bineplăcută Ţie, dar fără să-i lepezi de la faţa Ta! Primeşte cu bunăvoinţă rugăciunile lor, dăruieşte-le reuşită în tot lucrul bun, nu abate faţa Ta de la ei în zilele necazului lor, ca să nu-i ajungă ispite mai presus de puterile lor. Adumbreşte-i cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău cu ei, păzindu-i de toată nenorocirea şi calea rea. Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veseleşte de copiii săi, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieţii mele şi sprijin la bătrâneţe. Învredniceşte-mă să mă înfăţişez împreună cu ei la Înfricoşătoarea Ta Judecată nădăjduind în milostivirea Ta şi să zic cu nevrednică îndrăznire: „Iată eu şi pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!”, ca împreună cu ei, preaslăvind bunătatea Ta cea nepovestită şi iubirea Ta veşnică, să preaînalţ preasfânt numele Tău, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului „Floarea nepieritoare”
O, Preasfântă şi Preanevinovată Maică Fecioară, nădejdea creştinilor şi adăpostirea păcătoşilor! Apără-ne pe toţi cei ce în necazuri alergăm la tine, auzi suspinurile noastre, pleacă urechea ta la rugăciunea noastră. Stăpână şi Maica Dumnezeului nostru, nu trece cu vederea pe cei care cer ajutorul tău şi nu ne lepăda pe noi, păcătoşii, înţelepţeşte-ne şi ne învaţă, nu te depărta de la noi, robii tăi, pentru cârtirea noastră. Fii nouă Maică şi Ocrotitoare, ne predăm milostivului tău Acoperământ. Îndreptează-ne la o viaţă lină şi fără de gâlceavă, ca să ne plângem păcatele noastre. O, Maică Marie, Preabuna şi Grabnica noastră apărătoare, acoperă-ne cu mijlocirea ta. Apără-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, îmblânzeşte inimile oamenilor răi care se ridică împotriva noastră. O, Maica Domnului şi Ziditorului nostru, tu, ceea ce eşti rădăcina fecioriei şi neveştejita floare a nevinovăţiei şi curăţeniei, trimite-ne ajutor nouă, celor neputincioşi şi învăluiţi în patimi trupeşti şi rătăciri ale inimii. Luminează ochii noştri sufleteşti, ca să vedem calea adevărului lui Dumnezeu. Întăreşte cu harul Fiului tău voinţa noastră neputincioasă spre împlinirea poruncilor ca, fiind izbăviţi de orice necaz şi năpastă cu preaminunata ta apărare, să fim îndreptăţiţi la straşnica judecată a Fiului tău, Căruia Îi înălţăm slavă, cinste şi închinăciune acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – susținător al culturii
Personalitatea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica a rămas în istoria Bisericii noastre drept a unui episcop ascet, ultimul reprezentant de seamă al curentului neoisihast paisian, dar, nu trebuie trecut cu vederea faptul că a fost un neobosit militant pentru afirmarea identității naționale, având un rol important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn și al Țării Românești, un susținător neobosit al emancipării prin cultura ziditoare, aducându-și aportul la cristalizarea curentului luminist în spațiul românesc în forma lui autentică, curățat de accentele secularizante și anticlericale generate de Revoluția Franceză (1789) în Europa Occidentală. De aceea, toate ctitoriile episcopului Calinic al Râmnicului au avut drept scop luminarea păstoriţilor săi, fie că a fost vorba despre monahi, clerici sau mireni. Tocmai de aceea, încă din perioada în care era stareţ la Cernica, Sfântul Calinic a avut o deosebită grijă faţă de biblioteca mănăstirii pe care a înzestrat-o cu diverse cărţi, unele primite în dar, altele cumpărate, altele copiate chiar de către fraţii iscusiţi la acest meşteşug. Toate cărţile care intrau în biblioteca mănăstirii erau însemnate de însăşi mâna cuviosului, care preciza în mod foarte clar că „este a Cernichii. Să nu se înstrăineze”. Această pasiune pentru carte reiese şi din Diata pe care redactat-o în anul 1860 în care atrage atenţia că după el nu rămâne nici un fel de avere, deoarece „n-am câştigat averi sau mişelii, numai sfinte cărţi”[1]. De aceea, pe bună dreptate el poate fi socotit un adevărat ctitor al bibliotecii[2] de la Mănăstirea Cernica. În calitate de episcop a sprijinit foarte mult luminarea clerului. Pe lângă faptul că a redeschis seminarul de la Râmnic şi a întemeiat acele şcoli protopopeşti, în momentul hirotoniei nu numai că nu primea bani de la noul cleric, ci îi dădea bani de drum şi cărţile de care avea nevoie atât pentru activitatea cultică, dar, mai ales pentru cea pastoral-misionară. Din aceasta se vede cât de mult preţuia el cultura ziditoare, pregătirea temeinică a clericilor şi după absolvirea seminarului, deci permanenta autoeducare în folosul personal şi al comunităţii. Tot pentru necesităţile clerului, episcopul Calinic a retipărit cu propria cheltuială[3] Manualul de pravilă bisericească al Mitropolitului Nifon[4], Rânduiala tunderii chipului monahicesc în Tipografia lui Eliade, 1842; Carte foarte folositoare de suflet la Tipografia Sfintei Mitropolii din Bucureşti, 1852; Panihidă, împreună cu Litia mică în Tipografia lui I. Romanov, 1856; Pravoslavnica mărturisire tot în Tipografia lui I. Romanov, 1859. De asemenea, a suportat între anii 1852-1853 cheltuielile de tipar ale unora dintre cărţile de cult pe care le tipărea mitropolitul Nifon, din care a cumpărat 500 de Minee[5]. Începând cu anul 1860 va tipări în propria tipografie, pe care o va înfiinţa „cu bani împrumutaţi” şi căreia îi va da numele Tipografia Kallinik Rîmnik[6]. Deşi nu era o tipografie foarte performantă, ea îşi putea atinge scopul de a da la lumină diverse cărţi necesare vieţii cultice şi luminării sufletului şi minţii păstoriţilor săi. În toţi anii în care s-a ocupat îndeaproape de activitatea acestei tipografii apar mai ales cărţi de cult[7] de care se simţea o mare nevoie. Astfel, în anul 1861 apar Aghiazmatarul, datoriile preoţilor, Slujba Sfintei Învieri din Duminica Paştilor, Manualul de pravilă bisericească, Tipicul Bisericesc; în anul 1862 apar Mineele după traducerea episcopului Iosif al Argeşului şi cu prefeţele episcopilor Chesarie şi Filaret; în anul 1863 tipăreşte o Pastorală în care dă preoţilor mai multe sfaturi legate de activitatea lor cultică şi pastoral-misionară; iar în anul 1865 văd lumina tiparului ediţia a II-a din Carte foarte folositoare de suflet, Evanghelia, Octoihul şi Învăţătura către preoţi şi diaconi. De asemenea a mai tipărit Liturghierul, Ceaslovul, Psaltirea, Acatistierul şi Învăţătura pentru duhovnici. Toate aceste tipărituri au fost însoţite de prefeţe cu conţinut duhovnicesc sau istoric, dintre care ies în evidenţă Mineele, în care retipăreşte prefeţele episcopilor Chesarie şi Filaret, prefeţe care pun accentul pe elementele definitorii ale istoriei noastre începând cu formarea poporului român, voievozii care au adus faimă acestor ţări şi evenimentele mai importante care au rămas în conştiinţa noastră a tuturor. Gestul său de readucere în actualitate a acestor prefeţe cu conţinut istoric este unul firesc pentru acest mijloc de secol XIX în care lupta pentru afirmarea identităţii noastre naţionale era în toi. Prin aceasta el îşi aduce propria contribuţie la formarea conştiinţei naţionale în rândul maselor, la promovarea românismului şi la renunţarea la această atitudine de servitute faţă de marile puteri. Înainte de retragerea la Cernica în anul 1867 episcopul Calinic donează această tipografie Consiliului municipal al oraşului Râmnicu Vâlcea cu două condiţii[8]: tipografia să-i poarte în continuare numele, iar din veniturile realizate cu ajutorul ei jumătate să se „întrebuinţeze la întreţinerea şcoalelor oraşului şi a tinerilor studenţi în lipsă de mijloace pecuniare pentru învăţătură, care s-ar găsi atât la acele şcoale, cât şi la seminarul eparhial”, iar cealaltă jumătate să fie donată Schitului Frăsinei pentru întreţinerea aşezământului şi a fraţilor. De asemenea, odată cu tipografia au fost donate şi toate cărţile existente în depozit pentru ca veniturile obţinute din vânzarea lor să fie folosite în acelaşi mod. În acest mod Sfântul Calinic duce mai departe tradiţia ierarhilor noştri cărturari, care nu doar au contribuit la realizarea patrimoniului cultural naţional, dar întreaga lor agoniseală, indiferent din ce a constat, a fost donată pentru susţinerea tinerilor dornici de luminare prin ştiinţă, dar lipsiţi de posibilităţile materiale. Nu putem încheia această scurtă prezentare a celui care a fost ultimul mare pasian muntean al secolului al XIX-lea fără a aminti zelul cu care a luptat pentru limpezirea limbii române, pentru generalizarea utilizării ei în toate sferele vieţii social-politice, culturale şi bisericeşti după exemplul fraţilor moldoveni care, urmare muncii de 50 de ani a Mitropolitului Veniamin Boldur Costachi deveni acum una curată, limpede, folosită în toate ocaziile. În acest sens el solicită în anul 1853 protosinghelului Pafnutie din Bucureşti ca toate hârtiile care îi vor fi adresate „să fie alcătuite prin ziceri curat în limba românească”[9]. Patru ani mai târziu, în 1857, solicită Adunării Divanului Ad-hoc ca „în lucrările ce vor urma să se vorbească şi scrie în înţelesul popular, precum avem de pildă pe fraţii noştri moldoveni, cum scriu curat în limba patriei şi se înţelege în de obşte, iar nu precum s-au obicinuit a se vorbi şi scrie
Acatistul Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Pe apărătorii și luminătorii Bisericii creștinești, pe învățătorii cei mari și înfrânătorii zâzaniilor diavolești, pe surpătorii eresurilor, pe stâlpii cei neclintiți ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale ierarhilor și întocmai cu apostolii, și ai lumii învățători, pe marele Vasile cel cu dumnezeiască minte; pe Grigorie, cel cu dulce glas; și pe Ioan, luminătorul a toată lumea, să-i lăudăm credincioșii din toată inima și să le cântăm: Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată! Icosul 1 Cine este destoinic a-și deschide buzele și a-și mișca limba, spre a o lăuda, cum se cuvine pe această treime de arhierei? Însă, deși nu vom putea face aceasta, totuși nu putem tăcea și îi aducem aceste laude:Bucurați-vă, aleșii Sfintei Treimi, flori mirositoare ale grădinii celei nestricăcioase;Bucurați-vă, îngeri pământești și oameni cerești;Bucurați-vă, marilor arhierei cei luminați la minte de Sfânta Treime;Bucurați-vă, că ați covârșit firea omenească cu darurile cele multe;Bucurați-vă, stâlpi neclintiți ai Bisericii;Bucurați-vă, credincioase slugi ale Sfintei Treimi;Bucurați-vă, mărgăritare strălucite ale Bisericii lui Hristos;Bucurați-vă, cei mai destoinici luminători ai pământenilor;Bucurați-vă, apărătorii dreptei credințe în Hristos;Bucurați-vă, surpătorii eresurilor și îndreptătorii adevăratelor învățături;Bucurați-vă, cârmuitorii Bisericii și pomi luminați roditori ai fructelor celor mai alese;Bucurați-vă, treime de arhierei mult-lăudată! Condacul al 2-lea Pe acești trei mari ierarhi ai Bisericii lui Dumnezeu Cel slăvit în Sfânta Treime se cuvine să-i cinstim ca pe unii ce au primit de la Dumnezeu mari daruri și aleși talanți: pe Vasile, cel ce a rușinat păgânătatea împăratului Iulian apostatul, cel ce a mustrat pe împăratul Valent arianul, cel ce a înfricoșat pe eparhul ce nedreptățise la judecată pe o văduvă săracă, și a botezat pe evreul Ioasaf cu toată casa lui; pe Grigorie, mare ritor și vrednic patriarh al Bisericii Constantinopolului, cel ce a întrecut cu înțelepciunea pe toți cei mai învățați din timpul acela; și pe Ioan Gură de Aur, cel ce cu învățăturile sale a covârșit pe cei mai luminați și mai aleși grăitori ai lumii. Se cuvine să-i lăudăm și să zicem lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 2-lea Multă nevoință având, Sfinte Ierarhe Vasile, pentru credința dreptslăvitorilor creștini, ai mustrat cu îndrăzneală pe împăratul Valent, pentru că a îmbrățișat învățătura eretică a lui Arie, luând multe biserici ale dreptslăvitorilor și prefăcându-le în biserici ariene. Tu, sfinte, n-ai putut suferi purtarea acestui împărat, iar noi, pentru tăria credinței tale și îndrăzneala ce ai avut, te întâmpinăm cu aceste cuvinte de laudă:Bucură-te, Ierarhe Vasile, apărătorule și întăritorule al învățăturii Sfintei Treimi;Bucură-te, înalt și luminat cugetător al teologiei;Bucură-te, albină, care ai adunat din învățăturile timpului aceluia toată mierea învățăturilor dreptmăritoare;Bucură-te, furnică muncitoare, care necontenit ai adunat la sânul Bisericii hrana învățăturilor dumnezeiești;Bucură-te, izvor de apă limpede, răcoritoare și dătătoare de viață a explicării Evangheliei lui Hristos;Bucură-te, căci cu acele ape ai adăpat poporul dreptcredincios;Bucură-te, paharul curăției cel plin de curată băutură;Bucură-te, gura înțelepciunii ce spulberă hulele ereticior;Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;Bucură-te, mustrătorule al împăraților Iulian și Valent;Bucură-te, mare ierarhe al lui Hristos, Vasile! Condacul al 3-lea Patria ta, Sfinte Ierarhe Vasile, a fost Pontul, născut din părinți temători de Dumnezeu, Vasile și Emilia. Crescut în învățături adevărat creștinești, ai străbătut tot felul de înțelepciune, dobândind de la Dumnezeu vrednicia arhierească, pentru care ai mulțumit în tot timpul lui Dumnezeu, cântându-I laude: Aliluia! Icosul al 3-lea Păstorind Biserica și poporul creștinesc totdeauna cu vrednicie și cu dreptate ai fost la Soborul al doilea, ce s-a ținut în Constantinopol, mare apărător al dreptei credințe. Tăind și sfâșiind cu sabia duhului toate învățăturile eretice, ai dovedit că în adevăr ești un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos și un mare ierarh vrednic de numele de cuvântător al lui Dumnezeu Cel slăvit în Sfânta Treime: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh-Dumnezeu; pentru care toți te cinstim cu aceste laude:Bucură-te, Părinte Ierarhe Grigorie, mintea cea prea lăudată a dreptei credințe;Bucură-te, lumină strălucitoare care luminezi cu învățăturile tale toată lumea creștinească;Bucură-te, lumină strălucitoare care luminezi lumea cu limba ta cea bine-grăitoare și care îngrădești cu muțenie limbile celor bârfitori;Bucură-te, plugarule ce ari cu plugul gurii tale inimile, spre a da roade bune lui Hristos;Bucură-te, arătătorule al adevăratului Dumnezeu, Cel lăudat în Sfânta Treime;Bucură-te, căci cu praștia dumnezeieștilor tale cuvinte ai spulberat neghina eresurilor;Bucură-te, bunule păstor, care ai păscut oile cele cuvântătoare în livada credinței Sfintei Treimi;Bucură-te, organ dulce glăsuitor și alăută bine alcătuită;Bucură-te, fluier cuvântător și vioară dulce răsunătoare;Bucură-te, stea prealuminoasă, ce luminezi toată lumea cu învățăturile dogmelor creștinești;Bucură-te, îndulcitorul inimilor credincioșilor;Bucură-te, mare ierarhe și teologule Grigorie! Condacul al 4-lea Înțelepciune de sus având, Sfinte Ierarhe Grigorie, te-ai suit pe scaunul cel mai înalt al patriarhilor marii cetăți a împăratului Constantin, de unde ai păscut oile cele cuvântătoare întru cuviință și dreptate. Luminat și împodobit fiind cu tot meșteșugul cuvântării de Dumnezeu, ai întrecut pe toți ritorii de atunci și ai lăudat în toată viața ta pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia! Icosul al 4-lea Ca un înger sau arhanghel stai înaintea Sfintei Treimi, Părinte Ioane Gură de Aur, ca cel ce din pruncie ai cunoscut mai bine decât mulți bătrâni pe singurul adevăratul Dumnezeu și te-ai îndeletnicit cu adevăratele și sfintele învățături creștinești, ajungând a cunoaște toată filosofia și toate științele celor mai învățați dascăli ai vremii aceleia. Pentru că ai lăudat și ai preaslăvit în tot timpul vieții tale pe Bunul Dumnezeu, noi îți aducem aceste laude:Bucură-te, că te-ai născut din părinți binecredincioși, Secund Stratilatul și Antuza, vrednica ta mamă;Bucură-te, că din fragedă vârstă ai fost dat la învățătura științelor, având dascăli pe Libanie și Andragatie;Bucură-te, că în puțină vreme pe toți semenii tăi i-ai ajuns și i-ai întrecut cu învățăturile;Bucură-te, cel ce ai primit Sfântul Botez cu mare bucurie, aducând la dreapta credință și pe mulți alții;Bucură-te, că pe Antimie filosoful l-ai dovedit în învățături, spre uimirea tuturor;Bucură-te, că și el îndată a cerut Sfântul Botez;Bucură-te, că episcopul Atenei, auzind că tu ai făptuit întoarcerea lui Antimie, mult s-a bucurat;Bucură-te, că poporul creștinilor a lăudat pe Dumnezeu pentru faptele tale cele bune;Bucură-te, că de patriarhul Antiohiei, Meletie, ai fost ridicat la rangul preoției;Bucură-te, că și hirotonia de diacon, și de preot le-ai
Rugăciune către Maica Domnului „Bucurie Neașteptată”
O, Doamnă Preasfântă, milostiveşte-te spre toţi cei care cinstesc întru tot sfânt numele tău şi tuturor arată-le atotputernicul tău acoperământ şi sprijinire. Păzeşte în bunătate pe cei care până la sfârşitul lor cel mai de pe urmă vieţuiesc în dreaptă credinţă şi arată cinstită petrecere; pe cei răi, buni îi fă, pe cei rătăciţi, pe calea cea dreaptă povăţuieşte-i, la orice lucru bun şi plăcut Fiului tău, ajută-i; orice lucru rău şi potrivnic lui Dumnezeu strică-l, celor care se află în nedumerire trimite-le lor din Cer ajutor nevăzut şi înţelepţire, de ispite, sminteli şi pierzare scapă-i; de toţi oamenii cei răi şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi apără-i şi păzeşte-i, cu cei care călătoresc împreună călătoreşte; celor din lipsuri şi din foamete le fii hrănitoare; celor care nu au acoperământ şi adăpost le fii acoperământ şi scăpare, celor goi dă-le îmbrăcăminte, celor obijduiţi pe nedrept şi prigoniţi le fii sprijineală; pe cei care rabdă clevetire, batjocură şi hulă îndreptează-i în chip nevăzut, pe clevetitori şi hulitori mustră-i înaintea tuturor, celor care se duşmănesc cu înverşunare dăruieşte-le pace fără de veste şi nouă tuturor dragoste unuia către altul, pace, evlavie şi sănătate cu îndelungare de zile. Pe cei mutaţi din viaţa aceasta a noastră întru dreapta credinţă şi pocăinţă fă-i să locuiască împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii, pentru cei care s-au sfârşit de moarte năpraznică roagă-L pe Fiul tău milostiv să le fie, iar pentru toţi cei răposaţi fără să aibă rudenii care să roage pe Fiul tău pentru odihna lor singură fii neîncetată şi caldă rugătoare, ca toţi, în Cer şi pe pământ, să te cunoască pe tine ca pe o sprijinitoare neînfruntată a neamului creştinesc şi cunoscându-te, să te slăvească pe tine şi prin tine pe Fiul tău, cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Cel de o fiinţă Duhul Său, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea părintelui al cărui copil este căzut în păcat
Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai venit în lume nu pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi, vino şi în ajutorul fiului meu (numele), ridicându-l din căderea în care se află. Nu-l lăsa pe el, Preabunule Doamne, să fie batjocorit de diavol, nici să îşi întineze sufletul prin păcate şi fărădelegi. Cel ce Te-ai îndurat de Maria Egipteanca şi din iubitoare de desfătări ai făcut-o iubitoare de nevoinţă, iar pe vrăjitorul Ciprian, lepădându-se de slujirea dracilor, l-ai arătat Arhiereu încununat cu cununa muceniciei, vino în ajutorul fiului meu şi ajută-l să se lepede de tot răul. Ştiu că nici un păcat nu covârşeşte mila Ta. Dă-i lui putere să rupă lanţurile vrăjmaşului prin lacrimi de pocăinţă. Dă-i lui gândul cel bun, să alerge la preot şi să-şi spovedească păcatele. Doamne, nu-l lăsa să se piardă. Deznădejdea mă apasă şi amărăciunea pentru căderea lui îmi tulbură inima. Suspină sufletul meu. Oare când vei veni în ajutor? Oare când ne vom bucura de milele Tale? Miluieşte-l, Iubitorule de oameni, miluieşte-l, Preadulce Iisuse. Nu lăsa făptura Ta să fie înghiţită de moarte, ci dăruieşte-i să se umple de harul Tău. Ca văzând marea Ta dragoste de oameni, să Te iubească din toată inima sa şi să Te slăvească în vecii vecilor. Amin.
Către Născătoarea de Dumnezeu, pentru curățirea de patimi și bună întocmire lăuntrică
Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ești una curată cu sufletul și cu trupul! Caută spre mine, scârbavnicul, necuratul, care mi-am înnegrit sufletul și trupul cu spurcăciunea vieții mele pătimașe și iubitoare de plăceri; curăță mintea mea pătimașă, curăță și bine întocmește gândurile mele care rătăcesc și orbecăie; pune în rânduială simțămintele mele și călăuzește-le, slobozește-mă de reaua și urâta deprindere a patimilor necurate ce mă tiranisește, pentru ca slobozindu-mă din bezna păcatului, să mă învrednicesc a te preaslăvi și a te lăuda cu îndrăznire pe tine, ceea ce singură ești Maica Luminii Adevărate a lui Hristos, Dumnezeul nostru, căci pe tine te binecuvântează și te slăvește cu El și în El toată făptura cea văzută și cea nevăzută. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 59-60)
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – ctitor de așezăminte
Deoarece despre viața Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica s-a scris mult, el fiind canonizat încă din perioada comunistă, nu vom insista asupra ei, ci vom face o trecere în revistă a activității lui de ctitor de așezăminte bisericești și culturale, deoarece, atât în perioada în care a fost stareț la Mănăstirea Cernica, cât și ca episcop al Râmnicului Noul Severin, Cuviosul Calinic a construit biserici și școli necesare atât monahilor, cât și laicilor care doresc să-și lumineze sufletul și mintea. Astfel, ca stareţ al Cernicăi a zugrăvit biserica Sfântul Nicolae prin vestiţii meşteri zugravi Fotache şi Nicolae Polcovnicu[1] între anii 1832-1838 şi a zidit biserica Sfânta Treime de la Mănăstirea Pasărea, precum şi pe cea din cimitirul mănăstirii, biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpina, bisericile din satele Bueşti şi Sohatu şi a ajutat aşezăminte ca Mănăstirile Ghighiu şi Poiana Mărului, Schitul Icoana din Bucureşti, precum şi alte biserici săteşti. În mod evident, majoritatea acestor ctitorii au fost făcute cu ajutorul unor oameni generoşi, care lăsau prin testament averile lor mănăstirii, sau donau bani în mod special în acest scop. Însă, cea mai importantă ctitorie din perioada stăreţiei este cea a bisericii Sfântul Gheorghe de la Mănăstirea Cernica, biserica mare în care se slujeşte şi astăzi, unde a fost îngropat cuviosul şi unde sunt depuse şi cinstitele sale moaşte după canonizarea din 1955. Biserica a fost construită în perioada 1832-1836 cu banii primiţi de la arhiereul Ioanichie Stratonichias. Întrucât în urma unui cutremur a fost foarte grav avariată, a fost refăcută şi terminată în anul 1842. De asemenea, în timpul său au fost înfiinţate ateliere[2] pentru necesităţile mănăstirii, a fost făcută cişmeaua de la intrare zisă a turcului[3], precum şi stăreţia şi alte corpuri de chilii pentru nevoile comunităţii, care la plecarea sa la Craiova număra peste 350 de fraţi. Tot de numele său se leagă şi schimbarea statutului mănăstirii, care era socotită metoc al sfintei Mitropolii. După cercetarea documentelor rămase de la ctitori s-a constatat că aceasta nu fusese închinată nimănui. Ca urmare demersurilor întreprinse de către stareţ, a fost emis hrisovul domnesc la 20 mai 1838 al lui Alexandru Dimitrie Ghica Voevod prin care se legiferează ca Cernica să rămână „Monastire tot cu numire de chinovion de părinţi, ce din vechime şi până acum au avut-o, şi slobodă neatârnată la nici o parte de loc, precum să dovedeşte din cel dintâiu testament ctitoricesc că au fost”[4]. Aceste demersuri de obţinere a independenţei schiturilor şi mănăstirilor închinate fie unor instituţii româneşti, dar mai ales celor din afara graniţelor, se înscriu în cadrul luptei pentru dobândirea independenţei românilor atât din punct de vedere politic, cât şi bisericesc şi cultural. Nu în mod întâmplător la toţi ierarhii acestui secol vom observa o grijă deosebită faţă de aceste locaşuri închinate, care, de cele mai multe ori, erau defectuos administrate, ceea ce interesa fiind doar profitul, care urma să ia drumul exilului. Această luptă pentru independenţă a românilor s-a dat mai întâi pe tărâm cultural prin acţiunile energice ale unor cărturari care au militat pentru dreptul de a ne exprima în limba ţării, de a avea şcoli româneşti şi, lucru foarte important, de a extinde sistemul de educaţie până în cele mai îndepărtate sate, în mod special prin aportul clericilor, care, şi de această dată, s-au dovedit a fi adevăraţi apostoli ai culturii, ai românismului şi ai neatârnării de nici un fel a patriei. Revenind la ctitoriile episcopului Calinic amintim faptul că din timpul păstoriei episcopiei Râmnicului cea mai importantă este cea a schitului Frăsinei[5] în care a stabilit regulile de vieţuire athonite, reguli care se respectă şi astăzi. Schitul a fost construit între anii 1859-1864 cu cheltuiala sa. Datorită respectului deosebit pe care l-a câştigat din partea domnului Alexandru Ioan Cuza a reuşit să obţină exceptarea schitului de la secularizarea averilor[6]. Tot de numele lui se leagă şi catedrala episcopală din Râmnic pe care a construit-o după planurile întocmite de către el însuşi[7] şi care a fost pictată de către marele pictor Gheorghe Tattarescu. Lucrările au fost executate în perioada 1852-1856. De asemenea, s-a ocupat şi de restaurarea Mănăstirilor[8] Arnota între anii 1853-1856, Bistriţa între anii 1846-1855, Jitianul în anul 1853, Tismana între anii 1843-1855 etc. Ca orice paisian luminat şi episcopul Calinic a contribuit la dezvoltarea învăţământului întemeind şcoli, tipărind cărţi, oferind burse copiilor săraci, susţinând în mod deosebit pregătirea temeinică a slujitorilor Bisericii, fie ei preoţi sau cântăreţi. Astfel, încă din perioada în care era stareţ a înfiinţat în satul Cernica o şcoală pentru copiii localnicilor[9], al cărei dascăl era plătit de către mănăstire, iar la Câmpina, pe lângă biserica pe care a construit-o, a înfiinţat şi o şcoală[10], arătând încă o dată că Biserica este una dintre instituţiile care au sprijinit cel mai mult cultura şi emanciparea naţiunii prin intermediul şcolii accesibile tuturor categoriilor sociale. Pe lângă aceste şcoli despre care avem ştiri sigure, cuviosul episcop Calinic a sprijinit cu toate mijloacele care îi erau la îndemână accesul copiilor la educaţie, punând accentul pe formarea deprinderilor de bază: utilizarea corectă şi permanentă a limbii române, scrierea, citirea, aritmetica, catehismul, etc. Cea mai mare realizare în domeniul educaţiei este punerea la punct a învăţământului teologic, respectiv redeschiderea Seminarului şi înfiinţarea aşa-numitelor şcoli protopopeşti[11], corespondentele şcolilor de cântăreţi bisericeşti din Moldova. Seminarul de la Râmnic fusese înfiinţat în anul 1837, însă, după incendiul din anul 1847, a fost mutat împreună cu Episcopia la Craiova unde a funcţionat un an[12]. Aşadar, la venirea lui Calinic la Craiova seminarul era desfiinţat. Ca om de cultură, noul episcop a avut printre primele griji redeschiderea acestei instituţii de învăţământ. Hotărârea a fost anunţată protopopilor la 12 martie 1851, cărora le cere să îi identifice pe elevii seminarişti din anul desfiinţării, iar la 20 mai 1851[13] a avut loc redeschiderea oficială a cursurilor la care a participat însuşi Preasfinţitul Episcop Calinic. Pentru următoarea promoţie, cea care urma a începe cursurile în 1855, stabilea criterii foarte precise de selecţie a candidaţilor, aceasta pentru a ridica nivelul de pregătire şi moral al elevilor viitori clerici. Astfel, cei care voiau să urmeze aceste cursuri trebuiau să fie pregătiţi la „citirea slobodă pe
Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în preasfintele Sale braţe L-a luat şi L-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm: Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat! Icosul 1 Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat;Bucură-te, biserică vie a Marelui Împărat;Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfă lui Dumnezeu o ai sfinţit;Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;Bucură-te, că de la „fiul tunetului” dreapta credinţă ai învăţat;Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat! Condacul al 2-lea Ales ai fost spre păstorire, cu sfatul tuturor Sfinţilor Apostoli, unde cu râvnă apostolească foarte te-ai ostenit şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit. Făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii ai fost şi pe mulţi i-ai învăţat a cânta lui Hristos: Aliluia! Icosul al 2-lea Aşezat-ai preafrumoasă rânduială de slavoslovie în Biserica lui Hristos, asemenea cetelor îngereşti pe care singur le-ai văzut în a ta descoperire, cu bună cuviinţă pe Dumnezeu slavoslovind; auzi-ne şi pe noi, care te lăudăm pe tine aşa:Bucură-te, al Siriei şi al Antiohiei luminătorule;Bucură-te, al aşezămintelor apostoleşti cu sfinţenie păstrătorule;Bucură-te, desăvârşitule slujitor al tinerilor lui Hristos;Bucură-te, al Bisericii celei dreptmăritoare sfeşnic mult luminos;Bucură-te, că în Antiohia ucenicii lui Hristos creştini s-au numit;Bucură-te, că pe poporul cel nou cu cuvântul şi cu fapta l-ai povăţuit;Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe tine te-ai jertfit;Bucură-te, că prin lumina vieţii tale multe suflete ai luminat;Bucură-te, că prin uşa adevărului în staulul lui Hristos ai intrat;Bucură-te, că prin tine turma lui Hristos păşune bună a aflat;Bucură-te, că pe tine cuvântătoarea turmă foarte te-a ascultat;Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat! Condacul al 3-lea Stătut-ai, Preafericite, ca o nicovală a Duhului, cu multă răbdare în faţa tuturor necazurilor, a prigonitorilor care neîncetat te loveau şi pentru toate mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea pe tine, spre a-I cânta Lui: Aliluia! Icosul al 3-lea Auzind împăratul Traian că tu eşti numit purtător de Dumnezeu, te-a întrebat pe tine: „Ce înseamnă această numire?”. La care întrebare cu mare îndrăzneală i-ai răspuns şi nedumeririi lui cu înţelepciune i-ai descoperit taina; pentru care primeşte, te rugăm, şi de la noi aceste smerite cântări:Bucură-te, că prin scurte cuvinte lui i-ai arătat;Bucură-te, că ce înseamnă „purtător de Dumnezeu” pe el l-ai învăţat;Bucură-te, că la întrebarea împăratului Traian ai răspuns luminat;Bucură-te, că pe împăratul Traian pentru a lui nedumerire l-ai mustrat;Bucură-te, că pe zeii lui cei mincinoşi deşertăciune i-ai arătat;Bucură-te, că Traian împăratul de a ta bărbăţie s-a minunat;Bucură-te, că taina Întrupării Cuvântului lui Traian i-ai propovăduit;Bucură-te, că de mântuitoarele pătimiri ale lui Hristos tu i-ai vorbit;Bucură-te, că şi preaslăvita Înviere a lui Hristos lui o ai vestit;Bucură-te, că minunile lui Dumnezeu înaintea împăraţilor le-ai arătat;Bucură-te, că de furia lui Traian nu te-ai înfricoşat;Bucură-te, că în dreapta credinţă ai rămas nemişcat;Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat! Condacul al 4-lea Văzând împăratul Traian marea ta îndrăzneală şi neclintirea de adevăr, foarte s-a mâniat pe tine, mărturisitorule al numelui lui Hristos, şi în temniţă te-a aruncat. Iar tu, Fericite, cu mare bucurie ai primit hotărârea lui şi lui Hristos laudă I-ai dat, cântând: Aliluia! Icosul al 4-lea După a ta aruncare în temniţă, Traian împăratul toată noaptea nu a putut dormi, socotind întru sine cu ce fel de moarte te va pierde; iar tu, pătimitorule, îţi găteai a ta inimă spre a primi cu bucurie moartea pentru doritul tău Iisus. Deci cu cuviinţă şi noi către tine zicem aşa:Bucură-te, că numele lui Iisus Hristos înaintea lui Traian cu mare îndrăzneală L-ai mărturisit;Bucură-te, că de a ta bărbăţie şi îndrăzneală a rămas uimit;Bucură-te, căci cu ai săi sfetnici s-a sfătuit spre a ta pierzare;Bucură-te, că şi tu cu mare sete aşteptai moartea fără înspăimântare;Bucură-te, că, auzind tu această hotărâre, foarte te-ai bucurat;Bucură-te, că spre mâncarea fiarelor pe tine te-au osândit;Bucură-te, că cei păstoriţi de tine, auzind a ta osândire spre moarte, foarte s-au întristat;Bucură-te, că tu pe toţi cu cuvinte de îmbărbătare foarte i-ai mângâiat;Bucură-te, că de la Antiohia la Roma ai fost trimis fiarelor spre mâncare;Bucură-te, că pe a ta cuvântătoare turmă o ai binecuvântat la plecare;Bucură-te, căci cu mare fierbinţeală la a ta plecare pentru Biserică te-ai rugat;Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorule, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat! Condacul al 5-lea Tânguitu-s-a cu amar la a ta plecare din Antiohia toată mulţimea binecredincioşilor, şi pe tine, iubitul ei păstor, cu lacrimi te-a petrecut. Iar tu, preaînţelepte, pe toţi i-ai învăţat să nu slăbească în dreapta credinţă şi pentru toate să dea slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia! Icosul al 5-lea Venit-au, după porunca împărătească, zece ostaşi aspri şi nemilostivi, care cu mare mânie legându-te în lanţuri, te-au dus la corabie; şi aşa, spre chinuri ai început a călători. Iar creştinii cei binecredincioşi, cu silinţa inimii, te lăudau, zicând aşa:Bucură-te, păstorul nostru cel bun şi iubit;Bucură-te, că a ta călătorie spre cer acum a sosit;Bucură-te, că această sfântă călătorie tu foarte o ai dorit;Bucură-te, că din Seleucia plecând, la Smirna ai sosit;Bucură-te, că tu acolo cu Sfântul Policarp te-ai întâlnit;Bucură-te, că de vorbirea cu el tu foarte te-ai mângâiat;Bucură-te, că Fericitul Policarp ale tale lanţuri le-a sărutat;Bucură-te, că preoţii şi clericii cu lacrimi au udat lanţurile tale;Bucură-te, că mulţimea creştinilor, văzându-te legat, se
Rugăciunea părinților pentru copilul nou-născut
Doamne Iisuse Hristoase, Care ne-ai dăruit acest copil, rânduieşte precum ştii intrarea lui în rândul celor drept-credincioşi care au fost luminaţi prin Sfântul Botez. Doamne, dăruieşte-i sănătate şi putere acestui prunc, Tu, Care ai fost crescut cu grijă de către Preasfânta Fecioară. Doamne, să nu vină peste noi mânia Ta şi să nu îngădui ca acest copil să moară nebotezat. Să nu sufere acest copil din cauza păcatelor noastre, ci să vadă mila Ta şi dragostea Ta de oameni. Ocroteşte-l, Doamne, şi dăruieşte-i naşterea cea de Sus prin Sfântul Botez, ca să devină fiu al Bisericii Tale. Ţie ne rugăm, Stăpâne, trimite peste el lumina binecuvântării cereşti, că Tu eşti Cel ce asculţi rugăciunile noastre şi Ţie Îţi mulţumim şi Te slăvim în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Antim Ivireanu
Stăpână de Dumnezeu Născătoare, împărăteasa cerului și a pământului, cinstea și slava creștinilor, ceea ce ești mai înaltă decât cerurile și mai curată decât soarele, Fecioară prealăudată, nădejdea celor păcătoși și liniștea celor loviți de valurile vieții, caută asupra poporului tău, vezi moștenirea ta, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, ci ne păzește și ne scapă de vicleșugurile diavolului, că ne-au împresurat întristările, nevoile și răutățile. Dă-ne mână de ajutor, Fecioară, că pierim. Îndură-te de noi, că pe tine te avem ajutătoare și la tine nădăjduim să-L îmblânzești pe Fiul tău cu rugăciunile tale preaputernice și nebiruite, ca să-Și întoarcă spre noi mila Sa cea bogată. Și pe toți să ne învrednicească a ne păstra viața cinstită și fără de prihană, pentru ca noi cu o gură și cu o inimă pe El pururea să-L mărim, iar ție să-ți zicem: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!”. Amin.
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Iubindu-L pe Dumnezeu din copilărie, Sfântul Calinic a devenit călugăr la vârsta de 21 de ani, slujind ca stareț și mai apoi ca episcop pe toți cei care i-au fost încredințați, vindecând bolnavii și ajutând săracii și văduvele. Născut la București, Sfântul Calinic a fost crescut de părinți binecredincioși, iar la vârsta de 20 de ani a mers la Mănăstirea Cernica, fiind tuns monah după numai un an de ucenicie. A viețuit în acest loc 43 de ani, dintre care 31 în calitate de stareț al chinoviei de la Cernica. Episcop al Râmnicului timp de 16 ani, perioadă în care a zidit o biserică la Schitul Frăsinei, cu chilii și toată rânduiala din Sfântul Munte, Sfântul Calinic, slăbit fiind și îmbătrânit, s-a întors la Mănăstirea Cernica, iar după un an a trecut la cele veșnice. Trăind în sărăcie și aspră nevoință toată viața, Sfântul Calinic era cunoscut pentru blândețea sa și minunile pe care le-a făcut, tămăduind bolnavii și îngrijindu-se de cei săraci și de văduve.
Acatistul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condac 1 Pe luminătorul a toată lumea, pe stâlpul și întărirea Bisericii, pe povățuitorul pocăinței și tămăduitorul bolnavilor, pe apărătorul și binefăcătorul celor necăjiți, pe Sfântul Ioan, trâmbița cea frumos glăsuitoare și gura cea de miere izvorâtoare, pe învățătorul nostru cel cu mintea și cuvintele de aur, veniți, binecredincioșilor, să-l lăudăm. Să aprindem făcliile dragostei celei luminătoare, aducându-i această cântare: Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea! Icos 1 Luminătorule și învățătorule, Părinte, cel ce cu învățăturile tale ai luminat toată lumea, luminează-ne și pe noi prin rugăciunile tale, ca să-ți aducem această cântare de laudă:Bucură-te, Ioane, fericite slujitor al Domnului Iisus Hristos;Bucură-te, că din copilărie ai fost binecredincios;Bucură-te, că din gura ta râuri de învățătură au izvorât;Bucură-te, că prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit;Bucură-te, că prin minunile tale înțelepții s-au rușinat;Bucură-te, că înțeleptul Artemie prin tine s-a botezat;Bucură-te, că poporul de bucurie către tine a strigat;Bucură-te, că ai fugit de slava omenească;Bucură-te, că ai iubit viața monahicească;Bucură-te, al necăjiților mângâietor;Bucură-te, al săracilor ocrotitor;Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea! Condac 2 După trecerea din viața aceasta a maicii tale, Antuza, ai împărțit averea săracilor și, părăsind lumea, te-ai sălășluit în mănăstire, unde, după multe nevoințe și osteneli, te-ai învrednicit a vorbi cu Apostolii Ioan și Petru, al căror dar ai dobândit și cu care împreună cânți lui Dumnezeu: Aliluia! Icos 2 Dar de la Dumnezeu ai primit, Sfinte Ioane, a lega și a dezlega păcatele oamenilor; dezleagă dar și lanțul greșelilor noastre și cu dragostea lui Dumnezeu ne leagă, ca, unindu-ne într-un glas, să mărturisim pe Dumnezeu în Treime și pe tine să te lăudăm așa:Bucură-te, că în chip îngeresc te-ai îmbrăcat;Bucură-te, că, în mănăstire fiind, multe osteneli ai răbdat;Bucură-te, că pe monahul cel căzut l-ai ridicat;Bucură-te, că darul lui Dumnezeu prin tine a lucrat;Bucură-te, noule Daniile, că minunată vedenie ai avut;Bucură-te, împreună vorbitorule cu Apostolii Petru și Ioan;Bucură-te, că Ioan prin scrisoare te-a îmbărbătat;Bucură-te, că de la Apostoli ai primit binecuvântare sfântă;Bucură-te, că răbdarea ta a fost nemărginită;Bucură-te, al pocăinței învățătorule;Bucură-te, al bunei credințe mărturisitorule;Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea! Condac 3 Minunata vedenie de care te-ai învrednicit, Părinte, a avut-o și bătrânul Isihie, îmbunătățitul monah; și, povestind fraților celor iscusiți, se minunau de acest dar pe care te-ai învrednicit a-l primi și cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia! Icos 3 Dumnezeu S-a preaslăvit prin facerea minunilor tale, Părinte, că pe mulți i-ai vindecat cu rugăciunile tale; pe Arhelau de lepră l-ai curățit, monahului Evclie vederea i-ai luminat și pe femeia Hristina ai scăpat-o de boală; pe leul cel fioros cu semnul Crucii l-ai omorât; pentru acest noian de minuni te lăudăm, Părinte, zicând așa:Bucură-te, tămăduitor fără de plată al trupurilor;Bucură-te, cel ce multe boli degrab le-ai vindecat;Bucură-te, că de tine toată suflarea s-a minunat;Bucură-te, luminătorul ochilor trupești și sufletești;Bucură-te, că neputințele și bolile degrab le izgonești;Bucură-te, mustrătorul celor fără de lege;Bucură-te, îndreptătorul celor ce au greșit;Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;Bucură-te, lauda cea aleasă a ierarhilor;Bucură-te, că, întrarmat cu puterea Crucii, duhurile rele ai alungat;Bucură-te, că neprețuita diademă a arhieriei de la Hristos ai luat;Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea! Condac 4 Se cuvenea ca lumina aprinsă să fie pusă în sfeșnic să lumineze tuturor. Pentru aceasta, prin rânduiala lui Dumnezeu, ai fost adus din pustie în cetate, în slujba Bisericii așezat și prin porunca îngerului ai fost sfințit. Iar la hirotonia ta un porumbel pe deasupra capului tău zbura, pe care văzându-l Flavian patriarhul, împreună cu cei ce erau de față, cu frică și cu bucurie au strigat: Aliluia! Icos 4 Supunându-te voii lui Dumnezeu, ai lăsat pustia și pe monahii cei împreună viețuitori, pe care văzându-i plângând din pricina despărțirii, i-ai mângâiat cu mireasma învățăturii tale și i-ai îndemnat să aibă iubire unii către alții. Iar noi, de bucurie pentru chemarea ta, te lăudăm, zicând așa:Bucură-te, învățător blând și sfânt;Bucură-te, că tu singur ai fost numit „Gură de Aur”;Bucură-te, cel ce prin rânduiala lui Dumnezeu ai primit darul cinstitei arhierii;Bucură-te, podoaba curăției, mărturisită de minunata arătare a porumbelului celui alb;Bucură-te, că de a ta vedenie toți s-au înspăimântat;Bucură-te, că poporul de bucurie slavă Domnului a dat;Bucură-te, că pentru sufletele omenești grijă ai purtat;Bucură-te, că prin dulci cuvinte pe toți i-ai învățat;Bucură-te, că, pentru frumusețea cuvintelor, de popor ai fost iubit;Bucură-te, că o femeie „Gură de Aur” te-a numit;Bucură-te, al sufletelor omenești înfrumusețătorule;Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea! Condac 5 Multe sunt minunile tale, Părinte Ioane, că pe pruncul femeii Evclia cu semnul Crucii l-ai tămăduit și pe femeia bogatului eretic, ce avea o cumplită boală, cu același semn al biruinței și prin stropirea cu apă sfințită ai vindecat-o, și de eresul cel pierzător de suflet pe amândoi i-ai scăpat. Iar templul cel idolesc surpându-se, a nimicit pe toți ereticii care ți se împotriveau și ceilalți botezându-se, cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia! Icos 5 Învățătorule și de minuni făcătorule, Părinte, tămăduiește patimile sufletelor și ale trupurilor noastre și ne învață cum să ne păzim de smintelile ereticilor care hulesc Biserica. Iar tu, prin învățătura ta, să-i întorci la dreptmăritoarea credință, ca, unindu-ne glasurile prin dragoste, să te lăudăm, cântând:Bucură-te, că pe fiul Evclei l-ai scăpat de fierbințeală;Bucură-te, că pe femeia ereticului ai izbăvit-o de boală;Bucură-te, că femeia și bărbatul ei de eres s-au lepădat;Bucură-te, că prin puterea Crucii în Biserică au intrat;Bucură-te, făcătorule de bine al tuturor;Bucură-te, că ereticii asupra ta s-au ridicat;Bucură-te, că tu pentru ei lui Dumnezeu te-ai rugat;Bucură-te, că prin învățăturile tale mulți eretici s-au botezat;Bucură-te, că foștii eretici împreună cu dreptmăritorii au cântat;Bucură-te, al Bisericii lui Hristos păzitorule;Bucură-te, al dreptei credințe apărătorule;Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea! Condac 6 Pentru minunile și învățăturile tale, Părinte, ai fost chemat de Arcadius împăratul la tronul arhiepiscopal al Constantinopolului, fără de voia ta; însă, cu smerenie, făcând ascultare, ai primit jugul arhieriei, iar dregătorii, împreună cu poporul primindu-te
Rugăciune la icoana Maicii Domnului „Bucurie Neașteptată”
O, Preasfântă Fecioară, primeşte această rugăciune de la nevrednicii robii Tăi şi roagă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru ca şi nouă tuturor, celor ce ne închinăm cu credinţă şi cu umilinţă înaintea icoanelor Tale, să ne dăruiască bucurie neaşteptată după trebuinţa fiecăruia. Păzeşte în bunătate pe cei ce până la sfârşitul lor vieţuiesc în dreapta credinţă! Pe cei răi fă-i buni! Pe cei rătăciţi întoarce-i pe calea cea dreaptă! Căsniciile în dragoste şi unire le păzeşte! Pe soţii care se află în duşmănie şi despărţire împacă-i! Uneşte-i unul cu altul şi pune-le lor dragoste nestricată! Maicilor născătoare de fii dăruieşte-le grabnică dezlegare! Pe prunci creşte-i! Pe tineri înţelepţeşte-i şi deschide-le mintea spre primirea învățăturilor folositoare, povăţuieşte-i spre frica de Dumnezeu! Pe cei de un sânge, prin pace şi dragoste izbăveşte-i de ceartă şi de vrăjmăşii! Fii toiag bătrâneţilor! De moartea cea fără de veste şi fără de pocăinţă pe toţi izbăveşte-ne şi ne dăruieşte nouă tuturor sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, în pace şi răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată a Lui Hristos! Pe cei mutaţi din viaţă, în credinţă şi pocăinţă, fă-i să locuiască împreună cu Îngerii şi cu toţi Sfinţii! Roagă-L pe Fiul Tău, pentru cei ce s-au sfârşit de moarte năpraznică, să le fie milostiv! Pentru toţi cei răposaţi fără să aibă rudenii care să roage pe Fiul tău pentru odihna lor, singură fii neîncetată şi caldă rugătoare, ca toţi, în Cer şi pe pământ, să te cunoască ca pe o sprijinitoare neînfruntată a neamului creştinesc şi cunoscându-te, să te slăvească pe tine şi prin tine pe Fiul tău, cu Cel fără-de-început al Său Părinte şi cu Preasfântul şi de Viaţă Făcătorul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Rugăciune pentru copilul înfiat
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care ne-ai poruncit să ne iubim unii pe alţii, ajută-ne să împlinim fără împiedicare această poruncă a Ta. Am socotit că este bineplăcut Ţie să înfiem acest copil pe care viaţa l-a lipsit de dragostea părinţilor lui. Dă-ne, Doamne, să-l iubim cu dragostea pe care Tu o sădeşti în inimile noastre. Să găsească la noi dragostea care îi lipseşte şi sufletul lui tulburat să se umple de linişte şi de bucurie. Dă-i lui să Te iubească din toată inima, iar pe noi să ne respecte după cuviinţă, fiind un copil ascultător şi cuminte. Dă-i lui, Doamne, să iubească Biserica, rugăciunea şi toată fapta cea bună. Dă-i lui, Doamne, să simtă dragostea Ta cea sfântă, care covârşeşte orice dorire. Dă-i lui să fie mădular ales al Bisericii Tale, iar nouă, nevrednicilor, dăruieşte-ne să ducem cu bucurie greutăţile creşterii acestui copil, luminaţi fiind de Tine. Binecuvântează şi sfinţeşte casa noastră, rânduind toate cele de trebuinţă, că de la Tine vine tot binele şi a Ta este slava, cinstea şi închinăciunea, în vecii vecilor. Amin. Precizare: Atunci când un copil este înfiat, el trebuie să meargă la biserică împreună cu părinţii care îl înfiază, pentru ca preotul să le citească din Molitfelnic o slujbă specială.
Rugăciune către Maica Domnului Prodromiţa
O, Împărăteasă Prealăudată a îngerilor şi Acoperământul milostivirii neamului omenesc, Maică a Domnului, Ceea Ce întru minunată icoana Ta ne-ai dăruit nouă chipul frumuseţii Tale, nu-Ţi întoarce nici acum faţa Ta de la robii Tăi cei cu gândurile plecate spre cele pământeşti. Cu cheia rugăciunii Tale descuie-ne uşa milostivirii Fiului Tău şi ne primeşte şi pe noi, nevrednicii, în cămara cea de nuntă a Înţelepciunii, ca împreună cu îngerii să-Ţi aducem jertfa laudelor dumnezeieşti. Pe mine, cel nepriceput întru cuvânt şi străin de tainele rugăciunii, care port în călătoria mea prin deşertul patimilor povara sufletului sărăcit de roua evlaviei şi de tăria credinţei, cu milostivirea Ta mă cercetează. Ca Una Ce vezi de aproape slava cea preaînaltă a Treimii şi primeşti cununile laudelor din mâinile îngerilor, pleacă-Ţi blânda privire pe care ai închipuit-o în icoana Ta şi ai dăruit-o nouă spre mângâiere în necazuri. Vezi rănile sufletelor noastre Preacurată, vezi că untdelemnul pocăinţei ne lipseşte şi pururea cădem în prăpastia păcatelor. Vezi inima noastră tulburată de gândurile cele rele şi cu fulgerul rugăciunii Tale goneşte de la noi toată neînţelepciunea. Ridică mintea noastră din adâncul patimilor şi-i arată întru lumina Duhului pe Cuvântul Cel născut din Mintea Cea dintâi. Iată, eu, cel lipsit de evlavie şi cumplit rănit de fiarele păcatelor mele, plec genunchii inimii mele înaintea Ta şi Te rog ca să îmi ierţi îndrăzneala întru nepricepere şi Însăţi să zugrăveşti în sufletul meu icoana tainelor Tale. Cu dumnezeiasca Ta înţelepciune închipuie şi în icoana cea părăsită a inimii mele chipul celor trei virtuţi, credinţa, nădejdea şi dragostea, spre asemănarea Treimii. Mută dorirea mea cea stricată de la cele pământeşti spre cele cereşti şi cu focul râvnei după Adevăr aprinde inima mea cea de prea mult timp adormită în somnul păcatului. Împacă viaţa mea Stăpână, cu bogăţia rugăciunilor Tale aduse la tronul Treimii şi în locul neputinţei mele de a mă ruga adu untdelemnul milostivirii Tale. Osteneala iconarului Iordache ai primit şi l-ai făcut pe el părtaş minunii Tale mai presus de cuget. Pe mine, cel neînţelept, mă primeşte sub acoperământul milei Tale şi măcar că nu ştiu a-Ţi zugrăvi icoana laudelor cereşti ca mulţumire pentru mijlocirea Ta înaintea Domnului, nu mă lipsi pe mine de darurile Tale neîmpuţinate. Ajuns-au în urechile Tale, Fecioară, glasul rugăciunii evreicei ce simţea apropierea morţii şi ai scăpat-o pe ea din prăpastia pierzării. Ba încă şi uşile dreptei credinţe i-ai deschis, ca să se facă ea biserică a Duhului Sfânt, lăudându-Te pe Tine, Biserica slavei dumnezeieşti. Pe mine, cel ce deşi am fost binecuvântat cu darul dreptei credinţe, însumi îmi gătesc spânzurare cu legătura fărădelegilor mele, trage-mă din groapa pierzării, întinzându-mi scara rugăciunii Tale. Mustrat-ai pe învăţătorul cel întunecat de necredinţă, dar vai, cât mă ruşinez eu, care de prea multe ori am mâniat bunătatea Ta prin tulburarea din puţinătatea credinţei şi prin neluarea aminte la păzirea chipului curat al evlaviei. Cerut-a învăţătorul acela să vină icoana la el, dar te-ai împotrivit mândriei lui, însă eu cu nevrednicie stau în sfânt locaşul Tău, find pustiit de nădejde, credinţă, evlavie, frică şi dragostea cea după Dumnezeu. Întoarce-Ţi faţa Ta de maică şi spre mine şi fă să învieze şi în sufletul meu credinţa cea tare întru milostivirea Ta. Sfârşit binecuvântat cu pace ai dăruit robului Tău, schimonahul Inochentie, ca să arăţi că pe robii Tăi, cei ce cu credinţă Îţi slujesc până la apusul vieţii lor nu îi laşi în mâinile vrăjmaşilor nevăzuţi. Pe mine, smochinul cel neroditor, care nici o roadă de credinţă nu am adus Ţie, fiind eu uscat de seceta patimilor, îndură-Te iar şi mă stropeşte cu ploaia rugăciunilor Tale, ca să aduc rod însutit de fapte bune şi să iau din mâna Ta prin mila Cuvântului cununa vieţii celei veşnice. Pe monahul Serghie, cel ce se prăbuşise în prăpastia neascultării, cu starea Ta de faţă înaintea Cuvântului l-ai ridicat şi i-ai dăruit iarăşi auzul cel pierdut, ca să ia aminte la glasul Evangheliei lui Hristos şi cu îngerii să-Ţi aducă Ţie totdeauna jertfa laudelor cereşti. Pe mine, cel ce în toate zilele vieţii mele am mers pe cărările neascultării de părinţii cei duhovniceşti şi adesea am căzut în groapa deznădădjuirii, mă înţelepţeşte la ascultarea de Fiul Tău, ca să moştenesc şi eu, nevrednicul, partea celor mântuiţi. Pe cel ce se îndoia de minunile revărsate prin icoana Ta l-ai îndreptat cu blândeţe prin bogăţia peştelui dăruit la praznicul Tău. Însăţi, ca O Milostivă, adu la masa inimii noastre ca hrană bogată mai ales în ziua prăznuirii icoanei Tale înţelegerile cele dumnezeieşti, care luminează sufletul şi alungă toată negura patimilor. Potoleşte viforul necazurilor pornite asupra noastră cu grabnica Ta rugăciune şi întru ispite ne soleşte răbdare. Schitul Darvari minunat s-a împodobit cu icoana Ta, care ca o legătură a iubirii păzeşte unitatea între nevoitorii ei. Înaintea icoanei Tale toţi plecăm genunchii inimii şi căzând înaintea ei cu umilinţă cerem să se depărteze de la noi toată tulburarea vrăjmaşului, ca pacea Mântuitorului nostru să odihnească pururea în sufletele noastre. Deci, ca Una Ce ai fost dăruită de Însuşi Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu spre păzirea obştii acesteia, împacă-ne pe noi toţi, cei greşiţi, iarăşi cu Cel pe Care în pântecele Tău L-ai purtat ca pe un scaun al slavei. Ca la o iconoamă a tuturor darurilor Duhului la Tine alergăm în necazurile şi întristările noastre şi Te rugăm să mângâi inimile noastre cu vestirea izbăvirii, ca una Ce ai luat în auzul Tău glasul Arhanghelului, dezlegând blestemul cel pus asupra noastră prin glasul lui Dumnezeu. Înaintea icoanei Tale aducem lacrimile noastre cele de umilinţă şi suspinurile inimilor noastre de la privirea feţei Tale nu le tăinuim. Căci pe Tine Te ştim Maică Milostivă a Cuvântului şi pururea Apărătoare a noastră a credincioşilor, celor gârboviţi de prea multe păcate. Ştim mulţimea nelegiuirilor noastre cu care am mâniat bunătatea cea multă a Ziditorului, ştim nevrednicia noastră, dar încă mai ştim că milostivirea Ta este neasemănată şi nu este păcat ca să Te împiedice pe Tine a ne zidi nouă iarăşi podul împăcării noastre cu
Sfântul Mucenic Sava de la Buzău ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Călugăr misionar, convertindu-i pe păgâni la dreapta credință, Sfântul Sava a fost prins de închinătorii la idoli și înecat în râu. Născut la Buzău în secolul al IV-lea, Sfântul Sava era un călugăr misionar, convertindu-i, împreună cu duhovnicul său, pe daco-romanii, goții și închinători la idolii care ajungeau în acea zonă. Fiind prinși în a treia zi de Paști de către ostașii lui Athanaric, au fost bătuți, pentru a se lepăda de Hristos și a se închina zeilor, dar cum aceștia s-au opus, Sfântul Sava a fost înecat într-un râu din Buzău. Moaștele sale au fost duse în Imperiul Roman de către creștini, pentru a fi ținute în siguranță, iar apoi au fost trimise în Cezareea Capadociei, la cererea Sfântului Vasile cel Mare.
Acatistul Sfintei Maria din Gatcina
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Preacuvioasă Muceniță, aleasa lui Hristos, le-ai apărut locuitorilor drepți din Gatcina prin faptele tale bune și prin smerenie. Și astăzi, te preamărim, ne amintim cu dragoste de tine, fiind cinstită în fața lui Dumnezeu și ne ocrotești, îți cântăm fără încetare cu inima înduioșată: Bucură-te Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți. Icosul 1 Îngerii lui Dumnezeu s-au bucurat încă de la nașterea ta, pentru că te-ai rugat fără încetare și ai fost respectată pentru că ai oferit daruri sufletești asemenea lor, cinstind puterea lui Dumnezeu. În perioada ateistă, ai luptat pentru adevărul lui Hristos în biserică de pe pământ și ți-ai păstrat credința neclintită. Iar noi, privind chipul tău, îți cântăm așa:Bucură-te, urmașă purtătoare de evlavie creștină.Bucură-te, că ai dat dovadă de blândețe îngerească.Bucură-te, că ai găsit mângâierea cerească.Bucură-te, că ai transformat durerea pământească în bucurie.Bucură-te, că inima și-a alinat suferința.Bucură-te, că ți-ai dedicat viața lui Dumnezeu.Bucură-te, sol al iubirii lui Dumnezeu.Bucură-te, flacără nestinsă a credinței ortodoxe.Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți. Condacul al 2-lea Corurile de cântăreți nu vor putea să îți slăvească faptele bune așa cum se cuvine, Preacuvioasă Mamă, pentru că ai fost lovită de o boală cumplită când erai tânără și L-ai urmat neobosită pe Hristos și ai stat în chilia ta în toate zilele vieții tale, cântându-i Puterii lui Dumnezeu: Aliluia. Icosul al 2-lea Trupul tău a fost secerat de o boală grea și cu îngăduința lui Dumnezeu, nu a fost adus în viața ta rodul faptelor pământești care duc la pierzanie, ci rodul veșnic al harului duhovnicesc. Ai avut mare încredere în Dumnezeu, de aceea noi îți vom cânta cu slavă următoarele:Bucură-te, că ai urmat voia lui Dumnezeu cu blândețe și smerenie.Bucură-te, că datorită martiriului tău ai fost înzestrată cu har divin.Bucură-te, că ți-ai îndreptat privirea în toate zilele vieții tale spre Hristos cel răstignit pe cruce.Bucură-te, că ți-ai purtat crucea în urma lui.Bucură-te, că te-ai apropiat de Dumnezeu prin liniștea rugăciunilor.Bucură-te, că te-ai rugat la Dumnezeu pentru toată lumea.Bucură-te, că îi ajuți pe cei ce își pierd curajul din cauza durerii.Bucură-te, că deschizi ochii celor care au sufletul orb.Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți. Condacul al 3-lea Dumnezeu Preamilostivul, ți-a întărit sufletul cu suferința și boala timpurie, te-a scos din deșertăciunea sorții triste, dăruindu-ți curățenia inimii, ai fost asemenea lui Iova, cel care a suferit mult. Iar tu, Maria cea Dreaptă, bucurându-te de dragostea lui Dumnezeu, îi cântai din adâncul sufletului: Aliluia. Icosul al 3-lea Căci ai fost încercată de o furtună de gânduri și suferințe pentru sufletele celor care luptau, Maică Marie, L-ai implorat pe Domnul Iisus Hristos cu blândețe și lacrimi și ai dobândit liniștea, fiind unsă cu mir frumos mirositor. Iar noi, văzând harul lui Dumnezeu îți cântăm acestea:Bucură-te, că ai îndepărtat cu răbdare lingușeala dușmanilor.Bucură-te, că sufletul tău a fost curățat prin suferință.Bucură-te, muceniță, că ești foarte mărinimoasă față de oameni.Bucură-te, muceniță, că l-ai iubit pe aproapele tău la fel ca pe tine.Bucură-te, că prin rugăciune ai fost înzestrată cu harul alinării durerii celor care suferă.Bucură-te, porumbiță minunată, că te-ai dus cu sufletul curat în ceruri.Bucură-te, că ai primit cununa slavei veșnice de la Dumnezeu.Bucură-te, că ai transformat suferințele din acea vreme în bucurie veșnică.Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți. Condacul al 4-lea Ai avut cu tine mătăniile din mărgele neprețuite când te-ai izolat să te rogi, nu ai simțit boala, iar pentru că ai fost foarte înțeleaptă, oamenii evlavioși au venit la tine pentru a primi cuvinte de mângâiere. Tu le-ai alinat sufletele de multe ori și pentru aceasta ei îi cântă Dumnezeului Mare și Atotputernic: Aliluia. Icosul al 4-lea Te-ai apropiat cu dragoste și credință de Potirul vieții și ai primit Trupul și Sângele lui Hristos, ca să te întărească Hristos, Cel care te-a ales, și ca să fie mereu în tine. Așa ai fost luminată de Duhul Sfânt, ți-ai dedicat toată viața lui Hristos, iar noi îți cântăm așa:Bucură-te, că ai primit bunătatea luminată din ceruri de la Dumnezeu.Bucură-te, că ți-ai luminat sufletul cu lumina Sfintei Treimi.Bucură-te, că îngerii s-au minunat și s-au bucurat de tine și că oamenii te cinstesc.Bucură-te, de întărâtarea și lacrimile amare ăla demonilor.Bucură-te, vindecătoarea rănilor noastre trupești și a suferințelor sufletești.Bucură-te, că mergi înaintea lui Dumnezeu pentru noi.Bucură-te, că ne-ai vindecat suferințele prin rugăciunile tale.Bucură-te, că prin modul tău de viață, ne-ai îndreptat viețile spre mântuire.Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți. Condacul al 5-lea Asemănându-te fecioarelor înțelepte, ai păstrat mirul rugăciunilor și milei pentru întâmpinarea lui Dumnezeu și cu candela aprinsă a fost posibil ca El să îți apară, iar tu, arătându-i robii lui credincioși, Îi cântai Dumnezeului Atotmilostiv: Aliluia. Icosul al 5-lea Privind pământul rusesc doborât de întunecimea sufletească, l-ai nimicit prin curățenia sufletului și ai încălzit sufletul fecioarelor tinere cu sunetul clopotelor bisericești, îndrumându-le să-L slujească pe Dumnezeu și pentru a-și ajuta aproapele în perioada ateismului. De aceea și noi urmându-ți exemplul, învăluim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru cu o iubire sinceră, cântându-i așa:Bucură-te, că te cinstim pentru că ne alungi necazurile.Bucură-te, că ne înveți cu răbdarea ta.Bucură-te, că ne luminezi cu lumina sufletului tău.Bucură-te, că dai o mână de ajutor bolnavilor.Bucură-te, că îi povățuiești pe atei și pe cei răi.Bucură-te, model de păstrate a credinței în secret.Bucură-te, strălucire a curățeniei cerești.Bucură-te, îmbinare de credință, speranță și dragoste.Bucură-te, Preacuvioasă Muceniță Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinți. Condacul al 6-lea Sfântul mucenic, mitropolitul Veniamin, ți-a vizitat chilia și a vorbit cu tine, ți-a dat binecuvântarea să intri în rândul călugărițelor, să te întărească Dătătorul de fapte bune, iar tu să-I cânți lui Dumnezeu: Aliluia. Icosul al 6-lea Privim ceremonia călugăririi tale în timpul prigoanei împotriva creștinilor de la Biserica cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, locul în care ai mers cu evlavie. Pentru că ai respectat
Rugăciune către Sfânta Xenia cea nebună pentru Hristos
O, Sfântă maică Xenia, vieţuind sub acoperământul Celui Preaînalt şi întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea şi setea, gerul şi arşiţa, defăimările şi prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii şi al facerii de minuni, iar acum sălăşluieşti întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamăreşte acum ca pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ţie ca uneia care eşti întru viaţa cea neîmbătrânitoare, dar petreci şi împreună cu noi: primeşte cererile noastre şi le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veşnică, îmbelşugată binecuvântare pentru faptele şi începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile şi necazurile. Mijloceşte cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii şi păcătoşii. Ajută, Sfântă şi fericită maică Xenia, să fie luminaţi pruncii cu lumina Sfântului Botez şi să fie pecetluiţi cu pecetea darului Sfântului Duh; băieţii şi fetele să fie crescuţi în credinţă, cinste şi frică de Dumnezeu; dăruieşte-le lor reuşită la învăţătură; tămăduieşte pe cei neputincioşi; trimite dragoste şi bună-înţelegere celor căsătoriţi, învredniceşte pe monahi de nevoinţa cea bună şi apără-i de defăimări; întăreşte-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzeşte poporul şi ţara aceasta în pace şi fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiţi în ceasul morţii de împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine; că tu eşti nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îţi aducem mulţumire şi slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul cel în Treime închinat şi minunat întru Sfinţii Săi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Rugăciune pentru copiii orfani
Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ne-ai învăţat să ne rugăm unii pentru alţii, ascultă puţina noastră rugăciune pentru copiii care sunt lipsiţi de dragostea părinţilor lor. Tu, Care eşti Fiul Preaiubit al Părintelui Ceresc, ajută-i pe copiii orfani să simtă dragostea Sa sfântă. Tu, Cel ce ai zis: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”, ajută-i pe copiii orfani să dobândească mângâierea pe care ai făgăduit-o. Dimpreună cu ei, ajută-i şi pe cei care au fost părăsiţi de părinţii lor şi care cresc în foame, frig, mizerie şi durere. Şi dacă vreunii din ei nu au fost luminaţi de Sfântul Botez, mai înainte de orice Te rugăm să rânduieşti naşterea lor în Sfânta Ta Biserică. Doamne, să nu-i laşi fără ajutorul Tău! După cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care a zis: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng”, ar trebui ca inimile noastre să se întristeze pentru suferinţele copiilor greu încercaţi de viaţă. Cum ne-am putea numi creştini, dacă ne-am îmbuiba de toate bunătăţile, în timp ce alţii rabdă foame şi frig? Sau cum am putea să cerem ajutorul Tău, de nu-i vom ajuta la rândul nostru pe cei ce au nevoie de ajutor? Luminează-ne pe noi, Doamne, să-i ajutăm cu ce ne stă în putinţă, ca să îndulcim măcar puţin amara lor viaţă. Binecuvântează-i, Doamne, pe aceşti copii necăjiţi, şi pe cei care îi ajută pe ei întăreşte-i şi le răsplăteşte lor după mare mila Ta, ca un bun şi iubitor de oameni. Amin.
Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului „Pimenovskaia”
Bucură-Te, Podoaba Cea preastrălucită a îngerilor, Oglinda vieţuirii îngereşti, Icoana fecioriei, Fântâna tuturor darurilor Duhului, Binecuvântarea pustnicilor, Scutul monahilor, Sabia de foc a rugăciunii drepţilor, Încununarea mucenicilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, întrariparea nevoitorilor cu dorul cel dumnezeiesc, Ploaia Cea bineînmiresmată a renaşterii duhovniceşti, Cartea Cea sfinţită a tainelor mai presus de minte îngerească, Sfeşnicul Cel pururea veghetor al Treimii, Cununa slavei Apostolilor, Călăuzitoarea creştinilor către pământul mântuirii, Pecetea desăvârşirii Sfinţilor, Ancora celor ce înoată pe marea vieţii, Adâncul îndurărilor dumnezeieşti, Izvorul nesecat al darurilor cereşti, nu Te depărta de sufletele noastre în necazuri, ci risipeşte cu rugăciunile Tale norul ispitelor şi fă să ne răsară nouă lumina pocăinţei. Ca Una Ce ai purtat în braţele Tale pe Floarea Cea dumnezeiască, pe Hristos, Dumnezeul nostru, Care cu mireasma cuvintelor Sale a atras pe toţi în grădina mântuirii, cu flori de laude dumnezeieşti înfrumuseţează şi grădina inimii mele, cea nelucrată şi biruită de spinii patimilor. Ca Una Ce eşti Tămâia rugăciunii credincioşilor şi Lauda Cea neîncetată a îngerilor, primeşte smeritele cuvinte ale robilor Tăi şi dăruieşte împlinirea cererilor celor bune ale robilor Tăi. Ceea Ce ai băut paharul durerilor pentru Cel Ce pe Cruce a luat asupra Sa toate durerile noastre, îndulceşte amărăciunea sufletelor noastre din necazuri şi cu mierea înţelegerilor duhovniceşti ne întăreşte. Scară a rugăciunii Te ştim pe Tine noi, cei ce ne târâm în pământul păcatelor şi cerem Ţie în toată vremea să ne ridici din căderea cea cumplită. Îmblânzeşte asprimea durerilor noastre sufleteşti şi trupeşti şi cu mângâierea rugăciunilor Tale întăreşte sufletele noastre slăbănogite de multe păcate. Grăbeşte şi ne întâmpină pe calea rugăciunii, adăpându-ne din izvorul darurilor Tale, ca neîncetat să ne arătăm mulţumitori milostivirii Tale şi să întindem în toată vremea masă duhovnicească de cântări îngereşti întru cinstirea Ta. Ca pe cei doi bani ai văduvei primeşte şi neputincioasele noastre cuvinte şi cu puterea rugăciunilor Tale ne ridică la lumina înţelepciunii, stingând focul patimilor noastre, ca să Te mărim pe Tine neîncetat, dând slavă şi mulţumire şi Treimii Celei de o fiinţă în veci. Amin.
Sfântul Sfințit Mucenic Artemon ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Omorând șerpii cu semnul Sfintei Cruci și fiind răpit de un înger al Domnului pe când era să cadă în groapa cu smoală, a fost omorât, în cele din urmă, prin decapitare, pentru că nu a vrut să se închine idolilor. Născut în secolul al III-lea, în timpul domniei lui Dioclețian, Sfântul Mucenic Artemon a slujit 77 de ani în biserica din Laodiceea, ca citeț, diacon, și apoi preot. În momentul în care a început persecuția creștinilor, fiind deja la vârsta bătrâneții, a fost prins și dus la templul lui Esculap, pentru a jertfi idolilor. Omorând cu semnul Sfintei Cruci șerpii care fuseseră eliberați ca să-l omoare, l-a făcut pe mai-marele vrăjitorilor să se convertească la dreapta credință, devenind episcopul Palestinei. Ca și el, mulți necredincioși au primit Taina Botezului atunci, fiind hirotoniți preoți. Așa că judecătorul a pregătit o groapă cu păcură încinsă, gândind să îl arunce acolo pe Sfântul Artemon și să îl omoare, dar a căzut chiar el în groapă și și-a pierdut viața, în acel moment sfântul fiind răpit de un înger. Trăind în libertate încă o vreme, sfântul a fost omorât, în cele din urmă, prin decapitare.
Acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Veniți, toți iubitorii de Hristos, să aducem laude vrednicului păstor și ocrotitor al Moldovei, Ierarhului Iosif, binefăcătorul celor necăjiți și neîntrecutul slujitor al Bisericii și, mulțumindu-i pentru nemăsurata sa dragoste față de semeni, într-un glas să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru! Icosul 1 Alergând la tine, ca la un păstor preaînțelept, cetele ierarhilor și ale preoților, ale monahilor și ale dreptcredincioșilor, nu încetează a te lăuda, a-ți cânta și a vesti faptele tale, prin care te-ai învrednicit a intra în ceata Sfinților. Pentru aceea și noi, nădăjduind în ajutorul și ocrotirea ta cea plină de milostivire, îți cântăm:Bucură-te, ierarh încununat de Hristos;Bucură-te, prieten și casnic al lui Dumnezeu;Bucură-te, apărător al celor ce te cheamă în ajutor;Bucură-te, sprijinitor al celor ce se ostenesc la învățătură;Bucură-te, odrăslire aleasă a Basarabiei;Bucură-te, blând păstor al credincioșilor Moldovei;Bucură-te, statornic apărător al dreptei credințe;Bucură-te, râvnitor neobosit pentru cele sfinte;Bucură-te, comoară de înțelepciune;Bucură-te, cel ce alungi întristarea;Bucură-te, dăruitor de binefaceri;Bucură-te, cunună neveștejită de fapte bune;Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru! Condacul 2 După trecerea din lumea aceasta a tatălui tău, preotul Anania, și după călugăria mamei tale, Teodosia, l-ai urmat pe ierodiaconul Teofilact, rudenia ta, și, la vârsta de numai 10 ani, ai intrat în Mănăstirea Frumoasa din Basarabia, îmbrățișând viața smerită a monahilor și cântând lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 2 Din copilărie ai fost luminat de harul Duhului Sfânt și ți-ai rânduit viața după poruncile Evangheliei lui Hristos, alegând să mergi pe calea virtuților și arătându-te tuturor ca un înger în trup prin viețuirea ta, pentru care te lăudăm, zicând:Bucură-te, cel ce te-ai născut ca rod al rugăciunii;Bucură-te, floare aleasă răsădită în ținutul Iașilor;Bucură-te, cel ocrotit din pruncie de harul lui Dumnezeu;Bucură-te, cel ce la botez ai primit numele Înaintemergătorului Ioan;Bucură-te, suflet hrănit necontenit cu rugăciunea;Bucură-te, că pașii ți-au fost îndrumați de îngerul păzitor;Bucură-te, cel crescut în dreapta credință;Bucură-te, copil mângâiat de Duhul Sfânt;Bucură-te, cel ce te-ai făcut lăcaș al lui Hristos;Bucură-te, iubitor al vieții curate;Bucură-te, fire blândă și cucernică;Bucură-te, cel deprins cu înțelepciunea;Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru! Condacul 3 Urmând îndemnul Mântuitorului: Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, te-ai făcut Lui slujitor bun și credincios, Sfinte Iosif; pentru aceasta, lăudăm pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia! Icosul 3 Văzându-te îmbrăcat cu haina smereniei și împodobit cu virtutea ascultării, marele Mitropolit Veniamin Costachi te-a trimis să slujești bolnavilor în Spitalul Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași, unde, prin răbdare și rugăciune, ai mângâiat pe cei aflați în suferință; pentru aceasta, te lăudăm zicând:Bucură-te, inimă veghetoare;Bucură-te, gură pururea rugătoare;Bucură-te, nădejde a multora;Bucură-te, alinător al suferințelor;Bucură-te, cinstitor al Sfântului Spiridon;Bucură-te, sprijinitor al celor paralitici;Bucură-te, ajutător al neputincioșilor;Bucură-te, cel ce prin rugăciune dai întărire;Bucură-te, izbăvitor de patimi trupești și sufletești;Bucură-te, cel de la care toți primim sprijin;Bucură-te, mijlocitor al darurilor lui Dumnezeu;Bucură-te, doctor fără de arginți al bolnavilor;Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru! Condacul 4 Ca un fiu al luminii, în care a rodit bunătatea, dreptatea și adevărul, ai purtat grijă de cei bolnavi și la Spitalul Mănăstirii Sfântul Samuel din Focșani, apoi, în toată viața ta, ori de câte ori Domnul îți trimitea pe frații Săi mai mici, pe care îi ajutai, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 4 Din tinerețe primind chipul îngeresc, ai viețuit duhovnicește, dar te-ai ostenit să dobândești și învățăturile cele bune, mai întâi la Seminarul din Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din București, crescând cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul; pentru care, îți cântăm:Bucură-te, cel dăruit de Dumnezeu cu duhul înțelegerii;Bucură-te, ucenicit împodobit cu ascultarea;Bucură-te, cel înfrumusețat cu smerenia;Bucură-te, minte luminată de dumnezeieștile Scripturi;Bucură-te, împlinitor al poruncilor Domnului;Bucură-te, vistierie a darurilor Duhului Sfânt;Bucură-te, suflet strălucit cu lumina Taborului;Bucură-te, tânăr iubitor de învățătură folositoare;Bucură-te, minte ageră cu gând neîntinat;Bucură-te, cel ce ai aflat în Hristos tinerețea veșnică;Bucură-te, făclie a bunei-cuviințe;Bucură-te, chip al vieții virtuoase;Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru! Condacul 5 Bucurându-ne, Părinte, de dragostea ta pentru cei aflați în necazuri și suferințe, ne încredințăm ocrotirii tale și te rugăm să vindeci neputințele și bolile noastre, ca, izbăviți fiind, să cântăm lui Dumnezeu, Cel ce este Izvorul vieții și al milostivirii: Aliluia! Icosul 5 Luminându-te cu credința și învățătura, întărindu-te cu nădejdea și îmbogățindu-te cu iubirea, te-ai făcut ascultător, viețuind în feciorie și în sărăcie de bunăvoie, pentru care te cinstim, grăind unele ca acestea:Bucură-te, ucenic al vrednicului Ierarh Chesarie al Buzăului;Bucură-te, cel călugărit cu numele celui dintâi Episcop al Argeșului;Bucură-te, cel ce, ca Dreptul Iosif, te-ai arătat temător de Dumnezeu;Bucură-te, pildă vie a bunei cucernicii;Bucură-te, cel ce ai părăsit deșertăciunile lumii;Bucură-te, mare râvnitor pentru desăvârșire;Bucură-te, cel ce ai risipit negura patimilor;Bucură-te, lumină a călugărilor;Bucură-te, cunună a teologilor;Bucură-te, pildă a creștinilor nevoitori;Bucură-te, întărire a celor evlavioși;Bucură-te, neîncetat priveghetor în rugăciuni;Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru! Condacul 6 Văzând fericitul Episcop Chesarie înțelepciunea și viața ta îmbunătățită, te-a chemat la slujirea diaconiei, apoi ai fost hirotonit preot, iar Sfântul Ierarh Calinic al Râmnicului, privind vrednicia lucrărilor tale, te-a rânduit protosinghel, pentru care, cu smerenie primind fiecare slujire a Bisericii ca pe o înaltă chemare de a te osteni mai mult, cântai lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 6 Cel ce a ales pe ucenicii Săi și i-a trimis la propovăduire, Iisus Mântuitorul, te-a chemat și pe tine, Sfinte Iosif, ca să fii dascăl în școala românească și, astfel, să semeni dreapta credință în sufletele multor tineri, spre a fugi de poftele tinereților și a se face pilde de fapte bune și de știință folositoare. Pentru aceasta, te lăudăm, zicând:Bucură-te, harnic semănător al învățăturii lui Hristos;Bucură-te, blând povățuitor al tinerilor;Bucură-te, călăuză luminoasă a școlarilor;Bucură-te, cel ce curățești sufletele de întinăciune;Bucură-te, cel ce îndemni la viață sfântă;Bucură-te, zelos vestitor al credinței;Bucură-te, lucrător al virtuților mântuitoare;Bucură-te, sfeșnic al luminii celei neapuse;Bucură-te, arătător al bunătăților cerești;Bucură-te, dascăl al celor neștiutori;Bucură-te, ajutător al celor harnici la învățătură;Bucură-te, prieten al adevăraților învățători;Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru! Condacul 7 Cu duhovnicească înțelepciune povățuind obștile monahale de la Morunglav, Găiseni și Sărindar, ai
Rugăciune către Sfânta Muceniță Agnia
Sfântă Muceniță Agnia, strălucit model de virtute, pentru tăria mărturisirii credinței tale, te-ai făcut bineplăcută Domnului și te-ai învrednicit de cununa fecioriei și a martiriului. Sfântă Fecioară Agnia, nepătată Muceniță, când prefectul roman a pronunțat asupra ta sentința ca strălucitul crin al curăției tale sa fie strivit sub picioarele nelegiuiților, atunci tu, neînfricată, te-ai încredințat brațului dumnezeiesc, care trimite pe îngerii Săi, pentru paza celor care se încred în El. Dă-ne și nouă cu rugăciunile tale, să avem nădejde neclintită în ajutorul dumnezeiesc și să ne umplem inimile de încredere în Domnul nostru, așa cum ai făcut și tu. O, curajoasă mielușea, Sfântă Agnia, inima ta era atât de înflăcărată de focul dragostei dumnezeiești, încât nici chinurile rugului și nici ademenitoarele plăceri necurate, prin care vrăjmașii tăi căutau să te piardă, nu te-au atins și n-au putut pângări curata ta dragoste. Pentru aceasta, te rugăm, mijlocește la Domnul ca să alunge din inimile noastre orice licărire de iubire deșartă și să ne aprindă în inimi focul dragostei, pe care Iisus, Mântuitorul sufletelor noastre, a venit să-l arunce pe pământ. Sfântă Muceniță Agnia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Pentru rugăciunile Sfintei Mucenițe Agnia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
Rugăciunea soţilor care nu au copii
Binecuvântat ești Tu, Dumnezeul părinților noștri, și binecuvântat este numele Tău cel sfânt și slăvit întru toți vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile și toate făpturile Tale! Tu ai făcut pe Adam și Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor și sprijin, și din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui”. „Doamne, nu plăcerea mea o caut, luând pe femeia mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte de a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe”, s-a rugat Ţie Tobie, iar Tu i-ai umplut casa de binecuvântare şi i-ai dăruit copii ca răspuns la cererile sale. Doamne, pustii sunt casele fără copii, şi triste inimile soţilor care nu au urmaşi. Chiar dacă nu avem credinţa drepţilor care pentru rugăciunile lor s-au învrednicit să aibă copii, pentru mila Ta cea nemăsurată nu ne lăsa, Atotputernice Doamne, ci vezi suspinul inimilor noastre. Umple-ne casa de bucuria pe care o aduc copiii, iar pe noi întăreşte-ne ca să îi creştem pe ei cu dragoste şi înţelepciune în dreapta credinţă, spre slava Numelui Tău şi a Sfintei Tale Biserici. Amin.
Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț
Pe stâlpul minţii noastre închipuie, cuvintele înţelepciunii cereşti, ceea ce eşti stâlpul rugăciunii care toată lumea o sprijineşti. Nu ne lipsi pe noi de ocrotirea ta de Maică, ceea ce eşti mângâierea celor împovăraţi de păcate, floarea tuturor darurilor cereşti, oglinda îngerilor, muntele cel înalt al desăvârşirii, rai tainic al fecioriei, Tabor înţelegător al tuturor virtuţilor, corabia mântuirii păcătoşilor, căruţa cea de foc a înţelepciunii, psalmul cel scris în cartea inimii, izvorul rugăciunii neîncetate, legătură a unirii noastre cu Dumnezeu. Cu paşii gândurilor umilite ne apropiem de prea luminată icoana ta, noi, cei ce nu ştim a ne ruga din pricina împietririi inimii noastre. Izvorul rugăciunii tale să adape inima noastră cea lipsită de dulceaţa cuvântului dumnezeiesc. Ploaia milostivirii tale să înmoaie pământul cel împietrit al inimii noastre. Laudele împletite ție de serafimi să întraripeze inima noastră cu dorul cel dumnezeiesc. Suspinurile heruvimilor coborâte în adâncul sufletului nostru să ne tragă pe noi spre înălţimea cugetării smerite. Nu avem inimă înfrântă ca să aducem tânguire vrednică pentru păcatele noastre, nu avem nici pocăinţa care întăreşte casa sufletului pe temelia răbdării. Norii patimilor au întunecat cu totul cerul sufletului nostru şi nu putem privi nici măcar spre strălucirea frumuseţii tale. Purtaţi suntem de valurile ispitelor şi cu greu călătorim pe marea cea sărată a acestei vieţi. Îndulceşte necazurile noastre cu darul tău şi scrie-ne pe noi în cartea vieţii, ceea ce eşti carte ce ai purtat pe Cuvântul vieţii, Cel Care, prin pătimirea Sa, a scos pe Adam din lanţurile durerilor. Ridică mintea noastră deasupra grijilor lumeşti şi pe piatra răbdării ne aşează, ceea ce ai născut pe Piatra vieţii, Cea Care a sfărâmat pietrele slujirii idoleşti. Acoperă-ne cu acoperământul tău cel luminat, ceea ce eşti ocrotitoare creştinilor şi păzeşti totdeauna pe robii tăi cu darul tău. Ceea ce lacrimi ai vărsat pentru Fiul Tău pe Care L-ai văzut pironit pe cruce, dă-ne nouă lacrimi de umilinţă pentru păcatele noastre, cu care în fiecare ceas mâhnim milostivirea Stăpânului nostru. Inima ți s-a rănit când suliţa a străpuns coasta Fiului Tău, deci nu trece cu vederea nici rănile sufletelor noastre, ci cu untdelemnul rugăciunii tale ne întâmpină şi ne ridică la înălţimea pocăinţei. Bucură-te, rază a înţelepciunii Soarelui Hristos, turn nebiruit al creştinilor, cetatea cea cerească a Luminii, vasul cel plin de mirul laudelor îngereşti, bucură-te, Maică a Domnului, ceea ce reverşi daruri de minuni celor ce cu inimă smerită cad înaintea sfintei tale icoane, cerând alinarea suferinţelor şi mare milă. Nu ne uita şi pe noi, cei ce, măcar că nu ştim a-ți aduce cuvânt vrednic de laudă, nădăjduim la acoperământul milostivirii Tale. Amin!
Sfânta Muceniță Tomaida ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Fiind tăiată în două cu sabia de către socrul ei, pentru că a refuzat să îi devină amantă, Sfânta Tomaida este cunoscută drept ajutătoare a celor luptați de patima desfrânării. Născută în Alexandria din părinți credincioși, a fost măritată la vârsta de 15 ani, mutându-se în casa socrului. Prin lucrarea diavolului, acesta din urmă a început să o poftească. Plecând soțul ei într-o noapte la vânătoare, Sfânta Tomaida s-a trezit cu socrul ei în cameră, silind-o la păcat, iar pentru că s-a opus, socrul ei a tăiat-o în două cu sabia. În acel moment socrul a orbit și nu a mai putut să fugă de acolo, fiind găsit și dus la judecată și, mai apoi, condamnat la moarte. La cererea părintelui Daniil Schiteanul, moaștele Sfintei Tomaida au fost îngropate la Mănăstirea Octodecat, izbăvind de patima desfrânării pe unul dintre călugării care s-au rugat sfintei.
Acatistul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Pe marele Ierarh și apărător al Sfintei Treimi veniți toți cu duhovnicești laude să-l fericim și din izvorul învățăturilor lui luând cuvinte de laudă, să-i cântăm așa: Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie! Icosul 1 Astăzi darul cel în trei lumini al Preasfintei Treimi să ne lumineze pe noi, vrednice cântări de laudă să aducem la pomenirea slăvitului, îndreptătorului și învățătorului dreptei credințe, zicând:Bucură-te, tăinuitorul Sfintei Treimi;Bucură-te slujitorul cerescului Împărat;Bucură-te, întărirea dreptei credințe;Bucură-te, steaua Bisericii prealuminată;Bucură-te, luceafăr ceresc strălucitor;Bucură-te, împărțitor de mir duhovnicesc;Bucură-te, luminătorul cel din Treime al Arhiereilor;Bucură-te, prieten iubit al marelui Vasile;Bucură-te, odraslă sfântă, din slăviți părinți născut;Bucură-te, credincioasă slugă a lui Hristos;Bucură-te, odor sfânt și preafrumos;Bucură-te, că Sfânta Treime lăcaș în inima ta a făcut;Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie! Condacul al 2-lea Către tine alergând popoarele și din învățăturile tale cunoscând adevărata cale către cer, așază în lumina Sfintei Treimi pe cei ce cu frică și dragoste curată cântă: Aliluia! Icosul al 2-lea Curățenia și înfrânarea iubind, așa cum ai văzut în vedenie că cele două fecioare cinstite s-au numit pe ele, și de la acelea ai învățat viața cea fără de prihană, pentru care noi te cinstim așa:Bucură-te, păstor al fecioriei;Bucură-te, iubitor al înfrânării;Bucură-te, cinstitor al pustniciei;Bucură-te, îndemnător al milosteniei;Bucură-te, cel ce cu sabia înfrânării tai patimile;Bucură-te, că pe oile tale la pășunea cea a faptelor bune le-ai povățuit;Bucură-te, că din întunericul iadului le-ai mântuit;Bucură-te, că din izvorul ostenelilor tale turma ta o ai adăpat;Bucură-te, că pildă te-ai făcut prin lumina faptelor bune;Bucură-te, că smerenia lui Hristos ai urmat;Bucură-te, că sarcina cea ușoară a lui Hristos tu întâi ai purtat;Bucură-te, că apoi altora o ai arătat;Bucură-te, că prin sudorile și ostenelile tale Biserica lui Hristos ai curățat;Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie! Condacul a 3-lea Blând fiind la obicei din pruncie, bătrân s-a arătat, depărtându-se de la priveliștile și petrecerile deșertăciunilor lumești, și bunăcuviința de la maica sa învățându-se, în Biserica lui Dumnezeu ziua și noaptea slavoslovea cântând: Aliluia! Icosul al 3-lea Plin fiind de darul Sfântului Duh, ai gonit eresul cel viclean al lui Macedonie, hulitorul Sfântului Duh, și rușinat l-ai depărtat de la Biserică, iar pe cei dreptcredincioși întărindu-i, pe cei rătăciți întorcându-i, i-ai sfințit cu pecetea Duhului Sfânt, iar ei fiind luminați, cântau:Bucură-te, păstorul cel bun;Bucură-te, gonitorul eresurilor;Bucură-te, că ai rușinat pe Macedonie;Bucură-te, că ai sfărâmat trâmbița eresurilor lui;Bucură-te, cale nerătăcită a celor dreptcredincioși;Bucură-te, luminat propovăduitor al sfintei credințe;Bucură-te, cu Marele Vasile împreună lucrător;Bucură-te, pom înflorit în casa Domnului;Bucură-te, al eresurilor surpător;Bucură-te, al Darurilor lui Hristos împărțitor;Bucură-te, al credincioșilor apărător;Bucură-te, al tuturor cald folositor;Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie! Condacul al 4-lea Iubitorul de oameni Iisus, Care a îmbrăcat cu putere de sus pe Apostolii Săi în Ierusalim, ți-a dat ție putere tare asupra duhurilor și eresurilor, ca să le gonești și Biserica Sa cea sfântă și ca o mireasă împodobită să o aduci Lui, cântând: Aliluia! Icosul al 4-lea Vifor mare și străin eres având Apolinarie, care rău înțelegea Întruparea Domnului, pe toți trăgându-i la pieire, l-ai gonit departe de turma ta, și dogma Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu întărind-o, propovăduiai pe Cel născut din Fecioara, iar pe tine cinstindu-te, zicem:Bucură-te, luminătorul nostru;Bucură-te, raza mântuirii noastre;Bucură-te, păzitor al dreptei credințe;Bucură-te, sfeșnic cu lumină de aur;Bucură-te, podoaba Arhiereilor;Bucură-te, a Bisericii bucurie și pace;Bucură-te, piatră nesfărâmată;Bucură-te, turn neclintit al Bisericii;Bucură-te, cetate tare împotriva vrăjmașilor;Bucură-te, armă asupra patimilor;Bucură-te, minte cinstită;Bucură-te, vas curat al darurilor Domnului;Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie! Condacul al 5-lea Văzând vicleanul vrăjmaș odihna Bisericii, a izvorât asupra ta ispite, necazuri și izgoniri, iar tu cu darul lui Hristos ai vădit meșteșugirile celui meșter în răutate, și ca un biruitor cântai: Aliluia! Icosul al 5-lea Înțelegând poporul de ducerea ta de la dânșii, a ridicat glasuri de plângeri, zicând: O! Părinte! Ducându-te de la noi, duci cu tine și Sfânta Treime și va ieși din Cetate binecuvântarea. Și socotindu-se ei sărmani, ziceau așa:Bucură-te, hrănitorul săracilor;Bucură-te, slujitorul bolnavilor;Bucură-te, odihna străinilor;Bucură-te, mângâierea bătrânilor;Bucură-te, ajutorul necăjiților;Bucură-te, izbăvitorul năpăstuiților;Bucură-te, viteazule biruitor;Bucură-te, curățitorul eresurilor;Bucură-te, al plevelor eresuri curățitor;Bucură-te, arzător cu duhul în slujba lui Dumnezeu;Bucură-te, scara care ne sui pe toți la ceruri;Bucură-te, cel ce cu părintească dragoste ai deschis mila tuturor celor ce au venit la tine;Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie! Condacul al 6-lea Minunat între Ierarhi te-ai arătat, că gura ta ca o praștie a gonit toate eresurile și toate meșteșugirile viclene le-ai smuls din inimile credincioșilor; pentru aceasta Biserica împreună cu dânșii cântă: Aliluia! Icosul al 6-lea Ritorii cei preaînțelepți n-au putut sta împotriva cuvintelor tale celor arzătoare, când ai arătat în Biserică taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, iar noi, bucurându-ne, cântăm:Bucură-te, cap sfințit;Bucură-te, minte zburătoare în sferele cerești;Bucură-te, ochi neadormit;Bucură-te, ostaș nebiruit;Bucură-te, vorbitorule cu îngerii;Bucură-te, petrecătorule cu Apostolii;Bucură-te, dănțuitorule cu Mucenicii;Bucură-te, lucrător cu Mărturisitorii;Bucură-te, al celor ce se pocăiesc mântuitor;Bucură-te, al greșiților îndreptător;Bucură-te, hrănitor duhovnicesc;Bucură-te, ostenitor netrupesc;Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie! Condacul al 7-lea Dumnezeiasca vestire a cuvintelor tale a înconjurat pământul ca un fulger, învățând pe toți Treimii întru unime și unimii întru Treime să ne închinăm, cântând: Aliluia! Icosul al 7-lea Dorind înțelepciunea cea de sus, Cel Atotputernic ți-a dat cununa darurilor și frumusețea cuvintelor ți-a adăugat. Deci noi, luând din cuvintele tale, aducem ție această cântare:Bucură-te, soare luminos;Bucură-te, văzător al tainelor lui Dumnezeu;Bucură-te, că împreună cu Mucenicii ai mărturisit;Bucură-te, că împreună cu Cuvioșii pe Hristos ai mărit;Bucură-te, că cele șapte soboare cu cuvintele tale s-au întărit;Bucură-te, sabie de foc care tai eresurile;Bucură-te, bisturiu care cureți rănile nevindecate;Bucură-te, chezașul păcătoșilor spre mântuire;Bucură-te, că din raza Sfântului Duh ai luat lumina;Bucură-te, că în cetatea Arhiereilor luminezi ca un luceafăr;Bucură-te, prietenul cel bun al Marelui Vasile;Bucură-te, că amândoi adânci învățături ați lăsat în lume;Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie! Condacul al 8-lea Toată cântarea ce se aduce pomenirii tale nu poate aduce mulțumirea cuvenită pentru cele multe și frumoase osteneli cu care ai împodobit Biserica, iar turmei tale mântuire ai lăsat, pentru care îți cântăm: Aliluia! Icosul al 8-lea Bogat fiind de înțelepciune și frumos grăitor, ai vărsat pe pământ sămânța cea bună a Sfintelor Scripturi, pentru aceasta noi
Cântare de laudă la Sfânta Nina
Fecioară preafrumoasă, O, nobilă Nina, Prin Pronia Dumnezeiască, tu Luminătoare a georgienilor te-ai făcut. De persecuţiile lui Diocleţian netulburându-te, Tu cu Sfânta Cruce pe împăratul Mirian ai botezat Şi pe soţia lui, Nana şi pe fiul lor, Bakar. Prin ei pe tot poporul şi pe cei mai dintâi dintre conducători Cu Sfânta Cruce la Hristos i-ai adus. O, Sfântă Nina, Luminătoare a georgienilor, Tu din tinereţe ai dorit fierbinte Şi lui Dumnezeu stăruitor te-ai rugat Ca Domnul – Trandafirul Georgian să primească Lumina Cunoştinţei. Pentru aceasta Dumnezeu ruga ta a împlinit, Şi din mâinile tale Sfânta Cruce Pe Georgia cea ascultătoare o a luminat. Sfânta Cruce le luminează georgienilor şi acum, Iar mâna Sfintei Nina îi binecuvântează pe ei şi acum. De peste mormântul Sfintei Nina, o biserică strălucitoare luminează şi acum, Spre slava Stăpânului Hristos, şi a Sfintei Nina, roaba Sa.
Rugăciunea copilului pentru frați și surori
Doamne, Ție mă rog, ține pe frații mei (fratele meu) și surorile mele (sora mea), dându-le lor sanatate, viata lunga și darul Tău cel sfânt, ca să umble în căile Tale și să facă cele ce sunt după voia Ta cea sfântă. Dă-ne, Doamne, de acum până la capătul vieții, să ne iubim și să ne cinstim unii pe alții, căci ce este mai bun și mai frumos decât a viețui frații împreună! Așa, Doamne, ascultă rugăciunea noastră și milostiv fii nouă, că bun și iubitor de oameni ești și Ție marire înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Maica Domnului ce se rostește înaintea icoanei sale „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg
Cum Te vom numi pe Tine, Fecioară, Ceea Ce ce pe robii Tăi cei cuprinşi de mâhnire îi ridici la lumina izbăvirii şi picuri în suflete untdelemnul milostivirii spre înecarea durerilor celor de multe feluri? Nu ne părăsi în ceasul necazurilor şi mai cu seamă când norii grei ai deznădăjduirii se ivesc pe bolta inimii noastre. Cu ale Tale stăruitoare rugăciuni dobândeşte iertare păcatelor noastre şi ne întăreşte pe piatra credinţei. Primeşte din nevrednicele noastre mâini flori de cuvinte mulţumitoare şi ne împărtăşeşte de mireasma pocăinţei celei mântuitoare. Ca Una Ce eşti Bucuria creştinilor, cercetează şi sufletul meu cel cuprins de lanţurile întristării şi îl călăuzeşte către izvorul dumnezeieştii liniştiri. Adapă-l din apa pocăinţei şi îl curăţeşte de toată răutatea, ca să aducă roade de fapte bună şi să se izbăvească de focul cel veşnic. Bucuria celor necăjiţi eşti cu adevărat, căci numai Tu iei în mâinile Tale de Maică durerile noastre şi ai putere a ridica din adâncul deznădăjduirii pe cei ce te cinstesc pe Tine. Mărire purtării Tale de grijă! Mărire milostivirii Tale Preacurată, prin care scoţi pe toţi din adâncurile cele mai de jos ale păcatului şi îi povăţuieşti la calea mântuirii. Nu ne părăsi nici pe noi până în sfârşit, ci în ceasul înfricoşător al morţii să ne fii Sprijinitoare, solindu-ne iertare şi mântuire de la Hristos, ca să Te cinstim pe Tine cu mulţumire în veci, strigând: Bucură-Te, Maica Luminii Celei neapuse, Pământul roditor de mântuire, Oglinda înţelepţilor, Bucuria celor smeriţi, Binecuvântarea rugătorilor!
Sfintele Mucenițe Agapia, Hionia și Irina ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Refuzând să se lepede de Hristos și să desfrâneze cu închinătorii la idoli, Sfintele Mucenițe Agapia și Hionia au fost aruncate în foc. Iar Sfânta Irina a fost răpită de îngeri și dusă pe un deal unde a trecut la cele veșnice. Trăind în vremea împăratului Dioclețian, pătimirea celor trei mucenițe le-a fost descoperită în vedenie preotului Zoil și Sfintei Anastasia, pentru a le încuraja pe cele trei să rabde până la final. Și fiind prinse cele trei de către păgâni și duse la împărat, pentru judecată, nu s-au lăsat ademenite, ci au stat cu tărie împotriva celor care le defăimau credința. Atunci au fost aruncate în temniță, iar după o vreme au fost duse la judecată, în Macedonia. Refuzând să desfrâneze cu ighemonul atras de frumusețea lor, acesta s-a îndrăcit și se purta ca un nebun, sărutând oalele, încât toți râdeau de el. Iar Sfintele Agapia și Hionia au fost aruncate în foc și și-au dat imediat sufletele în mâna Domnului, fără ca trupurile lor să fie arse. Iar Sfânta Irina, fiind răpită de îngeri din mâinile desfrânaților, a fost pusă pe vârful unui deal pe care nu au mai putut urca chinuitorii. Și trecând în pace la cele veșnice, trupul ei a fost luat de ucenicele Sfintei Anastasia și pus alături de sfintele moaște ale surorilor ei.
Acatistul Sfântului Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Vrednicului păstor al turmei lui Hristos, care neclintit a luptat pentru curăția dreptei credințe pe pământul strămoșesc, înțeleptului Bretanion, laudă de mulțumire să-i aducem, și ca unui fierbinte rugător pentru noi, să-i cântăm cu smerită dragoste: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Bretanion, neînfricat mărturisitor al credinței ortodoxe! Icosul 1 Cu inimi smerite Îi mulțumim Domnului, Cel ce ne-a dăruit nouă strămoși puternici în credință. Între aceștia, tu, Sfinte Părinte Bretanion, ai semănat credință curată în pământul Tomisului, luminat de Sfântul Apostol Andrei, ai lucrat în sufletele păstoriților tăi și le-ai făcut sălaș al Sfântului Duh, pentru care-ți aducem aceasta cântare:Bucură-te, cel ce ai iubit pe Hristos, Soarele dreptății;Bucură-te, cel ce ai semănat virtuțile în suflete;Bucură-te, cel ce ai fost părinte duhovnicesc iscusit;Bucură-te, cel ce pe mulți i-ai scos din robia patimilor;Bucură-te, cel ce ai luminat sufletele păgânilor;Bucură-te, cel ce i-ai învățat pe toți dreapta credință;Bucură-te, cel ce ai arat suflete cu plugul rugăciunilor;Bucură-te, păstor al strămoșilor noștri;Bucură-te, cel ce ai propovăduit pe Iisus Mesia;Bucură-te, cel ce pe urmele Apostolului Andrei ai mers;Bucură-te, cel ce ai ridicat poporul din adâncul neștiinței;Bucură-te, pururea rugător pentru noi;Bucură-te, Sfinte Ierarhe Bretanion, neînfricat mărturisitor al credinței ortodoxe! Condacul 2 Prin faptă și cuvânt ai păstorit în Sciția Mica și ai fost vrednic următor al Sfinților episcopi Evangelicus, Efrem și Tit, cu care împreună cânți acum cereasca Liturghie și te rogi ca Biserica noastră neclintită să rămână, iar noi și urmașii urmașilor noștri, să slăvim cu dreaptă credință numele Preasfintei Treimi, cantând: Aliluia! Icosul 2 De la tine, Sfinte Bretanion, înțelegem dărnicia făcută cu jertfă, prin care Domnul ne dă haina cea nouă a curăției, de ne vom întoarce, prin pocăință adâncă și prin fapte bune. Iar ție, vrednicule ostaș al lui Hristos, care ai atins frumusețea nepătimirii, îți aducem cântarea aceasta:Bucură-te, cel ce ai vestit pe Hristos, Răsăritul cel de sus;Bucură-te, cel ce faci inimile vase vrednice de venirea Duhului Sfânt;Bucură-te, cel ce ai adus pe tineri și pe bătrâni la credință;Bucură-te, cel ce ai adunat la Domnul pe cei smeriți;Bucură-te, cel ce ai dat curgerii vremii vrednicie veșnică;Bucură-te, propovăduitor de învățătură veșnic vie;Bucură-te, cel ce ai sădit în neamul nostru credință sfântă;Bucură-te, cel ce sub chipul pâinii și al vinului pe Hristos ni-L aduci;Bucură-te, cel ce ai risipit din conștiințe negura păcatului;Bucură-te, cel ce ne înveți să ne chibzuim viața;Bucură-te, far de credință la Pontul Euxin;Bucură-te, cel ce ne alini suferințele;Bucură-te, Sfinte Ierarhe Bretanion, neînfricat mărturisitor al credinței ortodoxe! Condacul 3 Cu râvnă lucrai virtuți în cetatea Tomisului, când în turma ta a intrat rătăcitul împărat Valens, încercând să strice credința curată și să te atragă, chiar și pe tine, la erezia ariană. Dar tu, Sfinte Bretanion, cu mult curaj l-ai înfruntat, apărând dogmele Sinodului de la Niceea. Apoi, urmat de popor, l-ai părăsit pe cel ce nu știa să cânte lui Hristos: Aliluia! Icosul 3 Puternic în credință, puternic în faptă, al nostru strămoș vrednic în virtute, de care noi nu suntem vrednici, ai fost trimis în surghiun de împăratul Valens, dar inimile curate ale păstoriților tăi tânjeau după tine, iar noi, umplându-ne de duhul dragostei pentru tine, cu mulțumire îți cântăm așa:Bucură-te, sabie care ai tăiat eresurile din rădăcină;Bucură-te, cel ce ai luptat pentru curăția credinței;Bucură-te, cel ce nu te-ai plecat împăratului stricăcios;Bucură-te, slujitor al Împăratului ceresc;Bucură-te, cel urmat de popor fără șovăire;Bucură-te, cârmaci viteaz și neînfricat;Bucură-te, cel numit de cronicari „păstor de frunte”;Bucură-te, cel neînvins de meșteșugirile ereticilor;Bucură-te, cel ce mult ai bucurat pe Îngeri;Bucură-te, cel împreună lucrător cu Sfinții;Bucură-te, tărie a smereniei iubitoare de adevăr;Bucură-te, nedoritor de slavă deșartă;Bucură-te, Sfinte Ierarhe Bretanion, neînfricat mărturisitor al credinței ortodoxe! Condacul 4 „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri care v-au grăit cuvântul lui Dumnezeu”, ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel. Iar noi, deși striviți de povara păcatelor, ne rugăm ție, Sfinte Bretanion: Ajută-ne și pe noi nevrednicii, să cântăm lui Hristos, cu îngereștile cete: Aliluia! Icosul 4 Când ai trimis Sfântului Ierarh Vasile cel Mare cinstitele moaște ale Sfântului Mucenic Sava de la Buzău, le-ai însoțit de aleasa ta epistolă, în care arătai virtuțile și luptele pentru credință ale noului pătimitor, alături de care și tu acum te veselești în ceruri. Pentru aceasta îți înălțăm cântări de cinstire:Bucură-te, propovăduitor al ortodoxiei, asemenea Sfântului Mucenic Sava;Bucură-te, împreună mărturisitor cu preotul Sansala;Bucură-te, prieten al Sfântului Vasile cel Mare;Bucură-te, cel ce ai iubit pe Hristos, Calea și Adevărul;Bucură-te, stâlp neclintit al dreptei credințe;Bucură-te, trâmbița a dogmelor dreptslăvitoare;Bucură-te, turn nebiruit al statorniciei;Bucură-te, bun ostaș al Bisericii luptătoare;Bucură-te, cel întărit în nevoință de răbdarea Mucenicilor;Bucură-te, cel ce ai dus viețuire de Cuvios;Bucură-te, lauda înțelepților Ierarhi;Bucură-te, călăuzitor neînșelat către Lumina vieții;Bucură-te, Sfinte Ierarhe Bretanion, neînfricat mărturisitor al credinței ortodoxe! Condacul 5 Ca pe o comoara plină de darurile Sfântului Duh te avem noi, păcătoșii. Prin lacrimi privim la sfântă icoana ta și cu umilința cădem înaintea ta, că să cunoaștem mila lui Dumnezeu, să nu fim certați cu mânia Sa cea dreapta, ci să ne dea vreme adâncă de pocăință, că toți să-I aducem lui Dumnezeu cântarea mântuitoare: Aliluia! Icosul 5 Învățătura și virtuțile tale au dat roadă multă, întrucât credință s-a răspândit, poporul de Sfântul Duh a fost călăuzit, iar după chemarea ta la Cer, cu vrednicie ai fost urmat de Fericitul episcop Gherontie al Tomisului, care a sprijinit dreapta credință la Sinodul al doilea Ecumenic, de la Constantinopol. De aceea noi, luminați prin rugăciunile tale, nu contenim a-ți cânta:Bucură-te, icoană a sfințeniei ce a străbătut veacurile;Bucură-te, cel învrednicit din belșug de mila Domnului;Bucură-te, cel ce tămăduiești boala vorbăriei goale;Bucură-te, grai încărcat de înțelesuri sănătoase;Bucură-te, ziditor ce clădești despătimirea;Bucură-te, călăuză ce țintești înnoirea întru Duhul;Bucură-te, dârzenie înălțată pe nefățarnica smerenie;Bucură-te, cel ce multe suflete ai îndrumat spre Hristos;Bucură-te, ostaș biruitor în războiul nevăzut;Bucură-te, îndreptar al conștiinței adormite din noi;Bucură-te, cel ce ne ajuți când suntem neputincioși;Bucură-te, cel ce ne dăruiești putere să luptăm cu păcatul;Bucură-te, Sfinte Ierarhe Bretanion, neînfricat mărturisitor al credinței ortodoxe! Condacul 6 Tu, călăuză către Cer, Sfinte Bretanion, ai dorit fierbinte să te înalți cu duhul către cele
Rugăciune către Sfântul Cuvios Maxim Kavsokalivitul
O, Sfinte Cuvioase Maxim, cu adevărat te-ai făcut icoană a strălucirilor Treimii, pe Athon ca pe Tabor suindu-te pentru a lua dumnezeiescul dar. Cu adevărat, Maicii Domnului ai slujit cu toată credinţa întru suspinurile inimii şi ai luat prin sărutarea icoanei Sale darul rugăciunii neîncetate. Cu flacăra acesteia mistuie şi gândurile mele cele rele şi întru lumina pocăinţei arată-mă lucrător cu umilinţă al poruncilor Domnului. Cu ploaia lacrimilor tale ai făcut pământul inimii însutit roditor de gânduri dumnezeieşti şi cu lumina cuvintelor tale ai întărit corabia sufletelor celor încercate în marea vieţii. Cu blândeţe şi înţelepciune ai îndreptat pe cei greşiţi, iar acum cu secerea rugăciunii tale taie spinii patimilor din inima mea, făcându-mă sălaş al gândurilor bune. Carte sfinţită a monahilor te-ai arătat, descoperind tainele vieţuirii întru lumina Duhului, celor ce însufleţiţi de dragostea Cuvântului alergau pe calea întâlnirii cu Tatăl. Pe mine, cel ce rătăcesc pe căile multor păcate grele, cheamă-mă prin glasul rugăciunii către staulul pocăinţei, unde Blândul Păstor aşteaptă sosirea oii celei rătăcite. Cu înfrânare aspră te-ai încins şi petrecând multă vreme ca unul lepădat de lume, cu inimă arzândă de focul dorului dumnezeiesc, te rugai pentru pacea lumii. Şi acum ne pomeneşte pe toţi, ca să aflăm limanul împăcării cu Dumnezeu întru suspinurile pocăinţei. Întăreşte Biserica lui Hristos pe temelia adevărului şi cu focul rugăciunii tale arde toţi spinii ereziilor ce au răsărit în lanul Cuvântului. Întăreşte gândurile noastre pe stânca neclintită a smereniei, ca să biruim pe vrăjmaşii care în toată vremea ne necăjesc pe noi cu suflarea viforului ispitelor. Pe mine, cel ce cu nevrednicie voiesc a lăuda nevoinţele tale cele mai presus de fire, cu acoperământul rugăciunii tale mă acoperă de toată mânia potrivnicilor şi în vremea judecăţii lui Hristos să mă păzeşti pe mine de aruncarea în focul cel veşnic, ca să te cinstesc pe tine şi să aduc veşnică închinăciune şi slavă Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh în veci. Amin.
Rugăciune către Sfântul Cuvios Stelian ocrotitorul copiilor şi al mamelor
Cuvioase Părinte Stelian, sprijinitorul şi călăuzitorul în rugăciunile noastre, patimile trupeşti biruind şi împreună cu îngerii locuind, priveşti neîncetat mărirea cea gătită sfinţilor, de lumina cerească umplându-te. Acum, în slava cerească vieţuind şi înaintea Împăratului Hristos stând, nu uita pe credincioşii care cu îndrăzneală înalţă rugăciuni şi cer sprijinul tău. Cel ce de la sânul maicii tale ai fost sfinţit, şi vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat, luând sub ocrotirea ta pe mame şi pe copii, ferindu-i de întristare şi de boală, arată-te grabnic vindecător al suferinţelor şi al bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor ce te laudă pe tine. Cel ce din pustiul Paflagoniei ai făcut loc de preamărire a Sfintei Treimi, fă şi din pustiul inimilor noastre ţarină bineplăcută a harului dumnezeiesc, în care să înflorească crinii cei mântuitori ai credinţei şi să se înmulţească roadele sfinţitoare ale faptelor bune; ocroteşte cu rugăciunile tale familiile şi pe copiii noştri, cerând de la Milostivul Dumnezeu iertare de păcate, sănătate şi mântuire, ca prin tine şi împreună cu tine să lăudăm numele cel sfânt al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!
Rugăciune la icoana Maicii Domnului Cucuzeliţa
O, Icoană a laudelor îngereşti, vârful cel neatins al dorului dumnezeiesc, poarta cerească a luminii, dulcele canon al melozilor, cununa slavei imnografilor, măsura neajunsă a vredniciei, cortul cel înţelegător al tainelor dumnezeieşti, hotarul cel netrecut al desăvârşirii, cartea cea cu slove de aur a Înţelepciunii, comoara darurilor duhovniceşti, adâncul cel nemăsurat al milostivirii, trâmbiţa vestitoare a tainelor treimii, veselia negrăită a iubitorilor de nevoinţă, floarea cea plină de miresmele virtuţilor, muntele cel preaînalt întru care se ascund comorile tuturor darurilor duhului, izvorul cel dulce curgător al tainelor cereşti, uşa pocăinţei celor deznădăjduiţi, cum te vom numi pe tine, stăpână, cea de a cărei laudă se înspăimântă şi cetele îngereşti, iar peste glasurile oamenilor se aşterne tăcerea. Cu adevărat, întru tine se ascund toate măririle dumnezeieşti, căci covârşeşti toate cu frumuseţea fecioriei tale şi faci să se cutremure inimile cele smerite înaintea luminii tale celei mai presus de cuget. Auzit-a Cuviosul Ioan Cucuzel prea dulcele Tău glas, căci nu Ţi-ai întors auzul inimii, Stăpână, de la cel ce îşi luase ca acoperământ smerenia şi se nevoia în sfântă mănăstirea Ta să-Ţi aducă strălucirile laudelor dumnezeieşti cu glasul său cel îngeresc. O monedă de aur ai pus în mâna smeritului lucrător, ca mulţumire pentru nevoinţa sa şi dat-ai lui legământul făgăduinţei că nu îl vei părăsi niciodată. Pentru aceasta, şi boala picioarelor acestuia ai vindecat, ca mai cu osârdie să alerge cu gândul pe pajiştea laudelor îngereşti şi din adâncul sufletului să-ţi cânte ţie cu mulţumire cântări vrednice de frumuseţea sfinţeniei Tale prea alese. Iată, eu mă aflu cu totul nepriceput în lucrarea laudelor, ba încă şi povara păcatelor mari port prin deşertăciunea acestei lumi şi mă tem de tăierea de la legătura milei dumnezeieşti. Deci, înaintea icoanei tale cad, Prefericită, şi te rog: Îmblânzeşte mânia cea dreaptă a Ziditorului Meu şi cu ploile rugăciunilor tale şterge păcatele mele însemnate în zapisul judecăţii. Alungă tulburarea gândurilor rele din inima mea şi dăruieşte auzului acesteia dulceaţa curgerii laudelor din izvorul înţelepciunii dumnezeieşti sădit în grădina minţii mele. Carte nescrisă de mână omenească a imnografilor eşti, Prealăudată, ceea ce insufli celor de Tine aleşi gândurile cele luminate ale înţelepciunii celei de sus. Deci, cu mâna ta, smulge spinii patimilor din mintea mea şi aruncă în pământul inimii mele seminţele cuvintelor cereşti, ca să ajung la plinirea vremii a culege din livada inimii roadele laudelor îngereşti, pe care să ţi le aduc la prinos de mulţumire. Cu razele rugăciunilor tale păzeşti lavra ta de toate săgeţile vrăjmaşilor şi eşti rugătoare neadormită înaintea tronului ceresc pentru monahii ce bine se nevoiesc în casa ta. Dar nu ne uita nici pe noi, cei ce înotăm în marea acestei vieţi, ci întinde mână de ajutor, ca să ajungem la limanul laudelor cereşti. Păzeşte muntele tău cel sfânt de toată tulburarea lumească şi pe muntele inimilor noastre zideşte scara rugăciunii, ca mergând din treaptă în treaptă să ajungem la înălţimea doririlor dumnezeieşti, împletindu-ţi ţie cântări de laudă şi aducând neîncetată mulţumire şi slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Căruia I Se cuvine toată închinăciunea în vecii vecilor. Amin
„Vei sărbători Paștile cu noi în Rai!” – cuvintele Maicii Domnului înainte de adormirea Sfântului Cuvios Amfilohie Makris din Patmos
Astea sunt cuvintele Maicii Domnului înainte de adormirea Sfântului Cuvios Amfilohie Makris din Patmos. Era 16 aprilie 1970. Sfântul Cuvios Amfilohie își dorea foarte mult să săvârșească Sfintele Paști în mănăstirea pe care a întemeiat-o în Insula Patmos alături de fiicele și fiii săi duhovnicești, însă Maica Domnului i s-a arătat și i-a spus: „Nu mai este nimic de făcut. Hotărârea a fost luată. Vei sărbători Paștile cu noi în Rai!”. Astfel a părăsit această lume. A plecat să prăznuiască Sfintele Paști la Altarul cel Ceresc alături de duhovnicul său, Despota, Stăpânul, așa cum îl numea pe Sfântul Ierarh Nectarie de Eghina, făcătorul de minuni. În acea zi, ucenicul său, Părintele Pavel Niketaras, care urma să săvârșească Liturghia Darurilor mai înainte sfințite în Peștera Apocalipsei, a mers la Icoana Sfântului Ioan Evanghelistul, a bătut trei metanii mari și l-a rugat să-i arate un semn că este cu adevărat un sfânt. Apoi într-o fracțiune de secundă a avut loc un cutremur și s-a repetat și al doilea. Astfel, și-a dat seama că este un mare sfânt al Bisericii. Biserica are nevoie de sfinți ca Sfântul Cuvios Amfilohie Makris.
Acatistul Sfintei Xenia din Sankt Petersburg
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Ție, celei alese, bineplăcutei lui Dumnezeu și nebunei pentru Hristos, Sfântă și fericită maică Xenia, care ai ales nevoința răbdării și relei pătimiri, cântare de laudă îți aducem toți cei ce cinstim sfântă pomenirea ta. Iar tu ne apără de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, ca să strigăm ție: Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre! Icosul 1 Vieții îngerești ai râvnit, maică fericită, căci după moartea soțului tău ai lepădat frumusețea lumii acesteia și toate cele din ea: pofta ochilor, pofta trupului și trufia vieții, dobândind nebunia cea pentru Hristos. Pentru aceasta auzi acum de la noi smerite laude:Bucură-te, că te-ai asemănat prin viața ta Sfântului Andrei celui nebun pentru Hristos;Bucură-te, că lepădându-te de numele tău, cu numele celui adormit te-ai numit;Bucură-te, că nebunia cea pentru Hristos ai început-o luând numele soțului tău Andrei;Bucură-te, că numindu-te cu nume bărbătesc neputința femeiască ai lepădat;Bucură-te, că toată avuția ta ai împărțit-o oamenilor buni și săracilor;Bucură-te, că pentru Hristos ai primit sărăcia cea de bunăvoie;Bucură-te, că prin nebunia ta ne-ai învățat să lepădăm cugetarea cea deșartă a acestui veac;Bucură-te, bună mângâietoare a tuturor celor ce aleargă cu credință la tine;Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre! Condacul al 2-lea Văzând străină petrecerea ta, că ai defăimat toată odihna și bogăția lumească, rudeniile tale cele după trup te-au crezut ieșită din minți; dar locuitorii cetății lui Petru, văzând neagonisirea și sărăcia ta cea de bunăvoie, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 2-lea Înțelepciunea cea dată ție de Dumnezeu ai ascuns-o, Sfântă Xenia, sub nebunia cea părută, în deșertăciunea marelui oraș viețuind ca o locuitoare a pustiei și înălțând neîncetate rugăciuni lui Dumnezeu. Iar noi, minunându-ne de această petrecere a ta, îți aducem unele ca acestea:Bucură-te, ceea ce ai primit pe umerii tăi greaua cruce a nebuniei pentru Hristos, dată ție de Dumnezeu;Bucură-te, ceea ce ai ascuns strălucirea harului prin nebunia cea părută;Bucură-te, că ai dobândit darul înainte-vederii prin înalta ta smerenie și prin nevoința rugăciunii;Bucură-te, că ai folosit darul tău spre binele și mântuirea celor în suferințe;Bucură-te, ceea ce ca o mai înainte-văzătoare ai zărit suferințele omenești în necuprinse depărtări;Bucură-te, ceea ce ai proorocit femeii celei bune despre nașterea fiului ei;Bucură-te, că pentru acea femeie ai cerut prunc de la Dumnezeu;Bucură-te, ceea ce ai învățat pe toți să alerge la Dumnezeu prin rugăciune;Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre! Condacul al 3-lea Cu puterea cea dăruită de sus ție de la Dumnezeu, bărbătește ai răbdat arșița și gerul cumplit, răstignindu-ți trupul cu patimile și poftele lui. Pentru aceasta, luminată fiind de la Duhul Sfânt, neîncetat ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 3-lea Având, fericito, cerul ca acoperământ și pământul așternut trupului, ai lepădat plăcerile trupești de dragul împărăției lui Dumnezeu; iar noi, văzând o asemenea minunată viețuire, cu străpungere de inimă strigăm ție:Bucură-te, că ți-ai dăruit oamenilor locuința ta pământească;Bucură-te, ceea ce ai căutat și ai primit acoperământul ceresc;Bucură-te, ceea ce, neavând nimic pe pământ, pe toți îi îmbogățești duhovnicește;Bucură-te, ceea ce ne înveți răbdarea prin viețuirea ta;Bucură-te, ceea ce ai arătat oamenilor dragostea lui Dumnezeu;Bucură-te, cea împodobită cu roadele evlaviei;Bucură-te, ceea ce ai arătat lumii răbdarea și nerăutatea;Bucură-te, calda noastră mijlocitoare înaintea scaunului Celui Preaînalt;Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre! Condacul al 4-lea Prin blândețe și nerăutate biruit-ai, fericită maică, viforul vieții lumești ce tulbură cetatea lui Petru și ai dobândit despătimirea de cele stricăcioase. Pentru aceea și cânți acum lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 4-lea Auzind despre tine că, pătimind pentru Hristos, dai mângâiere celor necăjiți, întărești pe cei neputincioși și îndrumi pe calea cea dreaptă pe cei rătăciți, oamenii aflați în suferință alergau la tine strigând:Bucură-te, ceea ce ai iubit cu toată inima calea lui Hristos;Bucură-te, ceea ce ai purtat cu bucurie crucea lui Hristos;Bucură-te, ceea ce ai răbdat toate ispitele din partea lumii, trupului și diavolului;Bucură-te, ceea ce ai cu îmbelșugare darurile lui Dumnezeu;Bucură-te, ceea ce ai arătat dragoste pentru aproapele tău;Bucură-te, ceea ce ai mângâiat pe oamenii aflați în suferință;Bucură-te, ceea ce ai șters lacrimile celor ce plângeau;Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre! Condacul al 5-lea Stea purcezătoare de la Dumnezeu s-a arătat sfințenia ta, fericită Xenia, luminând zarea cetății lui Petru; că oamenilor ce piereau în nebunia păcatului le-ai arătat calea mântuirii, chemând pe toți la pocăință, ca să aducă lui Dumnezeu cântarea: Aliluia! Icosul al 5-lea Văzând cum te nevoiai în rugăciune, răbdând gerul și arșița, oamenii binecinstitori se străduiau să micșoreze patimile tale, aducându-ți îmbrăcăminte și hrană. Dar tu pe toate le împărțeai săracilor, voind a-ți păstra nevoința. Iar noi, minunându-ne de sărăcia ta cea de bunăvoie, îți spunem unele ca acestea:Bucură-te, ceea ce ai suferit de bunăvoie arșița și gerul pentru Hristos;Bucură-te, ceea ce în rugăciune ai petrecut necontenit;Bucură-te, că ai izbăvit din multe nevoi cetatea lui Petru prin privegherile de toată noaptea;Bucură-te, ceea ce de multe ori ai întors de la ea mânia lui Dumnezeu;Bucură-te, ceea ce nopțile le petreceai pe câmp în rugăciune;Bucură-te, ceea ce ai gustat dulceața raiului prin sărăcia cea duhovnicească;Bucură-te, că prin această dulceață toate cele lumești le-ai lepădat;Bucură-te, ceea ce petreceai cu totul în Dumnezeu;Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre! Condacul al 6-lea Sfințenia vieții tale, de Dumnezeu fericită, o propovăduiesc bogați și săraci, bătrâni și tineri, toți cei izbăviți prin tine de felurite boli, nevoi și necazuri. Pentru aceasta și noi, preamărindu-te, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea Strălucit-a slava nevoilor tale, fericită maică, atunci când aduceai pietre noaptea, în taină, pentru cei ce clădeau biserica cimitirului, ușurând astfel truda celor ce lucrau la ridicarea zidurilor. Cunoscând acestea și noi, păcătoșii, îți grăim:Bucură-te, ceea ce ne înveți să săvârșim în taină fapte bune;Bucură-te, ceea ce îi chemi pe toți să se nevoiască pentru dreapta credință;Bucură-te, ceea ce ajuți celor ce zidesc bisericile lui Dumnezeu;Bucură-te, ceea ce ai iubit sfințenia bisericilor;Bucură-te, ceea ce ușurezi strădaniile noastre pe calea mântuirii;Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor ce aleargă la tine;Bucură-te, bună mângâietoare a tuturor celor
Rugăciune la Icoana Maicii Domnului Betleemita
Ceea ce eşti Izvor a toată înţelepciunea îndrumă paşii noştri pe cărarea mântuirii, Stăpână, căci numai tu ai purtat în pântecele tău şi ai născut pe Cel Ce a luat firea neputincioasă a lui Adam ca s-o înnoiască şi să o aşeze pe scaunul slavei cereşti. În braţele tale ai purtat cu cuviinţă dumnezeiască pe Soarele dreptăţii, Cel Ce cu razele iubirii Sale de oameni luminează inimile celor ce se nevoiesc pe calea dobândirii virtuţilor. Pe Acesta roagă-L, Fericită, să ne dăruiască îndurările Sale, iertând nedreptăţile noastre şi aşezându-ne la limanul vieţuirii curate.
Sfântul Vitalie, monahul ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Batjocorit de multă lume ca fiind un păcătos, pentru că intra în casele desfrânatelor, Sfântul Vitalie nu voia să se știe adevărul, căci el le plătea pe acestea ca să rămână în curăție și se rugau împreună. Venit în Alexandria din Mănăstirea Cuviosului Sirida, la vârsta de 60 de ani, Sfântul Vitalie părea a fi un păcătos, căci intra în casele desfrânatelor. Dar el se ruga pentru toate și le plătea ca să nu păcătuiască în nopțile acelea, ci să se păstreze curate și să se odihnească, iar el stătea într-un colț al camerei lor. Unele dintre ele erau atrase de dragostea lui pentru Dumnezeu și începeau și ele să se roage. Altele chiar intrau în mănăstiri. Sfântul nu voia însă ca oamenii să știe de lucrarea lui, iar când una dintre femei a spus că acesta vine acolo pentru rugăciune, Sfântul Vitalie s-a mâhnit, iar femeia s-a îndrăcit, încât nici una nu a mai îndrăznit apoi să îl laude. Căci el răbda ocările, pentru mântuire, iar în ziua în care un tânăr l-a plesnit, mustrându-l pentru presupusele sale păcate, sfântul i-a prorocit că își va lua plata pentru fapta sa. Așadar, trecând Sfântul Vitalie la cele veșnice, tânărului care îl plesnise i s-a arătat diavolul, i-a dat o palmă și l-a posedat vreme de câteva ceasuri, până când bărbatul a alergat la chilia sfântului și i-a cerut iertare. Pe loc a fost tămăduit, dar Sfântul Vitalie nu mai răspundea, căci murise. Așa s-a descoperit de trecerea lui la cele veșnice, fiind îngropat cu cinste. Iar tânărul ce și-a ispășit pedeapsa a urmat exemplul sfântului, pășind pe calea monahală.
Cântare de laudă la Sfântul Maxim Kavsokalivitul
Rugăciunea bate în inimă ca şi inima însăşi, Rugăciunea inimii – ca şi răsuflarea, Rugăciunea lăuntrică – lumina dinlăuntru, Aceasta în Athos, s-a arătat în Maxim. Maxim se înălţa ca un duh fără trup, Iradiind lumina rugăciunii; A rugăciunii bucuria, A rugăciunii toată îndestularea, Prin rugăciune văzând cerurile deschise. Prin rugăciune a văzut cum omul se preaslăveşte, Prin rugăciune s-a văzut alături de Hristos, Prin rugăciune Sfânta şi Preacurata lui i s-a înfăţişat. Sufletul lui Maxim șade în ceruri. Sfântul Grigorie odată l-a întrebat: Spune-mi, O dreptule Maxime, cum cunoşti tu Că vederile tale sunt bune, cum afli tu că nu sunt înşelătoare, Închipuiri viclene ale şarpelui Satan? De acolo ştiu, şi de acolo aflu, Care vederi sunt bune, De acolo că ele îmi încălzesc inima şi trupul cu o bucurie dulce, Că duhul meu nu se tulbură, ci se umple de pace, Şi tânjeşte după ele cu dor liniştit; De acolo ştiu că ele sunt bune. Pentru că la semnul Sfintei Cruci ele stau încă cu mine Ispita bucurie dulce nu poate să aducă. De acolo ştiu că ele sunt bune, Pentru că îmi aduc o pace binecuvântată care mă învăluie cu totul.
Rugăciunea pentru copiii ce nu pot învăța
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai sălășluit în inimile cele curate ale celor doisprezece Apostoli, prin harul Preasfântului Duh, Care S-a pogorât în chipul limbilor de foc și a deschis gurile lor de au început a grăi în alte limbi, însuți, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, trimite același Duh Sfânt al Tău peste acest copil (Numele), și sădește în urechile inimii lui Sfânta Scriptură, cea însuflată de Tine prin puterea Sfântului Duh. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai sălăsluit și ai luminat inimile celor douăzeci și patru de bătrâni, ale sfinților Tăi ucenici și apostoli, ale sfinților apostoli și evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan; Cel ce ai învățat și ai luminat pe Sfântul Ștefan, întâiul mucenic, însuți și acum, Doamne, luminează inima robului Tău și a copilului meu (Numele). Pentru rugăciunile preabinecuvântatei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; ale cinstitului și măritului prooroc, înainte-mergătorului și Botezatorului Ioan; ale sfinților, măriților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfântului Apostol Matia; ale sfinților mucenici: Agapie, Procopie și Filip și ale tuturor sfinților. Că Tu ești luminarea sufletelor și a trupurilor noastre și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Acatistul Sfântului Mucenic Clement, Episcopul Ancirei
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Apărătorului credinței celei adevărate în Hristos și marelui surpător al înșelăciunii slujitorilor de idoli, îndelung suferitorului de chinuri amare, adunându-ne toți iubitorii de mucenici, cu multă dorire să-i cântăm: Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos! Icosul 1 Înger în trup cu minte de Hristos iubitoare te-ai arătat, căci cu totul de tine te-ai lepădat și crucea suferințelor ai purtat, pentru care te lăudăm, strigând către tine așa:Bucură-te, cel ce din pruncie vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat;Bucură-te, că maica ta cu multă dragoste te-a alăptat;Bucură-te, fiu al Bisericii cu adevărat;Bucură-te, că numele de Clement cu taină l-ai purtat;Bucură-te, că numele de Clement vie înseamnă cu adevărat;Bucură-te, că via aceasta Hristos o a lucrat;Bucură-te, căci cu al Său mir te-a adăpat;Bucură-te, rod al viei lui Hristos;Bucură-te, al Bisericii mărgăritar prealuminos;Bucură-te, că roadele viei tale bine au plăcut lui Hristos;Bucură-te, alesule din scutece spre mare folos;Bucură-te, tânără mlădiță de vie cu rod preafrumos;Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos! Condacul al 2-lea Văzând noi, nevrednicii, că numele de Clement cu taină ți s-a dat, preamărim pe Milostivul Dumnezeu, Care via sufletului tău desăvârșită întru mărturisire o a arătat, și strigăm: Aliluia! Icosul al 2-lea Înțelegând Sofia, preafericita ta maică, că se apropie fericitul ei sfârșit, cu proorocești cuvinte a început a grăi către tine așa:Bucură-te, fiul meu cel ce, încă din scutece, de tată ai fost lipsit;Bucură-te, căci cu dreapta credință pe tine te-am hrănit;Bucură-te, că tată al tău îți las pe Hristos;Bucură-te, al credinței stâlp de mare folos;Bucură-te, crin crescut din via lui Hristos;Bucură-te, că sufletul tău pentru Hristos îl vei pune;Bucură-te, mare mărturisitor al slăvitului Său nume;Bucură-te, trâmbița adevărului cea mult glăsuitoare;Bucură-te, îndelung răbdătorule de chinuri amare;Bucură-te, tunetul lui Hristos, de capiști risipitorule;Bucură-te, înfricoșător fulger al diavolilor arzătorule;Bucură-te, că în munci te vei arăta voios;Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos! Condacul al 3-lea Puterea Celui Preaînalt în vremea muncilor te-a umbrit pe tine, viteazule ostaș al lui Hristos, pentru care cu multă bucurie, muncile răbdând, ai strigat: Aliluia! Icosul al 3-lea Având în minte de-a pururea cuvintele fericitei tale maici, care din pruncie poruncile lui Hristos te-a învățat, cu mare dorire vremea muceniciei ai așteptat. Iar noi, lăudându-te, îți strigăm așa:Bucură-te, că din tânără vârstă treapta preoției ai luat;Bucură-te, vrednicule slujitor al Marelui Împărat;Bucură-te, al Ancirei luminătorule;Bucură-te, al dreptei credințe propovăduitorule;Bucură-te, vrednicule arhiereu al lui Iisus Hristos;Bucură-te, că vrednic slujitor al arhieriei ai fost;Bucură-te, păstorule al turmei cu adevărat;Bucură-te, că pentru turmă sângele ți-ai vărsat;Bucură-te, căci cu harul Sfântului Duh uns ai fost;Bucură-te, că sufletul pentru oi ți-ai pus;Bucură-te, căci cu apa cuvântului multe suflete ai adăpat;Bucură-te, că prin patima ta multe oi de la înșelăciune ai întors;Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos! Condacul al 4-lea Vifor mare și furtună de prigoană începuse din porunca păgânului Dioclețian, care cu mare urgie îngrozea pe cei credincioși. Tu, Sfinte Mucenice, de furtuna nedumnezeirii ca un stâlp nemișcat ai rămas, strigând: Aliluia! Icosul al 4-lea Auzind tiranul antipat Dometian cuvintele tale cele cu multă îndrăzneală pentru mărturisirea lui Iisus Hristos, a poruncit soldaților cu mare cruzime să te muncească, iar noi te lăudăm strigând așa:Bucură-te, că ai fost spânzurat pe lemn pentru Iisus Hristos;Bucură-te, căci cu unghii de fier carnea de pe trup a fost luată jos;Bucură-te, rușinarea celor ce pe tine te chinuiau;Bucură-te,pildă de jertfă celor ce pe tine te priveau;Bucură-te, căci cu unelte ascuțite fâșii de carne de pe tine au luat;Bucură-te, căci cu adânci brazde trupul tău a fost sfârtecat;Bucură-te, căci ai fost strujit până la os;Bucură-te, căci în aceste munci nu ai gemut și nici un glas nu ai scos;Bucură-te, holdă arată pentru Hristos;Bucură-te, țarină înfloritoare cu rod preafrumos;Bucură-te, mult-pătimitorule, creștinilor de mult folos;Bucură-te, căci oasele tale, goale rămânând, însângerate au fost;Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos! Condacul al 5-lea Stea prealuminoasă pe cerul Bisericii lui Hristos te-ai arătat, și tortura chinurilor cu mare bucurie pentru El ai răbdat, mărturisind și strigând: Aliluia! Icosul al 5-lea Văzând tiranul antipat Dometian că muncitorii au slăbit chinuindu-te, pe alți muncitori a rânduit și mai cumplit a te chinui. Iar tu, viteazule ostaș al lui Hristos, cu mare bărbăție ai suferit, pentru care strigăm către tine așa:Bucură-te, că iarăși pentru Hristos ai fost chinuit;Bucură-te, că de chinuri nu ai fugit;Bucură-te, al Evangheliei stâlp neclintit;Bucură-te, al tiranilor mustrător neobosit;Bucură-te, a îngerilor veselie;Bucură-te, a mucenicilor făclie;Bucură-te, rana diavolilor cea nevindecată;Bucură-te, a Ancirei credință nezdruncinată;Bucură-te, suferire de munci nemaiauzită;Bucură-te, corabie de stânci nesfărâmată;Bucură-te, pecetea Bisericii cea adevărată;Bucură-te, al mucenicilor far luminos;Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos! Condacul al 6-lea Mărturisitor mare al preaslăvitului nume al lui Iisus Hristos, la Roma, înaintea păgânului Dioclețian trimis ai fost și, nesocotind nici muncile, nici îngrozirile lui, pentru Hristos ai strigat: Aliluia! Icosul al 6-lea Strălucind în tine, Sfințite Mucenice, raza Preasfântului Duh, când ai stat în fața păgânului Dioclețian, ai arătat cu cuvinte preaînțelepte deșertăciunea necuraților zei, și apărând dreapta credință, se cuvine a te lăuda așa:Bucură-te, mustrătorule al păgânului Dioclețian;Bucură-te, biruirea lupului celui viclean;Bucură-te, că darurile lui Dioclețian le-ai disprețuit;Bucură-te, că pe acestea de la Hristos cu slavă le-ai primit;Bucură-te, doritorule al nemuritoarelor bunătăți;Bucură-te, defăimătorule al lumeștilor păgânătăți;Bucură-te, că toate le-ai lepădat pentru Hristos;Bucură-te, vulturul raiului cel preafrumos;Bucură-te, minte îngerească în trup trecător;Bucură-te, al creștinilor întăritor;Bucură-te, al groaznicelor chinuri mult suferitor;Bucură-te, căci cu toiege de fier bătut fiind ți-a fost de folos;Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos! Condacul al 7-lea Vrând întunecatul Dioclețian prin cuvinte cu vicleșug a te întoarce de la Hristos și spurcaților zei a te închina, tu pe aceia cu mare glas i-ai batjocorit și lui Hristos ai cântat: Aliluia! Icosul al 7-lea Arătat-ai, Sfințite Mucenice, prin cuvinte preaînțelepte, stricăciunea și neputința idolilor pieritori, pentru care cu mare mânie pe tiranul Dioclețian l-ai pornit și care iarăși a început a te munci cumplit, pentru care îți zicem:Bucură-te, că gol pe roată ai fost legat;Bucură-te, căci cuțitul roților trupul ți-a sfâșiat;Bucură-te, căci carnea care din nou
Rugăciunea Sfântului Teofan Zăvorâtul către Născătoarea de Dumnezeu
Fecioară Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Preabinecuvântată și cu dar dăruită! Pleacă urechea ta și auzi graiurile mele, cele rostite de gura mea spurcată și necurată. Nu mă trece cu vederea pe mine, sărmanul, nu mă lăsa să pier până în sfârșit pe mine, nevrednicul robul tău, ci folosește rugăciunile tale de Maică și tămăduiește sufletul meu ticălos, care e zdrobit fără milă de viclenele mele patimi. Vrăjmașul cel rău, strivindu-l cu păcatele iubirii de plăceri, l-a călcat în picioare. Drept aceea, plin de toată rușinea, nu cutez și nu am obraz să cer de la Dumnezeul meu Cel Iubitor de oameni iertare pentru mulțimea păcatelor mele și tămăduire pentru rănile mele nevindecate, fiindcă mi-am spurcat templul trupului, prin poftele mele netrebnice am vârât în el o mulțime de spurcăciuni și mi-am vătămat toate simțurile cu lucruri neîngăduite. Așadar, nu îndrăznesc să-mi ridic către cer mâinile spurcate de îndeletnicirile cele rele, ci la îndurările tale nepovestite, întru tot fără de prihană Stăpână, mă arunc eu, săracul și curvarul, că nu am altă scăpare afară de tine, singura mea mângâiere și singurul meu ajutor grabnic. În tine nădăjduiesc: nu mă părăsi! Plăcute sunt cererile tale înaintea Fiului tău; El Se bucură de mijlocirea ta și împlinește degrabă rugăciunile tale cele pentru noi. Nu mă trece cu vederea pe mine, cel mai sărman dintre oameni, și netrebnicia faptelor mele să nu curme mila ta cea nemăsurată, Născătoare de Dumnezeu! Primește această cerere a mea nimicnică, și cu rugăciunile tale de Maică fă-o bineplăcută înaintea Fiului și Dumnezeului tău, învrednicindu-mă de Cereasca Împărăție pe mine, cela ce laud și binecuvântez pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh. Amin. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 75-76)
Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Iubitor de Dumnezeu încă din tinerețe, Sfântul Vasile a ajuns stareț pe când nu împlinise nici 30 de ani, învățându-și ucenii rugăciunea inimii. De numele său se leagă, astfel, existența isihasmului românesc. Născut în secolul al XVII-lea în localitatea Poltava, din Ucraina, a ajuns în Țara Românească pe vremea Mitropolitului Antim Ivireanul. Însoțit de mai mulți călugări și de ucenicul său, ieroschimonahul Mihail, a viețuit vreme de 20 ani în obștea Mănăstirii Dălhăuți, de lângă Focșani. Numit preot și stareț la nici 30 de ani, a deprins cu rugăciunea inimii o întreagă obște de peste 40 de călugări, dezvoltând o școală de rugăciune isihastă. În cele din urmă, după ce a înființat mănăstiri în Buzău și Vrancea, s-a stabilit la Poiana Mărului. Cunoscător al scrierilor patristice și bun traducător, Sfântul Vasile a lăsat moștenire și lucrarea numită Cuvinte, despre paza minții. Părinte duhovnicesc al Sfântului Paisie de la Neamț, Sfântul Vasile a trecut la cele veșnice la vârsta de 75 de ani.
Rugăciune la alăptare, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, înaintea icoanei sale „Cea care alăptează”
Primeşte, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, rugăciunile cele cu lacrimi ale robilor tăi care aleargă la tine. Te vedem în sfânta icoană cum Îl ţii în braţe şi-L alăptezi pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, pe Domnul Iisus Hristos. De L-ai şi născut fără de durere, totuşi cunoşti durerile mamelor, şi neputinţele fiilor şi fiicelor omeneşti le vezi. Pentru aceasta, cu căldură căzând la icoana ta tămăduitoare şi sărutând-o cu umilinţă, te rugăm, Preamilostivă Stăpână: îndură-te de noi, păcătoasele, cele osândite să naştem în dureri şi să creştem în întristări pruncii noştri, şi cu împreună-pătimire acoperă-ne, iar pe pruncii şi soţii noştri izbăveşte-i de bolile cele grele şi de necazurile amare. Dăruieşte-le sănătate şi putere, ca cei hrăniţi să crească din putere în putere, iar cele care îi hrănesc să se umple de bucurie şi mângâiere, ca şi acum, cu mijlocirea ta, Domnul să săvârşească lauda Sa din gura pruncilor şi a celor care sug. O, Maică a Fiului lui Dumnezeu! Milostiveşte-te de maicile fiilor omeneşti şi de norodul tău cel neputincios: bolile noastre grabnic tămăduieşte-le, necazurile şi întristările noastre alină-le şi nu trece cu vederea lacrimile şi suspinările robilor tăi. Auzi-ne în ziua necazului pe noi, cei care cădem la icoana ta, şi în ziua bucuriei şi izbăvirii primeşte laudele inimilor noastre cele mulţumitoare. Înalţă rugăciunile noastre la Tronul Fiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să fie milostiv către păcatele şi neputinţele noastre şi să adauge mila Sa celor care cunosc Numele Lui, ca şi noi şi pruncii noştri să te proslăvim pe tine, Milostiva noastră Apărătoare şi Nădejdea neamului nostru cea neclintită, în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea părinților către Sfântul ocrotitor al copilului
O, Sfinte al lui Dumnezeu (numele), care te-ai arătat vas ales al Duhului Sfânt, tu, care ai fost rânduit de Ziditorul lumii să fii ocrotitor al acestui copil care îţi poartă numele din clipa în care a devenit fiu al Bisericii, luminându-se cu Sfântul Botez! Nu am cuvinte să laud vieţuirea ta cea sfântă, nu mă pricep să-ţi mulţumesc pentru ajutorul pe care i-l dai, dar mărturisesc credinţa mea în puterea ocrotirii tale. Sfinte, care în chip nevăzut îi eşti pavăză împotriva relelor vrăjmaşului, ascultă şi umila mea cerere. Învaţă-l să iubească rugăciunea, Biserica, să-şi iubească aproapele. Învaţă-l să ducă o viaţă curată şi sfântă. Să-i fii alături în toate clipele vieţii sale, în toate bucuriile şi necazurile. Să-i fii povăţuitor tainic până la ultima suflare, iar la Înfricoşătoarea Judecată să mijloceşti la Dumnezeu pentru mântuirea lui ca în vecii vecilor să Îl slăvească pe Atotputernicul Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin!
Sfântul Sfințit Mucenic Vasilevs ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Adus la Împăratul Liciniu, Sfântul Vasilevs a fost ucis, întrucât nu a dorit să se lepede de Hristos. Împăratul a aflat despre el pentru că una dintre slujnicele sale a fugit, ajutându-l pe sfânt să construiască o biserică. Mitropolit al Amasiei în secolul al IV-lea, Sfântul Vasilevs a primit mult aur de la o femeie pe nume Glafira. Slujnică a împărătesei Constantina, aceasta a cerut să fie eliberată, pe motiv că și-ar fi ieșit din minți, pentru că împăratul Liciniu se aprinsese de poftă, văzând-o. Plecând femeia, i-a scris împărătesei să îi trimită multe daruri Sfântului Vasilevs, întrucât se zidea o biserică în cetate. Aflând Liciniu, mânios, a cerut ca atât Glafira, cât și Sfântul Vasilevs să fie aduși la el, în Nicomidia. Murind Glafira, între timp, a fost adus doar Sfântul Vasilevs, în lanțuri, alături de cei doi diaconi, Partenie și Teotim. În timp ce sfântul a fost întemnițat, diaconilor li s-a permis să locuiască într-o casă vecină și să îl viziteze. Refuzând să se lepede de Hristos, Sfântul Vasilevs a fost ucis, iar trupul său a fost aruncat în mare, fiind scos de acolo și înmormântat cu mare cinste.
Acatistul Sfântului Apostol Timotei
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Veniți, toți iubitorii de Hristos, să-l lăudăm pe Sfântul Apostol Timotei, Luminătorul Efesului și dumnezeiesc ucenic al Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor, și, cinstindu-l în cântări, ca pe unul ce a vestit Evanghelia lui Hristos și a dobândit îndrăznire către Domnul, cu evlavie să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Timotei, Apostol al lui Hristos! Icosul 1 Mulțimile credincioșilor, cunoscând nenumăratele tale osteneli de a vesti lumii Evanghelia lui Hristos și a rușina pornirile cele fără de judecată, ale păgânilor asupra dreptei credințe, te cinstesc și cu umilință îți aduc aceste cântări de laudă:Bucură-te, ucenic, de cinste, al lui Hristos;Bucură-te, fiu duhovnicesc al marelui Pavel;Bucură-te, cel dintâi Ierarh al Bisericii din Efes;Bucură-te, cel ce ai aflat dreapta credință ca pe o comoară;Bucură-te, propovăduitor al Împărăției cerurilor;Bucură-te, Părinte al creștinilor din Efes;Bucură-te, trâmbiță ce amintești de dreptul Judecător;Bucură-te, împreună-lucrător cu Apostolii;Bucură-te, odor de mare preț al creștinătății;Bucură-te, cel ce ai biruit învățăturile păgânești;Bucură-te, stâlp al dreptei credințe;Bucură-te, dar făcut credincioșilor de Dumnezeu;Bucură-te, Sfinte Timotei, Apostol al lui Hristos! Condacul 2 Din pruncie fiind hrănit, Apostole, de către mama ta, Eunichi, cu hrana duhovnicească din Sfintele Scripturi și întărit în dreapta credință de bunica ta, Loida, te-ai făcut vas ales al Duhului Sfânt și toată viața ai slujit lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia! Icosul 2 Văzând minunea vindecării ologului din naștere, săvârșită de marele Pavel în Listra, harul dumnezeiesc te-a umbrit și, luând aminte la sfintele lui cuvinte, ai fost pătruns la inimă, pentru care noi îți aducem aceste cântări de laudă:Bucură-te, ascultător al bunelor-vestiri de mântuire;Bucură-te, pământ roditor de fapte bune;Bucură-te, pom al credinței cu rod duhovnicesc;Bucură-te, cel ce ai fost între păgâni ca floarea între spini;Bucură-te, cel ce ai avut minte înțeleaptă;Bucură-te, lumină aprinsă în noaptea rătăcirii;Bucură-te, veselie pentru locuitorii cerului;Bucură-te, sprijin al Bisericii lui Hristos;Bucură-te, lauda credincioșilor din Licaonia;Bucură-te, cel prin care se preamărește Listra;Bucură-te, cel ce ai vestit în Efes Evanghelia;Bucură-te, dătător de mângâieri dumnezeiești;Bucură-te, Sfinte Timotei, Apostol al lui Hristos! Condacul 3 Auzind chemarea cea de taină, fericite Timotei, ai alergat, cu sete, la Hristos, Izvorul vieții veșnice și, punând în inima ta suișuri înțelegătoare prin ascultarea de învățătorul tău, marele Pavel, ai cântat Dumnezeului Celui adevărat: Aliluia! Icosul 3 Dumnezeu, Care te-a înzestrat pe tine, Sfinte, cu multe și felurite daruri, a îndemnat pe fericitul Pavel să te primească drept fiu duhovnicesc și să te ia ca însoțitor la lucrarea apostoliei în călătoriile sale, pentru care grăim ție acestea:Bucură-te, tinerețe închinată lui Hristos;Bucură-te, dar dumnezeiesc pentru efeseni;Bucură-te, vas al cucerniciei și evlaviei;Bucură-te, lucrător al sfințeniei;Bucură-te, trâmbiță duhovnicească;Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei;Bucură-te, îndreptător al celor rătăciți;Bucură-te, rană de mult plâns al diavolilor;Bucură-te, laudă a credincioșilor;Bucură-te, bucurie a Îngerilor;Bucură-te, rază dătătoare de nădejde a mântuirii;Bucură-te, vistierie a binefacerilor;Bucură-te, Sfinte Timotei, Apostol al lui Hristos! Condacul 4 Umplându-te de dragostea dumnezeiască, ai călătorit împreună cu Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor, ca să aduceți pe oameni la cunoștința Evangheliei și să-i scoateți din înșelăciunea idolească, învățându-i să cânte lui Hristos: Aliluia! Icosul 4 Ai mers pe urmele dascălului tău, înțelepte, deprinzând obiceiurile cele folositoare, precum el însuși zice că ai urmat învățăturii și purtării celei bune, năzuinței spre cele sfinte, credinței adevărate, îndelung-răbdării, dragostei de Dumnezeu și de oameni, stăruinței în tot lucrul cel bun, suferințelor și prigonirilor pentru numele lui Hristos, pe care și el le-a îndurat; pentru aceasta, te lăudăm, zicând:Bucură-te, împreună-pătimitor cu Pavel;Bucură-te, viață de jertfă și de sfințenie;Bucură-te, cel ce ai dorit tinerețea veșnică;Bucură-te, locaș al Duhului Sfânt;Bucură-te, cel ce ai avut credință nefățarnică;Bucură-te, cel ce te-ai purtat cu îndelungă-răbdare;Bucură-te, blândețe neschimbătoare;Bucură-te, dragoste nebiruită;Bucură-te, cel împodobit cu virtuțile;Bucură-te, cel în care a luat chip Hristos;Bucură-te, purtător de lumină al Duhului Sfânt;Bucură-te, mângâietor al celor ce aleargă la tine;Bucură-te, Sfinte Timotei, Apostol al lui Hristos! Condacul 5 Nici tinerețea, nici slăbiciunea trupului nu au putut să te împiedice, preafericite Apostole, de a săvârși lucrul Domnului, ci, precum luminează o făclie în loc întunecos, ai strălucit între necredincioși, vestind Credința, cea mântuitoare în Iisus Hristos Domnul, Căruia Îi cântăm: Aliluia! Icosul 5 Propovăduind, cu putere, cuvântul dreptei credințe, cu învățături duhovnicești ai luminat sufletele celor supuși la rătăcirea cea amară și le-ai umplut de dumnezeiască bucurie, pentru care și noi, nevrednicii, te rugăm să primești aceste smerite cântări:Bucură-te, cel ce, pe pământ, ai viețuit îngerește;Bucură-te, cel ce ai cunoscut pe Apostolii lui Hristos;Bucură-te, cinstitor de Dumnezeu cu numele și fapta;Bucură-te, vestitor al Noului Legământ;Bucură-te, toiag al biruinței asupra răului;Bucură-te, stâlp de foc al credinței;Bucură-te, îndreptător al celor rătăciți;Bucură-te, luminător al păgânilor;Bucură-te, încreștinătorul iudeilor;Bucură-te, mustrător al hulitorilor;Bucură-te, povățuitor spre pământul făgăduinței;Bucură-te, cel ce alini suferințele oamenilor;Bucură-te, Sfinte Timotei, Apostol al lui Hristos! Condacul 6 Văzându-te dumnezeiescul Pavel că sporeai în fapte bune, te-a rânduit păstor Bisericii din Efes, ca să o păzești de lupii cei răpitori și să-i înveți pe oameni dreapta credință, încât, slăvindu-L pe Dumnezeu cel Adevărat, să moștenească Împărăția cerurilor, cântând neîncetat: Aliluia! Icosul 6 Cu graiul și cu fapta ai vindecat, Apostole, sufletele cele îmbolnăvite de învățăturile pierzătoare și ai vădit pe învățătorii cei mincinoși, deși ai pătimit, în multe feluri, de la păgâni, pentru care îți cântăm:Bucură-te, văpaie aprinsă din lumina lui Hristos;Bucură-te, cel călăuzit de Duhul Sfânt;Bucură-te, lauda poporului dreptcredincios;Bucură-te, alăută vestitoare de Dumnezeu;Bucură-te, bun păstor al efesenilor;Bucură-te, propovăduitor al Domnului;Bucură-te, îndrumător spre cele cerești;Bucură-te, surpător al defăimătorilor;Bucură-te, vânător al lupilor stricători de suflet;Bucură-te, rușinare a demonilor;Bucură-te, candelă a sfințeniei;Bucură-te, pavăză a dreptei credințe;Bucură-te, Sfinte Timotei, Apostol al lui Hristos! Condacul 7 Lăsându-te marele Pavel în Efes, ca să păstorești Biserica de acolo, nu te-a lipsit de purtarea sa de grijă, Sfinte, ci a trimis două epistole prin care te-a învățat cum să povățuiești mulțimea credincioșilor încredințată ție și cum să viețuiești în Biserica lui Dumnezeu, stâlpul și temelia adevărului, pentru care cântai: Aliluia! Icosul 7 Tânăr fiind cu vârsta, Apostole Timotei, dar având dreaptă credință și bun cuget, te-ai luptat lupta cea bună, ca să păstrezi dreptarul învățăturilor sănătoase și să risipești întunericul necredinței. Pentru aceasta, și noi, după cuviință, îți aducem cântări de laudă:Bucură-te, laudă a Sfântului Pavel;Bucură-te,
Rugăciune către Sfântul Modest, cel grabnic ajutător pentru animalele bolnave din gospodărie
Doamne Iisuse Hristoase, Ziditorul lumii, învredniceşte-ne pe noi Împărăţiei Tale, că numai pe Tine singur, Stăpâne, Te-a dorit sufletul meu şi pentru numele Tău n-am socotit moartea şi chinurile. Deci, Iubitorule de oameni, să nu mă judeci pe mine nevrednic bunătăţilor tale, ci auzi-mă pe mine robul Tău şi primeşte această rugăciune a mea, şi care va chema numele meu şi va săvârşi pomenirea mea, a smeritului, fii lui ajutor, Doamne, şi nu-l părăsi pe el, ci umple-l pe el de tot binele şi dăruieşte-i milele Tale cele bogate. Şi cine va citi mucenicia nevoinţelor mele, blagosloveşte-l pe el, Doamne, şi toată averea lui, şi depărtează şi goneşte pentru numele robului Tău, Modest, de la toate animalele lui, toată vătămarea şi boala. Aşa, Stăpâne, caută din sfânt lăcaşul Tău spre rugăciunea mea şi binecuvântează şi înmulţeşte animalele lui şi goneşte pentru numele robului Tău, Modest, de la toate animalele lui, toată vătămarea şi boala. Aşa, Stăpâne, caută din sfânt lăcaşul Tău spre rugăciunea mea şi binecuvântează şi înmulţeşte animalele lui, precum ai binecuvântat şi ai înmulţit turmele lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacob şi ale tuturor celor care au slujit Ţie, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către icoana Maicii Domnului din Vladimir (Vladimirskaia)
O, Preaminunată Ocrotitoare cerească a întregii Ortodoxii, primeşte şi razele gândurilor noastre pe care le îndreptăm cu smerenie către Tine. Păzeşte-ne pe noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi abate norul mâniei lor dinspre noi, ca întru pace să-Ţi dăruim curgerea rugăciunii noastre. Pe scaunul slavei cereşti ai fost aşezată de Cel Căruia te-ai făcut scaun preaînalt a toată desăvârşirea.De acolo veghezi ca o Împărăteasă asupra poporului tău şi pe îngeri îi trimiţi ca să păzească pe robii tăi de toată vătămarea potrivnicilor noştri. Sub lumina privirii tale iubitoare de Maică ajută-ne să punem început bun pocăinţei noastre şi să deprindem virtuţile. Pe cei din primejdii îi acoperă cu darul tău, pe cei întristaţi îi povăţuieşte la limanul păcii dumnezeieşti şi pe noi, pe toţi, ne întăreşte întru mărturisirea dreptei credinţe prin cuvânt, dar mai ales prin faptele cele bune izvorâte din inimă smerită şi iubitoare. Cu sabia rugăciunii tale taie toate gândurile patimilor noastre şi tulburarea furtunii ispitelor de pe marea vieţii o potoleşte, ca întru pace să petreacă robii tăi în toate zilele în aşteptarea Împărăţiei celei cereşti. Zdrobeşte cu gânduri smerite pe vrăjmaşii care caută să ne prăbuşească în prăpastia răutăţii. Ridicând mâinile tale la rugăciune, dobândeşte pentru noi surparea gândurilor întunecate şi străluceşte mintea noastră cu lumina Soarelui înţelepciunii. Nu avem pocăinţa cea mântuitoare şi nici nu ştim a ne ruga pentru a atrage asupra noastră mila Stăpânului, dar nu ne lăsa pe noi, Maică Preacinstită, ci cu însăşi cheia rugăciunii tale descuie-ne uşa milei dumnezeieşti. Împacă viaţa noastră şi în ceasul sfârşitului vieţii noastre pământeşti să ne întâmpini cu faţă luminoasă şi cu nădejdea mântuirii, alungând de la noi toată frica, spre a te lăuda cu bucurie în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către toți Sfinții, pentru mijlocire la Judecata de Apoi
Cine nu va plânge pentru mine, care pentru o desfătare măruntă am disprețuit Împărăția Cerurilor, nesocotind focul cel nesfârșit? Dedându-mă patimilor, mi-am pierdut vrednicia sufletului și m-am făcut asemenea dobitoacelor necuvântătoare. Mă odihneam oarecând, îmbogățit cu dumnezeieștile dăruiri, iar acum am îndrăgit sărăcia patimilor. M-am înstrăinat de virtuți, plecând în țara cea depărtată a patimilor. Sunt mai mult mort decât viu, și mică este fărâma de viață rămasă în mine. După ce m-am făcut astfel de bunăvoie, nici ochii nu mai pot să mi-i înalț către Domnul Cel Milostiv. Plângeți, Cuvioșilor și Drepților, pentru mine, cel cuprins de patimi și de păcate. Plângeți, nevoitori ai înfrânării, pentru mine, lacomul cu pântecele și iubitorul de desfătări. Plângeți, cei milostivi și îngăduitori, pentru mine, cel nemilostiv și amărâtor. Plângeți, cei ce ați plăcut înaintea lui Dumnezeu, pentru mine, cel ce am făcut placul oamenilor. Plângeți, cei ce ați dobândit blândețe, pentru mine, cel mânios. Plângeți, cei smerit cugetători, pentru mine, cel semeț și trufaș. Plângeți, cei ce ați dobândit neagonisire apostolească, pentru mine, împătimitul de cele materiale și împovăratul de lăcomia averilor. Plângeți, cei ce ați iubit plânsul și ați urât râsul, pentru mine, cel ce am iubit râsul și am urât plânsul. Plângeți, cei ce păstrați în cuget Judecata de după moarte, pentru mine, care zic că îmi aduc aminte de Judecată, dar ale cărui fapte arată cu totul alta. Rugați-vă, Sfinții lui Dumnezeu, pentru sufletul înviforat de toate felurile de patimi: cu ce puteți, ajutați-mi, Sfinții lui Dumnezeu! Știu că dacă Îl veți ruga pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, din marea bunătății Lui vi se va dărui vouă totul – și după cum El este iubitor de oameni, așa și voi, cei rugați de mine păcătosul, nu treceți ruga mea cu vederea, fiindcă singur n-am îndrăznire, din pricina mulțimii păcatelor. Lucrul vostru, Sfinților, este să mijlociți pentru păcătoși; al lui Dumnezeu este să-i miluiască pe cei deznădăjduiți. Rugați-L dar, Sfinții lui Dumnezeu, pe Împărat pentru rob; rugați-L pe Păstor pentru oaie; rugați Viața pentru cel mort, ca să trimită mână de ajutor și să întărească smerit sufletul meu în neputințele lui. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 77-78)
Rugăciunea părinților pentru copiii care se află în călătorie
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, şi ai călătorit împreună cu cei doi ucenici care mergeau la Emaus, Însuţi, Stăpâne, călătoreşte şi cu copilul acesta, binecuvântând călătoria sa. Trimite-i înger păzitor ca oarecând lui Tobie, ca să-i fie povăţuitor şi să-l păzească nevătămat de toată întâmplarea cea rea, pentru ca să se întoarcă cu pace, sănătos trupeşte şi sufleteşte. Tu, Cel ce niciodată nu Te desparţi de robii Tăi, nu Te despărţi nici de copilul acesta (numele). Tu, Care ai zis: Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor, fii cu acest copil până la ultima lui suflare. Ajută-l să nu cadă în ispita vrăjmaşului şi să se întoarcă din drumul său simţind ajutorul Tău şi cunoscând harul Tău, ca să laude şi să slăvească Numele Tău cel Sfânt. Amin!
Acatistul Sfântului Maxim Mărturisitorul
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condac 1 Întărirea preoților, temelia dogmelor, trâmbița înțelepciunii și păstor al Bisericii te-ai arătat, Părinte Maxim, biruindu-i pe nevăzuții vrăjmași și închipuirile eretice cu tăria cunoștinței de Dumnezeu. Și în focul mucenicesc te-ai aruncat pentru dragostea lui Hristos, ca drept și sfânt împreună cu tine să ne veselim de Dânsul. Pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt! Icos 1 Împodobit fiind din tinerețe cu fire bună și minte dreaptă ai ajuns cel dintâi sfătuitor împărătesc, căci harul lui Dumnezeu strălucea din inima ta cu putere, întărindu-te în toată vremea:Bucură-te, tinerețe ajunsă la vârsta bărbatului desăvârșitBucură-te, înstrăinare de plăcerea cea purtătoare de moarteBucură-te, curățire de patimi prin duhovniceștile nevoințeBucură-te, lumină ajunsă în vârful munteluiBucură-te, scriitor iscusit al dogmelor dumnezeiești pe tăblițele inimiiBucură-te, cuptor aprins de focul dragostei cereștiBucură-te, topire a împietririi cugetelorBucură-te, tăcere ce lași să se audă voia DomnuluiBucură-te, dar și negrăită bucurie a împlinirii eiBucură-te, tărie a smereniei ce deschizi inimileBucură-te, că ai fost îmbrăcat cu putere de susBucură-te, neîncetată pomenire de DumnezeuBucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt! Condac 2 Văzând împuținarea credinței și întărirea eresurilor vătămătoare de suflet, ai lepădat, Sfinte Maxim, cinstea înaltei dregătorii pentru a te face monah, și luând în spate fericita cruce a iubirii, te-ai bucurat a cânta: Aliluia! Icos 2 Stâlp neclintit al Bisericii te-ai făcut, Cuvioase Maxim, prin scrisorile tale pe mulți în credință întărind. Însuși Împăratul Heraclie s-a lepădat de alcătuirile eretice, precum și Piros patriarhul, pe care l-ai înfrânt în sinodul din Cartagina. Căci ai arătat lămurit că precum sunt în Hristos două firi, tot așa sunt și două voințe și lucrări într-o Persoană nedespărțită:Bucură-te, ostaș nebiruit al lui HristosBucură-te, râvnă neobosită spre mântuirea aproapeluiBucură-te, plâns și rugă pentru sufletele vrăjmașilorBucură-te, îmbrăcare a celor goi de cunoștința duhovniceascăBucură-te, sprijin al celor clătinați de furtuna prigoniriiBucură-te, tămăduire minunată a bolilor rațiuniiBucură-te, inimă făcută piatră de altarBucură-te, cuvânt făcut punte peste prăpastia morțiiBucură-te, dor după întregirea Trupului lui HristosBucură-te, păzitor al comorilor BisericiiBucură-te, gândire nedespărțită de harBucură-te, iubire care Îl întrupezi pe HristosBucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt! Condac 3 Din duhul ascultării sfântă îndrăzneală luând, ai arătat, Părinte Maxim, puterea dumnezeiască și îndumnezeitoare ce se revarsă din tainele Bisericii. Iar noi, împărtășindu-ne de dânsa, cântăm cu mulțumire : Aliluia! Icos 3 Pentru Sfinții Îngeri care sunt de față și scriu pe cei ce intră în biserică și se înfățișează lui Dumnezeu și care fac rugăciuni pentru ei, ai sfătuit pe creștini să fie nelipsiți de la Sfânta Liturghie. Dar mai ales pentru revărsarea Sfântului Duh, care preface pe cei de față și îi rezidește în Hristos, potrivit cu însușirile lor:Bucură-te, lepădare a necredinței și micșorare a păcătoșenieiBucură-te, sporire a virtuții și alungare a neștiințeiBucură-te, adăugire a cunoștinței și ascultare a cuvintelor dumnezeieștiBucură-te, deprindere și dispoziție a inimii întărite și neclintite în cele sfinteBucură-te, aplecare a voii cu desfătare spre cele de SusBucură-te, sfârșit al cugetului lumesc și așezare în cele duhovniceștiBucură-te, închidere a ușii simțurilor și curățire a lor de idolii păcatelorBucură-te, icoană a iubirii de Dumnezeu și de oameniBucură-te, mulțumire pentru chipurile minunate ale mântuiriiBucură-te, unire și deopotrivă cinste cu Îngerii în lauda Sfintei TreimiBucură-te, înfiere în harul Sfântului Duh și împreunare cu HristosBucură-te, părtășie și asemănare cu DumnezeuBucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt! Condac 4 Urmând Maicii Domnului, Cuvioase Maxim, te-ai făcut carte vie în care S-a scris Cuvântul lui Dumnezeu cu pana Duhului și binecuvântarea Tatălui. Pentru aceasta împreună cu tine slavoslovim: Aliluia! Icos 4 Viața Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu ai zugrăvit-o în cuvânt ca pe o icoană preaminunată, pe care ai dăruit-o tuturor celor ce i se închină cu credință:Bucură-te, virtute ce Îl întrupezi pe HristosBucură-te, pajiște înrourată de slava Sfintei FecioareBucură-te, smerenie străluminată de Chipul Maicii DomnuluiBucură-te, chemare și laudă a numelui ÎmpărăteseiBucură-te, biruință asupra morții mijlocită de Maica LuminiiBucură-te, părtășie cu Pomul Vieții din Potirul NesecatBucură-te, rugă ce pogori milostivirea Celei ce s-a făcut Scară de la pământ la cerBucură-te, închinare la Icoana Fecioarei cu Pruncul Iisus în brațeBucură-te, călăuză spre Izvorul tămăduiriiBucură-te, minte luminată de privirea Celei pline de harBucură-te, pătimire a iubirii dumnezeiești pentru rugăciunile Celei mutate cu trupul la CerBucură-te, râvnă isihastă, hrănită de Rugul cel aprinsBucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt! Condac 5 Unindu-te cu Dumnezeu prin har, te-ai slobozit, Sfinte Maxim, de lanțul legii păcatului și doctor iscusit al sufletelor te-ai arătat. Prin povățuirile tale ne călăuzești spre Limanul desăvârșirii, ca întăriți în har să ne bucurăm de Domnul, cântând : Aliluia! Icos 5 Pe toți oamenii la fel îi iubeai, Cuvioase Părinte, și neîncetat te rugai lui Hristos pentru ei. Iar mulți dintre aceștia, cucerindu-se de învățăturile tale și urmând viața ta îmbunătățită, se învăpăiau de dumnezeiescul dor:Bucură-te, adânc de metanie ce chemi adâncul smereniei lui HristosBucură-te, mișcare spre cele dumnezeiești nepovârnită de patimiBucură-te, temere de Domnul ce îndepărtezi învârtoșarea nepăsăriiBucură-te, înfrânare ce oprești ca un zid intrarea patimilorBucură-te, sărăcie cu duhul ce adăpostești comorile haruluiBucură-te, ascultare, neclintită din lumina adevăruluiBucură-te, lepădare a poftei de plăcere și a fricii de durereBucură-te, poftă după dumnezeirea atotsfântăBucură-te, iuțime aprinsă de pacea cereascăBucură-te, mântuitoare neștiință de cele deșarteBucură-te, risipire prin cunoștință a îngrămădirilor nevăzuteBucură-te, rugăciune de foc ce pogori pe Hristos în inimăBucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt! Condacul 6 Prin lucrarea virtuților curățire de patimi, prin contemplare aflarea rațiunilor dumnezeiești din lucruri, prin pătimirea răpirii în duh, comuniunea cu Dumnezeu după har, toate acestea le-ai arătat trepte ale desăvârșirii celor ce cântă în urcușul lor: Aliluia! Icosul 6 Iubirea cea mare a lui Dumnezeu pentru făptura Sa o ai mărturisit, căci pentru aceasta S-a întrupat, ca omul să se îndumnezeiască și să aducă printr-însul la Sine zidirea prinos de Liturghie. Și așa împreună să zugrăvească Chipul
Rugăciune către Sfântul Luca al Crimeei, făcătorul de minuni, pentru cei ce sunt bolnavi
Sfinte Ierarh mărturisitor, învăţătorule al adevărului şi doctore fără de arginţi Luca, ţie plecăm genunchii sufletului şi ai trupului, şi căzând la cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte pe tine te rugăm, precum fiii pe tatăl lor: auzi-ne pe noi, păcătoşii, cinstite părinte, şi du rugăciunea noastră la Milostivul şi Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai înaintea Lui dimpreună cu sfinţii toţi. Credem că ne iubeşti cu aceeaşi dragoste cu care ai iubit pe fraţii tăi când vieţuiai în această lume. Meşteşugul doctorilor stăpânind, în multe rânduri cu ajutorul harului suferinţele celor bolnavi ai vindecat, iar după cinstita ta adormire Stăpânul tuturor a arătat moaştele tale izvor de tămăduire: că felurite neputinţe se vindecă şi putere se dăruieşte celor ce cu evlavie le sărută şi cer dumnezeiasca ta mijlocire. Pentru aceasta, ne rugăm cu căldură ţie, care ai primit harul tămăduirilor: pe fratele nostru (numele) cel bolnav şi cumplit înviforat de suferinţă cercetează-l şi vindecă-l de neputinţa ce-l stăpâneşte. Cu totul cinstite şi preasfinte Părinte Luca, nădejde a celor bolnavi, care zac în patul durerii, nu uita de fratele nostru (numele) şi dăruieşte-i vindecare, iar nouă tuturor cele spre bucurie, ca şi noi dimpreună cu tine să slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, o Dumnezeire şi o Împărăţie, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu înaintea icoanei sale „Bucuria tuturor necăjiţilor”
Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Preabinecuvântată Maică a lui Hristos, Dumnezeu Mântuitorul nostru, bucuria tuturor necăjiţilor, cercetarea bolnavilor, ocrotitoarea neputincioşilor, acoperitoarea văduvelor şi orfanilor, mângâietoarea cea de nădejde a maicilor întristate, ajutătoarea şi limanul cel totdeauna gata al tuturor neajutoraţilor! Ţie, Preamilostivă, ţi s-a dat de la Cel Preaînalt harul de a mijloci pentru toţi şi de a-i izbăvi din necazuri şi din dureri, pentru că însăţi ai îndurat necazuri şi dureri cumplite, privind la pătimirea cea de voie a Fiului tău iubit şi văzându-L pe El răstignit pe cruce, când ţi-a străpuns inima sabia cea prorocită de Simeon. Aşadar, o, Maică iubitoare de fii, ia aminte la glasul rugăciunii noastre, mângâie-ne pe noi, necăjiţii, ca ceea ce eşti mijlocitoarea cea de nădejde a bucuriei. Stând înaintea Tronului Preacuratei Treimi de-a dreapta Fiului Tău, a lui Hristos Dumnezeul nostru, poţi, dacă vei voi, să ceri pentru noi toate cele de folos. Pentru aceasta, cu inimă credincioasă şi cu suflet iubitor, cădem la tine ca la o Stăpână şi Împărăteasă, şi cutezăm a striga ţie cu graiurile Psalmistului: ascultă, Fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi auzi rugăciunea noastră, şi izbăveşte-ne pe noi de nevoile şi necazurile ce ne împresoară, că tu plineşti cererile tuturor credincioşilor, ca ceea ce eşti Bucuria necăjiţilor, dăruind sufletelor lor pace şi mângâiere. Iată, vezi nevoia şi necazul nostru: arată-ne mila ta, trimite mângâiere inimii noastre rănite de întristare, dăruieşte-ne lacrimi de pocăinţă spre curăţirea păcatelor noastre şi spre potolirea mâniei lui Dumnezeu, ca având inimă curată, conştiinţă bună şi nădejde neîndoielnică, să alergăm la mijlocirea şi paza ta. Primeşte, Preamilostiva noastră Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, rugăciunea pe care o aducem ţie cu râvnă, şi nu ne lepăda pe noi, cei nevrednici de bunătatea ta, ci dăruieşte-ne izbăvire din necazuri şi din dureri, apără-ne de toată bântuirea vrăjmaşului şi de clevetirile omeneşti, fii nouă ajutătoare grabnică în toate zilele vieţii noastre, ca sub acoperământul tău de Maică să rămânem nevătămaţi pururea, păziţi cu ocrotirea şi rugăciunile tale către Fiul tău şi Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul, alcătuită de PS Macarie
Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorule și Botezătorule al lui Hristos, neputincioasă este mintea noastră în a-ți aduce laude după cuviință. Ci destul îți este ție lauda Mântuitorului Hristos, lângă al Cărui Tron mijlocești împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți mulțumim și cu umilință te rugăm: tinde mâna cea îngerească și risipește norul gândurilor rele care ne copleșesc pe noi. Adu pace în inimile, casele și obștile noastre. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne îndeamnă și cu boldul pocăinței trezește inimile noastre ca să pricepem prețul mântuirii noastre. Învățătorule al pocăinței, dă-ne darul străpungerii inimii și lacrimi prin care să ne curățim de păcate și sufletele noastre mai albe ca zăpada să le albim. De fărădelegi și de cei puternici ai pământului, care strică rânduiala lui Dumnezeu, scapă-ne, prin rugăciunile tale. Sfinte Ioan Înaintemergătorule, tu, despre care Scriptura spune: „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut și, înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare”, fii cu noi și ne luminează calea în acest veac întunecat și vrăjmaș cerului, ca, prin rugăciunile tale fiind păziți, înaintea lui Hristos, la Judecată, să dobândim partea cea de-a dreapta, împreună cu toți casnicii Săi. Amin.
Rugăciunea părinților pentru ajutorul copilului la examen
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, ajută-l pe copilul acesta (numele) să treacă cu bine această încercare ce îi stă înainte. Cel ce ne-ai cerut să fim înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii, luminează-l pe robul tău (numele) să învețe ceea ce trebuie ca să fie bine pregătit la examenul care îl așteaptă. Tu știi ce e bine și ce e rău. În mâinile Tale sunt viețile noastre. Noi, crezând că este de folos acestui copil să iasă încununat din această încercare, Te rugăm să arăți și de această dată puterea ajutorului Tău. Dar să nu fie după voia noastră, Doamne, ci după voia Ta cea sfântă, că Tu îl iubești mai mult decât noi și știi ce-i este cu adevărat de folos. Doamne, ajută-l pe robul Tău (numele) să nu caute lauda lumească, ce este degrab trecătoare, ci să caute viețuirea curată și sfântă, ca să dobândească Împărăția Cerurilor. Viețile oamenilor sunt pline de încercări. Ce folos vom avea dacă vom câștiga bunătățile vremelnice, de nu le vom dobândi și pe cele veșnice? Ce folos vom avea de ne va lăuda lumea aceasta, dacă faptele noastre nu sunt bineplăcute Ție? Ajută-ne, Dumnezeule, ca numai la Tine să căutăm împlinirea noastră și să preaslăvim în vecii vecilor Numele Tău cel Sfânt. Amin!
Acatistul Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Viață fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălășlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiților, Macarie, purtătorule de Dumnezeu, iar locuind în pustiu ca într-o cetate, ai primit de la Hristos harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților! Icosul 1 De fel din Egipt și de un nume cu Sfinții strămoși Avraam și Sarra, părinții tăi și-au înfrumusețat viața cu înfrânarea și cu postul, cu rugăciunile și privegherea, cu milosteniile și cu multe alte fapte bune. Iar neroditori fiind, se depărtaseră de traiul însoțirii, însă cu duhul erau tot uniți. Pentru aceasta întreita rază a dragostei Sfintei Treimi o au găzduit în inimile lor, și însuși Sfântul Patriarh Avraam le-a vestit în vedenie dezlegarea nerodirii prin fericitul rod ce avea să fie lumină lumii:Bucură-te, cu tatăl tău, preotul Avraam, de bucuria vederii sfântului patriarh;Bucură-te, că răpindu-li-se averile, părinții tăi au nădăjduit în Domnul;Bucură-te, că au fost mângâiați de dumnezeiasca lumină a bunei-vestiri;Bucură-te, că nu au zăbovit în a urma voii Domnului;Bucură-te, că s-au mutat după dumnezeiasca rânduială lângă pustia în care aveai să-I slujești Lui;Bucură-te, că tatăl tău a fost ridicat din boala cea de moarte cu mână tare;Bucură-te, că îngerul lui Dumnezeu i-a vestit mila și binecuvântarea de sus;Bucură-te, că lăcaș Sfântului Duh te-a numit;Bucură-te, că numele fericirii ți-a dăruit;Bucură-te, că viețuirea îngerească, roditoare a mântuirii multora, ți-a zugrăvit;Bucură-te, că părinții tăi au mulțumit Domnului cu bucurie și cutremur;Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților! Condacul al 2-lea Zămislit de părinții tăi la bătrânețile lor, ai alergat, fericite, cu dor dumnezeiesc, la izvorul cunoștinței de Dumnezeu. Și deprinzând Sfintele Scripturi, neobosit umblai pe cărările înțelepciunii, iar în inimă păzeai nestinsă lumina sfintei cântări de: Aliluia! Icosul al 2-lea Cu viața cea fericită, ca și cu o neîntinată mireasă, doreai să te însoțești. Iar când părinții tăi, uitând de îngereasca sfătuire, te-au silit spre însoțire cu femeie, te-ai înălțat ca o pasăre peste cursa vânătorilor. Așa ai putut împlini și voia părintească, dar și păzi nestricată fecioria trupului și sufletului, pe care le închinasei lui Dumnezeu:Bucură-te, că în strâmtorare ochii sufletului la Dumnezeu i-ai ridicat;Bucură-te, că El a pus sfat bun în inima ta;Bucură-te, că ai împlinit voia Lui cu nădejde neclintită;Bucură-te, că prefăcându-te bolnav, după ospățul de nuntă ai ieșit și ai alergat spre ajutorul de sus;Bucură-te, că așa ți-ai păzit fecioria cea închinată Domnului;Bucură-te, că ai mers în muntele Nitriei și în vis ai văzut un bărbat minunat, strălucind ca lumina;Bucură-te, că el ți-a arătat pustiul unde aveai să te sălășluiești;Bucură-te, că la întoarcerea acasă, mireasa ta a trecut la Domnul întru feciorie curată;Bucură-te, smerire de sine prin gândul la moarte;Bucură-te, negrijă de cele pământești și încredințare de sine lui Dumnezeu;Bucură-te, că și părinții tăi s-au bucurat de curăția vieții tale;Bucură-te, că le-ai slujit cu dragoste și osârdie până la moarte;Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților! Condacul al 3-lea Ai căutat, fericite Macarie, cu râvnă, un sfânt călăuzitor pe calea mântuirii și pururea te rugai lui Dumnezeu pentru aceasta. Iar într-o zi, de praznicul unuia dintre sfinți, când pregăteai prânzul, mai ales pentru cei săraci și scăpătați, ai văzut în biserică un monah, venit pentru împărtășirea cu Sfintele Taine, și ai cunoscut chipul vieții celei îmbunătățite. Drept aceea l-ai chemat după slujbă la ospăț și, luându-l de-o parte, l-ai rugat să primească să-ți fie sfetnic bun în viață, ca împreună să-I cântați lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 3-lea A doua zi ai alergat la bătrânul monah, care ți-a primit mărturisirea și tainele inimii, după care te-a povățuit îndelung. Iar seara, pe când te odihneai, și-a ridicat mintea în rugăciune spre Dumnezeu și a văzut în vedenie un sobor de monahi cu chipuri albe și aripi care te îndemnau spre dumnezeiasca trezvie și râvnă în slujba lui Dumnezeu:Bucură-te, că, prin povățuitorul tău, Hristos te-a chemat spre mântuirea multora;Bucură-te, că printr-însul ai primit îngereasca chemare;Bucură-te, că te-a grăbit spre cele plăcute Domnului;Bucură-te, că te-a învățat multe despre rugăciune, priveghere și post;Bucură-te, că întors acasă, ai împărțit toate ale tale săracilor;Bucură-te, că ai îmbrățișat sărăcia de bunăvoie și ai urmat lui Hristos;Bucură-te, că în mâinile sfântului bătrân ți-ai lepădat voia;Bucură-te, că el a primit-o și a slujit-o cu dragoste înaintea lui Dumnezeu;Bucură-te, că te-a învățat lucrul mâinilor spre așezarea duhovnicească;Bucură-te, că ți-a făcut chilie nu departe de dânsul și te-a îngrădit cu porunci de suflet ziditoare;Bucură-te, că te-a născut la viața îngerească binecuvântată;Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților! Condacul al 4-lea Ai sporit, Sfinte Macarie, în legea Domnului, prin alergarea pe calea cea strâmtă a vieții monahicești, încât episcopul locului, aflând despre viețuirea ta fericită te-a făcut cleric cu de-a sila, deși erai încă tânăr. Dar tu după o vreme ai fugit de acolo, căci ardeai de dorul liniștii celei după Dumnezeu, întru care neîncetat să-I cânți: Aliluia! Icosul al 4-lea Întru lucrul mâinilor și rugăciune neîncetată a inimii te-ai întărit, fericite, îngrădindu-te cu Crucea Domnului în războiul de gânduri, năluciri și înfricoșate năvăliri pe care diavolul ți l-a ridicat împotrivă. Și cum, pătruns de frica cuviincioasă și dragostea de Dumnezeu, întru nimic socoteai meșteșugirile lui, a ridicat peste tine război prin oameni, făcând pe o tânără ce luase în pântece din desfrânare să arunce asupra ta păcatul cel cumplit:Bucură-te, priveghere neîncetată cu duhul;Bucură-te, înstrăinare de tulburările lumii;Bucură-te, că ai fost învinuit și ocărât pe nedrept;Bucură-te, că ai fost târât prin sat cu negrăită batjocură;Bucură-te, că ai fost tras de păr și călcat cu picioarele;Bucură-te, că ai fost bătut cu bețele de toți până aproape de moarte;Bucură-te, că abia te-au lăsat viu, punându-se pentru tine chezaș un cinstit bărbat;Bucură-te, că fiind gata să moară pentru tine, acesta te-a adus la chilie;Bucură-te, că lucrai ziua și noaptea să hrănești pe femeia însărcinată;Bucură-te, că, prin dreapta judecată a Domnului, ea nu a născut până ce nu a mărturisit clevetirea;Bucură-te, că toți s-au pocăit și au alergat să-ți ceară iertare;Bucură-te, că te-ai păzit de slava omenească, fugind de acolo în pustie;Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al
Rugăciune pentru bolnavul care nu poate dormi
Dumnezeule cel mare şi lăudat, necuprins de gând şi de cuvânt, Care ai zidit pe om cu mâna Ta, ţărână luând din pământ, şi cu chipul Tău l‑ai cinstit pe el; Iisuse Hristoase, numele cel preadorit, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, arată‑Te la robul Tău (Numele) şi‑l cercetează, în suflet şi în trup, fiind rugat de preamărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria; de sfintele puteri cereşti fără de trup; de cinstitul, măritul, proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan; de sfinţii, măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli; de cei între sfinţi părinţii noştri şi dascăli ai lumii: Vasile cel Mare, Grigore de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur; de Atanasie, de Chiril, de Nicolae cel din Mira, de Spiridon, făcătorul de minuni, şi de toţi sfinţii ierarhi; de sfântul apostol întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan; de sfinţii, măriţii şi marii mucenici Gheorghe, purtătorul de biruinţă, Dimitrie, izvorâtorul de mir, Teodor Tiron şi Teodor Stratilat şi de toţi sfinţii mucenici; de preacuvioşii şi de Dumnezeu purtătorii părinţii noştri Antonie, Eftimie, Sava cel sfinţit, Teodosie începătorul vieţii de obşte, Onufrie, Arsenie, Atanasie cel din Aton, şi de toţi preacuvioşii părinţi; de sfinţii şi tămăduitorii fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Talaleu şi Trifon şi de Sfântul (Numele), a cărui pomenire săvârşim şi de toţi sfinţii Tăi. Şi dă robului Tău (Numele) somn de odihnă, somn trupesc, de sănătate, de mântuire şi de viaţă, tărie sufletului şi trupului. Şi precum oarecând ai cercetat pe Abimeleh, robul Tău, la via Agripei, şi i‑ai dat lui somn mângâietor, ca să nu vadă căderea Ierusalimului, şi l‑ai adormit pe el cu somn întăritor şi iarăşi l‑ai sculat într‑o clipă devreme spre slava bunătăţii Tale; încă şi pe sfinţii Tăi, măriţii şapte tineri, i‑ai arătat vestitori mărturiei arătării Tale în zilele lui Deciu împăratul şi prigonitorul, pe care i‑ai adormit în peşteră trei sute şaptezeci şi doi de ani şi ca nişte prunci ce se încălzesc la sânul maicii lor n‑au suferit nici o stricăciune, spre lauda şi slava iubirii Tale de oameni şi spre arătarea şi adeverirea naşterii noastre celei de a doua şi a învierii tuturor; Însuţi dar, Iubitorule de oameni împărate, vino şi acum cu pogorârea Sfântului Tău Duh, şi cercetează pe robul Tău (Numele), şi‑i dăruieşte sănătate, tărie şi bună vârtute prin bunătatea Ta, pentru că de la Tine este toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit. Că Tu eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Rugăciune la Icoana Maicii Domnului „Stareţa” (Gherontissa)
Bucură-Te, a Muntelui Athos sfântă dorire, Călăuzitoarea monahilor pe căile desăvârşirii, Candela nestinsă a rugăciunii pentru mântuirea lumii, Trezirea grabnică a conştiinţelor adormite în păcat, Negura care acoperă mulţimea păcatelor noastre, Norul Cel cuvântător străpuns de razele Soarelui dreptăţii, Corabia rugăciunii ce ne păzeşte de tulburările ispitelor lumeşti, Ancora cea tare a celor ce călătoresc pe marea vieţii, Pământul binecuvântat al mântuirii credincioşilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, Mângâierea cea lină a celor din necazuri, Dragostea cea nețărmurită pentru cei neputincioşi, Maica duhovnicească şi prea blândă a creştinilor, Izvorul darurilor dumnezeieşti, Scara împăcării noastre cu Dumnezeu, Scutul mântuirii credincioşilor de săgeţile ispitelor, Cartea nescrisă a Împărăţiei cerurilor, Odihna inimilor strâmtorate de gânduri potrivnice mântuirii, Îngrădirea inimilor cu stâlpii rugăciunii de pocăință, Stareţa Cea desăvârşită întru toată înţelepciunea, Care povăţuieşte pe toţi monahii în pământul binecuvântat al Împărăţiei cerurilor, nu seca izvorul rugăciunilor Tale, ci ne împărtăşeşte pe toţi dintru acesta, adăpând setea noastră de mântuire. Pe monahi îi ocroteşte, tinereţile le îndreptează spre limanul Adevărului, pe prunci îi hrăneşte cu darurile bunătăţii Tale nesfârşite, pe fecioare le împodobeşte cu frumuseţea cea strălucitoare a virtuţilor, pe preoţi îi păzeşte sub acoperământul Tău de toată tulburarea vrăjmaşilor nevăzuţi, pe maici le înţelepţeşte a-şi creşte pruncii în frică de Dumnezeu, pe pustnici îi păzeşte de toată mânia celui potrivnic, pe cei din primejdii îi adu în corabia rugăciunii Tale, pe bolnavi îi ridică cu mâna Ta cea puternică şi pururea întinsă la rugăciune din patul durerilor, pe cei singuri îi acoperă cu veşmântul bucuriei duhovniceşti, pe cei chinuiţi de duhurile răutăţii îi slobozeşte la limanul păcii lui Hristos, pe cei ce călătoresc pe uscat, prin aer şi pe ape îi fereşte de toată primejdia şi tuturor Te fă toate, pe podul rugăciunii Tale ducându-ne pe toţi la Hristos, Calea Cea veşnică a adevărului Tatălui, întru lumina Duhului. Neputinţa noastră o cercetează şi, mai ales, fii lângă noi în ceasul sfârşitului, păzindu-ne de asuprelile celui potrivnic şi mijlocindu-ne iertare şi sălăşluire în corturile celor mântuiţi, ca pururea să Te mărim pe Tine şi să aducem slavă Tatălui Celui Milostiv şi Iubitor de oameni, Preaiubitului Său Fiu şi Duhului Celui mângâietor în veci. Amin.
Cântarea Sfântului Nectarie către Maica Domnului Theotokarion
Cântări către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria Cântarea a 5-a Maria pururi Fecioara, Doamna lumii întregi, Fără de prihană Mireasă Preacurată, Stăpână Preasfântă. Maria, Mireasă Stăpână, pricina bucuriei noastre, Fecioară cinstită, Împărăteasă, Maică Preasfântă. Mai înaltă decât cerurile, decât razele mai luminoasă, decât strălucirile soarelui mai curată. Mai cinstită decât Heruvimii, mai slăvită decât Serafimii cei fără de trup, mai înaltă decât Tronurile. Lauda strămoșilor, slava prorocilor, întărirea Apostolilor, puterea mucenicilor. Podoaba cuvioșilor, strălucirea nevoitorilor, veselia fecioarelor, înălțimea harurilor. Năstrapă de aur, sfeșnic purtător de lumină, muntele cel netăiat, Fecioară de Dumnezeu purtătoare. O, rug nemistuit, nor luminos, pat de nuntă al Cuvântului, nevinovată masă purtătoare de Viață. Toiag care ai odrăslit floarea, Cortul mărturiei, Vas care porți manna, Tron strălucit al Domnului. Tu, ajutorul creștinilor, Tu, ocrotirea lumii, Tu ești întărirea credincioșilor, Tu, lumina minții mele. Tu, sprijinul orfanilor, Tu, izbăvirea celor robiți, Tu, cercetarea bolnavilor, Tu, întărirea osteniților. Tu, întărirea monahilor, mângâiere săracilor, Tu ești văduvelor adăpost Și fecioarelor tărie. Tu ești a credincioșilor fortăreață, Tu, izbăvitoare ocrotire, Tu, acoperământ și tărie, Tu, har și bunăvoire. Pe tine te rog, Stăpână, Pe tine acum te chem, Pe tine te implor, Atotstăpână, Harul tău îl cer. Iată, la tine am scăpat, Curată, izbăvește-mă! Sub puternicul tău acoperământ acoperă-mă, păzește-mă. Cruță-mă și mijlocește la Fiul tău, Fecioară, și de osândă mă izbăvește Biserică sfințită. Apără-mă, izbăvește-mă de vrăjmașul Și moștean pe mine arată-mă vieții celei veșnice. (Sfântul Nectarie Taumaturgul, Theotokarion)
Cântarea Sfântului Nectarie către Maica Domnului Theotokarion (6)
Cântări către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria Cântarea a 6-a (La Slavă se cântă pe toate glasurile) Nepătată, neîntinată, curată Fecioară,Nestricată, cu totul fără de prihană, Sfântă MarieNenuntită Mireasă, începătoare mântuirii,Floarea cea neveștejită a nestricăciunii. Cântarea prorocilor, imnul strămoșilor,Nenuntită Mireasă, bucuria apostolilor,Raza Soarelui Celui Înțelegător și Neapus,Dimineața zilei celei de taină, negrăită,Icoana virtuții, podoaba fecioarelor,Zorii curăției, strălucirea maicilor,Carte însuflețită, tainic scrisă,Rug nemistuit, care foc dumnezeiesc ai primitȚarină nearată, care ai crescut Spicul,Pod întărit care duci la Viață. Stăpâna lumii și bunăvoirea lui Dumnezeu.Învățătură negrăită, ca una care ai născut pe Dumnezeu,Fierbinte către Dumnezeu îndrăznire a muritorilor.Columnă neclintită, ocrotire nezdrobită,Izvor de viață dătător care izvorăști apă vie,Masa Vieții, care porți Pâinea Vieții. Zori înțelegători ai zilei celei purtătoare de lumină,Călăuza credincioșilor, cornul ortodocșilor,Tron strălucit numai al Stăpânului,Cort dumnezeiesc al Cuvântului Celui Viu al lui Dumnezeu,Locaș pământesc deopotrivă cu cerul,Putere întărită și comoara Proniei,Scara lui Iacov, chivot al Testamentului,Propovăduirea credincioșilor și întărirea biruinței,Sfeșnic însuflețit al luminii celei neapuse,Candelă strălucită a luminii celei nezidite,Clește de taină pe Hristos zămislind,Izvoraș înțelegător aducând apa cea vie,Pajiște pururea înflorită a miresmei celei de taină,Liman tare al mântuirii sufletului. Maică Fecioară care ai născut pe Cuvântul,Marie, copila lui Dumnezeu, ceea ce în chip de negrăit ai născut.Templu larg, însuflețit, al lui Dumnezeu,Nor ușor care ai purtat pe Hristos,Străină auzire, Maică neînsoțită,Străină priveliște ‒ fecioară alăptând prunc.Dimineață luminoasă, Maică a lui Dumnezeu, Fecioară,Munte netăiat, Maică Fecioară. Cămară de nuntă a Cuvântului, Fecioară, lână rourată,Stâlp de foc, tron, ușă cu totul de aur.Toiagul lui Aaron, care ai odrăslit pe Hristos,Trandafir înmiresmat care pe Dumnezeu ai alăptat.Vas având manna, pe Dumnezeu Cuvântul,Stâlp luminos călăuzind pe credincioși,Zid nezdrobit, templu de mult preț. Hrănitoare fecioarelor, Preasfântă Fecioară,Înălțime neajunsă de gândurile omenești,Laudă neîncetată a corurilor celor din ceruri.Vas al luminii, povățuitoare nevoitorilor,Paza sigură și ocrotirea fecioarelor,Țarină fără sămânță odrăslind Floarea,Bucuria fecioarelor, cea care ai născut Viața. Lauda veșnică a sufletelor credincioșilor,Ești temeiul Psalmilor,Dumnezeiască, melodioasă cântare a celor care laudă,Frumoasă cămară de nuntă a Lui Dumnezeu, Cuvântul Cel Viu. (Sfântul Nectarie Taumaturgul, Theotokarion)
Rugăciune pentru dobândirea de prunci, către Sfântul Efrem cel Nou
Te-ai înveşmântat în sângele mucenicesc, dumnezeiescule Părinte Efrem, Hristos Domnul ţesându-ţi haină nepieritoare, urzită dintru Învierea Sa din morţi. Înnoieşte firea omenească prin revărsarea sfintelor tale rugăciuni, Preacuvioase, iar întru lumina îmbrăţişării tale sfinte învredniceşte-ne şi pe noi a dobândi de la Dumnezeu darul naşterii de prunci. Nu ai încetat până azi să săvârşeşti lucruri peste fire, iar toţi care aud vestirea minunilor tale, îşi întăresc nădejdea întru grabnica ta mijlocire. Urcuş de taină se fac minunile tale, Sfinte Efrem, izvodindu-le pe acestea precum nişte trepte trebuincioase sporirii noastre în credinţă. Proslăveşte-te, Cuvioase, mijlocindu-ne şi nouă darul naşterii de prunci buni, căci am aflat că toţi cei care au dobândit copii prin mijlocirea ta, au vestit tuturor grabnicul tău ajutor. Credem cu adevărat că înainte de a veni în lume pruncii pe care tu i-ai dăruit părinţilor, prin Duhul Sfânt ai cunoscut că le vei fi ocrotitor acestora în toată vremea vieţuirii pământeşti. Întru neţărmurita ta bunătate şi milă, nu ne trece nici pe noi cu vederea şi umple vieţile noastre de bucurie, dăruindu-ne om nou care să vină în această lume în sânul familiei noastre. Plineşte, Cuvioase Efrem, cererea fierbinte ce ţi-o facem şi primeşte lacrimile noastre puţine, iar la vremea rânduită învredniceşte familia noastră să aducă roadă întru care să Se preamărească Dumnezeu, Cel Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea părinţilor către Sfântul Efrem, pentru copiii lor
Sfinte Efrem, ocrotitorule al părinţilor binecredincioşi şi al copiilor lor, auzi rugăciunea noastră şi sârguieşte‑te să ne vii în ajutor. Ne rugăm ţie, sfinte, pentru copiii noştri (numele). Ocroteşte-i prin rugăciunile tale, fii lor povăţuitor pe calea adevărului şi fereşte‑i de toată ispita şi necazul. Fii lor călăuză pe marea cea învolburată a vieţii acesteia. Fereşte-i cu rugăciunile tale de patimile trupeşti, şi de ispitirile de tot felul. Fii lor dascăl înţelept, învăţându‑i să aleagă cele bune şi să se ferească de cele rele. Roagă‑te pentru ei Iubitorului de oameni, Dumnezeu, să le dăruiască sănătate sufletească şi trupească şi minte luminată. Tu, cel ce te‑ai arătat fetiţei pe care ai îndemnat‑o să se spovedească, îndeamnă‑i şi pe copiii noştri să meargă pe calea spovedaniei. Tu ne‑ai învăţat că Sfânta Împărtăşanie este cel mai mare ajutor pentru copii, pentru aceasta ajută‑i pe aceştia să trăiască o viaţă curată, pentru a primi fără osândă Sfintele Taine. Ne rugăm ţie, Sfinte Efrem, pentru toţi copiii credincioşi, pentru duhovnicii şi părinţii lor. Fereşte‑i de prieteniile pierzătoare de suflet, fereşte‑i de uneltirile celui viclean. Ajută‑i, sfinte, să ducă o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu şi să fie pilde de credinţă şi evlavie pentru cei din jurul lor. Ca, lucrând cele de folos şi simţind ocrotirea ta, să îţi mulţumească în fiecare zi a vieţii lor şi pe Dumnezeu să Îl laude în tot ceasul, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. (Sfântul Efrem cel Nou – Viaţa, minuni, paraclise, acatiste, rugăciuni, Editura Fundaţia Nektarios, Botoşani, pp. 87-88)
Acatistul Sfântului Ierarh Marcu Mărturisitorul, Mitropolitul Efesului
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Pe alesul și marele mărturisitor veniți, iubitorilor de mucenici, să-l lăudăm, pe Marcu cel următor scaunului apostolesc, pe cel întocmai cu apostolii și de un obicei cu Ioan Evanghelistul, să-l cinstim cu laude zicând: Bucură-te, Sfinte Marcu, mare mărturisitor și apărător al ortodoxiei! Icosul 1 Următor îngerilor te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Marcu, și ales fiind din pântecele maicii tale, cu adevărat ca un luceafăr între stele te-ai arătat, pentru care te lăudăm:Bucură-te, cel scris în cartea vieții cea din ceruri;Bucură-te, luceafăr între sfinți luminător;Bucură-te, că îngerilor cu viețuirea ai urmat;Bucură-te, cel ce arhanghelilor cu mărturisirea te-ai asemănat;Bucură-te, cel ce din scutece cu laptele duhovnicesc te-ai hrănit;Bucură-te, că obiceiurilor bătrân te-ai arătat;Bucură-te, lauda cuvioasei tale maici;Bucură-te, rod al sfintei rugăciuni;Bucură-te, Sfinte Marcu, mare mărturisitor și apărător al ortodoxiei! Condacul al 2-lea Împărate ceresc, slavă se cuvine Ție, Celui ce trimiți luminători și povățuitori la vremi de cumpănă și de prigoană, între care în vremurile cele de pe urmă l-ai arătat și pe Sfântul Marcu, dimpreună zicând Ție: Aliluia! Icosul al 2-lea Pildă de fapte bune, de milostenie și de înfrânare ai fost dăruit de Dumnezeu lumii, pe tine care nu ți-ai îngropat talantul, ci l-ai înmulțit spre a primi de la Dumnezeu răspuns bun, te rugăm, primește această cântare:Bucură-te, păstorule al Efesului;Bucură-te, luminătorule de Dumnezeu trimis;Bucură-te, tuturor pildă de fapte bune;Bucură-te, cel ce cu înfrânarea și cu milostenia te-ai împodobit;Bucură-te, iubitorule de feciorie;Bucură-te, că darul pe care l-ai primit l-ai înmulțit;Bucură-te, că pentru răspuns bun te-ai îngrijit;Bucură-te, că rugăciunea ta cu adevărat s-a împlinit;Bucură-te, Sfinte Marcu, mare mărturisitor și apărător al ortodoxiei! Condacul al 3-lea Ajungând la vârsta bărbatului desăvârșit, nu atât cu anii, cât cu mintea cea înțelepțită, te-ai arătat ca o rază ce strălucești din lumina Sfintei Treimi, pe Care o lăudăm cu cântarea: Aliluia! Icosul al 3-lea Înger pământesc și om ceresc, cu ce gură te vom lăuda pe tine și cu ce glas vom putea povesti darurile tale ce ai luat de la Dumnezeu, pentru care ai fost ridicat la scaunul Efesului ca o lumină pusă în sfeșnic ce luminează tuturor, de la care auzi:Bucură-te, bărbat desăvârșit în înțelepciune;Bucură-te, că se minunează cei ce aud de bogăția darurilor tale;Bucură-te, înger pământesc și om ceresc;Bucură-te, cel ce vrednic ești întru arhierie;Bucură-te, cel ce prin nevoințe te-ai adus întru curăție;Bucură-te, că dragostea cu adevărul ai împreunat;Bucură-te, că Filioque eres catolicesc ai arătat;Bucură-te, că primatul papal dogmatisind l-ai surpat;Bucură-te, Sfinte Marcu, mare mărturisitor și apărător al ortodoxiei! Condacul al 4-lea Vechea mitropolie a Efesului oarecând în vremurile vechi scaun apostolesc fiind în care a stat ucenicul cel iubit al Mântuitorului, tu primindu-l, cu acela te-ai sârguit a te asemăna lui Hristos Dumnezeu, cântându-I: Aliluia! Icosul al 4-lea De la începutul păstoriei tale, preaminunate părinte, de toți ai fost cunoscut ca fiind păstor adevărat și toți slăveau pe Dumnezeu și pe tine te lăudau, zicând:Bucură-te, vas de mult preț al lui Hristos;Bucură-te, ce cu viețuirea te-ai arătat multcuvios;Bucură-te, ce prin cuvinte ai grăit luminos;Bucură-te, ce până la sânge te-ai împotrivit ereticilor;Bucură-te, că te-ai făcut următor Apostolilor;Bucură-te, ce neîmblânzit ai asuprit pe demoni;Bucură-te, cel ce cuvintele latinilor în cenușă le prefaci;Bucură-te, că pe apostații ierarhi i-ai mustrat;Bucură-te, Sfinte Marcu, mare mărturisitor și apărător al ortodoxiei! Condacul al 5-lea Cu voia Ta, Doamne, pentru păcatele noastre ai adus necazuri și prigoniri, pe care pentru dreptate le primim; dar Te rugăm, încetează bătaia, potolește mânia, pentru rugăciunile Sfântului Marcu, pentru care Te lăudăm zicând: Aliluia! Icosul al 5-lea Începând lupul cel depărtat de Biserică a sfâșia turma lui Hristos, tu, ca un diamant tare, i-ai stat împotrivă, pentru care ai atras asupra ta ura celor mai mari ai Romei; iar noi, fericindu-ți îndrăzneala, te binecuvântăm, strigându-ți:Bucură-te, făclia prealuminată a Bisericii;Bucură-te, cel ce cu lumină ai orbit ereticii;Bucură-te, că la pocăință pe toți i-ai chemat;Bucură-te, că tâlhăreștilor sinoade nu te-ai plecat;Bucură-te, că doar cei învârtoșați nu te-au urmat;Bucură-te, că nu ai pregetat cu blândețe a-i mustra;Bucură-te, că prin cuvinte sfinte la ortodoxie pe mulți ai adus;Bucură-te, că minciuna catolicilor nu te-a supus;Bucură-te, Sfinte Marcu, mare mărturisitor și apărător al ortodoxiei! Condacul al 6-lea Împăratul Ioan al Bizanțului cerând ajutor apusenilor în nevoile poporului în vreme de război, legat-a prieteșug cu latinii, iar tu nicicum nu ai vrut a întări acest sfat, ci drept mărturiseai și-L slăveai pe Hristos Dumnezeu zicând: Aliluia! Icosul al 6-lea Chemând papa în cetatea Florenței pe ortodocșii arhierei din toată lumea, fost-ai și tu chemat la acel rău sobor; și punându-ți înainte dogmele eretice, te ispiteau să te învoiești cu ei, iar tu nicidecum nu ai voit a auzi de aceasta, ci îndată i-ai mustrat pe față, pentru care te lăudăm:Bucură-te, că pe latini i-ai vădit de eres;Bucură-te, că la învățarea norodului ortodox ai purces;Bucură-te, că nu ai răbdat dezbinarea Bisericii;Bucură-te, că nu ai semnat zapisul cu catolicii;Bucură-te, voinic propovăduitor al Sfintei Tradiții;Bucură-te, că te-ai împotrivit unirii cu schismaticii;Bucură-te, că cele șapte soboare ți-au fost dreptar;Bucură-te, că ale catolicilor cârteli zadarnice le-ai făcut;Bucură-te, Sfinte Marcu, mare mărturisitor și apărător al ortodoxiei! Condacul al 7-lea Singur, sfinte părinte, te-ai aflat în acel nelegiuit sobor ca un fiu al luminii, mărturisind dogma Sfântului Duh Care purcede numai din Tatăl, dar închinat dimpreună cu Fiul, o singură Dumnezeire în trei ipostasuri, Căreia Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 7-lea Duhul Sfânt pe Care L-ai mărturisit după învățăturile Sfinților Părinți te-a întărit pe tine, cel ce erai sfințit de El, spre a răbda prigoana și însingurarea, pentru care auzi:Bucură-te, aur preastrălucit;Bucură-te, că în foc te-ai lămurit;Bucură-te, că mărturisind te-ai mântuit;Bucură-te, că pe demoni i-ai asuprit;Bucură-te, credincios apărător al credinței;Bucură-te, păstrător al Sfintei Tradiții;Bucură-te, tâlcuitor iscusit din scripturi;Bucură-te, luminos povățuitor de mulțimi;Bucură-te, Sfinte Marcu, mare mărturisitor și apărător al ortodoxiei! Condacul al 8-lea Ca altădată un nou Moise te-ai arătat, că din muntele cel sfânt pogorându-te către poporul cel păcătos, le-ai sfărâmat ereticul așezământ și idolul pe care și l-au făcut, aruncându-l degrabă sub blestemul Sfinților Părinți, pe cei ce nu știau să cânte lui Dumnezeu:
Rugăciuni pentru vindecarea de cancer, către icoana Maica Domnului „Pantanassa”
Rugăciunea întâi către Maica Domnului Atotbună Stăpână, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, Pantanassa, Împărăteasă a toate, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul sufletului meu. Ci, ca ceea ce eşti milostivă, Maica Dumnezeului Celui Milostiv, spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu, şi trupul meu slăbit se va întări. Căci tu ai tărie putincioasă, şi cuvântul tău este plin de putere, o, Împărăteasă a toate. Adu-mi biruinţa, roagă-te pentru mine, ca să măresc numele tău cel minunat totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Rugăciunea a doua O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă a toate, auzi suspinurile noastre cele pline de durere, înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni. Întoarce-ţi privirea spre copiii tăi bolnavi de boli netămăduite, care cad cu credinţă înaintea sfintei tale icoane. Şi precum pasărea îşi acoperă cuibul de pui cu aripile, aşa acoperă-ne şi tu, Fecioară, cu omoforul tău cel vindecător. În acest loc, în care nădejdea se subţiază, mila ta să fie nădejde neîndoielnică. Aici, unde grijile amare ne copleşesc, dă-ne răbdare şi odihnă; unde chinul şi deznădejdea se cuibăresc în suflet, fă să răsară lumina necreată a lui Dumnezeu. Mângâie-i pe cei fricoşi, întăreşte-i pe cei slabi, varsă blândeţe şi lumină peste inimile amărâte. Vindecă poporul tău cel bolnav, atotmilostivă Stăpână, binecuvântează minţile şi inimile doctorilor, ca să fie instrumentele Atotputernicului Doctor Iisus Hristos, Mântuitorul. Ne rugăm înaintea icoanei tale, ca puterea ta să trăiască în noi, Stăpână şi Doamnă. Întinde mâinile tale pline de vindecări, bucuria celor întristaţi, mângâierea celor îndureraţi, ca degrab primind ajutorul tău cel minunat, să lăudăm Treimea cea de viaţă Făcătoare şi nedespărţită, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Cântare de laudă la Dreptul Simeon, apărătorul copiilor mici
Atotputernice Doamne, miluiește și mântuiește, Ține această mică flăcăruie de viață. Asemenea luminii unei candele Este viața acestui copil, Iar vânturile lumii cumplite sunt, Chiar și pentru strălucitoarele stele. Un foc mic se păstrează sub cenușă, Iar sub mâna Ta, sufletul omului. O, Doamne, mântuiește-ne, miluiește-ne și ne ușurează Trecerea prin această viață. Așa s-a rugat și Prorocul David, deși el era torță strălucitoare. Păzește sufletul și cugetul copiilor De toată întinarea cea rea a păcatului. Sufletul lor ușor ar pieri Dacă Tu, Doamne, nu l-ai apăra ca un Puternic. O, Stăpâne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi și acum, Ține această mică flăcăruie în viață! Pentru rugăciunile Sfântului Tău, Dreptul Simeon, Cel care în brațele sale pe Pruncul Iisus l-a primit.
Rugăciunea soților care nu pot avea copii, către Sfântul Efrem cel Nou
O, Sfinte Efrem, grabnic ajutătorule al celor ce se roagă ţie, primind puţina noastră rugăciune, vino în ajutorul nostru. Întristată este inima noastră că nu ne-am învrednicit a aduce pe lume copii. Mare este darul naşterii de prunci şi mult se bucură părinţii de copiii lor! Dar, din pricina păcatelor noastre, noi suntem lipsiţi de această bucurie. Ştim că multe femei care erau apăsate de felurite boli, şi cărora doctorii le spuseseră că pântecele lor va rămâne neroditor, s-au rugat ţie şi au primit ceea ce ceruseră. Cine poate spune veselia lor, când au văzut pruncii veniţi pe lume, după rugăciuni fără număr? Sau cine poate spune veselia bărbaţilor care, deşi aflaseră de la doctori că nu vor putea avea copii, au crezut mai mult în ajutorul tău, decât în ştiinţa acelora? Şi noi credem că ne poţi ajuta, chiar dacă răbdarea nostră s-a împuţinat şi credinţa noastră este puţină. „Dă-le lor pântece sterp şi sâni fără lapte”, le-a blestemat proorocul Osea pe femeile israeliţilor care au părăsit legea lui Dumnezeu. Ocroteşte-ne, sfinte, să nu cadă şi peste noi pedeapsa dumnezeiască, ci, ştiindu-ne păcatele, învaţă-ne să ne pocăim sufletele prin pocăinţă. Roagă-te pentru noi, Sfinte Efrem, ca îndreptându-ne viaţa, să primim şi bucuria de a avea copii. Şi dacă îi vom avea, să îi creştem în dreapta credinţă, fiindu-le pildă de vieţuire creştinească. Iar dacă, din pricini neştiute de noi, Dumnezeu ne va lăsa lipsiţi de acest dar, roagă-te să mergem pe calea rugăciunii, pe calea cea îngustă care duce în Împărăţia Cerurilor. Întăreşte-ne Sfinte Efrem, ca în viaţă să nu căutăm voia noastră, ci voia dumnezeiască şi în tot locul să-I aducem laudă lui Dumnezeu Celui iubitor de oameni, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune pentru fericirea şi bunăstarea copiilor, către Domnul Iisus Hristos
Doamne Iisuse Hristoase! Fie mila Ta asupra copiilor mei (numele), păzeşte-i pe ei sub acoperământul Tău, ocroteşte-i de toată pofta vicleană, depărtează de la ei pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul, deschide-le urechile şi ochii inimii, dăruieşte umilinţă şi smerenie inimilor lor. Doamne! Cu toţii suntem zidirea Ta: îndură-Te de copiii mei (numele) şi întoarce-i la pocăinţă. Mântuieşte-i, Doamne, şi miluieşte-i pe copiii mei (numele) şi luminează-le mintea cu lumina înţelegerii Evangheliei Tale, povăţuieşte-i în calea poruncilor Tale şi învaţă-i, Mântuitorule, să facă voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
