Viața Sfântului Mucenic Eduard, regele Angliei
Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru
Troparul Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru Glasul al 3-lea Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre. Cântarea 1 glasul al 2-lea Irmos: Veniţi popoarelor… Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Apostolilor cei ce staţi acum înaintea Scaunului lui Hristos, aduceţi-vă aminte totdeauna de noi care vă lăudăm pe voi, căci aţi primit har de a vă ruga pentru noi. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Doimea Apostolilor cea cinstită, cereţi de la Preaînduratul Hristos, să mi se dea har, ca să vă laud pe voi şi să cânt luptele voastre, preafericiţilor. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Cunoscători ai lui Hristos, Sfinţilor Apostoli Iason Preafericite şi Sosipatru Preaînţelepte, izbăviţi de toate primejdiile pe cei ce prăznuiesc sfântă pomenirea voastră. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Bucură-te, Preacurată, Adâncul darurilor. Bucură-te Limanul cel Neviforat. Bucură-te Întărirea mântuirii noastre, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Una Prealăudată. Cântarea a 3-a Irmos: Întăreşte-ne pe noi… Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Făcându-vă ucenici ai Apostolului Pavel, înţelepţilor şi mergând pe urmele lui, aţi străbătut toată lumea, vestind cuvântul mântuirii. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Ca nişte râuri Dumnezeieşti ale înţelepciunii, măriţilor, toate adunările Bisericii le umpleţi de apele cele mântuitoare, izvorând râuri din izvoarele mântuirii. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Mântuind din toate nevoile şi primejdiile vieţii pe cei ce vă cinstesc pe voi, sfinţilor, îndreptaţi-i prin sfintele voastre rugăciuni, purtătorilor de Dumnezeu. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Cel Ce a plecat cerurile cu smerenia cea mai presus de cuget, sărăceşte luând Trup, Mireasă a lui Dumnezeu şi lumea o îmbogăţeşte cu Dumnezeirea. Cântarea a 4-a Irmos: Auzit-am, Doamne… Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Cu numele lui Hristos săvârşind tămăduiri, aţi tras popoare către credinţa lui Dumnezeu, făcătorilor de minuni. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Şi a păstori şi a ne îndrepta pe noi, vouă vă încredinţăm această mică turmă şi după sfârşitul vostru, fericiţilor. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Măriţilor Apostoli, adunându-vă duhovniceşte cu noi cei ce văsuntem cetăţeni, arătaţi-ne prieteşuguri bune prin rugăciunile voastre, după Legea dragostei, ca cei ce suntem de un neam cu voi. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Cu rugăciunile celei ce Te-a născut după Trup, Cuvinte al lui Dumnezeu, rugăm u-ne, dăruieşte poporului Tău milele Tale. Cântarea a 5-a Irmos: Dătătorule de lumină… Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Arătatu-v-aţi lăudaţi sfinţiţi lucrători ai Tainelor lui Hristos şi părtaşi Sfintelor Lui Patimi. Pentru aceea după vrednicie pururea sunteţi fericiţi, înţelepţilor. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Ca nişte ceruri cuvântătoare vestind luminat celor de pe pământ Slava lui Dumnezeu, aţi ridicat întunericul cel cumplit şi aţi umplut lumea de cunoştinţa lui Dumnezeu, sfinţilor. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Cu rugăciunile Sfinţilor Tăi Apostoli, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, căci noi suntem poporul Tău şi oile păşunii Tale şi cu frică lăudându-Te, toţi Te slăvim. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Întru neamurile neamurilor eşti Binecuvântată şi Preacurată, ca Ceea ce prin naşterea ta cea Dumnezeiascăai omorât blestemul cel mai dinainte şi ai izvorât lumii Binecuvântare. Cântarea a 6-a Irmos: Adâncul cel mai de jos… Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Grăitorii de Dumnezeu Apostoli avându-Te Armă pe Tine, Cuvinte, ca nişte viteji ostaşi ai Tăi, cu bună tărie au risipit tabăra protivnicilor. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Întărit-au Biserica Sfinţii Apostoli Sosipatru şi Iason cu sfinte cuvântări sfinţite, ca nişte ritori Dumnezeieşti şi propovăduitori şi ierarhi ai lui Dumnezeu. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Înconjuratu-ne-au pe noi nevoi şi necazuri pentru păcate, dar cu cinstitele rugăciuni ale Apostolilor Tăi Iason şi Sosipatru, Dumnezeule, miluieşte pe robii Tăi. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Fericit este poporul cel ce te cunoaşte pe tine Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, că tot cel ce umblă întru lumina Fiului tău, se mântuieşte în veci. CONDAC glasul al 6-lea Podobie: Chipul cel scris de mână… Luminându-vă cu dogmele Apostolului Pavel, v-aţi făcut luminători lumii, de trei ori fericiţilor, că pururea luminaţi lumea cu minuni, Sfinte Apostole Iason, izvorul tămăduirilor şi Sfinte Apostole Sosipatru, lauda mucenicilor lui Hristos, Apostoli de Dumnezeu purtători, ocrotitori ai celor din nevoi, rugaţi-vă lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Cântarea a 7-a Irmos: Chipul cel de aur… Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Apostolul Pavel Înţeleptul, primind Razele de la Lumina Cea dintâi, v-a luminat pe voi cu a doua lumină prin învăţături, Preasfinţiţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, purtătorilor de Dumnezeu, care cântaţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Alergat-aţi pe pământ, înţelepţilor, pe Calea Soarelui Celui Simţitor; căci luminând Răsăritul şi ajungând la Apus, luminat aţi apus cu trupul, iar duhurile înălţându-vi-le către Dumnezeu, Îllăudaţi pe Elca pe un Dumnezeu al părinţilor. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeiască vestirea cuvintelor voastre, Apostolilor, revărsându-se la marginile lumii, tuturor neamurilor v-aţi arătat ca nişte nori plini de Strălucire Dumnezeiască, vărsând ape făcătoare de viaţă şi strigând: lăudaţi pe Domnul părinţilor. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Ai dat Hristoase, pe Fecioara Care Te-a născut pe Tine, Ocrotitoare fierbinte celor ce cad în nevoile cumplitelor primejdii. Deci mântuieşte cu rugăciunile ei de necazuri, pe cei ce cântăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri. Cântarea a 8-a Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce… Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Înfrumuseţându-vă cu podoabele harului Evangheliei, înţelepţilor, aţi fost văzuţi binevestind la toată lumea pacea care întrece tot cugetul. Pentru aceea lăudaţi pe Hristos în veci. Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Împletiturile filozofilor le-aţi dezlegat cu înţelepciune, teologhisind Firea Cea în Trei Ipostasuri, cinstiţilor tăinuitori ai Cuvântului şi aţi luminat toată lumea a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci. Stih: Sfinţilor Apostoli,
Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Apărătorilor noştri şi grabnic rugători către Dumnezeu, iubitorilor de nevoinţe, degrabă ajutători, Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, acum, din suflet cântare de laudă să le aducem noi, zicând: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor Părinţi, rugători către Dumnezeu pentru sufletele noastre! Icosul 1 Îngereasca viaţă din copilărie iubind, Cuvioase Părinte Simeoane, ai dorit a te logodi cu Mirele cel ceresc şi pentru aceasta ai lepădat lumea şi cele ale ei, luând jugul cel uşor al lui Hristos, pentru care cântăm ţie:Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi te-ai născut;Bucură-te, că pe Hristos din copilărie L-ai iubit;Bucură-te, că din pământul Moldovei ai răsărit;Bucură-te, iubitorule al marilor nevoinţe;Bucură-te, împlinitorule al cereştilor făgăduinţe;Bucură-te, al pustnicilor povăţuitorule;Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;Bucură-te, al vieţii monahiceşti următorule;Bucură-te, al îngerilor râvnitorule;Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;Bucură-te, al rugăciunii neîncetate doritorule;Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule;Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule! Condacul al 2-lea Dorind să urmezi vieţii călugăreşti, cu mare râvnă ai urmat lui Hristos, răstignindu-ţi voia întru ascultare, omorându-ţi poftele trupului cu nevoinţa şi cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 2-lea Răsărind din părinţi drept-credincioşi în pământul Moldovei, Cuvioase Părinte Amfilohie, adus ai fost de aceştia lui Hristos ca un dar de mult preţ, împlinind prin aceasta dorinţa ta cea sfântă de a urma vieţii călugăreşti; iar noi, văzând dragostea ta pentru Hristos, îţi cântăm:Bucură-te, că din copilărie pe Hristos L-ai iubit;Bucură-te, că mirele Hristos în inima ta s-a odihnit;Bucură-te, că ai fost ales de Duhul Sfânt;Bucură-te, iubitorule al fecioriei;Bucură-te, râvnitorule al călugăriei;Bucură-te, pentru Hristos osârduitorule;Bucură-te, următor al nevoitorilor;Bucură-te, că îngerii, văzând alegerea ta, s-au bucurat;Bucură-te, că îngerii pe Hristos L-au lăudat;Bucură-te, a pustnicilor cunună;Bucură-te, îndemn la faptă bună;Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule! Condacul al 3-lea Veniţi, iubitorilor de nevoinţe, în această zi să-i lăudăm pe cei ce asemenea îngerilor pe pământ s-au arătat, pe luminătorii şi povăţuitorii monahilor, cununile Bisericii noastre, mijlocitorii înaintea tronului ceresc pentru sufletele noastre şi împreună cu ei să-I strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 3-lea Copleşiţi fiind de grijile vieţii, înconjuraţi de ispite şi de necazuri, ne apropiem de voi, iubitorilor ai vieţii îngereşti, din inimă aducându-vă această cântare de laudă:Bucuraţi-vă, întâistătători ai monahilor;Bucuraţi-vă, îngeri în trup omenesc;Bucuraţi-vă, diamante preastrălucitoare;Bucuraţi-vă, crini bine mirositori ai faptelor bune;Bucuraţi-vă, lucrători ai sfintelor porunci;Bucuraţi-vă, locuitori ai Raiului;Bucuraţi-vă, poame ale împărăţiei cerurilor;Bucuraţi-vă, cei asemenea marilor pustnici;Bucuraţi-vă, luceferi ai cerului duhovnicesc;Bucuraţi-vă, stele preastrălucitoare ale bolţii Bisericii;Bucuraţi-vă, flori împodobite cu purpură cerească;Bucuraţi-vă, râuri de înţelepciune;Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre! Condacul al 4-lea Auzind, Preacuvioase Părinte Simeoane, de nevoinţele pustnicilor din munţii Neamţului, focul dragostei dumnezeieşti în inima ta neîncetat se aprindea şi, dorind a urma nevoinţelor celor mai desăvârşite, ţi-ai plecat genunchii în faţa icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Ana, cerând dumnezeiasca binecuvântare pentru a urma vieţii pustniceşti şi a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 4-lea Ca un cerb la izvoarele apelor, aşa ai alergat, Părinte Simeoane, în adâncul pustiei, căutând loc prielnic sfintelor nevoinţe şi pregătindu-ţi inima pentru a primi lumina dumnezeiască, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:Bucură-te, că mănăstirea metaniei tale o ai lăsat;Bucură-te, că în singurătate ai alergat;Bucură-te, că de Sfânta Ana ai fost binecuvântat;Bucură-te, că Maica Domnului cu Acoperământul ei te-a apărat;Bucură-te, că de focul dragostei dumnezeieşti inima ta s-a aprins;Bucură-te, de ispitele tinereţii neînvins;Bucură-te, că la poalele muntelui Păru te-ai aşezat;Bucură-te, că aici sihăstrie ai întemeiat;Bucură-te, că peşteră în munte ai săpat;Bucură-te, că din peşteră ai făcut ceresc palat;Bucură-te, că mulţi monahi în ascultarea ta au intrat;Bucură-te, al lor povăţuitor neîncetat;Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule! Condacul al 5-lea Bătrânii mănăstirii se bucurau, Părinte Amfilohie, văzând în tine dorul după Hristos, căci, deşi tânăr fiind, harul Duhului Sfânt s-a sălăşluit deplin în tine, îndemnându-te să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 5-lea Lumina faptelor tale, Părinte, s-a răspândit pretutindeni, pentru aceasta monahii tineri şi bătrâni veneau la tine ca la un izvor de înţelepciune, iar noi îţi aducem unele ca acestea:Bucură-te, sfeşnic purtător de Hristos;Bucură-te, cădelniţă de tămâie cu bun miros;Bucură-te, privighetoare care-L laudă pe Hristos;Bucură-te, cerească albină care ai adunat nectarul faptei bune;Bucură-te, vultur ceresc;Bucură-te, luptător neînvins de vrăjmaşii cei netrupeşti;Bucură-te, lucrătorule al ţarinii duhovniceşti;Bucură-te, iubitorule al ascultării;Bucură-te, pildă de smerenie;Bucură-te, porumbel al curăţiei;Bucură-te, mireasma faptei bune;Bucură-te, pom plin de roade duhovniceşti;Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule! Condacul al 6-lea Următori făcându-vă Sfinţilor Părinţi din vechime, v-aţi învrednicit a fi împreună cu ei în Lumina lui Hristos, bucurându-vă de frumuseţile Raiului; aduceţi-vă aminte şi de noi, care cântăm cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea Precum voi odinioară aţi cerut în ajutor rugăciunile Sfinţilor Părinţi, aşa şi noi, care ne-am învrednicit a vă avea pe voi ocrotitori, ne rugăm să mijlociţi înaintea lui Hristos pentru cei care vă aduc această cântare:Bucuraţi-vă, ascultătorii Marelui Vasile;Bucuraţi-vă, următorii Cuvântătorului Grigorie;Bucuraţi-vă, mustrători ai răutăţii ca şi Gură de Aur;Bucuraţi-vă, iubitori ai tăcerii ca Sfântul Arsenie;Bucuraţi-vă, râvnitori ai privegherii precum Marele Antonie;Bucuraţi-vă, povăţuitori ai obştii voastre ca slăvitul Eftimie;Bucuraţi-vă, cei asemenea la obicei precum Cuviosul Pahomie;Bucuraţi-vă, locuitori împreună cu Daniil Sihastrul;Bucuraţi-vă, că vă veseliţi împreună cu Sfântul Paisie de la Neamţ;Bucuraţi-vă, ajutători ai săracilor precum Sfânta Cuvioasă Parascheva;Bucuraţi-vă, şi mijlociţi împreună cu toţi sfinţii pentru noi;Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre! Condacul al 7-lea Adunându-se, Cuvioase Părinte Simeoane, mulţi iubitori ai ostenelilor călugăreşti şi neavând lăcaş de rugăciune, ai alergat, Părinte, la Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care neîncetat zidea biserici, cerându-i ajutorul, iar el, văzând în tine darurile Preasfântului Duh, pe tine te-a miluit, iar lui Dumnezeu laudă a cântat: Aliluia! Icosul al 7-lea Biserică lui Dumnezeu ai ridicat, Părinte Simeon, cu ajutorul Sfântului Voievod Ştefan, luând ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, care în vedenie ţi se arătase, iar noi, fiii tăi, întru căldura duhului, îţi cântăm unele ca acestea:Bucură-te, a noastră mângâiere;Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;Bucură-te, al monahilor păstor;Bucură-te, al creştinilor povăţuitor;Bucură-te, al mănăstirii tale ocrotitor;Bucură-te, cu Sfântul Voievod Ştefan cel Mare împreună ctitor;Bucură-te, al Moldovei luminător;Bucură-te, blândule păstor;Bucură-te, dulce ostenitor;Bucură-te, că în peşteră te-ai nevoit;Bucură-te, că cererile tale s-au împlinit;Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu părinte;Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule! Condacul
Rugăciune la Maica Domnului, pentru ajutor la naștere și pentru sănătatea pruncilor care se nasc
Preamilostivă Doamnă, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare! Primeşte smerita noastră rugăciune şi nu ne lepăda pe noi, ocrotirea şi scăparea noastră, şi nu te îngreţoşa de noi, nevrednicii, ci ca o milostivă nu înceta a te ruga Celui născut din tine să ne dăruiască iertarea multelor noastre greșeli şi să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie. Miluieşte-ne pe noi, Stăpână, miluieşte-ne pe noi, că nu este nouă mântuire din faptele noastre. Pentru aceasta, cu credinţă strigăm ţie: miluieşte-i pe robii tăi şi inima noastră stearpă arat-o roditoare de fapte bune. Caută spre noi, nevrednicii, că tu eşti nădejdea şi acoperământul nostru, viaţa şi lumina inimii noastre; ca ceea ce ai născut din pântecele tău Lumina cea Neînserată, luminează, Curată, sufletul nostru, şi depărtează de la inima noastră tot întunericul. Dăruieşte-ne umilinţă, pocăinţă şi zdrobire de inimă, învredniceşte-ne să facem în toate zilele vieţii noastre voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru şi să plăcem în toate înaintea Lui. O, Maica lui Dumnezeu! Nu înceta a te ruga Celui Care S-a născut din tine, pentru toţi cei care aleargă cu credinţă la sfântă icoana ta, şi dă-le lor grabnică ajutorare şi mângâiere în necazuri şi în nevoi şi în pătimiri, izbăveşte-i pe ei de clevetirea şi răutatea oamenilor, de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi şi de toată nevoia şi întristarea. Mântuieşte patria noastră, oraşul acesta şi toate oraşele şi ţinuturile de toate nevoile şi necazurile, milostiv fă-L către noi pe Dumnezeul nostru, abate toată mânia Lui cea pornită asupra noastră şi ne izbăveşte pe noi de cuvenita şi dreapta Lui ameninţare. De Dumnezeu iubitoare Stăpână, podoaba îngerilor, slava Mucenicilor şi bucuria tuturor Sfinţilor! Roagă-L dimpreună cu noi pe Domnul ca să ne învrednicească a sfârşi alergarea vieţii noastre în pocăinţă, iar în ceasul morţii, Preasfântă Fecioară, izbăveşte-ne de stăpânirea drăcească şi de cumplitele întrebări şi de vămile cele amare şi de focul cel veşnic, ca să ne învrednicim de slăvita Împărăţie Dumnezeiască, mărindu-te pe tine şi slăvindu-L pe Cel întrupat din tine, Hristos Dumnezeu, Căruia Se cuvine slava dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfinții Hrisant și Daria ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Văzând că fiul său propovăduiește Ortodoxia, tatăl Sfântului Hrisant i-a trimis-o pe Sfânta Daria, cu gândul că, pentru frumusețea acesteia, se va răzgândi să Îi urmeze Domnului. Dar aceștia s-au căsătorit și, fiind botezată și ea, au trăit ca frații, în curăție. Pentru acest lucru, fiind pârâți, au fost chinuiți și omorâți. Trăind pe vremea împăratului Numerian, Sfântul Hrisant era din Alexandria, iar Sfânta Daria din Atena. Botezat în credința creștină și propovăduind cuvântul Domnului, Sfântului Hrisant îi fusese trimisă Daria de către tatăl lui, pentru a-l întoarce de la dreapta credință. Cei doi s-au căsătorit, dar nu numai că nu a putut să îl facă să se răzgândească, ci și ea a mărturisit iubirea Domnului și, spunându-i soțului ei despre planul ascuns, s-a botezat și ea și au trăit în curăție. Pârâți la prefect, au fost judecați și chinuiți în multe feluri, încât tribunul militar, văzându-le credința și răbdarea, s-a întors la Hristos împreună cu familia sa și cu ostașii, fiind omorâți cu toții. Sfinții Hrisant și Daria au fost aruncați într-o groapă și s-a turnat pământ deasupra lor, dându-și sufletele în mâinile Domnului.
Acatistul Sfintei Cuvioase Casiana Imnografa
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Urmând calea femeilor mironosițe pe care Mântuitorul Hristos, Cel înviat din morți, le-a trimis să propovăduiască ucenicilor, cu întreagă înțelepciune te-ai ostenit să împodobești Biserica Adevărului ca pe o mireasă, cu strălucirile cuvintelor Duhului, ca să-ți cânte cu veselie: Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt! Icosul 1 Fiică duhovnicească a Maicii Domnului ai fost, Cuvioasă Casiana, că te-ai născut ca rod al rugăciunii părinților tăi către Născătoarea de Dumnezeu, care a binevoit să dezlege nerodirea lor și să te arate vlăstar cu multă roadă spre veselia Bisericii, care, primindu-te în Taina Botezului și văzându-te încununată cu darurile cele mai alese ale Duhului, ți-a cântat cu bucurie așa:Bucură-te, ceea ce ai adus veselie în sufletele părinților tăi după trup prin dezlegarea de nerodire;Bucură-te, că Biserica a tresăltat, văzându-te doritoare de nemurire;Bucură-te, ceea ce te-ai hrănit cu învățăturile Cuvântului, spre luminarea sufletului;Bucură-te, ceea ce ai citit mult Sfintele Scripturi spre împodobirea gândului;Bucură-te, ceea ce te-ai ostenit spre lucrarea faptelor mântuirii;Bucură-te, ceea ce te-ai făcut pildă de răbdare pe calea desăvârșirii;Bucură-te, ceea ce te-ai socotit a fi Maicii Domnului fiică prea-iubită;Bucură-te, ceea ce ai urmat cu evlavie cugetarea ei smerită;Bucură-te, ceea ce ai strălucit cu podoabele virtuților;Bucură-te, ceea ce ai urmat cu înțelepciune calea Sfinților;Bucură-te, ceea ce ai adăpat inimile însetate de Viață cu apa Cuvântului;Bucură-te, ceea ce ai oprit întinderea patimilor cu smerenia gândului;Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt! Condacul 2 Având pe Soarele dreptății strălucind pe cerul inimii tale, ai strălucit cu înțelepciunea mai mult decât fecioarele cele de vârsta ta, dar și cu frumusețea trupului și cu purtarea aleasă, minunând pe împăratul Teofil și aducând Domnului razele cântării: Aliluia! Icosul 2 Mergând la palatul împărătesc alături de alte tinere, atunci când Teofil a dorit să-și aleagă mireasă, l-ai uimit cu înțelepciunea cuvintelor tale, arătând că toate cele bune au venit în lume prin Maica lui Dumnezeu și făcându-te vrednică de laude ca acestea:Bucură-te, ceea ce ai uimit pe împăratul Teofil cu darul înțelepciunii tale;Bucură-te, ceea ce te-ai păzit de păcatul neascultării Evei, prin răbdare;Bucură-te, ceea ce ai mărturisit darul Maicii Domnului pentru lumea căzută;Bucură-te, ceea ce ai dorit să-i fii Preacuratei bine-plăcută;Bucură-te, ceea ce nu te-ai lăsat amăgită ca Eva prin glasul vrăjmașului mântuirii;Bucură-te, că ai deschis larg porțile inimii spre intrarea Împăratului luminii;Bucură-te, ceea ce ai urmat Fecioarei întru ascultare desăvârșită;Bucură-te, ceea ce I-ai înălțat Domnului rugăciune cu inimă smerită;Bucură-te, ceea ce te-ai ascuns de glasul celui ce te chema în lumea pierzătoare;Bucură-te, ceea ce, pentru dobândirea Înțelepciunii, te-ai arătat adânc cugetătoare;Bucură-te, ceea ce, în cămara inimii, ai auzit glasul cel tainic al Cuvântului;Bucură-te, ceea ce ne povățuiești spre luminare duhovnicească;Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt! Condacul 3 De ispitele lumii fiind păzită prin darul lui Dumnezeu, cu sfatul Sfântului Cuvios Teodor Studitul, ai urmat chemarea Mirelui ceresc și, aprinzându-ți candela inimii cu focul dragostei dumnezeiești, ai intrat în cămara Luminii cu fecioarele cele înțelepte, cântând: Aliluia Icosul 3 Din voia lui Dumnezeu ai înălțat, Sfântă Casiana, mănăstire de călugărițe în Constantinopol și ai luat chipul îngeresc, slujind zi și noapte Cuvântului în postiri, privegheri și rugăciuni neîncetate, minunând pe îngerii și pe credincioșii care îți cântă:Bucură-te, ceea ce ai înălțat Domnului lăcaș în care să se slăvească numele Său;Bucură-te, ceea ce te-ai lepădat de toată dorirea pământească și ai urmat Mirelui tău;Bucură-te, ceea ce ai primit cununa strălucită a nevoitorilor, pentru slava Cuvântului;Bucură-te, ceea ce ne-ai povățuit în zborul cel duhovnicesc al luminării gândului;Bucură-te, ceea ce ai părăsit deșertăciunile lumii pentru dragostea cea dumnezeiască;Bucură-te, ceea ce te-ai asemănat Sfinților, dorind viețuire duhovnicească;Bucură-te, ceea ce ai fugit de slava înșelătoare a lumii și ai ales slava Cuvântului;Bucură-te, ceea ce, cu nevoințele pustniciei, ți-ai luminat adâncimile gândului;Bucură-te, ceea ce te-ai făcut asemenea îngerilor prin stăruința în rugăciunea neîncetată;Bucură-te, ceea ce ai moștenit partea cea de-a dreapta, întru lumina cea neapropiată;Bucură-te, ceea ce te-ai împodobit cu virtuțile cele mântuitoare;Bucură-te, ceea ce ai fost Sfintelor Mironosițe vrednică următoare;Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt! Condacul 4 Jugul povățuirii sufletelor din mănăstirea ta ai luat, prin vremea cea dumnezeiască, iar, prin viețuirea ta îngerească, pildă de nevoință stăruitoare întru smerenie lucrătoare te-ai făcut tuturor, cântând neîncetat cu puterile cerești: Aliluia! Icosul 4 Dreapta credință ai păzit-o ca pe o comoară nești¬ribită, dăruită odată pentru totdeauna Sfinților, dar ai mustrat învățătura celor ce necinsteau icoanele și ai răbdat prigoniri de la aceia, pentru care dreptcredincioșii te lăudau așa:Bucură-te, ceea ce ai păzit comoara credinței cu sabia cuvântului dumnezeiesc;Bucură-te, ceea ce ai răbdat prigoniri pentru adevărul descoperit în chip prorocesc;Bucură-te, cea care de cei ce nu cinsteau sfintele icoane te-ai depărtat;Bucură-te, ceea ce ai povățuit sufletele adunate în turma ta în chip luminat;Bucură-te, ceea ce nu te-ai amăgit de slava lumii trecătoare;Bucură-te, ceea ce întru ispitele vieții ai fost mult răbdătoare;Bucură-te, ceea ce te-ai sprijinit în toiagul cuvântului, în călătoria spre desăvârșire;Bucură-te, ceea ce te-ai făcut glas al Bisericii, în rugăciunea ce izvora spre mântuire;Bucură-te, ceea ce ai adăpat sufletele însetate de Izvorul nesecat al vieții;Bucură-te, ceea ce L-ai descoperit în oglinda cuvântului pe Biruitorul morții;Bucură-te, ceea ce ai urmat, cu femeile mironosițe, calea Adevărului dumnezeiesc;Bucură-te, că norii rugăciunii tale au umplut fântânile inimilor pline de dor ceresc;Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Casiana, cea luminată de Duhul Sfânt! Condacul 5 Pe cei prigoniți pentru sfintele icoane i-ai ocrotit și paharul pătimirilor l-ai băut, pentru dragostea Celui ce a pătimit pe Cruce, ca să ne împărtășească pe noi din potirul jertfei Sale și să ne arate împreună-părtași cu El la masa Împărăției cerurilor, cântând: Aliluia! Icosul 5 De cei săraci și neputincioși te-ai îngrijit, văzând în aceștia chipul lui Hristos, Cel ce, bogat fiind în milă, a luat sărăcia lui Adam, ca să ne dăruiască nouă bogăția îndurărilor Sale și smerită înțelepciune, pentru care te cinstim cu laude ca acestea:Bucură-te, ceea ce pentru săraci ai rânduit cele de trebuință;Bucură-te, ceea ce ai purtat în rugăciuni pe cei biruiți de neputință;Bucură-te, ceea ce de frații mai mici ai
Rugăciune către Maica Domnului, pentru cei care nu pot învăța (la icoana „Sporirea Minţii”)
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casa pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi Şi-a zidit-o, dătătoarea darurilor duhovniceşti, ceea ce de la cele lumeşti la cele dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici! Primeşte această cântare de rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, care cu credinţă şi cu smerenie ne închinăm în faţa preacinstitei tale icoane! Înduplecă-L pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai-marilor noştri înţelepciune şi putere, judecătorilor – dreptate şi ne-căutare la faţa omului, păstorilor – înţelepciune duhovnicească, râvnă şi bună-paza sufletelor noastre, învăţătorilor – smerită înţelepciune, fiilor – ascultare, şi nouă, tuturor, duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţiei şi al adevărului. Şi acum, Maică prealăudată, dă-ne bună sporire a minţii, pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i, uneşte-i şi pune între ei o legătură de iubire nedespărţită, pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povăţuieşte-i către frica de Dumnezeu, înfrânare şi hărnicie. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştinţe folositoare de suflet celor care le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare, ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită decât serafimii. Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu în lume şi în viaţa noastră, să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească şi de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile noastre spre Cer, pentru ca prin ocrotirea şi ajutorul Tău laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-I aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu şi Ziditorului tuturor, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Sfinții Mucenici uciși în Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
După ce încercaseră de două ori să distrugă Lavra Sfântului Sava, dar fără reușită, saracinii au atacat mănăstirea, cu gândul că vor fura bogățiile. Dar cum nu au găsit nimic de valoare, i-au chinuit și omorât pe călugării care L-au mărturisit pe Hristos până în ultima clipă. Atacând Mănăstirea „Sfântul Sava cel Sfințit” în secolul al VIII-lea, păgânii etiopieni credeau că vor găsi bogății nenumărate acolo, dar văzând că s-au înșelat, plini de furie, au decis să îi omoare pe cei care viețuiau în mănăstire. Unii dintre ei au fost uciși cu săgeți, iar alții au fost închiși de vii în peștera Sfântului Sava și înecați cu fum, întrucât arabii au dat foc la ușa peșterii. Câțiva dintre monahii care reușiseră să se ascundă în munți s-au întors și i-au îngropat pe frații lor. Iar chinuitorii au fost loviți de molimă și au pierit toți, fiind mâncați de fiarele sălbatice.
Acatistul Sfântului Arhanghel Mihail
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condac 1 Alesule Voievod al Puterilor cerești și apărător al neamului omenesc, această cântare de mulțumire aducem ție noi, cei izbăviți prin tine din necazuri; ci tu, ca unul care stai înaintea Scaunului Împăratului Slavei, slobozește-ne pe noi din toate nevoile, ca lăudându-te să strigăm ție, cu credință și cu dragoste: Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești! Icos 1 Cu limbi îngerești s-ar cădea să te lăudăm, Mihaile, după cuviință datorată întâi-stătătorului cetelor îngerești cu chip de foc; dar până când vom deprinde, înțelepțiți de tine, grăirea celor netrupești, auzi din guri mulțumitoare – deși omenești – unele ca acestea:Bucură-te, stea străluminătoare a lumii cerești;Bucură-te, făclie cu strălucire de aur a adevărului și a dreptății;Bucură-te, care primești razele luminii de taină;Bucură-te, voievodule al îngerilor celor fără de număr;Bucură-te, în care se descoperă cel mai limpede slava dreptei Ziditorului;Bucură-te, prin care saltă soboarele făpturilor netrupești;Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești! Condac 2 Întrevăzând cu ochii credinței mărirea frumuseții tale duhovnicești și puterea dreptei tale purtătoare de fulgere, Arhanghele al lui Dumnezeu, ne umplem de uimire, de bucurie și de mulțumire către Atoatefăcătorul, ca unii ce suntem pământești și îmbrăcați în trup, strigând cu toate Puterile cerești: Aliluia! Icos 2 Înțelegere curată și nerobită patimilor cere pentru noi, preaminunate Mihaile, alesule al cetelor îngerești, ca noi, înălțându-ne cu gândul de la cele pământești la cele cerești, să-ți cântăm ție cântare de laudă precum aceasta:Bucură-te, că vezi îndeaproape negrăita frumusețe și buna întocmire dumnezeiască;Bucură-te, preacredinciosule tăinuitor al preabunelor sfaturi ale Preasfintei Treimi;Bucură-te, de care se minunează cu dragoste oștirile cerești;Bucură-te, pe care cu credință îl măresc pământenii;Bucură-te, de care se tem puterile iadului;Bucură-te, fulger duhovnicesc aducător de bucurie;Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești! Condac 3 Arătând în tine puterea nebiruită a râvnei pentru slava dumnezeiască ai stat în fruntea cetelor îngerești, Mihaile, împotriva celui ce suflă răutatea, preatrufașului luceafăr de dimineață, pe care, văzându-l aruncat împreună cu cei de aproape ai săi din înălțimea cerului întru cele mai de jos ale pământului, oștirile cerești, în chip preaslăvit călăuzite de tine în luptă, înaintea Scaunului dumnezeirii au strigat cu veselie și cu o singură gură: Aliluia! Icos 3 Pe tine, Arhanghele Mihaile, tot neamul creștinesc te are mare apărător și mare ajutător în războaiele cu cei potrivnici; dorind pentru aceasta a ne învrednici de preaminunatul tău ajutor, în ziua prăznuirii tale îți strigăm unele ca acestea:Bucură-te, prin care satana a fost aruncat ca un fulger din Cer;Bucură-te, prin care neamul omenesc, fiind păzit, se înalță;Bucură-te, prealuminată podoabă a prealuminatei lumi de Sus;Bucură-te, preaslăvită ocrotire a lumii de jos;Bucură-te, care niciodată nu ai fost biruit de puterile răului;Bucură-te, cel întărit pe veci în adevăr și dreptate, împreună cu toți îngerii lui Dumnezeu, prin harul dumnezeiesc;Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești! Condac 4 Izbăvește-ne de viforul ispitelor și al nevoilor, cel ce ești între îngeri întâi-stătător, pe noi care săvârșim cu dragoste și bucurie praznicul tău prealuminat, că tu ești în nevoi mare ajutător și în ceasul morții aperi și ocrotești de duhurile rele pe toți cei care strigă împreună cu tine Stăpânului și Dumnezeului nostru: Aliluia! Icos 4 Văzând îndrăznirea ta asupra cetelor diavolești, toate ierarhiile îngerești s-au avântat cu bucurie, urmându-te în luptă pentru numele și slava Stăpânului lor, strigând: „Cine este ca Dumnezeu?”. Iar noi, cunoscând pe satana biruit sub picioarele tale, strigăm ție, ca unui biruitor:Bucură-te, prin care pacea și liniștea în Cer s-au sălășluit;Bucură-te, prin care duhurile răutății au fost aruncate în iad;Bucură-te, care călăuzești oștirile cerești și puterile lumii nevăzute pentru nimicirea răului;Bucură-te, care îmblânzești în chip nevăzut mania și zbuciumul stihiilor lumii;Bucură-te, împreună-luptător cu cei ce se luptă cu duhurile răutății;Bucură-te, tare ajutător al celor ce slăbănogesc în ispitele și necazurile veacului acesta;Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești! Condac 5 Izvor de Dumnezeu dăruit cu minuni preamărite te-ai arătat în biserica ta din Hone; căci nu numai balaurul cel mare și înfricoșat care petrecea în locul acela a fost nimicit cu puterea ta, ci și ape au izvorât, tămăduind toată neputința trupească, pentru ca toți să strige cu credință Stăpânului îngerilor, Celui ce te-a proslăvit pe tine: Aliluia ! Icos 5 Auzindu-te și cunoscându-te pe tine, preaminunate Mihaile, ca pe un mare luminător, strălucind în mijlocul cetelor îngerești, la tine alergăm, după Dumnezeu și Maica Domnului, rugându-te cu prisos de nădejde să ne ajuți cu puterea ta pe toți cei ce-ți strigăm unele ca acestea:Bucură-te, cel ce ai călăuzit și ocrotit în pustie poporul ales de Dumnezeu;Bucură-te, înaltule mijlocitor al Legii date în Sinai prin mâna lui Moise;Bucură-te, la care judecătorii și căpeteniile lui Israel au aflat putere și acoperământ;Bucură-te, prin care prorocii și arhiereii iudeilor au primit darul cunoștintei de la Dumnezeu Atotcunoscătorul;Bucură-te, cel ce ai întrarmat cu tainică înțelepciune pe legiuitorii cei temători de Dumnezeu;Bucură-te, cel ce ai pus judecată și dreptate în inima celor ce fac binele;Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești! Condac 6 Când te-a văzut Manoe pe tine, înainte-vestitorul judecăților dumnezeiești, s-a umplut de mirare și frică, socotind ca pentru aceasta nu va mai trăi; ci învățat fiind de femeia sa despre rostul cel bun al arătării și blândețea cuvintelor tale, bucurându-se pentru fiul său Samson, care avea să se nască după cuvântul tău, mulțumind a strigat lui Dumnezeu: Aliluia! Icos 6 Răsărit-ai întru slavă, Mihaile, în chip preaminunat, când ai stătut în chip omenesc înaintea lui Iisus al lui Navi, grăind: „Scoate încălțămintea din picioarele tale, că eu sunt Arhistrategul Puterilor Domnului”. Minunându-ne de o astfel de arătare a ta, cu dragoste strigăm ție:Bucură-te, neadormitule păzitor al capetelor de Dumnezeu încoronate;Bucură-te, că degrabă umilești pe cei ce se împotrivesc stăpânirilor drepte, ca pe unii ce se împotrivesc poruncii lui Dumnezeu;Bucură-te, că smerești răzvrătirile noroadelor;Bucură-te, că rușinezi în chip nevăzut obiceiurile cele răucredincioase;Bucură-te, că tu luminezi în ceasul grelelor frământări pe cei ce se îndoiesc;Bucură-te, că pe cei încercați îi scapi din ispite păgubitoare;Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești! Condac 7 Voind Stăpânul
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Apărătoarea noastră în ziua înfricoșătoare a Judecății de Apoi
O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Împărăteasa Cerului și a pământului, milostivește-Te spre noi, păcătoșii robii Tăi, și spre tot neamul omenesc, și ne curățește de toată răutatea și de nălucirile lui Antihrist, ca să putem ieși cu candela aprinsă întru întâmpinarea Mirelui și Dreptului Judecător, când va veni pre norii cerului înconjurat de sfinții îngeri. Fericit suflet va fi acela care va păzi dreapta Credință și va scăpa de meșteșugurile lui antihrist în zilele acelea. Căci atunci cu puterea lui Dumnezeu se va cutremura tot pământul și toți pământenii vor vedea mânia Lui venind asupra lor. Amar vor plânge și se vor tângui toate noroadele, când vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, poruncindu-le îngerilor să deschidă cărțile, ca fiecare să-și vadă faptele sale. Și atunci se vor despărți drepții de-a dreapta și păcătoșii de-a stânga. Și va zice Dreptul Judecător către cei drepți: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția Cerească, gătită vouă de la începutul lumii”. Iar celor păcătoși le va zice: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolilor și la toți slujitorii lui”. Drepții, văzând frumusețea cea nespusă, se vor bucura cu bucurie mare, iar păcătoșii, văzând muncile cele veșnice și amare, vor plânge și vor suspina pentru viața lor petrecută în păcate și fără Dumnezeu, Cel slăvit în Tatăl și în Fiul și în Duhul Sfânt. Amin!
Sfântul Ierarh Toma, Patriarhul Constantinopolului – pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Purtându-se crucile singure, cu o putere minunată, și lovindu-se unele de altele, Sfântul Toma a aflat că va fi dezbinare mare în Biserică și s-a rugat Domnului să îi ia sufletul, înainte ca acest lucru să se întâmple, iar Domnul i-a ascultat rugăciunile. Născut în secolul al VI-lea, Sfântul Toma a fost ales patriarh al Constantinopolului în vremea împăratului tiran Foca. Fiind o minune în părțile Galatiei, unele cruci mari se purtau singure, cu o putere minunată, lovindu-se unele de altele și sfărâmându-se. Atunci Sfântul Toma a căzut la picioarele Sfântului Teodor Sicheotul, ca să îi tâlcuiască cele petrecute. După multe rugăminți, acesta din urmă a spus că Biserica va fi lovită atât din afară, de barbari, cât și dinăuntru, de cei care se vor lepăda de Hristos. Atunci, Sfântul Toma s-a rugat Domnului să îi ia sufletul, ca să nu apuce să vadă dezbinarea. Și fiind lovit de boală grea, i-a cerut Sfântului Teodor să se roage pentru sfârșitul său, iar înainte de vecernie s-a și mutat la cele veșnice. Fiind numit patriarh Serghie, în locul Sfântului Toma, acesta s-a îndrăcit și a pornit erezia monotelismului, cum că ar fi o singură fire în Domnul, creștinii fiind prigoniți. Apoi Ierusalimul a fost robit de perși, împlinindu-se prorocia Sfântului Teodor.
Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineții,Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii,spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor!Ia-ne şi pre noi părtași ai sfântului munte Tabor.Şi fă-Te şi nouăumbră şi rouă,Tu, adumbrirea de har,să-şi afle fireanoastră înnoireadintru plămadă de har.Ca să-Ţi strigăm cu toată făpturaîntr-o deplină închinăciune:Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune. Icosul 1 Cincizeci veacuri, să-mplineascăprin Avraam și prin David,spiţa Ta prooroceascăcerurile a obositcu lacrimi şi plecăciune;hărăzind neprihănitcarnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit.Focul Sfânt în Tine cântăca-ntr-o floare de slăvire.Firea prin Tine cuvântădorul ei de izbăvire.Şi eşti Doamnă Ipostasullaudelor suprafireşti;încât noi prinşi de extazuldragostei dumnezeieştiaşa să ne sune glasul:Bucură-Te, rod învăluit cu sinaitic soroc;Bucură-Te, Tu ce-ai zămislit Zălogul de foc;Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt;Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfânt;Bucură-Te, meşteşugul ceresc de mânecată mântuire;Bucură-Te, filosofia cea vie de dreaptă îndumnezeire;Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se mai poate;Bucură-Te, unitate şi salbă a simboalelor toate;Bucură-Te, strună şi sunet, arcuş şi alăută;Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută;Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii deşertăciune;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Condacul al 2-lea Precistă prea-mângâioasă,Doamnă Pruncă Cuvioasă!Cu străina cuviinţă a cuvântului Tãu caldşi chemarea cu priinţă dintru a minţii rugăciune,cea dintâi Tu ai intrat la pristolul de minune,sfânta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.Cu îndrăznită înţelepciune,Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somnbiruind blestemul firii, greul vieţii noastre domn,prin puterea curăţiei, pentru care purureaCeluia ce ni Te-a dat să-I rostim înflăcărat: Aleluia! Icosul al 2-lea Fecioară a neînseratului veac,Sfântă Maică a Luminii!Ca prin aprinsă descoperire,arcana doritului MireŞi noi să putem aşijderi cântaaşa cum Moise, dezlegat de sanda,cu faţa în văpaia de rug,fierbinte de har Ţie Îţi strigaunele ca acestea-n amurg:Bucură-Te, tulpină de lumină a Rugului nemistuit;Bucură-Te, pridvorule de smirnă prin care Dumnezeu S-a ivit;Bucură-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;Bucură-Te, dezlegare care topeşti tot lăuntricul ger;Bucură-Te, toiag cu floare întru a inimii călătorie;Bucură-Te, fir de răcoare izvorât în lăuntrica pustie;Bucură-Te, parafă de jar până în suflet pătrunsă;Bucură-Te, zăpadă a minţii de nici o patimă ajunsă;Bucură-Te, măsura a opta a împărăţiei din noi;Bucură-Te, învăţătură scoasă din bucuria de apoi;Bucură-Te, mirare sărutată cu duhovnicească minune;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Condacul al 3-lea Peste veacuri, Fecioară, eu Te aud,prin gura lui Isaia proorocul de jar.Şi-n cerul Scripturii vorba Ta sunăcu toate înălţimile de dar:„Că, iată, prunc ni se va naşteşi un fiu nouă s-a dat.Pe umăr cu semnul stăpânitoriar Numele Lui: Minunat,Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,Domnul păcii depline şi Părinte al veacului viitor”.Acesta e Numele Lui,Numele celor cinci cuvinte,Sfânt numele Domnuluipe care Iisus îl va purta.Suflete al meu, ia aminte,cu toţii să putem striga: Aleluia! Icosul al 3-lea Dintr-o Maică de-a pururi Fecioarăaşa S-a zămislit, S-a întrupat,Cel ce a păzit nevătămattrupul Rugului de pară.Cuvânt de rostit S-a făcutNumele Domnului de slavăDumnezeul cel nevăzutce-n inima focului s-a ghicit,Faţa Frumuseţii cereştiChipul cel nemărginitpre Sine S-a încăputcu măsură S-a măsuratşi aievea Cel nenumitaci, printre noi, S-a arătatîn biruitor smeritcălare pe o asină.Cercaţi dar, şi voi, calea Numelui de LuminăCălătoria cea preaînaltă.Şi de la moarte la viaţă veţi trececu firea îndumnezeită,ca toţi să cântăm laolatălimpede şi fără ispită:Bucură-Te, temeiul prin care şi în noi Dumnezeu Se încape;Bucură-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;Bucură-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dăruit;Bucură-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit;Bucură-Te, răgazul în care Logosul în noi Se ascultă;Bucură-Te, pătrundere şi împăcare cu firea noastră tăcută;Bucură-Te, blândeţe prin care ajungem Emanuelului frate;Bucură-Te, Călătorie prin care Duhul în sânge ne bate;Bucură-Te, însingurare în care Cerul din inimă izbucneşte;Bucură-Te, limpezime în care îngerul în trup ni se urzeste;Bucură-Te, curăţie prin care Numele de slavă e în lume;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Condacul al 4-lea Cum să aflăm odihna de la gânduri?Maică Fecioară, Preasfântă Fecioară!Cum să ne rupem de-ale patimilor rânduri,necovârşitele ispite ce ne-nfăşoară?Fă-Te, Tu, nouă „zicerea” râvnită,„măiestria cea bună a-nduhovnicirii”.Cu ea să ne biruim firea robită,până în scrumul despătimirii.Şi furaţi întru Tine, „Apatie luminoasă”,să putem şi noi ridicadintr-o laudă întreagă şi nemincinoasăun psaltiric şi adevărat: Aleluia! Icosul al 4-lea Aprinsă floare a necovârşitei Văpăi,De Dumnezeu Născătoare.Tu chip al păcii văzut în foc într-un ocol de răcoare,apleacă-te acum, Preabună, peste noi.Şi sub blânda Ta îndurare,darnic ne dă să putem afla,darul cel rar al Sfântului Fior,răsuflul cel larg al odihnitului zbor,din pieptul Porumbiţei de argint,pe care şi Împăratul prooroc o vedeape culmile Vasanului plutind.Şi ne trece în făptură, fiecãruia în parteacest aprins tain de bunătaterupt chiar de la suflarea Ta.Şi ne pune pe buzele noastre întinatemăsura pâlpâirii celei curateca să-Ţi putem învăpăiaţi cânta:Bucură-Te, salt isihast cu zbor de binecuvântare;Bucură-Te, rãsuflul cel cast de paşnică înfiorare;Bucură-Te, lancie de cuvânt în cugetatul văzduh;Bucură-Te, întoarcere cu avânt a porumbiţei de duh;Bucură-Te, zare arcuită cu heruvimice aripe;Bucură-Te, vecie oprită în încăperea unei clipe;Bucură-Te, vâslă uriaşă întru suişul cel ales;Bucură-Te, sorbire a cerului, cu subţiatec înteles;Bucură-Te, fântână acoperită cu unduiri de Apă Vie;Bucură-Te, căldură iscusită crescută din Filocalie;Bucură-Te, măiestrită aflare a tâlcului de-nchinăciune;Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Condacul al 5-lea „Foc am venit să cobor pre pământ”,zice Hristos cu arzător cuvânt.Şi Preacurată, furtuna dragostei Luisă ne aprindă cu tot răscolul pârjoluluişi să ne umple de lumină nemăsuratca pre Tine, fecioară, care L-ai purtat.Dragostea Lui să ne fie de nelipsitcu Numele de slavă de suflet lipit,Şi cu fiece fir smerit de răsuflaresă se aprindă în noi a Numelui chemare,Să ne ardem de pară în Dumnezeudin toată dragostea Numelui Său.Şi-nvăpăiaţi de sărbătoare în Domnul aşaca flăcările dragostei să strigăm: Aleluia! Icosul al 5-lea De la Tine înţelegem Fecioară,Stăruinţa cea neînţeleasă,şi puterea pomenirilor line,din ruga smerită şi ştearsă.Da, firea apei e moale;a pietrei – nespus de vârtoasă.Dar ulciorul de deasupra de piatrăcu prelingerea lui din atârnare,prin picul boabei de apă,găureşte piatra cea tare.Fecioară, stăruieşte, aşadar,şi peste a noastră împietrire.Şi biruieşte-ne cu picurul de har,ca să-Ţi cântăm în imn de slăvire:Bucură-Te, îndrăzneala gingăşiei din „zicerea” Sfântului Nume;Bucură-Te, ulcior al picăturii cu stăruinţă anume;Bucură-Te, statornicie luminoasă din piatra albă a Domnului;Bucură-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;Bucură-Te,
Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina
O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primește această puțină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre și nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința? Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulțimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginți arătându-te. Nu cunoaștem nici suferință și nici durere pe care să nu le poți alina. Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca să binecuvântăm pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Sfânta Muceniță Drosida, fiica împăratului Traian ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Mergând alături de cele cinci fecioare care se îngrijeau de trupurile mucenicilor, Drosida, fiica împăratului Traian a fost prinsă și întemnițată. Cele cinci fecioare fiind omorâte, iar țărâna lor făcând minuni, ea s-a rugat Domnului să ajungă lângă ele și, după ce s-a botezat singură într-un lac, i-a fost răpit sufletul în Cer. În vremea împăratului Traian, erau cinci fecioare care trăiau în sihăstrie și care se îngrijeau de sfintele moaște ale mucenicilor. Drosida, fiica împăratului Traian, aflând despre acest lucru, le-a rugat pe fecioare să o ia cu ele la ridicarea unui trup din locul în care fusese aruncat. Sfetnicul împăratului, Adrian, logodnic al Drosidei, dăduse poruncă să fie păzite trupurile în acea noapte, pentru a vedea cine vine să le ia. Și fiind prinse cele cinci fecioare dimpreună cu Drosida, au fost aduse la judecată. Văzând Adrian că între ele se află și logodnica lui, a poruncit ca ea să fie ținută sub pază, pentru a se căi de ce a făcut, iar cele cinci fecioare să fie aruncate într-un vas cu aramă topită. Iar din cenușa lor și arama topită s-au construit apoi fundurile vaselor celor mari în care se scăldau închinătorii la idoli. Venind ziua serbării, unul dintre eretici s-a apropiat de vase și a murit, și nimeni nu a putut să intre înăuntru. Atunci împăratul Traian a poruncit să se topească și să se facă cinci idoli din aramă, spre necinstea mucenițelor, iar peste noapte a avut un vis că acolo unde sunt cele cinci, acolo va ajunge și fiica lui. Mâniindu-se, împăratul a hotărât ca toți cei care se închină lui Hristos să se arunce singuri în cuptorul cu foc. Drosida dorea să se arunce, dar nu era botezată și cugeta că nu se poate înfățișa astfel în fața Domnului. Așa că a fugit de sub supravegherea străjerilor, cugetând că nu are haină de nuntă să meargă la Dumnezeu, întrucât nu era botezată. Ungându-se cu mirul pe care-l avea la ea, s-a aruncat în apa unui lac şi s-a botezat, zicând: „Se botează roaba lui Dumnezeu, Drosida, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”. După aceea s-a ascuns, șapte zile a primit hrană de la îngeri.Iar în a opta zi, Sfânta Muceniţă Drosida şi-a găsit mucenicescul sfârşit în cuptorul de foc aprins de prigonitori.
Acatistul Sfântului Cuvios Teoctist din Palestina
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Pe înţeleptul lucrător al rugăciunii, pe al pustiului locuitor preavrednic şi împreună-nevoitor cu marele Eftimie, pe Cuviosul Teoctist să-l lăudăm şi, din inimă cântare să-i aducem toţi, cu un glas strigând: Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule! Icosul 1 Îngerii din cer s-au mirat, văzând ostenelile tale, Părinte, cele mai presus de firea omenească, pentru care şi noi te cinstim şi, cerând rugăciunile tale, îţi strigăm cu evlavie:Bucură-te, împreună-nevoitor cu marele Eftimie;Bucură-te, cel de o râvnă şi de o credinţă cu acesta;Bucură-te, lucrător al rugăciunii neîncetate;Bucură-te, pildă de adâncă smerenie;Bucură-te, bun povăţuitor al monahilor;Bucură-te, călăuzitor al multor ucenici sfinţi;Bucură-te, vas al fecioriei şi al întregii-înţelepciuni;Bucură-te, lăcaş al dreptei socotinţe;Bucură-te, rugător pentru toată Biserica;Bucură-te, făcător de mari minuni;Bucură-te, cel ce, pe mulţi păgâni, i-ai adus la credinţă;Bucură-te, doctor al sufletelor;Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule! Condacul 2 Din tinereţe, iubind pe Hristos şi dorind din inimă să păzeşti poruncile Lui, ai alergat la sfintele lăcaşuri ale Domnului şi te-ai supus în desăvârşită ascultare unor îmbunătăţiţi stareţi, care au sădit în sufletul tău începutul înţelepciunii, adică frica de Dumnezeu, Căruia Îi cântai: Aliluia! Icosul 2 Cu binecuvântarea duhovnicescului tău părinte, ai mers să te nevoieşti în pustie, în preajma Lavrei Sfântului Hariton, căutând să supui trupul duhului, prin postiri, privegheri, îngenuncheri şi stare în picioare la rugăciuni îndelungate, pentru care te cinstim, grăind:Bucură-te, om ceresc;Bucură-te, înger pământesc;Bucură-te, iubitor de osteneli;Bucură-te, purtător al crucii;Bucură-te, pătimitor de bună-voie;Bucură-te, biruitor al patimilor trupului;Bucură-te, stăpân peste mişcările firii;Bucură-te, cel ce ai făcut trupul rob duhului;Bucură-te, cel ce ţi-ai smerit vasul cel de lut;Bucură-te, cel căruia osteneala trupească i-a adus smerenia gândului;Bucură-te, pasăre iubitoare de pustie;Bucură-te, candelă nestinsă a rugăciunii;Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule! Condacul 3 În pustie l-ai întâlnit pe marele Eftimie, cel aspru nevoitor şi, cu acesta fiind de un gând şi de o râvnă spre cele dumnezeieşti, eraţi socotiţi de toţi un suflet în două trupuri, că amândoi vă osteneaţi spre mântuire şi cântaţi Stăpânului Hristos: Aliluia! Icosul 3 În fiecare an, rânduiala vechilor sihaştri ai păstrat-o, Cuvioase Părinte Teoctist, că, alături de marele Eftimie, ieşeai în pustia cea aspră, numită Cutila, unde te nevoiai de la sfârşitul praznicului Botezului Domnului până la cel al Intrării în Ierusalim; pentru care, noi grăim ţie:Bucură-te, următor al primilor pustnici creştini;Bucură-te, păstrător al bunelor obiceiuri sihăstreşti;Bucură-te, rugător către Iisus, Cel botezat în Iordan;Bucură-te, cel ce te curăţeai în toate zilele cu botezul lacrimilor;Bucură-te, ucenic al lui Hristos, al Celui ce, după Botez, a mers în pustie;Bucură-te, cel ce ai postit aspru patruzeci de zile;Bucură-te, biruitor al întreitului val de ispite;Bucură-te, alungător al ispititorului;Bucură-te, cel ce ne îndemni să ne pocăim;Bucură-te, cel ce ne dai chip de pocăinţă cu lacrimi;Bucură-te, pildă de postire şi rugăciune;Bucură-te, cel ce, prin acestea ne înveţi să biruim ispitele;Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule! Condacul 4 Cuprins de dor dumnezeiesc, cu sfatul marelui Eftimie, ai plecat, de tot în pustie şi, vieţuind întâi în Valea Faranului, ai mers apoi în adâncul deşertului Cutila, căutând liniştea minţii, rugăciunea neîncetată şi cugetarea la Dumnezeu, Căruia-I cântai: Aliluia! Icosul 4 Împreună cu Sfântul Eftimie străbătând pustia, călăuzit de Dumnezeu, ai aflat o peşteră mare, sălaş al fiarelor sălbatice, pe care voi, prin dumnezeieşti cântări şi neîncetate rugăciuni, aţi făcut-o lăcaş sfinţit; de aceea, noi te lăudăm, zicând:Bucură-te, căutător al liniştirii duhovniceşti;Bucură-te, cel ce te-ai înălţat către Domnul păcii;Bucură-te, următor al lui Iisus, Celui născut în peşteră;Bucură-te, cel ce ai preschimbat peştera Cutilei în biserică;Bucură-te, cel ce ai alungat şi din peştera inimii fiarele patimilor;Bucură-te, cel ce te-ai făcut cu totul sălaş lui Dumnezeu;Bucură-te, cel întărit pe stânca mărturisirii credinţei;Bucură-te, cel ce casa sufletului ai întemeiat-o pe Piatra-Hristos;Bucură-te, cel ce de această Piatră ai zdrobit gândurile păcătoase;Bucură-te, vas al harului, care ai sfinţit locul nevoinţei tale;Bucură-te, piatră nestemată în zidirea Ierusalimului ceresc;Bucură-te, primitor al cununii de biruinţă în cer;Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule! Condacul 5 Cu adâncă smerenie şi neîncetată vărsare de lacrimi te-ai nevoit, Cuvioase, răspunzând, celor ce te întrebau, că „din pricina mulţimii păcatelor” ai ales să vieţuieşti în pustie; de aceea, cu îndrăznire, te rugai pentru iertarea celor păcătoşi, cântând lui Hristos: Aliluia! Icosul 5 Din îngăduinţa lui Dumnezeu, păstorii din Satul Betania te-au văzut rugându-te în peşteră, împreună cu mult-nevoitorul Eftimie şi s-au mirat de iubirea ta de linişte şi de neagonisirea cea desăvârşită, pentru care au hotărât să vă slujească, după putere, cântând ţieBucură-te, cel sărac pentru Hristos;Bucură-te, cel neagonisitor, precum păsările cerului;Bucură-te, crin al ţarinii cereşti, împodobit cu nepătimirea;Bucură-te, cel depărtat de grijile lumii;Bucură-te, cel ce te îngrijeai să placi doar lui Dumnezeu;Bucură-te, cel nerobit de slava lumească;Bucură-te, sihastru iubitor de priveghere;Bucură-te, Icoană a încrederii în cereasca pronie;Bucură-te, cel înstrăinat de tulburarea vieţii;Bucură-te, cel unit în singurătate cu singurul Dumnezeu;Bucură-te, cel ce reverşi linişte şi în viaţa noastră;Bucură-te, cel ce fereşti de tulburări pe cinstitorii tăi;Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist, mult-nevoitorule! Condacul 6 Făcând ascultare de marele Eftimie, ai primit ucenici la peştera ta şi te-ai făcut povăţuitor duhovnicesc, preschimbând locul cel pustiu în obşte de monahi, pe care îi creşteai întru virtute şi în frăţietate, ca să cânte pururea lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 6 Neîncetat căutai să împlineşti cea dintâi Fericire, urmând smerenia şi să alungi iubirea de sine, care este rădăcină a tuturor patimilor. Astfel, cu smerită cugetare te purtai faţă de ucenicii tăi, care îţi aduceau graiuri ca acestea:Bucură-te, cel sărac cu duhul, dar îmbogăţit în Dumnezeu;Bucură-te, cel ce, prin plâns, ai primit mângâiere cerească;Bucură-te, blând îndrumător, care ai atras moştenire duhovnicească;Bucură-te, cel ce ai flămânzit şi ai însetat pentru dobândirea virtuţii;Bucură-te, cel ce te-ai simţit împlinit când ai văzut dumnezeiasca slavă;Bucură-te, cel ce ai aflat milă de la Domnul, ca un mult-milostiv;Bucură-te, cel ce, având inima curată, ai ajuns văzător de Dumnezeu;Bucură-te, făcător de pace, care ai primit înfierea, cea prin har;Bucură-te, cel ce ai fost pururea prigonit de duhurile răutăţii;Bucură-te, cel ce în războiul nevăzut, ai fost învingător cu puterea crucii;Bucură-te, cel ce ai primit cu smerenie ocări nedrepte;Bucură-te, cel ce, prin răbdare, ai dobândit Împărăţia cerurilor;Bucură-te, Sfinte Părinte Teoctist,
Rugăciune la începutul anului bisericesc
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvântează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri. Înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și între noi, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o Ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin.
Sfântul Mucenic Nicon și cei 199 de ucenici ai lui ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Întors la dreapta credință după ce a primit ajutor într-un război, făcându-și semnul Sfintei Cruci, Sfântul Nicon a ajuns, călăuzit de Domnul, la episcopul Teodosie al Cizicului. Botezat și călugărit, sfântul a ocupat scaunul episcopului, în cele din urmă, și a păstorit 199 de ucenici. Cu toții au fost uciși pentru că au refuzat să se închine idolilor. Ostaș din Neapole, născut din tată închinător la idoli și mamă cu bună credință, Sfântul Nicon și-a amintit de sfatul maicii sale, ca în vreme de primejdie să își facă semnul Sfintei Cruci. Astfel, în timpul unui război, pe când părea fără scăpare, s-a închinat Domnului și a stat împotriva tuturor. Văzând acest lucru, a plecat la Constantinopol, pentru a căuta un preot care să îl boteze. După opt zile de rugăciune în Hios, i s-a arătat în vis un înger al Domnului și l-a povățuit să meargă la malul mării. Urcându-se într-o corabie ce îl aștepta, a mers la Teodosie, episcopul Cizicului, care l-a botezat și i-a îngăduit să petreacă în mănăstirea dintr-o peșteră, după care l-a călugărit. Extrem de blând și grabnic la nevoință, Sfântul Nicon stătea toată noaptea la rugăciune și mânca foarte puțin, iar după trei ani episcopului i s-a arătat îngerul Domnului, spunându-i să îl numească pe Sfântul Nicon în locul său, căci avea să treacă la cele veșnice. Făcând Teodosie întocmai, Sfântul Nicon, ajuns episcop, a luat obștea de 190 de călugări și s-a mutat în Sicilia, ca să scape de sabia barbarilor. Mergând acasă, la mama sa, care avea să își dea sufletul în mâinile Domnului, Sfântul Nicon a fost rugat de nouă ostași să îi ia cu el, așa că aceștia s-au alăturat obștii sale, după ce au primit botezul. Auzind ighemonul Siciliei, după câțiva ani, de episcop și ucenicii săi, i-a bătut fără milă și i-a ucis cu sabia pe toți ucenicii, iar pe Sfântul Nicon l-a întemnițat, gândindu-se cum să îl omoare. Peste noapte, Sfântul Nicon a avut o vedenie, fiind încredințat că cei 199 de tineri au primit cununa muceniciei și că și el li se va alătura. Cu toate că fusese spânzurat și ars cu foc, tras de cai sălbatici, legat cu obezi de fier și aruncat în prăpastie, Sfântul Nicon rămăsese nevătămat. În cele din urmă, sfântul a fost tăiat și lăsat neîngropat, spre mâncare fiarelor. Pe ighemonul care l-a ucis l-a ajuns pedeapsa faptelor sale, căci a fost aruncat în râu chiar de caii săi. Trecând un păstor de oi pe lângă trupul Sfântului Nicon, îndată s-a izbăvit de un duh rău, încât minunea a fost spusă tuturor, iar trupul sfântului, dimpreună cu cele 199 de trupuri ale ucenicilor săi, au fost îngropate cu cinste.
Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânișoara
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Urmând chemarea Mântuitorului întru credinţă, Sfinţii Cuvioşi Meletie şi Neofit, de dumnezeiescul har s-au împărtăşit. Pe aceştia, iubitorilor de Dumnezeu, ca pe rugătorii noștri, să-i cinstim, cântând: Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi! Icosul 1 Chipul îngeresc îmbrăcând în Mănăstirea Cozia, spre înălţimile liniştirii duhovniceşti pururea aţi căutaţi, Sfinţilor Cuvioşi Meletie şi Neofit. Luând, deci, la vremea cuvenită, binecuvântare de la părintele vostru duhovnicesc, v-aţi însingurat în sihăstria Stânişoarei, ca să viețuiți în dragostea Mântuitorului Hristos, pentru care vă lăudăm, zicând:Bucuraţi-vă, închinători în duh şi în adevăr;Bucuraţi-vă, râuri din Izvorul apei celei vii;Bucuraţi-vă, cei ce v-ați lepădat de omul cel trupesc;Bucuraţi-vă, făclii ale Duhului în sihăstria Stânişoarei;Bucuraţi-vă, inimi aprinse de dragostea Mântuitorului;Bucuraţi-vă, păşuni pe care înfloreşte sfinţenia;Bucuraţi-vă, flori ale Raiului crescute pe piatra credinţei;Bucuraţi-vă, cei înstrăinați de cele deşarte;Bucuraţi-vă, ridicare a mâinilor la cele sfinte;Bucuraţi-vă, dăruire de sine lui Dumnezeu;Bucuraţi-vă, vestitori ai minunilor Domnului;Bucuraţi-vă, luminători ai celor din întuneric;Bucuraţi-vă, Sfinţilor Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi! Condacul al 2-lea Dorind să dobândiți Împărăţia lui Dumnezeu, aţi îmbrăţişat nevoinţele pustniceşti, fără a vă mai uita în urma voastră, la deșertăciunile lumii, Sfinţilor. Şi îndelung răbdători arătându-vă în ispite şi necazuri, v-aţi aflat pururea întru aşteptarea venirii Domnului, cântând: Aliluia! Icosul al 2-lea Frumoasă şi aspră a fost vieţuirea voastră, Părinţilor Cuvioşi Meletie şi Neofit, prin care aţi primit harul înfierii întru Hristos, care a schimbat întristarea voastră în bucurie. Iar ca bucuria voastră să fie deplină, Mântuitorul v-a învrednicit în pustniceştile voastre chilii de milostiva Sa cercetare, pentru care vă lăudăm:Bucuraţi-vă, fii ai Tatălui ceresc şi moştenitori ai Împărăţiei cerurilor;Bucuraţi-vă, odihnire în pacea Duhului Sfânt;Bucuraţi-vă, mlădiţe ale viţei dumnezeieşti;Bucuraţi-vă, iubitori de aproapele întru iubirea Mântuitorului;Bucuraţi-vă, dragoste în rugăciune ce-şi pune sufletul pentru prieteni;Bucuraţi-vă, preschimbare dumnezeiască din adânc a firii;Bucuraţi-vă, umblători pe calea cea strâmtă către viaţa veşnică;Bucuraţi-vă, sfinţire întru adevărul vieţii;Bucuraţi-vă, cuvânt născător de credinţă în inimi;Bucuraţi-vă, credinţă pecetluită cu Sfântul Duh al făgăduinţei;Bucuraţi-vă, cunoaştere luminată de taina voii lui Dumnezeu;Bucuraţi-vă, vedere a nădejdii chemării de sus;Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi! Condacul al 3-lea Prin nevoinţe mai presus de fire v-ați învrednicit de lumina Duhului Sfânt, Cuvioşilor Meletie şi Neofit, trupul păcatului biruind. Deci, primind înfierea cea de sus, nedespărţiţi v-aţi arătat de iubirea Mântuitorului. Pentru aceasta, ajutaţi-ne să ne izbăvim din robia stricăciunii, ca să cântăm împreună cu voi Domnului: Aliluia! Icosul al 3-lea De povara păcatului lepădându-vă, Sfinţilor Meletie şi Neofit, jertfă vie şi vase de cinste ale Sfântului Duh v-aţi arătat, sârguitori făcându-vă în suirea pe scara Raiului. Deci, prin harul ce vi s-a dat, revărsaţi lumina cunoştinţei și peste cei ce cu credinţă vă laudă, zicând:Bucuraţi-vă, cei ce sunteți pârgă a monahilor Coziei;Bucuraţi-vă, dragoste dumnezeiască ce îmbrăţişează toată lumea;Bucuraţi-vă, alipire de Părintele luminilor întru lumină;Bucuraţi-vă, flămânzire şi însetare pentru iubirea lui Hristos;Bucuraţi-vă, rugăciune neîncetată în taina inimii;Bucuraţi-vă, necontenită slujire a voii lui Dumnezeu;Bucuraţi-vă, cercetare de sine în toată vremea în lumina Duhului;Bucuraţi-vă, îndelungă răbdare în încercări şi suferinţe;Bucuraţi-vă, împlinitori ai cuvântului dumnezeiesc;Bucuraţi-vă, lucrători spre zidirea aproapelui;Bucuraţi-vă, locaşuri ale puterii lui Hristos;Bucuraţi-vă, umblători în libertatea Duhului;Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi! Condacul al 4-lea Cu înfrânarea aţi veştejit odrăslirile patimilor, fericiţilor Meletie şi Neofit, şi, mutându-vă mintea la cele cereşti, v-aţi împărtăşit din izvorul de apă curgătoare spre viaţa veşnică, neîncetat cântând Domnului: Aliluia! Icosul al 4-lea În peşteri de piatră aţi vieţuit cu trupul, Cuvioşilor, iar cu sufletul pe Piatra Hristos v-aţi întărit, făcându-vă pietre vii ale Bisericii. Drept aceea, rănile păcatelor noastre le vindecaţi prin rugăciunile voastre către Dumnezeu, revărsând milostivirea Lui peste noi, cei ce cântăm:Bucuraţi-vă, cei ce prin postire ați stins poftele trupului;Bucuraţi-vă, rugăciunea ce opreşte patima ochilor;Bucuraţi-vă, smerenie ce surpă trufia vieţii;Bucuraţi-vă, cei ce aţi plâns pe pământ, iar acum vă veseliţi în cer;Bucuraţi-vă, cei ce ați alungat frica morţii, prin dumnezeiasca dragoste;Bucuraţi-vă, cunoaştere statornicită în iubire;Bucuraţi-vă, vedere prin credinţă;Bucuraţi-vă, părtaşi la Pătimirile Domnului;Bucuraţi-vă, cei învredniciți și de harul Învierii Lui;Bucuraţi-vă, mărturisire prin ascultarea de Cuvântul întrupat;Bucuraţi-vă, cei ce v-ați dezbrăcat de omul cel vechi;Bucuraţi-vă, cei îmbrăcați întru Hristos prin botez;Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi! Condacul al 5-lea Punând hotar păcatului şi biruind stricăciunea trupului, fericiţilor Părinţi, ați lepădat haina simțirilor pământești, moștenită de la Adam cel căzut, și, luptându-vă cu armele credinţei, aţi primit de la Stăpânul vieţii veşmântul de lumină al dumnezeiescului har, pentru care cântaţi pururea Domnului: Aliluia! Icosul al 5-lea Locul oilor necuvântătoare l-aţi făcut sălaş al nevoinţelor călugăreşti şi rug de jertfă duhovnicească, întemeind dincolo de stânci Schitul Stânişoara, Cuvioșilor. Deci, prin rugăciune scoţând apă din piatră seacă, aţi slăvit pe Dumnezeu, Piatra care izvorăşte râuri de viaţă veşnică. Pentru aceasta vă lăudăm, zicând:Bucuraţi-vă, priveghere născătoare de trezvie duhovnicească;Bucuraţi-vă, credinţă văzătoare a tainelor cereşti;Bucuraţi-vă, tărie a nădejdii şi iubirii veacului ce va să fie;Bucuraţi-vă, călăuzitori pe calea cea strâmtă spre mântuire;Bucuraţi-vă, vindecători ai dezbinărilor dintre oameni;Bucuraţi-vă, stâlpi de foc în pustie şi rugători pentru noi în veşnicie;Bucuraţi-vă, candele ale învierii celei de a doua veniri;Bucuraţi-vă, milostivire nesecată faţă de cei din viaţa călugărească;Bucuraţi-vă, alungători ai duhurilor rele;Bucuraţi-vă, ocrotitori ai credincioşilor;Bucuraţi-vă, îndrumători ai ierarhilor şi ai preoţilor;Bucuraţi-vă, văzători ai celor creşti şi călăuzitori ai celor de pe pământ;Bucuraţi-vă, Sfinților Meletie şi Neofit, locaşuri cuvântătoare ale Preasfintei Treimi! Condacul al 6-lea Toţi nevoitorii din mănăstirile Olteniei, pe voi, Sfinţilor Meletie şi Neofit, vă au ca părinţi duhovniceşti şi, prin rugăciunile voastre, primesc bucuria mângâierii dumnezeieşti, cântând împreună cu voi lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea În peșterile pământului v-ați nevoit, Sfinţilor Cuvioşi Meletie şi Neofit, și, covârşind trupurile voastre cu puterea duhului, v-ați sfințit firea omenească și ați binecuvântat pământul țării noastre. Pentru aceasta, după mutarea la cele de sus, izvorându-ne râuri de vindecări şi de minuni, primiți de la noi laudele acestea:Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi învrednicit strălucirii Raiului;Bucuraţi-vă, fii ai Bisericii Ortodoxe şi ai Împărăţiei cerurilor;Bucuraţi-vă, cei ce, prin credinţă lucrătoare, puterea Duhului aţi dobândit;Bucuraţi-vă, alinători ai bolilor şi sprijinitori ai săracilor;Bucuraţi-vă, izbăvitori de multe încercări şi nevoi;Bucuraţi-vă, smerenie
Rugăciune către Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei
Sfinte Ierarhe Varlaam, înțelept arhipăstor și învățător al nostru, primește rugăciunea noastră cea smerită, grăbește și ne ajută, celor ce ne închinăm sfintei icoanei tale cu credință și cu dragoste. Întărește-ne în dreapta credință, stinge răzvrătirile eresurilor și depărtează de la noi certurile și dezbinările, ura și defăimarea. Ocrotește țara în care se pomenește numele tău; păzește mănăstirile, orașele și satele și pe fiii neamului nostru românesc, de foamete, de cutremur, de potop, de secetă, de bolile cele aducătoare de moarte, de necazuri și de toată reaua întâmplare. Roagă pe Hristos-Domnul să dăruiască tuturor pace și bucurie sfântă, bunăstare poporului, ploaie aducătoare de roade, binecuvântare în familii, iubire unul față de altul, încredere și dragoste între frați, răbdare, spor duhovnicesc credincioșilor, ascultare și smerită cugetare călugărilor, dreaptă chibzuință preoților, înțelepciune și râvnă ierarhilor, ca să păstorească cu sfințenie poporul credincios, urmând pilda ta. Ajută-ne, Sfinte, în vremea sfârșitului nostru să aflăm milă și har la Dumnezeu, iar la dreapta judecată, să ne ierte și să ne așeze în ceata celor mântuiți ca să ne bucurăm împreună cu îngerii, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Montanus – primul preot daco-roman cunoscut cu numele – și soția sa, Maxima
Sfântul Montanus – primul preot daco-roman cunoscut cu numele – și soția sa, Maxima
Acatistul Sfântului Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Rugătorule cel neobosit al lui Hristos, păstorule cel bun al ţinutului Umbriei, luptătorule împotriva necredinţei, cel ce cu îndrăznire sfântă ai biruit păgânătatea, chemând preasfântul nume al lui Hristos, cel mai presus de tot numele, pe tine, Arhiereule înţelepte, te mărim şi îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule! Icosul 1 Sfinte nevoitorule, care în viaţa ta binecuvântată toate plăcerile acestei lumi le-ai nesocotit, şi cu credinţa şi rugăciunile tale ai înfruntat mânia păgânilor porniţi asupra ta, ca un miel nevinovat aducându-te lui Hristos jertfă cuvântătoare bineplăcută, primeşte de la noi aceste smerite laude:Bucură-te, de Dumnezeu insuflate;Bucură-te, al creştinilor izbăvitor;Bucură-te, cel ce ai împărtăşit cuvânt duhovnicesc;Bucură-te, că în lume slava deşartă nu te-a amăgit;Bucură-te, cel cu frumuseţea cuvântului împodobit;Bucură-te, viţa cea bună cu rod dumnezeiesc;Bucură-te, al lui Hristos îndrăzneţ mărturisitor;Bucură-te, cel ce ai înfruntat sălbăticia celor înşelaţi de amăgirea idolească;Bucură-te, cel ce spre Mântuitorul ai nădăjduit;Bucură-te, că numele Lui pururea l-ai chemat;Bucură-te, cel ce ai atras la lumina credinţei pe păgâni;Bucură-te, Ierarhe Sfinte, omule ceresc;Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule! Condacul al 2-lea Mucenice al lui Hristos, Sfinte Ierarhe Valentin, luminat fiind de Duhul Sfânt, până la Roma ai ajuns, şi, în casa preaînţeleptului Craton intrând, ai izbăvit pe fiul lui de chinurile bolii aducătoare de moarte, iar prin minunea aceasta la credinţă i-ai chemat pe ei toţi; pentru aceasta, împreună cu dânşii, aducem lui Dumnezeu cântarea: Aliluia! Icosul al 2-lea Întrarmându-te cu puterea şi tăria Celui ce a sfărâmat zăvoarele şi porţile iadului, Sfinte Sfinţite Mucenice, l-ai surpat pe cel viclean, alungând boala şi durerea din trupul copilului, care, slăvind pe Dumnezeu, mărire şi laudă îţi aducea, zicând:Bucură-te, că, în Hristos nădăjduind, tămăduire celor credincioşi ai dăruit;Bucură-te, că ai biruit toată boala trupească şi sufletească;Bucură-te, că ai izbăvit pe cei deznădăjduiţi de înşelăciunea cea lumească;Bucură-te, pildă de tărie în credinţă;Bucură-te, cel ce pe mulţi ai călăuzit spre mântuire, cu harul cel primit de la Duhul Sfânt;Bucură-te, cel ce neîncetat lui Dumnezeu te-ai rugat pentru părinţi şi fiii lor;Bucură-te, că, întrarmat cu dreapta credinţă, credinţele rătăcite le-ai stins;Bucură-te, că adevărul ai propovăduit;Bucură-te, că, nădăjduind în Domnul, apriga sălbăticie a necredincioşilor ai înfruntat;Bucură-te, că pe păgânii rău credincioşi cu răbdare şi dragoste i-ai îndreptat;Bucură-te, că roadă aleasă, dăruită de sus, ai cules;Bucură-te, Ierarhe Sfinte, omul lui Dumnezeu;Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule! Condacul al 3-lea Biruitor făcându-te asupra celor ce prigoneau pe creştini, pe cei biruiţi cu răbdare i-ai întors către cinstirea Preasfintei Treimi, botezându-i, iar pe copilul Herimon de boală grea vindecându-l, tinerii şi bătrânii deopotrivă mulţumire îţi aduceau. Pentru aceasta, împreună cu tine pe Dumnezeu Îl slăvim, cântând: Aliluia! Icosul al 3-lea Doctor de suflete şi de trupuri fiind, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, pe copiii care urmau învăţătura de carte în şcoli tu cu înţelepciunea dumnezeiască îi luminai şi la credinţa lui Hristos şi la Sfântul Botez, prin îndemnurile tale cele bune, îi aduceai, iar pe bolnavi cu puterea credinţei îi tămăduiai. Pentru acestea, laudă îţi aducem, grăind aşa:Bucură-te, cel ce pe mulţi din cursele vrăjmaşului ai izbăvit;Bucură-te, cel ce de ispitiri nu te-ai temut;Bucură-te, toiagul celor împovăraţi de neputinţele bătrâneţii;Bucură-te, cel cu armele dreptei credinţe întrarmat;Bucură-te, Sfinte, mult nevoitorule;Bucură-te, că pavăză celor slabi şi neputincioşi te-ai făcut;Bucură-te, că l-ai biruit pe potrivnicul creştinilor drept-slăvitori;Bucură-te, tămăduitor al trupurilor şi al sufletelor;Bucură-te, ocrotitorul celor de boli grele cuprinşi;Bucură-te, preabunule învăţător al şcolarilor;Bucură-te, întărirea celor care în ispite şi neputinţe aleargă la Fiul lui Dumnezeu;Bucură-te, arhiereule slăvite, că sprijin şi mare ajutor ai fost tuturor;Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule! Condacul al 4-lea După chipul Bunului Păstor Iisus, te-ai arătat în lume păstor bun, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, îndreptând relele obiceiuri şi cu înţelepciune şi răbdare pe toţi învăţând, ca turma ta să o luminezi; pentru aceasta, cântare aducem lui Hristos-Dumnezeu, Mai-marele păstorilor şi Arhiereul cel Veşnic, strigând: Aliluia! Icosul al 4-lea Arătând a ta credinţă tare şi fierbinte pe care o ai către Hristos, dascălilor celor ce se numeau pe sine înţelepţi ai vremii tale te-ai împotrivit prin adevărul Cuvântului şi al Înţelepciunii dumnezeieşti, drept învăţând tainele cereşti, ca un ierarh îndumnezeit şi cuvântător de Dumnezeu. Pentru aceea, cu osârdie grăim către tine:Bucură-te, cel în credinţă întărit;Bucură-te, îndemnător spre dulce nevoinţă;Bucură-te, minunat slujitor al lui Hristos;Bucură-te, că ai călcat vitejeşte ale vrăjmaşului uneltiri;Bucură-te, cel ce ai poruncit bolilor să piară;Bucură-te, că la viaţa cea întru Hristos ai fost chemat;Bucură-te, cel ce pe mulţi întru credinţă ai luminat;Bucură-te, cel ce cu duhul te-ai veselit întru Dumnezeu Atotţiitorul;Bucură-te, cel ce calea dumnezeieştii slave ai ales;Bucură-te, cel ce cu glas mare pe Mântuitorul ai lăudat;Bucură-te, că neputinţele tuturor le-ai vindecat;Bucură-te, cel ce eşti osârdnica noastră ocrotire;Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule! Condacul al 5-lea Pe cel ce cu râvnă arhierească a sădit în sufletele oamenilor învăţăturile cele nepieritoare cu laude să-l fericim, pe Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin, de Dumnezeu grăitorul. Că înaintea Tronului lui Dumnezeu, Cel în Preasfânta Treime lăudat, stă şi împreună cu ceata arhiereilor în ceruri se roagă neîncetat pentru noi, cei ce ne închinăm sfintelor sale moaşte şi cu dragoste sărutăm icoana sa, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 5-lea Din cetatea Interamna ai odrăslit, Arhiereule Sfinte, bună învăţătură dobândind şi Legea lui Dumnezeu cu frică şi dragoste păzind, pentru care ai primit cu adevărat dar de la Dumnezeu şi pe toţi cei ce voiau să-şi îndrepte viaţa i-ai primit la tine şi la sfânta credinţă i-ai îndrumat. Pentru aceasta şi noi îţi înălţăm laude, zicând:Bucură-te, de Dumnezeu înţelepţite şi preafericite;Bucură-te, mult rugătorule pentru vindecarea neputinţelor omeneşti;Bucură-te, cel ce cuvinte mântuitoare de suflet ai rostit filosofilor din vremea ta, uimindu-i;Bucură-te, cel ce cu înţeleaptă răbdare pe cei căzuţi i-ai ridicat;Bucură-te, mare doctor şi învăţător al oamenilor;Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor întărire, prin râvna propovăduirii;Bucură-te, că pe înţelepţii vremii cu arhierească dragoste i-ai îndreptat către Hristos;Bucură-te, cel ce uşa casei tale pentru oricine deschisă o păstrai;Bucură-te, cel ce, prin viaţa ta cea curată, ales al Domnului te-ai arătat;Bucură-te, că prin cuvântul tău întunericul păgânătăţii s-a alungat;Bucură-te, cel ce arhiereu de Sus ai fost ales;Bucură-te, primitorule de
Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir către Maica Domnului
Ocrotitoare neobosită, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai păcătos decât toți oamenii. Căci fărădelegile mele au întrecut capul meu și eu, ca o corabie în adânc mă scufund în marea păcatelor mele. Însă tu, Stăpâna mea atotbună și milostivă, nu mă disprețui pe mine, deznădăjduitul, care în păcate pier. Miluiește-mă pe mine, cel ce de faptele mele rele mă căiesc și întoarce pe drumul cel drept blestematul și rătăcitul meu suflet. Tu, Maica lui Dumnezeu, apără-mă și ține-mă sub acoperământul tău acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Sfânta Muceniță Matrona din Tesalonic ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Refuzând să urmeze credința iudaică, Sfânta Matrona a fost aspru chinuită de stăpâna ei, fiind bătută în repetate rânduri și închisă, până când sufletul ei a trecut la cele veșnice. Slujnică la o evreică ‒ soția voievodului din Tesalonic ‒, Sfânta Matrona era adesea chinuită și bătută, pentru că nu dorea să se lepede de Hristos și să urmeze credința iudaică. Așa că mergea la biserică pe ascuns, dar într-o zi stăpâna ei a aflat de acest lucru și a bătut-o fără milă, lăsând-o legată, într-o încăpere întunecoasă. A doua zi a găsit-o dezlegată, prin minune dumnezeiască, așa că a bătut-o până la sânge și a legat-o și mai strâns, pecetluind ușa. După patru zile, găsind-o din nou dezlegată, stăpâna a rănit-o cu bețe groase și iarăși a închis-o, iar Sfânta Matrona și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Fiindu-i aruncat trupul peste zidul casei, a fost luat de creștini și îngropat cu cinste, iar apoi a fost pus într-o biserică pe care episcopul Tesalonicului o zidise în numele ei. Iar Pavtila, stăpâna muceniței, a alunecat chiar din locul în care aruncase trupul sfintei, și a murit.
Acatistul Sfântului Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimon! Icosul 1 Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;Bucură-te, al blândului Iisus următor;Bucură-te, că după Domnul ai însetat;Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimon! Condacul al 2-lea De mic rămas fără mamă, Sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învăţătură păgânească şi la meşteşugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai rămas în mijlocul vânturilor vrăjmaşe şi nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat calea Dumnezeului Celui adevărat, Căruia Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 2-lea Adânc fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae şi ai întâlnit pe copilul muşcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la Care a şi venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul şi te-ai împărtăşit cu trupul şi cu sângele Domnului; pentru aceasta te lăudăm aşa:Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;Bucură-te, cel ce ştii să înalţi la ceruri rugăciuni;Bucură-te, cel ce peste noi reverşi minuni;Bucură-te, că Domnul putere ţi-a dat;Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;Bucură-te, bucuria multor îndureraţi;Bucură-te, uimirea multor învăţaţi;Bucură-te, ostaş neînvins al lui Hristos;Bucură-te, că ai aprins credinţa creştină în inimile multora;Bucură-te, întoarcerea multor rătăciţi;Bucură-te, mângâierea celor amărâţi;Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimon! Condacul al 3-lea Deşi cu trup omenesc pe pământ, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească, de unde vine raza mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 3-lea Râvnă multă ai pus, Sfinte, ca să întorci de la închinarea la idoli către Domnul chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb şi atunci, împreună cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeşte de la noi laude ca acestea:Bucură-te, cercetător al durerilor;Bucură-te, vindecător al orbilor;Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupeşti şi celor sufleteşti;Bucură-te, sfărâmător al curselor diavoleşti;Bucură-te, al sufletului tău vânător;Bucură-te, al doctorilor doctor;Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;Bucură-te, că în tine nădăjduim şi noi;Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;Bucură-te, lauda îngerilor;Bucură-te, a păgânilor mirare;Bucură-te, bucuria mamei tale;Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimon! Condacul al 4-lea Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei şi apoi întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credinţă găseşte alinare, fiind împuternicitul şi alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ţi-a dat Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 4-lea Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătăţii şi a minunilor tale, Sfinte, făcând să se îngrijoreze învăţătorii păgâni, care îndată au cerut împăratului pierderea ta, ca a unuia ce eşti părtaşul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în credinţă; pentru care îţi cântăm:Bucură-te, cel ce ţi-ai împărţit moştenirea săracilor;Bucură-te, cel ce prin case şi închisori milostenie şi tămăduiri aduci celor necăjiţi;Bucură-te, îngrozirea păgâneştilor conducători;Bucură-te, că deşertăciunea păgânească vrei să omori;Bucură-te, cel ce împăratului ai fost împotrivitor;Bucură-te, că Hristos în luptă ţi-a fost întăritor;Bucură-te, că mulţime de chinuri ţi-ai pregătit;Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;Bucură-te, că mulţi, privindu-te, cu tine au crezut;Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;Bucură-te, cel ce simţi bucurie în chinuri;Bucură-te, cel de la care moştenim frumoase pomeniri;Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimon! Condacul al 5-lea Cele ce pentru păgâni erau de preţ pentru tine erau fără de preţ; şi cele fără de preţ pentru ei erau de mare preţ la tine; căci ai dispreţuit dregătoriile şi bogăţiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câştiga bunătăţile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 5-lea Neînduplecat văzându-te, împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii sfâşiat şi cu făclii ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre uimirea tuturor; de care lucru şi noi minunându-ne, cântăm:Bucură-te, că ai dovedit împăratului puterea lui Dumnezeu;Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;Bucură-te, că păgânătatea de ruşine a rămas;Bucură-te, că vrăjmaşii ţi-au cerut noi torturi într-un glas;Bucură-te, Sfinte, care ţi-ai pus trupul spre chinuri;Bucură-te, cel pătruns de credinţă adâncă;Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;Bucură-te, că Hristos în chipul lui Ermolae ţi S-a arătat;Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâşiat ca ceara s-au muiat;Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;Bucură-te, că înfocată credinţă în inimile multora ai aprins;Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimon! Condacul al 6-lea Pe gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, Sfinte, şi încruntaţi la faţă şi la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere şi de ce zeii nu te pierd. Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia! Icosul al 6-lea Plumb mult într-un cazan punând şi sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în această văpaie cu nădejdea deşartă că acum se va sfârşi cu tine, dar tu, viteazule Mucenic, iarăşi nevătămat ai rămas, precum
Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir pentru toate zilele
Suflete, suflete al meu, pentru ce te plângi la Domnul? Căci lenea ta pentru chinurile veșnice mijlocitoare îți este. Dacă darul lui Dumnezeu l-ai cunoaște, cu lacrimi fierbinți ai plânge, suspinând și întristându-te pentru orice păcat, pentru cel mic și pentru cel mare. Strigă către Stăpâna ta să nu te lovească mânia Celui ce ține toate cu dreapta Sa atotputernică, însă eu, păcătosul și leneșul, cel ce am limba vicleană, cum mă voi ruga Stăpânei mele ca să mă izbăvească Domnul de înfricoșata Judecată? Căci tot timpul mă cutremur în inima mea cugetând la înfricoșata Judecată ca să fiu izbăvit de chinurile cele veșnice și de viermele cel neadormit și de întunericul cel mai din afară și de flăcările cele nestinse. Miluiește-mă pe mine, păcătosul robul Tau (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decât pe toți l-ai iubit, și nu întoarce fața Ta de la mine, cel sărman, în acea Zi înfricoșată de care se cutremură sufletul meu și se îngrozesc mădularele trupului meu. Doamne, izbăvește-mă pe mine de înfricoșatul ceas, ca să nu mă departez de mila Ta. Îi rog pe Sfinții îngeri și Arhangheli, pe prooroci și mucenici și pe toți sfinții să se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu. Pentru rugăciunile voastre să întoarcă Stăpânul mânia Lui de la mine, păcătosul. Iar tu, Preacurată Doamnă Fecioară, care ai îndrăzneală la Fiul tău pentru robii Tăi, nu uita ostenelile robului tau (numele). Stăpâne Mântuitorule, din săracul meu suflet, Ție mă rog, izbăvește-mă de durerea păcatelor mele și primește-mă întru bucuria vieții celei nesfârșite, în care se preamărește Preasfânt Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Sfântul Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Îndepărtându-se de lume, Sfântul Ilarion cel Nou a petrecut mulți ani singur, luptând cu patimile, după care a dobândit darul facerii de minuni. Ales egumen al Mănăstirii Pelechit, s-a sfârșit din viață pe când apăra sfintele icoane. Călugărit din tinerețe, Sfântul Ilarion cel Nou a petrecut mulți ani într-o încăpere întunecoasă, întrecându-i pe toți călugării în lupta cu patimile. Fiind numit egumen al Mănăstirii Pelichit, în Asia, era cunoscut drept un mare făcător de minuni, alungând fiarele cu cuvântul, aducând cu rugăciunile sale ploaia și despărțind curgerea râului. De asemenea, îi vindeca pe cei orbi și schiopi și alunga diavolii, iar pescarilor le umplea mrejele. Pătimind pentru apărarea sfintelor icoane, și-a dat viața după ce slujitorii împăratului au năvălit în Biserică și i-au omorât pe toți cei care slujeau Domnului, după ce i-au supus la multe chinuri.
Acatistul Sfintei Cuvioase Mucenițe Paraschevi din Roma
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Ca pe o fecioară nevoitoare a lui Hristos, plină de har, ca pe o propovăduitoare asemeni Apostolilor și ca pe o Muceniță te lăudăm pe tine, cu cântări de biruință, și cinstim cu bucurie pomenirea ta, florile cuvintelor aducându-ți și strigând: Bucură-te, Sfântă Muceniță Paraschevi, mult pătimitoare! Icosul 1 Cântări îți aducem ție, cea preabună între fecioare, curată Muceniță a lui Hristos, Paraschevi, căci vitejește nevoindu-te și strălucind ca o înțeleaptă cu razele minunilor, luminezi pe cântăreții tăi și îi faci să te laude cu dragoste, zicând:Bucură-te, fiică din părinți binecredincioși!Bucură-te, scaun sfânt plăcut lui Dumnezeu!Bucură-te, trâmbița dragostei cea cu bun răsunet!Bucură-te, slujitoare neprihănită a Precuratei Fecioare!Bucură-te, ceea ce de sus dai mângâiere ortodocșilor aflați în suferință!Bucură-te, ceea ce contenești lacrimile și suspinele omenești!Bucură-te, că ești ocrotitoare simțului vederii!Bucură-te, că monahiilor le arăți calea!Bucură-te, ceea ce ai zdrobit îndrăzneala vrăjmașului!Bucură-te, ceea ce ai biruit cu puterea lui Hristos!Bucură-te, a Romei dumnezeiască podoabă!Bucură-te, grabnică vindecare de boli!Bucură-te, Sfântă Muceniță Paraschevi, mult pătimitoare! Condacul al 2-lea Fiind tu odraslă sfântă a rugăciunilor părinților tăi, Agaton și Politia, te-ai adăpat din izvorul evlaviei lor și ai crescut, curată, ca un pom preafrumos, plin de daruri, pentru care cei ce te-au născut cântau Domnului: Aliluia! Icosul al 2-lea De sufletul tău nu s-au apropiat râsul și îndrăzneala – izvoarele pierzării, ci tu, de Dumnezeu cugetătoare, te-ai alăturat cinstitelor fecioare și vremea ți-o petreceai cugetând la Sfintele Scripturi, pildă făcându-te nouă, celor ce cu evlavie glăsuim ție:Bucură-te, suflet plin de har!Bucură-te, Cuvioasă îndrăgită de noi!Bucură-te, îndemnătoare spre nevoința cu dreaptă socotință!Bucură-te, ceea ce, ca o vitează, ești vrednică de nume!Bucură-te, dumnezeiască pecetluire a sfințitei propovăduiri!Bucură-te, mireasma și lauda viețuirii asemenea îngerilor!Bucură-te, tânără de Dumnezeu cinstită!Bucură-te, că nu te-ai închinat idolilor ciopliți!Bucură-te, făclie călăuzitoare pentru cei ce viețuiesc în cinste!Bucură-te, necontenită cugetare la cele veșnice!Bucură-te, neîncetată rugăciune către Iisus!Bucură-te, bucuria celor ce pururea strigă ție!Bucură-te, Sfântă Muceniță Paraschevi, mult pătimitoare! Condacul al 3-lea Nu te-ai lăsat nicidecum biruită de slava celor trecătoare, curată Paraschevi, de Hristos purtătoare, ci, cu nădejdea vieții celei de sus, pe toate cele plăcute ale vieții gunoaie le socoteai, în cele dumnezeiești îmbogățindu-te și lui Dumnezeu cu dragoste cântând: Aliluia! Icosul al 3-lea Trecerea din viața aceasta a cinstiților tăi părinți ai primit-o ca pe o chemare dumnezeiască și, urmând cuvintelor Mirelui Tău celui preacurat, ai împărțit celor săraci avuția moștenită; pentru aceast, lăudând dărnicia ta, cu evlavie grăim ție:Bucură-te, cea plină de înțelepciunea cea de sus;Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu sufletul ți-ai păzit!Bucură-te, privighetoare care cânți Celui Preaînalt!Bucură-te, ceea ce arăți darurile vieții monahale!Bucură-te, ceea ce ai împărțit avutul fraților lipsiți!Bucură-te, ceea ce ai comoară nestricată în ceruri!Bucură-te, ceea ce dovedești vitejie în primejdii!Bucură-te, ceea ce ai risipit negura înșelăciunii!Bucură-te, cea între Mucenici purtătoare de multe biruințe!Bucură-te, făclie mult luminătoare a curăției!Bucură-te, ceea ce călăuzești către Ziditorul!Bucură-te, raza viețuirii mai presus de fire!Bucură-te, Sfântă Muceniță Paraschevi, mult pătimitoare! Condacul al 4-lea Din dorul pentru cele cerești închizându-te într-o mănăstire, purtătoare de chinuri, vestită Paraschevi, cu înțeleaptă minte te-ai supus întru ascultare și răbdai ostenelile nevoinței în chip luminat, cinstind pe Domnul și grăind cântarea: Aliluia! Icosul al 4-lea Prin dumnezeiescul har la înălțimea dragostei ai ajuns, dorind cununa muceniciei, și cereai rugăciunea și binecuvântarea stareței tale ca să grăiești neamurilor cuvântul Domnului și să scoți din rătăcire popoarele care acum te laudă, zicând:Bucură-te, aurora mângâierii!Bucură-te, harpa dumnezeieștii cunoașteri!Bucură-te, cea asemenea fecioarelor înțelepte!Bucură-te, împreună-vorbitoare cu îngerii cei fără prihană!Bucură-te, ceea ce cu dragoste ai îmbrățișat schima îngerească!Bucură-te, acoperământ și întărire pentru cei ce cu credință te cinstesc!Bucură-te, ceea ce auzi glasuri de negrăit!Bucură-te, că te-ai învrednicit de cinstea celor aleși!Bucură-te, crin cu totul înmiresmat al celor credincioși!Bucură-te, alifie vindecătoare pentru ochii noștri!Bucură-te, cântare a dragostei dumnezeiești!Bucură-te, răsuflare a rugăciunii celei neadormite!Bucură-te, Sfântă Muceniță Paraschevi, mult pătimitoare! Condacul al 5-lea Pe calea cea de Dumnezeu însemnată a Apostolilor mergând în viață, precum oarecând întâia Mucenită Tecla, ai trecut prin pământul romanilor și prin cetățile grecești, ca o căprioară sprintenă, pe Hristos binevestind cu căldură și Lui cu dragoste cântându-I: Aliluia! Icosul al 5-lea Auzind împăratul Antonin de lucrarea ta cea întocmai cu a Apostolilor, ți-a pus coif înroșit în foc, dar, prin vrerea Domnului, rămânând tu cu totul nevătămată, pe toți credincioșii i-ai făcut să strige ție cu uimire unele ca acestea:Bucură-te, sfințită căprioară a turmei lui Hristos!Bucură-te, mireasma mirului de nard ales!Bucură-te, învățătoare fericită și înțeleaptă!Bucură-te, dulce vestitoare, asemenea Apostolilor lui Hristos!Bucură-te, graiuri propovăduite din curate buze!Bucură-te, ceea ce aduci mărturia roadelor vieții de nevoință!Bucură-te, că ești dătătoare de pace!Bucură-te, că te-ai făcut ocrotitoare celor din necazuri!Bucură-te, că pe credincioși îi întărești în sfințenie!Bucură-te, nimicirea falșilor dumnezei!Bucură-te, mireasma vitejiei dreptslăvitoare!Bucură-te, îndepărtarea din inimi a fricii!Bucură-te, Sfântă Muceniță Paraschevi, mult pătimitoare! Condacul al 6-lea Valuri diavolești de chinuri cumplite ai răbdat, mult pătimitoare fecioară, căci căutau tiranii cu foc și cu bătăi să te despartă de credința ta, însă ca un stâlp dumnezeiesc neclintită ai rămas și te rugai lui Hristos, cântând: Aliluia! Icosul al 6-lea Cu strălucirea minunilor tale ai unit cu turma Domnului mulțimea ostașilor care au crezut și care prin multe chinuri și-au dat sufletul din pricina mâniei împăratului, iar acum în locașurile cele luminate cu mulțumire glăsuiesc ție acestea:Bucură-te, curată și bună muceniță a lui Hristos!Bucură-te, dreptarul și călăuza noastră!Bucură-te, ceea ce ai râs de dumnezeii cei cu nume mincinos!Bucură-te, ceea ce ai sfărâmat chipurile idolești!Bucură-te, monahie preacinstită, smerită și înțelegătoare!Bucură-te, trandafir care înmiresmezi sufletele!Bucură-te, că faci plăcută osteneala nevoinței!Bucură-te, ceea ce zdrobești ceata demonilor!Bucură-te, cea dăruită cu mulți talanți de Hristos!Bucură-te, cântare aleasă a Împăratului tuturor!Bucură-te, vlăstar al Romei celei vechi!Bucură-te, ocrotitoare a orașelor și satelor creștinești!Bucură-te, Sfântă Muceniță Paraschevi, mult pătimitoare! Condacul al 7-lea Rămânând îndelung în legături, precum Pavel, te-ai învrednicit de vederea îngerului, care ți-a arătat cinstitele semne ale Pătimirilor lui Hristos, și ți-a zis ție: Paraschevi preaînțeleaptă, îmbărbătează-te, ca să cânți în veci: Aliluia! Icosul al 7-lea Dinar de mult preț al Bisericii te-ai arătat, Sfântă, purtând ca pecete chipul Stăpânului tău și
Cântare de laudă la Sfântul Alexandru Nevski
O, atlete al lui Hristos, Sfinte Alexandre, Prinţe al poporului şi robule al lui Hristos, Tu pe pămînt domn ai fost poporului Iar Celui Preaînalt supus, Aceasta fost-a viaţa ta, Sfinte Alexandre! La vederea fost-ai slăvit, dar smerit înlăuntru, În afară avut-ai zbucium, dar înlăuntru pace; Tu văzut-ai că lumea înşelătoare este Iar înlăuntrul tău avut-ai adevărul. Hristos a fost cununa acestui luptător, Şi în războie, şi în părelnica pace. În chinuri, Hristos a fost bucuria lui, în suferinţe, Hristos a lui alinare, În biruinţă, Hristos a fost biruinţa lui, Iar în moarte El i-a fost învietorul! Lui în ambele lumi Hristos i-a fost toate, Scopul lui pe pămînt, ţinta lui în ceruri. Evlaviosul ţar pildă a fost poporului lui, Icoană de slujire lui Hristos Domnul. O, Sfinte Alexandre, biruitorule de la Neva, Ajută-ne şi nouă cu-ale tale rugăciuni!
Sfinții Mucenici Marcu, episcopul Aretuselor, și Chiril, diaconul ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Stând împotriva închinătorilor la idoli, Sfântul Marcu a reușit, prin răbdarea sa, să îi întoarcă pe chinuitori la dreapta credință. Sfântul Chiril, însă, a pierit tăiat în bucăți de sabia păgânilor. În împărăția marelui Constantin, Sfântul Marcu, episcop al Aretuselor, a luptat pentru apărarea dreptei credințe și a stricat o capiște idolească. Pentru a scăpa de mânia păgânilor, la porunca Domnului, a fugit din cetate, dar nu a răbdat să vadă cum cei rămași suferă, astfel că s-a întors, ca la război. Supus la nenumărate chinuri, purtat prin cetate spre batjocura tuturor, a fost apoi spânzurat, trupul fiindu-i împuns cu sulițe. A fost uns cu miere și dat spre înțepare albinelor, dar sfântul le răbda pe toate ca pe slavă și măriri, și nu ca pe bătaie de joc. Așa s-au minunat cei care l-au chinuit și, lăsându-l liber, s-au făcut toți creștini, învățând de la el cele de folos. Pe Sfântul Chiril, diacon în cetatea Iliopolis, nu l-au cruțat, însă, închinătorii la idoli, ci, pentru îndrăzneala lui de a fi stricat capiștile idolești, l-au tăiat bucăți. Iar toți cei care i-au curmat viața au pierit, la rândul lor, uciși.
Acatistul Sfântului Cuvios Ioanichie de la Muscel
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Pe tine, alesule între sihaştrii musceleni, Cuvioase Ioanichie, mult nevoitorule, cu cântări de laudă te cinstim! Cel ce ţi-ai petrecut viaţa în rugăciuni, privegheri şi osteneli duhovniceşti, fiind plăcut lui Dumnezeu, ai primit de la Dânsul cununa bucuriei, aşezându-te în raiul desfătării şi având îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-te să ne izbăvească din nevoi şi din necazuri pe noi, cei ce-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor! Icosul 1 Din tinereţe, Fericite Părinte, ai luat Crucea şi ai urmat lui Hristos, părăsind ispitele şi necazurile acestei lumi trecătoare. Prin puterea Duhului Sfânt, Care ţi-a luminat viaţa, ai ajuns la starea bărbatului desăvârşit, supunând sufletului osârduitor toate simţămintele trupului neputincios. Cunoscându-ţi, Părinte, nevoinţele tale, cu smerenie îţi cântăm:Bucură-te, sihastru iscusit din ţinuturile muscelene;Bucură-te, cel ce toată viaţa ai fost adumbrit de Duhul Sfânt;Bucură-te, floare înmiresmată răsădită în Valea Chiliilor;Bucură-te, următor al marilor sihaştri argeşeni;Bucură-te, cel pe care Dumnezeu l-a făcut cunoscut credincioşilor;Bucură-te, cel ce te-ai adăpat din izvoarele Scripturilor;Bucură-te, iubitor de linişte şi sihăstrie;Bucură-te, că Hristos te-a chemat să-I slujeşti;Bucură-te, că pururea ai ascultat de cuvintele Lui;Bucură-te, următor al marilor sihaştri înduhovniciţi;Bucură-te, bucuria nevoitorilor şi podoaba Bisericii;Bucură-te, cel ce ai umplut Munţii Carpaţi de mireasma rugăciunilor;Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor! Condacul al 2-lea După ce mulţi ani ai petrecut în ascultare şi răbdare în obştea Mănăstirii Cetăţuia, Negru-Vodă, asemenea cerbului care doreşte apele răcoroase ale munţilor, aşa şi tu, Părinte Ioanichie, ai dorit să te îndulceşti de viaţa pustnicilor, care este minunată şi plăcută lui Dumnezeu. Drept aceea, te-ai retras într-o peşteră a Munţilor Cetăţuia, unde timp de treizeci de ani ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 2-lea Ştiind, Sfinte Părinte, că viaţa pustnicilor fericită este, te-ai întraripat cu dumnezeiescul dor, care ţi-a dat nădejdea îndulcirii din veşnicele bunătăţi ale Împărăţiei cerurilor. Avându-te model de viaţă îmbunătăţită, mulţi s-au folosit duhovniceşte, cântând:Bucură-te, că inima ţi-a fost luminată de Duhul Sfânt;Bucură-te, locuitor al sihăstriei şi înger în trup;Bucură-te, cel ce ai biruit păcatul cu postul şi rugăciunea;Bucură-te, minte veghetoare şi ochi lăuntric neadormit;Bucură-te, cel ce ai desluşit tainele înfrânării;Bucură-te, iubitor de linişte şi pace duhovnicească;Bucură-te, viteaz luptător în războiul cel nevăzut;Bucură-te, biruitor al păcatului şi ispitelor diavoleşti;Bucură-te, izgonitorul duhurilor necurate;Bucură-te, că ai ajuns la starea de nepătimire;Bucură-te, cel ce ai văzut pe Dumnezeu întru nevedere;Bucură-te, floare deschisă în aşteptarea rodului;Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor! Condacul al 3-lea Prin viaţă sihăstrească, Cuvioase Ioanichie, ţi-ai luminat cugetul şi inima de pornirile fireşti ale patimilor. Hristos, prin puterea Duhului Sfânt, te-a întărit să dobândeşti roadele curăţiei, ca să lauzi pe Domnul, cântând: Aliluia! Icosul al 3-lea Umplut fiind de dragostea cea negrăită a lui Dumnezeu, te-ai retras din zarva lumii acesteia în peştera din Valea Chiliilor, Cetăţuia Negru-Vodă, Cuvioase Părinte Ioanichie, ca să petreci după poruncile Evangheliei. Întunericul peşterii s-a prefăcut în lumină taborică, rugăciunea ta neîncetată făcând prezentă Slava Preasfintei Treimi. Minunându-ne de dumnezeiasca ta petrecere, îţi cântăm unele ca acestea:Bucură-te, că întru credinţă ostenindu-te, ai simţit slava lui Dumnezeu;Bucură-te, că având nădejde în puterea Lui, ţi-ai sporit răbdarea în nevoinţe;Bucură-te, că de dragostea lui Hristos te-ai înflăcărat;Bucură-te, că patimile şi rănile Lui le-ai trăit;Bucură-te, că voinţa ta a fost absorbită de voinţa Lui;Bucură-te, cel ce te-ai dăruit total lui Dumnezeu;Bucură-te, că traiul tău a fost luminat de viaţa lui Iisus;Bucură-te, că Duhul Sfânt a umbrit sufletul tău;Bucură-te, că nici un gând viclean n-ai lăsat să pătrundă în fiinţa ta;Bucură-te, cel ce, în trup fiind, ai gustat din slava cea negrăită a raiului;Bucură-te, că lacrimile pocăinţei ţi-au purificat sufletul;Bucură-te, că îngerii ţi-au fost slujitori şi apărători;Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor! Condacul al 4-lea Asemenea marelui profet Ilie, cel ce s-a nevoit în peştera din Horeb şi a vorbit cu Dumnezeu, aşa şi tu, Părinte Ioanichie, ai stat în peştera muntelui ca să ai pe Hristos totdeauna în preajma ta. Întru El ai biruit toate uneltirile vrăjmaşului, pentru că El ţi-a fost întărirea, El mângâierea, viaţa, şi numai Lui ai cântat: Aliluia! Icosul al 4-lea Puterea Celui de Sus te-a umbrit, Sfinte Ioanichie, pentru că, plin de Duhul Sfânt, ai împlinit cu osârdie poruncile Evangheliei lui Hristos. Drept urmare, sihăstria musceleană, unde ai vieţuit, s-a umplut de crini duhovniceşti a căror mireasmă s-a simţit, peste veacuri, de către cei ce iubesc podoaba casei lui Dumnezeu, cântându-ţi:Bucură-te, cel care ai făcut să rodească pustia cu flori binemirositoare;Bucură-te, căpetenia sihaştrilor musceleni;Bucură-te, cel ce ai udat cu lacrimi florile duhovniceşti ale virtuţilor;Bucură-te, trandafir ale cărui petale se scaldă în lumina necreată;Bucură-te, minte văzătoare a tainelor dumnezeieşti;Bucură-te, că viaţa ţi-a fost ca o Sfântă Liturghie;Bucură-te, cel ce ai umplut cerul de rugăciuni şi cântări duhovniceşti;Bucură-te, cel ce ţi-ai împodobit fiinţa cu raze strălucitoare;Bucură-te, cel care ţi-ai unit rugăciunile cu nevoinţele trupeşti;Bucură-te, cel ce ai lăsat pe Dumnezeu să pătrundă în sufletul tău;Bucură-te, că Sihăstria din Valea Chiliilor s-a prefăcut în rai duhovnicesc;Bucură-te, mare pustnic înaripat cu virtuţile îngereşti;Bucură-te, Cuvioase Ioanichie, bucuria sihaştrilor! Condacul al 5-lea Numai Dumnezeu ştie mulţimea ostenelilor şi faptelor tale, minunate Părinte Ioanichie, pentru că, retrăgându-te în peştera munţilor, viaţa ta ascunsă de privirile oamenilor a văzut-o doar Mântuitorul Hristos, în numele Căruia ai pustnicit, cântând: Aliluia! Icosul al 5-lea „Amintiţi-vă de înaintaşii noştri cum şi-au sfârşit viaţa şi urmaţi-le credinţa”, ne învaţă marele între Apostoli Pavel, chemând neamurile la urmarea şi trăirea în Hristos. Pentru că poporul nostru a fost chemat dintru început la lumina lui Hristos, avem atâta nor de mărturii de viaţă curată, pe cei ce au urmat Mântuitorului, între care Ioanichie Schimonahul din Valea Chiliilor, căruia îi cântăm:Bucură-te, Părinte Ioanichie, următor al părinţilor celor de demult;Bucură-te, cel ce ai avut credinţa şi râvna Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat;Bucură-te, cel ce te-ai înarmat cu răbdarea mucenicilor trăitori în zorii creştinismului românesc;Bucură-te, următor lui Hristos, asemenea Sfântului Ioan Casian;Bucură-te, cel ce ai umplut curgerea timpului mântuirii, aşa cum s-a socotit de Sfântul Cuvios Dionisie cel Smerit;Bucură-te, cel ce te-ai împărtăşit de viaţa curată a marilor isihaşti ai neamului românesc;Bucură-te, aşezat sub ascultarea Sfinţilor Ierarhi ai Bisericii Româneşti;Bucură-te, că te-ai îndulcit din învăţăturile Sfântului
Rugăciune către Cuviosul Moise Arapul pentru vindecarea de patima băuturii
Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintâi ai fost tâlhar, însă apoi te-ai îngrozit de păcatele tale, ai dobândit frângere de inimă pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenicioasele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos de iertare şi de darul facerii de minuni. O, Cuvioase, care de la păcate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajută şi robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt traşi la pierzare, prin vătamarea sufletului nemuritor şi a trupului, care este biserică a Duhului Sfânt, de întrebuinţarea fără de măsură a băuturii, dar care se roagă ţie. Pleacă spre dânşii privirea ta cea milostivă şi nu îi trece cu vederea, ci ia aminte la dânşii, care la tine aleargă. Roagă, Sfinte Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe dânşii, neputincioşii şi nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la dânşii pe diavolul, dăruieşte-le putere să-şi biruie patima, adu-i pe calea binelui, slobozeşte-i din robia beţiei, izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi întru minte luminată să îndrăgească toată înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Ioan Scărarul ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Petrecând sub ascultarea Cuviosului Martirie vreme de 20 de ani, iar apoi nevoindu-se într-o peșteră peste 40 de ani, Sfântul Ioan este autorul renumitei cărți Scara, comparând viața duhovnicească cu o scară cu 30 de trepte. Născut la sfârșitul secolului al VI-lea, în Siria, Sfântul Ioan a îmbrățișat viața monahală încă de când avea 16 ani, fiind ucenic al Cuviosului Martirie aproape 20 de ani. După moartea duhovnicului său, Sfântul Ioan s-a retras într-o peșteră în locul numit Tolas, petrecând în nevoință acolo 40 ani. Numit apoi stareț al Mănăstirii din Sinai, Sfântul Ioan a primit cu durere această chemare, dar s-a supus vreme de câțiva ani, după care a numit un călugăr în locul său și s-a întors în pustie, petrecând astfel până la finalul vieții sale. Autor al renumitei cărți Scara, Sfântul Ioan a prezentat viața duhovnicească sub forma unei scări cu 30 de trepte, fiecare treaptă corespunzând unei anumite virtuți.
Acatistul Cuviosului Moise Ungurul
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condac 1 Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase părinte Moise, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm:Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător. Icos 1 Făcătorul Îngerilor şi Domnul Puterilor te-a arătat, minunate, Înger în trup şi rugător credincioşilor. Alergând la ajutorul tău, acestea cu bucurie îţi aducem:Bucură-te, cu a îngerilor curăţie asemănându-te.Bucură-te, preabunule învăţător al monahilor.Bucură-te, stea minunată a fecioriei.Bucură-te, împlinitorule cu râvnă al postului şi al înfrânării.Bucură-te, chip luminos al blândeţii şi al smereniei.Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor mângâiere.Bucură-te, ocrotitor ceresc al pământenilor.Bucură-te, cel ce ai luat jugul cel bun.Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător. Condac 2 Văzând Domnul curăţia inimii tale, te-a ales spre a cunoaşte slava cea cerească. Când laolaltă cu cei doi fraţi ai tăi, în oraşul Kiev te-ai mutat şi sfinţilor “purtători de pătimiri” Boris şi Gleb cu osârdie ai slujit, atunci tu, fericite, în rugăciuni ai stăruit, pe cât poate un tânăr puternic, voind sfinţilor să te asemeni. Pentru acestea, cu bucurie ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia. Icos 2 Având mintea purtătoare de Dumnezeu, o, cuvioase părinte Moise, prin minunata pronie Dumnezeiască, la râul Alt, oastea lui Sviatopolk a ucis pe fratele tău, Gheorghe, împreună cu sfântul „purtător de pătimiri” Boris. Tu însă, singur scăpând de la moarte, ai venit în oraşul Kiev la Predislava, sora lui Iaroslav şi, ajungând acolo, te rugai Domnului întru nevoinţă. Noi, cei ce slăvim pe Dumnezeu care te-a izbăvit, îţi grăim ţie acestea:Bucură-te, început al înţelepciunii, care frica de Domnul ţi-ai pus-o ca dreptar al vieţii.Bucură-te, căci niciodată n-ai întristat pe Îngerul Păzitor.Bucură-te, rază a luminii dumnezeieşti.Bucură-te, crin cu bună mireasmă a fecioriei şi a veşniciei.Bucură-te, căci cu credinţa cea adevărată ai bineplăcut lui Hristos Dom-nul.Bucură-te, neadormit rugător către Maica Domnului.Bucură-te, grabnicule vindecător al neputinţelor noastre.Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt.Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător. Condac 3 Cu putere de sus, dăruită ţie, şi cu îndelungă răbdare fiind tu prea împodobit, când te vedeai la mâini şi la picioare ferecat cu lanţuri grele şi păzit foarte, de iubire către Dumnezeu ardeai neîncetat, cântând aşa: Aliluia. Icos 3 Fierbinte şi bună evlavie având, ai fost ispitit de o oarecare femeie tânără foarte bogată, al cărei bărbat, cu Boleslav la război plecând, nu s-a mai în-tors; aceea, primind în minte vederea bunătăţii tale, s-a aprins de poftă trupească de către tine; însă tu toate răbdând, te rugai. De acestea, cu frică minunându-ne, cu bucurie îţi cântăm:Bucură-te, că de la vârstă fragedă te-ai dat slujirii lui Dumnezeu.Bucură-te, care pe Cel Unul mai mult decât toate ai iubit.Bucură-te, căci trupul, duhului l-ai supus.Bucură-te, răbdătorule a toate, pentru Domnul.Bucură-te, cel ce cu vitejie ai înfruntat viclenia văduvei.Bucură-te, mergătorule pe calea cea strâmtă a Evangheliei.Bucură-te, podoabă sfântă a Lavrei Pecerska – Kiev.Bucură-te, că prin tine Domnul Se slăveşte.Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător. Condac 4 Furtună de gânduri a adus neruşinata văduvă peste biserica sufletului tău, tulburându-l, cuvioase, văzând că eşti rob credincios lui Hristos; pentru aceasta şi noi, cătând la furtuna de patimi şi nevoi ridicată pe marea vieţii, scăpăm la limanul rugăciunilor tale, cântând lui Hristos Domnul: Aliluia. Icos 4 Auzind şi văzând sfânta-ţi vieţuire, lumea se uimeşte de puterea harului care iese din gura ta, proslăvind pe Domnul; pentru aceasta, şi noi, cu bucur-ie te cinstim:Bucură-te, minunat ales al lui Dumnezeu.Bucură-te, care slava deşartă a lumii acesteia ai socotit-o gunoi.Bucură-te, că sufletul tău pentru preadulcele Iisus l-ai pus.Bucură-te, că înaintea Prestolului Domnului, împreună cu Puterile Cereşti şezi.Bucură-te, înălţătorule către nepătimire.Bucură-te, cuvioase părinte, că în răbdare eşti nebiruit.Bucură-te, părtaş al Luminii Neînserate.Bucură-te, atrăgătorule puternic al darului Dumnezeiesc.Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător. Condac 5 Stea izvorâtoare de Dumnezeu s-a arătat lumii viaţa ta, cuvioase părinte Moise, căci, mai mult decât orice ai iubit neprihănirea trupească şi duhovnicească şi, pentru aceste chinuri vremelnice, ai nădăjduit să fii izbăvit de chinurile veşnice, cântând cu mulţumire Domnului: Aliluia. Icos 5 Văzând vrăjmaşul neamului omenesc a ta curată şi sfântă trăire, mai vâr-tos a înfierbântat pe văduvă, care te-a îmbrăcat în haine scumpe şi, cu mâncăruri dulci hrănindu-te, cu neruşinare te trăgea la lucru necuviincios; tu, însă, părinte sfinte, cu mai multă râvnă te rugai şi posteai. Pentru toate, îţi cântăm acestea:Bucură-te, ostaş bun al lui Hristos.Bucură-te, al sfintei Biserici laudă şi bucurie.Bucură-te, cel ce de har Dumnezeiesc eşti plin.Bucură-te, căci nu numai cu cuvântul, ci şi cu multe fapte ne înveţi.Bucură-te, ajutătorule grabnic al celor împovăraţi de felurite nevoi şi ispite.Bucură-te, alesule al lui Hristos, făcător de minuni.Bucură-te, că în fapte de vitejie, trăirea pământească ai săvârşit.Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit să vezi slava lui Dumnezeu.Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător. Condac 6 Se propovăduieşte în toată lumea bărbăţia duhovnicească a faptelor tale, fericite, căci nici un preţ n-ai pus pe această viaţă. Ticăloasa femeie, cu foamea a pus la cale să te omoare, azvârlindu-te în temniţă. Alţii, însă, te îndemnau, grăindu-ţi: “Cine nu va râde de nebunia ta; mai bine supune-te acestei femei!” Iar tu, fericite, ai răspuns: “Toată această împărăţie urăsc, pentru Cel de sus”, – cântând Domnului: Aliluia. Icos 6 Ai strălucit aici în trup stricăcios cu lumină cerească, grăind cuvintele Evangheliei: „Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului”.Aceleaşi şi noi îţi cântăm:Bucură-te, părinte, cu lumina faptelor tale bune ai prealuminat lumea.Bucură-te, cel ce focul iubirii pentru Hristos în tine ai purtat.Bucură-te, ajutor grabnic în nevoi.Bucură-te, cel ce eşti îngeresc trăitor.Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de desfătarea lumească.Bucură-te, rugătorule pentru cei ce cinstesc sfânta pomenirea ta.Bucură-te, cuceritorule al odihnei veşnice.Bucură-te, moştenitor al bunătăţilor nespuse.Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător. Condac 7 Având dorire să placi Domnului cu viaţa şi credinţa
Rugăciune către Sfântul Cuvios Moise Etiopianul
Sfinte al lui Dumnezeu, părinte Moise, sosind ziua pomenirii tale cea de peste an, te rugăm să nu treci cu vederea ale noastre netrebnice și sărace rugăciuni de cerere pe care le aducem ție noi, robii tăi. Ci ca un părinte milostiv și iubitor de fii, ascultă-ne pe noi în ceasul acesta, când suntem greu încercați cu tot felul de ispite, pe care, din pricina păcatelor noastre celor grele pe care le-am săvârșit și care ne-au slăbit sufletele, nu le putem răbda și nici ochii spre cer nu putem să-i ridicăm, covârșindu-ne sarcina cea grea a păcatelor pe care nu le-am părăsit, mâniind cu aceasta pe Dumnezeu care a așteptat întoarcerea noastră, însă noi am ajuns nesimțitori și nevrednici de milă. Pentru aceasta alergăm la bunătatea ta, părinte, deoarece știm că Domnul nu trece cu vederea ale tale rugăciuni și cereri. Mijlocește deci și pentru noi, părinte, să ne mântuim de chinurile cele grozave pregătite pentru cei păcătoși. Așa, părinte Moise, să nu ne lași pe noi în moartea păcatelor, ci scapă-ne pe noi din Egiptul patimilor cele stricătoare de suflet, precum Moise văzătorul de Dumnezeu pe poporul cel ales din robia lui Faraon și i-a adus în țara făgăduinței, așa și tu, părinte, du-ne în Raiul cel făgăduit de Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava în veci. Amin!
Sfântul Mucenic Ipatie, episcopul Gangrei ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Apărător al dreptei credințe, Sfântul Ipatie i-a mustrat pe eretici pentru necredința lor și a pierit, pentru acest lucru, după ce a fost atacat de mai mulți oameni și bătut cu pietre. Unul dintre cei 318 părinți care au luat parte la Întâiul Sinod, Sfântul Ipatie l-a mustrat pe Arie pentru eresul său, având mare putere în facerea de minuni: tămăduia neputințele, izgonea diavolii, prefăcea apa amară în apă de băut și multe altele asemenea. După ce a omorât un balaur înfricoșător, a fost chemat de împărat la Constantinopol, căci în palatul acela se afla un alt balaur, și a fost rugat să îl ucidă. Poruncindu-i balaurului să îl urmeze, Sfântul Ipatie a reușit să facă fiara să se arunce în foc, scăpându-i de pericol pe cei ce locuiau în palat. Întorcându-se Sfântul Ipatie la scaunul său, a fost atacat de niște eretici de-ai lui Novațian și bătut până aproape rămăsese fără suflare. Rugându-se pentru cei ce-l chinuiau, a trecut la cele veșnice, după ce o femeie înșelată de eresul lui Arie i-a aruncat cu o piatră în cap. Toți cei care l-au chinuit pe sfânt s-au îndrăcit, iar trupul Sfântului Ipatie a fost găsit de un plugar și a fost îngropat cu cinste. Ajungând la mormântul sfântului, chinuitorii săi au fost izbăviți de duhul cel rău, arătându-se, astfel, marea milostivire a mucenicului.
Acatistul Sfintelor Cuvioase Olimpiada şi Eupraxia
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Toată limba să se mişte către lauda fecioarelor şi tot graiul omenesc cântări să alcătuiască celor ce din tinereţe, luându-şi crucea pe umeri, către Hristos au alergat şi poruncile Lui cu osârdie le-au urmat, şi toată bogăţia pământească defăimând-o, au căutat numai pe cea cerească, iar noi cântându-le, strigăm: Aliluia! Icosul 1 Îngereştile cete din cer s-au bucurat văzându-te împodobită cu fecioria, preaînţeleaptă Eupraxia, iar noi, oamenii, pe pământ, minunându-ne de bunul neam al sufletului tău, cântăm ţie unele ca acestea:Bucură-te, Eupraxia cea frumoasă şi de neam împărătesc;Bucură-te, că pruncă în vârstă de cinci ani, după lege, te-ai logodit;Bucură-te, că dulceaţa logodnicului tău nu o ai cunoscut;Bucură-te, că tatăl şi mama ta, după naşterea ta, în curăţie au petrecut;Bucură-te, că Hristos pentru El logodnică te-a primit;Bucură-te, că hora fecioarelor s-a bucurat de logodirea ta cu Hristos;Bucură-te, că mulţimea diavolilor s-a biruit de a ta multă postire;Bucură-te, că prin drumul smereniei înspre Hristos ai călătorit;Bucură-te, că prin multă nevoinţă pe satana l-ai biruit;Bucură-te, că acum dănţuieşti cu înţeleptele fecioare în hora lor cerească;Bucură-te, că în ceruri cu desfătarea celor negrăite te veseleşti;Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preaînţeleaptă! Condacul al 2-lea Văzându-te pe tine, Sfântă fecioară Eupraxia, în Mănăstirea cea din Tebaida Egiptului, în care se nevoiau o sută treizeci de monahii pustnicindu-se, te-ai umplut de râvnă a fi şi tu următoare vieţii lor şi, fiind în vârstă de numai şapte ani, ai început a cânta lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 2-lea Înţelegerea cea nepricepută a dumnezeieştii iconomii, pe cât este cu putinţă firii omeneşti, cunoscând-o sfânta fecioară, Preacuvioasa Olimpiada, a primit legiuita logodire cu fiul lui Nevredie Eparhul, dar acelui logodnic firul vieţii rupându-i-se şi murind, fecioară neispitită de el rămânând, după vrednicie cu datorie o cinstim cu laude ca acestea:Bucură-te, stea a Ţarigradului care ai răsărit din părinţi slăviţi şi de neam mare;Bucură-te, fiica lui Anisie senatorul şi a Olimpiadei fiice;Bucură-te, că, după moartea părinţilor tăi, ai rămas moştenitoarea multei bogăţii;Bucură-te, că din această bogăţie pe mulţi săraci ai ajutat;Bucură-te, că din iconomia ta Bisericile ca pe nişte mirese ale lui Hristos le-ai împodobit;Bucură-te, că din aceleaşi bogăţii, mănăstirile mult le-ai ajutat;Bucură-te, că văduvelor şi sărmanilor mult ai fost folositoare;Bucură-te, că pustnicilor şi vieţuitorilor din pustie tu le-ai fost hrănitoare;Bucură-te, cercetarea bolnavilor şi ocrotirea străinilor;Bucură-te miluitoarea temniţelor şi mângâierea necăjiţilor;Bucură-te, a surghiuniţilor miluitoare;Bucură-te, a multor ţări darnică şi îndurătoare;Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos cea preafrumoasă! Condacul al 3-lea Putere de sus din harul şi dăruirea Sfântului Duh primind, fecioară Olimpiada, te-ai împotrivit voinţei marelui împărat Teodosie şi chiar şi silită fiind de el, pentru frumuseţea şi înţelepciunea ta, a te logodi cu rudenia sa Elpidie, tu nicidecum nu ai vrut a te învoi la aceasta, ci ai ales în feciorie a cânta lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 3-lea Având fecioara inima plină de darul Sfântului Duh când te-a întrebat egumena Teodula: „Doamna mea, Eupraxia, iubeşti pe surorile acestea?”, atunci tu cu multă evlavie şi cu bucurie ai răspuns: „Da, Doamnă, vă iubesc pe voi”, iar egumena repetându-ţi întrebarea a doua şi a treia oară, precum Hristos Sfântului Apostol Petru, tu nu ca o pruncă, ci ca o înţeleaptă ai zis: „Eu vă iubesc pe voi şi pe Hristos”. Deci, minunându-se de înţelepciunea ta şi a răspunsului ce ai dat, noi toţi cântăm ţie aşa:Bucură-te, mieluşeaua cea cuvântătoare, care ai mers în urma păstorului;Bucură-te, porumbiţă fără răutate, care ai zburat din satul logodnicului;Bucură-te, pruncă ce, deşi n-ai împlinit bine şapte anişori, eşti bine răspunzătoare;Bucură-te, fiică a mamei cea mult credincioasă şi mult îndurătoare;Bucură-te, grabnică alergătoare la icoana Mântuitorului Hristos care de egumenă ţi-a fost arătată;Bucură-te, bună lucrătoare a poruncilor Aceluia către Care ai mers şi L-ai sărutat;Bucură-te, neîndoită credinţă, dragoste şi nădejde a maicii tale;Bucură-te, ascultarea, răbdarea şi smerenia nebiruită a monahiilor;Bucură-te, aprigă luptătoare a patimilor şi a înfrânărilor trupeşti;Bucură-te, icoana faptelor bune sufleteşti;Bucură-te, împodobirea fecioriei;Bucură-te, slavă şi laudă cetelor monahiceşti;Bucură-te, Eupraxia, Mireasa lui Hristos cea preaînţeleaptă! Condacul al 4-lea Vifor de gânduri pline de neghină având în mintea sa Ghermana, s-a umplut de zavistie asupra ta şi a sufletului tău şi cu multe defăimări te ocăra, dar înţelegând egumena Teodula, s-a sârguit a tămădui prin rugăciune boala ei sufletească şi leproasă, iar dimpreună cu tine, fecioară Eupraxia, mângâindu-se de Duhul Sfânt, a zis: Aliluia! Icosul al 4-lea Auzind, fecioară Olimpiada, marele împărat Teodosie, tatăl lui Arcadie şi al lui Onorie, de frumuseţea şi de înţelepciunea ta, a trimis la tine de multe ori pentru a te ruga să te însoţeşti cu rudenia sa. Însă tu nicidecum n-ai voit şi, deşi te-a ameninţat cu multe îngroziri împărăteşti, tu ca un turn neclintit ai rămas şi ai alergat la dragostea lui Hristos. Mirele tău cel Ceresc. Drept aceea, minunându-ne de înţelepciunea ta, zicem:Bucură-te, mieluşeaua care ai alergat la Hristos, Păstorul Bisericilor;Bucură-te, oaie cuvântătoare care ai urmat Mântuitorului Iisus Hristos;Bucură-te, porumbiţă Care grabnic ai zburat din gunoiul bogăţiilor lumeşti;Bucură-te, albină care ai adunat mierea cu care pe noi ne îndulceşti;Bucură-te, privighetoare care pe noi ne îndulceşti prin glasul cântărilor tale;Bucură-te, trâmbiţă mult răsunătoare, care ai chemat săracii spre milele tale;Bucură-te, corabie care pluteşti asupra valurilor lumeşti;Bucură-te, anghiră tare, care opreşti taberele năvălirilor demonilor;Bucură-te, cetate care aperi pe cei buni şi bine credincioşi;Bucură-te, casă de adăpostire celor neputincioşi;Bucură-te, darnică miluitoare a văduvelor şi a sărmanilor;Bucură-te, ajutătoarea tuturor arhiereilor;Bucură-te, Olimpiada, Mireasa lui Hristos cea preafrumoasă! Condacul al 5-lea Stea luminoasă, dăruită de la Sfântul Duh, a strălucit în inima ta, fecioară Olimpiada preafericită, când împăratul, mâniindu-se asupra ta, a poruncit eparhului cetăţii ca toată averea bogăţiei tale să o ia în stăpânirea sa, lucru pentru care nu te-ai mâhnit, ci cu bucurie mare i-ai mulţumit că te-a uşurat de sarcina bogăţiei pământeşti, încât cu înlesnire să cauţi la cele cereşti şi fără de împiedicare să cânţi lui Hristos: Aliluia! Icosul al 5-lea Văzând numărul pruncilor celor ce boleau de tot felul de neputinţe că se vindecau prin rugăciuni, mulţi alergau cu lacrimi către locuinţa ta, Preafericită Eupraxia, cerând tămăduire şi, luându-i sănătoşi pe copiii
Rugăciune către Sfântul Mucenic Fanurie
Către tine, Sfinte Mucenice Fanurie, înălțându-ne gândurile, noi, păcătoșii, cu umilință și cu căldură te rugăm: caută dintru înălțimea cea plină de slavă a cerurilor, unde, prin viața ta Sfântă și prin chinurile tale mucenicești pentru Hristos, ți-ai dobândit sălășluire veșnică, și te milostivește de suferințele, durerile, pătimirile, necazurile, amărăciunile și strâmtorările noastre. Și te roagă cu îndrăzneala pe care ai agonisit-o, către Stăpânul tău ceresc și Dumnezeul nostru, să ne ierte păcatele pe care cu știință și cu neștiință, pururea, ca niște robi nevrednici săvârșim, și să nu se mânie pe noi până în sfârșit, pentru puținătatea dragostei noastre față de El și față de aproapele nostru; ci să fie pururea plin de milostivire față de noi și să îndepărteze de la noi toată suferința și durerea, toate patimile și necazurile, toate amărăciunile și strâmtorările, zidind în noi cuget curat, ca să putem rupe cu viața noastră de păcat de până acum, și privind la ceruri, să ne înflăcărăm de dorul de a deveni și noi bineplăcuți lui Dumnezeu. Așa, Sfinte Mucenice Fanurie, fii povățuitorul și îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieții, pentru ca urmând pilda credinței și a dragostei tale față de Hristos, să ne învrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni și binecuvântarea Marelui nostru Dumnezeu; și trecând dintru această viață pământească, să ne bucurăm, laolaltă cu tine și cu toți cei bineplăcuți din veac ai Domnului, de împărăția cea nesfârșită a cerurilor și de partea celor drepți, ca împreună cu toți și înconjurați de cereștii îngeri, să aducem slavă, cinste și închinăciune lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime, în vecii vecilor. Amin!
Sfânta Maria Egipteanca ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Născută în Egipt, Sfânta Maria a părăsit casa părintească la vârsta de 12 ani și a mers în Alexandria. Întinându-și fecioria, s-a lăsat pradă cu totul patimii trupești, trăind vreme de 17 ani într-o cumplită desfrânare. A căutat să îi corupă până și pe cei care mergeau la Ierusalim, însoțindu-i, dar odată ajunsă acolo, a pus început bun unei nevoințe de 47 de ani, făcându-se asemenea cu îngerii. Originară din Egipt, Sfânta Maria a dus, până la un moment dat, o viață de desfrânată. Dorința ei era de a corupe cât mai mulți bărbați, pentru a-și satisface plăcerile trupești. Timp de 17 ani, a trăit în desfrânare, iar într-o zi, pe când se adunaseră mulți oameni să meargă la Ierusalim, pe vremea închinării Cinstitei Cruci, a cerut și ea să meargă împreună cu tinerii desfrânați, pe drum continuând să păcătuiască. Ajunsă în fața cinstitei Biserici, ceva nevăzut o oprea să intre în lăcașul de închinare și, înțelegând că pricina era viața sa păcătoasă, s-a rugat la icoana Maicii Domnului, făgăduind că dacă va fi lăsată să intre își va schimba viața și va trăi în curăție. Și fiindu-i împlinită rugăciunea, Sfânta Maria a trecut Iordanul și s-a nevoit timp de 47 ani în pustie, fiind înconjurată de îngeri și înălțată în sus, în vremea rugăciunii. Căci lupta cu diavolii și cu patimile sale a fost atât de puternică, încât adesea sfânta se punea la pământ și nu se mișca până când nu se risipea ispita. Sfântul Zosima, cel care a găsit-o spre finalul vieții sale și a împărtășit-o, a fost și cel care i-a îngropat trupul în pustie, în secolul al V-lea.
Acatistul Sfintei Muceniţe Hristina (Cristina)
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Mult pătimitoarei, prealăudatei Muceniţe Hristina, celei ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude, zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare! Icosul 1 Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necuraţilor zei, din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îţi cântăm:Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni;Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea de guvernator;Bucură-te, că acesta, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele Hristina;Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe;Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire;Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă;Bucură-te, fecioară blândă şi curată;Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;Bucură-te, că în credinţă erai nestrămutată;Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare! Condacul al 2-lea Vrând tatăl său a o păzi de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea în palatul cel mai înalt, dându-i slugi nenumărate şi zei de aur şi de argint, jertfe zilnice, însă neprihănita fecioară cânta Adevăratului Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 2-lea Auzind tinerii cei de bun neam despre a ta frumuseţe, voiau a te lua spre însoţire, însă tatăl tău le spunea tuturor că „nu te vei însoţi cu nimeni, ci în feciorie vei petrece, spre a sluji zeilor toată viaţa, căci mult te-au iubit”, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:Bucură-te, că părintele tău trupesc prooroc a fost;Bucură-te, că acesta voia să slujeşti zeilor celor neînsufleţiţi;Bucură-te, că niciodată tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te închina lor;Bucură-te, că privind de la fereastră la luminătorii cei cereşti ai cunoscut pe Ziditorul;Bucură-te, că, rugându-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia să ţi Se descopere;Bucură-te, că, petrecând în post şi rugăciune, Domnul ţi-a trimis pe îngerul Său;Bucură-te, că îngerul te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci;Bucură-te, că „Mireasă a lui Hristos” te-a numit;Bucură-te, că tainele credinţei ţi-a desluşit;Bucură-te, că pentru dragostea Sfintei Treimi de trei chinuitori ţi-a prevestit că vei fi muncită;Bucură-te, ceea ce cu pâine cerească de înger ai fost hrănită;Bucură-te, că sufleteşte şi trupeşte te-ai simţit întărită;Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare! Condacul al 3-lea Umplându-te de râvnă dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsufleţiţi şi aruncându-i pe fereastră, ţi-ai curăţat odaia, spre a te putea închina Ziditorului şi a-I cânta: Aliluia! Icosul al 3-lea Venind tatăl tău să te cerceteze şi să se închine zeilor săi şi aflând cele săvârşite de tine, s-a umplut de mânie, ucigând cu sabia toate slugile, iar pe tine a început a te bate peste obraz, pentru care te lăudăm, zicând:Bucură-te, că lovindu-te peste obraz ai mărturisit pe Adevăratul Dumnezeu;Bucură-te, că pe idolii cei de aur şi argint i-ai numit diavoli;Bucură-te, că tatăl tău mai tare s-a umplut de mânie;Bucură-te, că a poruncit să fii bătută fără cruţare;Bucură-te, că apoi în temniţă te-a aruncat;Bucură-te, că, înştiinţându-se despre aceasta, maica ta la tine a alergat;Bucură-te, că prin vorbe bune încerca a te momi;Bucură-te, că acesteia i-ai spus să nu te mai numească fiică a sa;Bucură-te, că fiică şi închinătoare a Tatălui Ceresc te-ai numit;Bucură-te, că maica ta mult s-a mâhnit;Bucură-te, că aceasta nici prin plângere, nici prin momeli nimic n-a sporit;Bucură-te, căci credinţa ta era nestrămutată;Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare! Condacul al 4-lea Scoţându-te a doua zi la judecată, guvernatorul Urban, uitând dragostea cea firească pentru fiica sa, voia să te judece şi să te muncească ca pe o străină şi făcătoare de rele, iară mulţimea adunată la privelişte, minunându-se de frumuseţea ta, zicea: ,,Dumnezeule al roabei tale, Hristina, ajută-i ei, căci la Tine a alergat”. Iar noi împreună cu muceniţa cântăm: Aliluia! Icosul al 4-lea Stând mieluşeaua lui Hristos înaintea lui Urban, acesta căuta să o înduplece spre închinarea la idoli, însă nesporind, ci mai rău mâniindu-se, a poruncit să fie dată spre muncire, pentru care îţi aducem laude, zicând:Bucură-te, cea tare în credinţă ca un diamant;Bucură-te, că fiinţa întreagă Domnului ţi-ai închinat;Bucură-te, că de stâlp au poruncit să fii legată;Bucură-te, că ai fost cu fiare ascuţite zdrobită;Bucură-te, că bucăţi de carne din trupul tău cădeau;Bucură-te, că spre Mirele Hristos privirile pline de rugăciune îţi ridicai;Bucură-te, că, dezlegându-te de stâlp, ai luat o bucată de carne şi i-ai aruncat-o lui Urban în obraz;Bucură-te, că acesta de şi o mai aprigă mânie s-a aprins;Bucură-te, că ulei încins pe tine au turnat;Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare! Condacul al 5-lea Învârtind roata deasupra focului, cu neputinţă este nouă a descrie pătimirile tale, vitează muceniţă, dar Bunul Dumnezeu te ţinea în viaţă, întărindu-te în chinuri, spre slava numelui Său şi spre ruşinarea păgânilor, iar noi împreună cu tine cântăm: Aliluia! Icosul al 5-lea Fără de veste ieşind din foc o văpaie, a ars ca la o mie de păgâni ce erau împrejur, iar muceniţa întărită fiind de îngerii ce o înconjurau nevăzuţi de ochii mulţimii se veselea şi mai mult cu duhul în aprigele chinuri, pentru care şi noi îţi aducem laude, zicând:Bucură-te, nebiruită răbdătoare de chinuri;Bucură-te, că răbdarea ta pe chinuitori îi nimicea;Bucură-te, că îngerii în juru-ţi stăteau şi te întăreau;Bucură-te, că, nemaiştiind cum să te mai muncească, te-au aruncat din nou în temniţă;Bucură-te, că un înger trimis de Dumnezeu, de răni te-a tămăduit;Bucură-te, căci cu hrană cerească din nou ai fost hrănită;Bucură-te, că, asemeni lui Hristos, bătăi peste obraz ai primit;Bucură-te, că prin chinuri nenumărate cu El te-ai unit;Bucură-te, că luminoasă ţi-ai adus crucea pe Golgota suferinţei;Bucură-te, că niciodată n-ai slăbit cu cugetul;Bucură-te, că uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi ai biruit;Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare! Condacul al 6-lea Neştiind tatăl tău cărui chin să te mai supună, a poruncit să fii aruncată în mare. Atunci, slujitorii, luând o corabie, te-au dus în largul mării, unde ţi-au legat o piatră mare de gât şi te-au aruncat în apă, nădăjduind că aşa vor sfârşi cu tine, iar tu cântai Celui
Rugăciune pentru înţelegerea în familie, către Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia
O, sfinţită pereche, Sfinţilor Mucenici Adrian şi Natalia, fericiţilor soţi şi vitejilor pătimitori! Auziţi-ne pe noi, care ne rugăm vouă cu lacrimi, şi trimiteţi asupra noastră toate cele de trebuinţă sufletelor şi trupurilor noastre, şi rugaţi-L pe Hristos Dumnezeu să ne miluiască şi să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre. Aşa, Sfinţilor Mucenici primiţi glasul rugăciunii noastre, şi izbăviţi-ne cu mijlocirile voastre de foamete, de molimă, de cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de năvălirea celor de alt neam şi de războiul cel dintre noi, de moartea năprasnică şi de toate nevoile, necazurile şi bolile, ca pururea fiind întăriţi cu rugăciunile voastre sa preaslăvim pe Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună şi Celui Fără de început al Său Părinte şi Preasfântului Duh, în vecii vecilor. Amin
Sfinții Amfian și Edesie ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Proveniți dintr-o familie de păgâni, Sfinții Amfian și Edesie, frați după trup, și-au părăsit familia și au mers în Cezareea, primind Sfântul Botez. Fiind înțelepți precum bătrânii, deși aveau doar 20 de ani, i-au sfidat pe cei care îi prigoneau pe creștini și se închinau idolilor, iar pentru acest lucru au fost torturați și înecați în mare. Frați după trup, născuți dintr-un tată păgân, în țara Lichiei, au fost trimiși la Beirut ca să învețe, uimindu-i pe toți cu viața lor fără de prihană. Întorși acasă, s-au mâhnit văzând că familia lor se închină în continuare la idoli și că așteaptă același lucru și de la ei. Așa că i-au părăsit pe cei dragi și au ajuns în Cezareea, la Sfântul Panfil, fiind botezați și învățați despre dreapta credință. Fiind împărat Maximian, la acea vreme, era prigoană mare împotriva creștinilor, dar Amfian nici nu a băgat în seamă primejdia, ci s-a dus de bunăvoie la închinătorii la idoli, pentru a-i mustra. Deși avea doar 20 de ani, era înțelept precum un bătrân, iar pentru acest lucru a fost chinuit și întemnițat, iar în cele din urmă a fost legat și aruncat în mare. Atunci s-a cutremurat pământul și s-a clătinat cetatea, de s-au înfricoșat toți. Dar acest lucru nu i-a oprit din a-i tortura pe credincioși, în acest fel fiind prins și Edesie, fratele lui Amfian, precum și ceilalți care au refuzat să se lepede de Hristos. Pe Edesie l-au adus în Alexandria, iar acesta mâniindu-se pe boierul care le dădea pe fecioare tinerilor desfrânați, l-a lovit peste obraz, încât a fost muncit ca și fratele său, pentru credința lui fiind înecat în mare.
Acatistul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Lui Hristos al tău, pe Care duhovniceşte L-ai iubit, I-ai urmat, cea pregătită de Domnul spre propovăduire, Sfântă Maria Magdalena; pentru aceasta cu dragoste te lăudăm în cântări şi te rugăm pe tine, ca ceea ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile cu rugăciunile tale să ne izbăveşti, ca pururea bucurându-ne să strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească L-ai propovăduit pe Preadulcele Iisus! Icosul 1 Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor mai înainte cunoscând voinţa ta cea bună, Sfântă Mironosiţă, te-a ales din cetatea Magdalei, din laţurile diavoleşti slobozindu-te; pentru aceasta te-ai arătat credincioasă slujitoare a Domnului, sârguindu-te a-L preaslăvi pe El cu viaţa şi cu osteneala. Iar noi, minunându-ne de aşa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, întru umilinţa inimilor strigăm către tine:Bucură-te, cea chemată de Fiul lui Dumnezeu dintru întunericul diavolesc la minunată lumina Sa;Bucură-te, că în curăţie cu trupul şi cu duhul până la sfârşit ai petrecut cu darul Lui;Bucură-te, că prin curăţia inimii, sărăcia cu duhul până la sfârşit o ai păzit;Bucură-te, că înaintea tuturor te-ai învrednicit a vedea pe Hristos Cel înviat;Bucură-te, că puterea vrăjmaşului bine ai biruit;Bucură-te, că ai strălucit cu credinţa cea tare şi cu dragostea cea caldă către Hristos Dumnezeu;Bucură-te, că L-ai iubit şi L-ai propovăduit pe Mântuitorul Hristos cu toată inima ta;Bucură-te, că până şi la moarte Aceluia drept ai slujit;Bucură-te, că prin dar cu sufletul te-ai înnoit;Bucură-te, că Evanghelia ai propovăduit şi întru vistieria inimii tale o ai încăput;Bucură-te, că Învierea Domnului apostolilor ai vestit;Bucură-te, că şi a vorbi cu îngerii te-ai învrednicit;Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus! Condacul al 2-lea Văzându-se pe sine Maria Magdalena de şapte demoni izbăvită, cu toată inima s-a lipit de Hristos Dumnezeu, biruitorul iadului, învăţând pe toţi oamenii că nu numai cu gura, ci şi cu toată viaţa să slujească lui Dumnezeu, cântându-I Lui: Aliluia! Icosul al 2-lea Mintea omenească, cugetând, nu pricepe cum dintru aşa tulburare, cu darul lui Hristos, te-ai suit la înălţimea vieţii celei asemenea îngerilor, vrednică de laudă, Maria Magdalena. Pentru aceea şi noi, avându-te pe tine mijlocitoare bună, cu căldură ne rugăm să ceri de la Domnul şi pentru noi izbăvire din adâncul păcatului, ca să strigăm ţie cu dragoste unele ca acestea:Bucură-te, că ai scăpat din cumplita robie a demonilor;Bucură-te, că aievea ai mustrat înşelăciunea viclenilor demoni;Bucură-te, că pe toţi îi înveţi ca în ispitele de la vrăjmaşul la Hristos să alerge;Bucură-te, că îndemni ca nimeni în necazul cel mare pentru păcate să nu deznădăjduiască;Bucură-te, a tuturor păcătoşilor călăuzitoare pe calea sfinţeniei;Bucură-te, că ai cunoscut tăria cea atotputernică a darului lui Hristos;Bucură-te, povăţuitoare bună a mulţumirii celei cuvenite lui Dumnezeu;Bucură-te, dreaptă învăţătoare a laudei lui Dumnezeu celei adevărate;Bucură-te, că ne-ai arătat cu viaţa ta calea cea dreaptă a vieţii pământeşti;Bucură-te, apărătoare bună a tuturor păcătoşilor înaintea lui Dumnezeu;Bucură-te, păzitoarea sufletelor noastre de vicleşugul satanei;Bucură-te, mijlocitoarea noastră cea caldă către Hristos întru toate necazurile;Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus! Condacul al 3-lea Cu puterea dumnezeiescului dar, dimpreună şi cu a ta bunăvoinţă, fără şovăire, precum Avraam de demult ai lăsat casa părintelui tău şi cu bucurie ai urmat lui Hristos Dumnezeu. Deci rugămu-te pe tine, ucenică a lui Hristos, slăvită Maria Magdalena, luminează prin rugăciunile tale şi inimile noastre cu dragostea cea către Dumnezeu, ca şi acum şi pururea să-I strigăm Lui: Aliluia! Icosul al 3-lea Având puterea înţelepciunii dăruită ţie de Dumnezeu, Maria Magdalena, bărbăteşte ai lepădat cele frumoase ale lumii acesteia şi, ca o ucenică bună, cu dreptate ai slujit Cuvântului, Care pentru multă milostivirea Sa a sărăcit pentru noi. Pentru acestea cu umilinţă strigăm ţie:Bucură-te, ucenica lui Hristos cea bună;Bucură-te, învăţătoarea dragostei celei adevărate către Dumnezeu;Bucură-te, că deşertăciunea lumii acesteia bine o ai cunoscut;Bucură-te, că bucuria lumii bărbăteşti o ai lepădat;Bucură-te, că frumuseţea lumească întru nimica o ai socotit;Bucură-te, că cinului călugăresc calea vieţii celei bune mai înainte ai arătat;Bucură-te, că pe toţi îi povăţuieşti pe calea către Hristos Dumnezeu;Bucură-te, că pentru lucrările milostivirii casa cea pământească o ai lăsat;Bucură-te, că mila lui Hristos şi aici şi în cer o ai aflat;Bucură-te, că prin ea la fericirea cea veşnică ai ajuns;Bucură-te, mieluşea înţeleaptă, că de la lupii cei răi către Hristos Păstorul cel Bun ai alergat;Bucură-te, că în staulul cuvântătoarelor Sale oi ai intrat;Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus! Condacul al 4-lea Viforul urgiei demonilor cu putere pe mare s-a ridicat asupra casei sufletului tău, Sfântă Maria Magdalena, dar a o surpa pe aceasta până în sfârşit nu a putut, că ai aflat mântuire pe piatra cea tare a credinţei în Hristos, şi pe aceasta tu, preaînţeleaptă femeie, stând neclintită, îi înveţi pe toţi ca Preabunului Dumnezeu să-I cânte cântare: Aliluia! Icosul al 4-lea Auzind noi, de Dumnezeu înţelepţită Marie, că urmând lui Hristos ai aflat veselia cea adevărată a inimii, dreptatea, pacea şi bucuria întru Duhul Sfânt, ne sârguim să ne aflăm în ceata părtaşilor la Împărăţia lui Dumnezeu. Iar ţie, ca uneia ce te veseleşti în această împărăţie arătându-ne şi nouă calea spre ea, îţi zicem cu toţii aşa:Bucură-te, că dulceaţa cerească a lui Iisus o ai iubit;Bucură-te, că viaţa cea adevărată ai aflat;Bucură-te, că şi nouă chipul acestei vieţi ne-ai arătat;Bucură-te, că întru bucuria cerească pururea acum petreci;Bucură-te, că dintru a raiului hrană pururea guşti;Bucură-te, că focul dragostei către Dumnezeu în inima ta ai aprins;Bucură-te, cea iubită duhovniceşte de Hristos Dumnezeu ca o roabă dreaptă a Sa;Bucură-te, fierbinte rugătoare pentru noi către Dumnezeu;Bucură-te, ajutătoare întru nevoile noastre;Bucură-te, învăţătoarea noastră cea bună şi blândă;Bucură-te, sălaş preacinstit al Duhului Sfânt;Bucură-te, Sfântă întocmai cu Apostolii;Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus! Condacul al 5-lea Ca o stea cu dumnezeiască mergere urmând lui Hristos, slăvită Maria Magdalena, te-ai arătat între mironosiţe. Împreună cu acelea stând acum şi pururea înaintea Sfintei Treimi, adu-ne şi pe noi împreună cu cetele cele sfinţite, prin rugăciunile tale, luminându-ne
Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni
O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoara sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit. O, fericiților, sfinților și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiți și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine că de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit. Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinți către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste. Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Nichita Mărturisitorul ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Crescut de bunica sa, Sfântul Nichita a fost atras de mic de dragostea către Dumnezeu, fiind ucenic al pustnicului Ștefan, apoi ajungând egumen al Mănăstirii Mydichia. Făcător de minuni, s-a luptat împotriva ereziei iconoclaste, pentru credința sa stând în temniță vreme de șase ani. Născut în Cezareea Bitiniei, într-o familie evlavioasă, a rămas în grija bunicii, după ce mama lui s-a stins din viață la 8 zile după naștere, iar tatăl lui s-a călugărit. Devenind ucenic al pustnicului Ștefan, Sfântul Nichita a ajuns la Mănăstirea Mydichia, iar după șapte ani de viață sfântă a fost hirotonit preot și i-a fost încredințată conducerea mănăstirii, starețul fiind grav bolnav. Deși nu dorea puterea, tânărul s-a supus, iar în scurtă vreme numărul viețuitorilor din mănăstire a ajuns la o sută. Învrednicit cu darul facerii de minuni, a vindecat un copil surdo-mut, a vindecat două femei posedate, iar multor altor bolnavi le-a dăruit sănătatea trupească și mentală. Fiind perioada ereziei iconoclaste, împăratul dorea să îi convingă pe conducătorii de mănăstiri să se lepede de Hristos și să devină adepți ai eresului. Întemnițat vreme de șase ani, Sfântul Nichita a răbdat toate ispitele, îndurând foame și muncă silnică. Trecut la Domnul, a fost înmormântat la mănăstire, trupul său continuând să facă minuni pentru toți cei aflați în nevoie.
Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia Veche
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Cuvioşilor lui Hristos, care în munţii Agapiei s-au nevoit şi sfeşnice prealuminoase călugărilor au strălucit, cununi de laudă aducem în această zi de slăvită prăznuire noi, care cu evlavie îi cinstim zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Cuvioşi Rafael şi Partenie! Icosul 1 Dumnezeiască râvnă pentru viaţa monahicească purtând în suflet, din tinereţe jugul cel bun al lui Hristos ai luat şi calea părinţilor celor de demult ai urmat, pentru aceasta îţi aducem laudă, zicând:Bucură-te, tinereţe neîntinată;Bucură-te, ocrotit al Arhanghelului Rafael;Bucură-te, că îngerescul chip ai îmbrăcat;Bucură-te, că de cele pământeşti te-ai lepădat;Bucură-te, că pe poarta cea strâmtă în Împărăţie ai intrat;Bucură-te, că pe cărarea cea dreaptă ai umblat;Bucură-te, că războiul cel nevăzut l-ai purtat;Bucură-te, că râvnă pentru cele sfinte ai avut;Bucură-te, că de începătorul răutăţii nu te-ai înfricoşat;Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;Bucură-te, cel ce cu armele Duhului Sfânt te-ai întrarmat;Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafael, povăţuitor al călugărilor! Condacul al 2-lea Despre petrecerea îngerească a cuvioşilor din Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail ai auzit şi, toate cele deşarte ale lumii lepădând, ucenic stareţului Eufrosin te-ai făcut. Cu postul, cu privegherea şi cu lacrimile, patimile trupului le-ai veştejit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 2-lea Ca un dumnezeiesc lucrător ţi-ai sădit în inimă sfaturile pustnicilor, mintea având-o pavăză împotriva patimilor pierzătoare, şi bărbăteşte luptându-te, în curăţie ai vieţuit şi cu toată fapta bună te-ai îmbogăţit, Cuvioase Partenie. Pentru aceea, cinstire îţi aducem, zicând:Bucură-te, aspru nevoitor;Bucură-te, podoaba călugărilor;Bucură-te, lauda pustnicilor;Bucură-te, pildă celor iubitori de ascultare;Bucură-te, dascăl al înfrânării;Bucură-te, adânc de smerenie;Bucură-te, rugăciune întraripată;Bucură-te, apostol al răbdării;Bucură-te, chip îmbunătăţit;Bucură-te, întărirea postitorilor;Bucură-te, înger pământesc;Bucură-te, om ceresc;Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor! Condacul al 3-lea Mult te-ai minunat, Cuvioase Rafael, de sfintele osteneli ale părinţilor. Că trupuri purtând, prin mari nevoinţe, celor fără de trupuri s-au asemănat. Iar tu cu osârdie, pilda vieţuirii lor urmând, lauzi pe Hristos, împreună cu ei cântând: Aliluia! Icosul al 3-lea Următor bătrânilor cuvioşi ai fost, căci de la rânduiala strămoşească nu te-ai depărtat şi, prin asprimea vieţii sihăstreşti, cămară împodobită a lui Hristos te-ai arătat. Aceasta dorind şi noi, cu evlavie te lăudăm zicând:Bucură-te, următor al părinţilor pustiei;Bucură-te, că dragoste curată ai dobândit;Bucură-te, că nevoinţa ai învăţat;Bucură-te, dor de neîncetată rugăciune;Bucură-te, cel ce ţi-ai potolit setea din izvorul dreptei credinţe;Bucură-te, cel ce cu înfrânarea te-ai întrarmat;Bucură-te, cel ce dascălilor pustiei ai urmat;Bucură-te, ucenic desăvârşit şi duhovnic iscusit;Bucură-te, cel ce cu bunătatea te-ai împodobit;Bucură-te, împlinitorule al pravilei călugăreşti;Bucură-te, chip al sfinţeniei;Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafael, povăţuitor al călugărilor! Condacul al 4-lea Sfinte Cuvioase Partenie, ai vieţuit pe pământ în vremuri de cumplită încercare pentru ţară, când, de frica hoardelor păgâne, creştinii din cetăţi şi din sate la sihaştrii din munţi aflau scăpare. Acelora, cu dragoste şi milostivire te-ai făcut alinare, iar lui Dumnezeu împreună cu ei ai cântat: Aliluia! Icosul al 4-lea În adâncul codrilor, pentru iubirea de Dumnezeu, te-ai sălăşluit şi împreună cu sihaştrii ai petrecut, dorul de rugăciune în linişte pururi în suflet purtând, pentru aceea noi, cei care suntem în vâltoarea ispitelor, cu evlavie îţi cântăm:Bucură-te, că de lume te-ai îndepărtat;Bucură-te, că pentru Domnul te-ai însingurat;Bucură-te, luminător al minţilor întunecate;Bucură-te, risipitor al gândurilor necurate;Bucură-te, că pe toţi oamenii i-ai iubit;Bucură-te, liman al celor prigoniţi;Bucură-te, mângâietor al celor întristaţi;Bucură-te, grabnic ajutător;Bucură-te, fierbinte rugător;Bucură-te, blând povăţuitor;Bucură-te, întărirea celor suferinzi;Bucură-te, că tuturor te-ai arătat milostiv;Bucură-te, Sfinte Cuvioase Partenie, lauda cuvioşilor! Condacul al 5-lea Mlădiţă aleasă a neamului tău cel iubitor de linişte, ai râvnit viaţa cea fericită a pustnicilor, care întraripaţi cu dumnezeiescul dor, prin rugăciune, milostivirea lui Dumnezeu din ceruri au pogorât pe pământ. Cu binecuvântarea părinţilor, din mănăstire în tainiţele codrilor te-ai îndepărtat, împreună cu ei cântând: Aliluia! Icosul al 5-lea Având dreptar rânduielile de odinioară, te-ai nevoit în privegheri neîncetate şi ai biruit desăvârşit patimile, căci trupul ai supus gândului nepătimaş, urcând treptele lăuntricului Tabor, pentru care cântăm:Bucură-te, sfânt pământean;Bucură-te, locuitor al sihăstriei;Bucură-te, rod minunat al pustiei;Bucură-te, ostenitor neobosit;Bucură-te, rugător desăvârşit;Bucură-te, curăţie întrupată;Bucură-te, cugetare luminată;Bucură-te, fire înnoită;Bucură-te, vistierie de har;Bucură-te, purtător al luminii lui Hristos;Bucură-te, făclie de lumină nestinsă;Bucură-te, pregustarea slavei ce va să vină;Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafael, povăţuitor al călugărilor! Condacul al 6-lea Povăţuitor blând şi înţelept obştii te-ai arătat, Cuvioase Partenie, când egumen ai fost pus, dar nu ai aflat odihnă, dorind neîncetat să fii doar cu Hristos. Pentru aceasta în sihăstriile muntelui Scaunele, în linişte, în rugăciune şi în mari nevoinţe ai petrecut, iar acum nu ne uita în rugăciunile tale pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 6-lea Cu totul te-ai desprins de cele pământeşti, cugetând la cele veşnice, la Împărăţia ce va să vie, în care vor intra cei curaţi cu inima. Pentru aceea te lăudăm zicând:Bucură-te, crin al pustiei;Bucură-te, pom cu bună roadă;Bucură-te, dor de veşnicie;Bucură-te, cugetător la moarte;Bucură-te, locuitor al patriei cereşti;Bucură-te, jertfă curată adusă Tatălui Ceresc;Bucură-te, că întru tine S-a odihnit Hristos;Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;Bucură-te, rug aprins în rugăciune;Bucură-te, cel ce ai strălucit în lumina harului;Bucură-te, părtaş al slavei dumnezeieşti;Bucură-te, lumină din Izvorul Luminii;Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor! Condacul al 7-lea Precum oarecând în Colose, la rugăciunea Cuviosului Arhip, Sfântul Arhanghel Mihail a izbăvit biserica de la pieire, astfel şi prin rugile voastre către marele Arhistrateg, lavra lui Agapie, cea mult încercată, nu s-a risipit. Pentru aceasta, împreună cu cetele cuvioşilor, Îl slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia! Icosul al 7-lea „Fericit stareţ” ai fost numit, căci sihaştrilor şi călugărilor făclie luminoasă te-ai arătat. Cu virtuţi alese fiind împodobit, mulţimi de peste Carpaţi şi din Moldova întreagă veneau, cerând cuvânt de folos şi ajutor de la Dumnezeu prin rugăciunile tale, pentru care te cinstim, zicând:Bucură-te, păstor al turmei lui Hristos;Bucură-te, al Agapiei apărător;Bucură-te, rugător pentru neamul românesc;Bucură-te, purtător al Duhului Sfânt;Bucură-te, cunună a celor iubitori de nevoinţă;Bucură-te, cel ce ne întăreşti în credinţă;Bucură-te, alinare a celor îndureraţi;Bucură-te, împăciuitor al celor învrăjbiţi;Bucură-te, al celor slabi întăritor;Bucură-te, scăpare a celor în nevoi;Bucură-te, sfătuitor al credincioşilor;Bucură-te, vieţuire minunată;Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafael, povăţuitor al călugărilor! Condacul al 8-lea Pururea în minte ai avut cuvântul Domnului: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”. Mâinile
Rugăciune către Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu
Sfinte Mucenice Brâncovene Constantine, Dumnezeu te-a uns ca să călăuzești destinele neamului tău printre stâncile prăpăstioase ale vremii. Domnul te-a chemat să sporești slava Bisericii Ortodoxe, de la noi și de pretutindeni, cu darurile pe care numai puterea Celui de sus le-a pus întru a ta chivernisire. Tu te-ai rugat Bunului Dumnezeu pentru statornicirea în dreapta credință, dimpreună cu fiii tăi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul tău Ianache. Tu ai primit cununa sfântă a muceniciei, cu fiii tăi. Ne rugăm ție în fața icoanei tale și cerem să duci la Părintele Ceresc rugăciunile noastre smerite, ca să ne izbăvească de durerile cele amare abătute de atâtea ori asupra noastră, să ne ocrotească de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi. Să dăruiască sănătate tuturor fiilor neamului românesc, pace lumii, liniște în sufletele și casele noastre; să ne țină în dreapta credință a Bisericii noastre cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Amin!
Acatistul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condac 1 Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraților nelegiuiți strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotțiitorul, cu sfințenia vieții și a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri și vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îți aducem ție, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozește-ne pe noi din toate nevoile și necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ți cântăm: Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos! Icos 1 Înger viețuitor în trup te-ai arătat, prorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu și prin viața ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri luminați cu tine vorbind, cu foc înfășurându-te și cu văpaie hrănindu-te, arătând astfel că râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu și că puterea graiurilor și a vieții tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ție unele ca acestea:Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului și al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvita arătare, ce a minunat pe părintele tău;Bucură-te, cel ce din tinerețe ai iubit curăția feciorelnică și tăcerea;Bucură-te, cel ce ai urât deșertăciunile lumii și toate bucuriile ei, iar sufletul tău în întregime l-ai închinat lui Dumnezeu;Bucură-te, cel ce cu lumina înțelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat și cu învățătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos! Condac 2 Văzând nelegiuire și răzvrătire în Israel, preamărite profetule, te-ai întristat cu duhul și în râvna pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru că fiii lui Israel se închinau la idolii cei urâți și de Dumnezeu cel adevărat se îndepărtau, Căruia toate oștile cerești cu cutremur Îi cântau: Aliluia! Icos 2 Mintea întunecându-și cu pornirile cele rele, Ahab, împăratul cel ce făcea fărădelege, lepădându-se de adevăratul Dumnezeu, Atotțiitorul, și închinându-se josnicului Baal, a înmulțit închinarea la idoli și nelegiuirea în împărăția sa. Iar tu, prorocule, ca un mare râvnitor pentru Dumnezeu, cu îndrăzneală ai înfruntat pe împărat, amenințându-l, prevestind pedeapsa pentru el și pentru împărăția sa, că trei ani și șase luni nu va cădea ploaie, nici rouă și foamete mare va fi peste tot pământul. Drept aceea, minunându-ne de râvna ta și de îndrăzneala ta cea mare pentru Dumnezeu, cu iubire grăim ție:Bucură-te, propovăduitorul neînfricat al adevărului și mare luptător pentru cucernicie;Bucură-te, cel ce cu râvna ta dojenești toată nelegiuirea;Bucură-te, cel ce ai înduplecat pe Domnul îndelung-răbdătorul să nu pedepsească cu desăvârșire pe cei păcătoși;Bucură-te, cel ce cu cuvântul ai încuiat cerul, iar pământul cel roditor l-ai făcut sterp;Bucură-te, cel ce pentru nelegiuirea oamenilor, foamete de trei ani de la Dumnezeu ai cerut;Bucură-te, că Domnul cel Preaînalt te-a trimis la Ahab, precum oarecând pe Moise la Faraon;Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos! Condac 3 Cu puterea rugăciunii tale, preaminunate prorocule, în adevăr ai încuiat cerul și n-a plouat trei ani și șase luni și a fost mare foamete peste tot pământul, până când, chinuiți de arșiță și foamete, cei nelegiuiți s-au întors către Domnul, pocăindu-se și cu umilință cântând Lui: Aliluia! Icos 3 Având negrăită bunăvoire către tine, prorocule, vrut-a Domnul să te deosebească de fiii cei fără de lege ai lui Israel ca să nu înduri împreună cu ei foametea și setea și ți-a poruncit să te duci la râul Cherit, unde corbii te-au hrănit, aducându-ți pâine și carne. De aceea, îți aducem laudele acestea:Bucură-te, cel ce cu postul și cu privegherea ai nimicit toate deșertăciunile și cugetările pământești;Bucură-te, cel ce cu rugăciuni și gânduri curate, mintea ți-ai înălțat-o spre cele de sus;Bucură-te, mărirea patriarhilor și podoaba prorocilor;Bucură-te, lauda celor feciorelnici și mărirea cuvioșilor;Bucură-te, îndrumătorul ierarhilor și tăria mucenicilor;Bucură-te, că ai întors pe calea adevărului pe fiii lui Israel orbiți de nelegiuire și necredință;Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos! Condac 4 Vifor mare, dărâmând munți, mergea înainte, când Domnul S-a apropiat de tine în Horeb, prorocule; încă și cutremur s-a făcut, dar nu în cutremur S-a arătat Domnul, iar după cutremur foc, și nici în foc s-a arătat Domnul; ci, după foc, adiind vânt răcoritor, în el ți S-a arătat Domnul a Cărui apropiere simțind, cu veșmânt ți-ai acoperit fața, cântând cu frică și bucurie: Aliluia! Icos 4 Auzind nelegiuitul împărat Ahab de porunca ta, ca să aduni toate semințiile lui Israel pe muntele Carmel, unde să fie aduși și profeții cei mincinoși ai lui Baal, îndată trimițând, i-a adunat pe toți și a venit și el acolo. Iar tu, râvnitor de slava lui Dumnezeu, dorind să rușinezi cu desăvârșire pe idolii cei urâți și să preaslăvești pe adevăratul Dumnezeu, ai poruncit să se pregătească două altare pentru jertfă, iar foc să nu le pună, zicând : Adevăratul Dumnezeu va fi acolo, Care la rugăciunea noastră ne va asculta, trimițând foc. Auzind acestea, poporul a grăit, zicând: Bine a zis Ilie, să fie așa; iar noi, mărindu-te, cântăm ție:Bucură-te, marele sol al Împăratului ceresc și vestitor al sfintelor Sale porunci;Bucură-te, diamant statornic în râvnă și stâlp neclintit al bunei cinstiri;Bucură-te, puternice apărător al adevărului și luptător neînvins împotriva vrăjmașilor Domnului;Bucură-te, dezrădăcinătorul necinstei ce sădești evlavia și curăția;Bucură-te, râvnitor înflăcărat al slavei lui Dumnezeu;Bucură-te, că și în ultimele zile ale lumii acesteia vei propovădui pe adevăratul Dumnezeu și vei mustra pe antihristul cel blestemat;Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos! Condac 5 Împărăteasa Isabela cea fără de lege, cugetând să te stingă pe tine cel ce ești stea de Dumnezeu luminată, aprinzându-se de mânie asupra ta pentru nimicirea profeților ei mincinoși a pus la cale uciderea ta. Totodată i
Sfântul Iosif, scriitorul de cântări (imnograful) ‒ pașii către Împărăția lui Dumnezeu
Călugărit la Tesalonic, Sfântul Iosif a fost întemnițat în Creta, în timpul eresului împotriva icoanelor. După ce i-a învățat pe toți dreapta credință și s-a rugat, s-a încheiat eresul, iar el a cerut de la Domnul darul de a alcătui și rosti cântări, fiindu-i adeverit printr-o vedenie că l-a primit. Născut în Eparhia Siciliei, Sfântul Iosif a crescut cu dragoste de Sfânta Scriptură, fiind cunoscut mai ales pentru blândețea sa. După ce au năvălit agarenii, iar familia lui a fost nevoită să părăsească țara, a ajuns la Tesalonic, unde și-a ales calea monahală. Noaptea și-o petrecea în cântări și rugăciune, stând în picioare. Puținele clipe în care se odihnea erau atunci când se întindea pe pământ. Mânca doar puțină pâine, hrănindu-se cu rugăciunea și dorul de Dumnezeu. După ce a mers la Constantinopol împreună cu Sfântul Grigorie Decapolitul, a acceptat, la rugămintea unora, să meargă la Roma, căci se pornise eresul împotriva icoanelor. Pe drum însă, Sfântul Iosif a fost prins și întemnițat în Creta, dar nu s-a mâhnit, ci i-a învățat pe toți dreapta credință. Și luând sfârșit eresul, pentru rugăciunile lui, a fost eliberat din închisoare și s-a întors la Constantinopol pentru a face o biserică în numele Sfântului Bartolomeu. Rugându-se cu lacrimi la Domnul să îi dea darul de a alcătui cântări în cinstea lui, a avut o vedenie cu un apostol care îi punea Evanghelia pe piept, iar din acel moment Sfântul Iosif spunea cântări, de parcă le-aș fi știut pe de rost. Fiind izgonit de Barda cezarul, a fost eliberat de împărăteasa Teodora, iar mai apoi și-a dat sufletul în mâinile Domnului, trupul său fiind îngropat în mănăstire.
Prohodul Maicii Domnului
Starea I 1. În mormânt ViaţăAi fost pus, Hristoase,Şi-a vieţii Maică-acum intră în mormântŞi se mută la viaţa cea de sus. 2. Tu născând Viaţa,Pe a tot-DumnezeuŞi viaţa, Prea Curată schimbând-oLa viaţa cea de sus te-ai şi mutat. 3. Te mărim pe tine,Maică prea curată,Şi-adormirea ta cinstim, prăznuind-oCu solirea-ţi pururea fiind păziţi. 4. Fericimu-te toţi,O, prea sfântă Maică,Închinându-ne cinstitei tale mutări,Cea de care îngerii s-au minunat.5. Te mărim pe tine,Maică a Lui Hristos,Care fără de sămânţă ai zămislitŞi a a ta mutare toţi o preamărim.6. Fericimu-te toţi,Maică a Lui HristosCeea ce-ai pricinuit pe noul Adam,Şi-adormirea-ţi cu credinţă o cinstim.7. Te mărim, FecioarăPururea cinstităŞi icoanei tale ne închinăm,Ca la oglindirea sfântului tău chip. 8. Fericimu-te toţi,Maică a Lui Hristos,Ca pe rugătoarea pururea pentru noiŞi ca pe o solitoare pentru toţi.9. A fericiţilorTăi părinţi străluciţi,Tu prea fericită fiică lor te-ai făcutŞi pe toate neamurile ai întrecut. 10. Drept-măritori preoţiŞi popor credinciosCu smerenie cădem la sicriul tăuPrea curată Maica Lui Emanuil.11. Mulţimea de pustnici,Cete de cuvioşiO, voi tineri şi fecioare, cu cei bătrâniCântaţi adormirea prea Curatei Maici. 12. O voi domnitori mari,Toţi acum lăudaţiStrămutarea prea curatei ÎmpărateseCe-a născut pe Împăratul tuturor.13. Cine dar va spuneBucuria multăCe-a cuprins pe Maica Domnului IisusCând i s-a vestit mutarea Ei la cer. 14. Suind Prea CurataMuntele EleonŞi în mână de la înger floare luândCătre Cel născut din Ea se închina.15. A muntelui saduriŢie ţi se-nchină,Prea Curată, văzând ramura de finicCa la Maica Celui atotziditor. 16. Glasul Celui de susFără veste-a grăitDe mutarea ta iubitului ucenic,În Efes fiind cu slujba lui Hristos.17. „Mergi la GhetsimaniIute şi prea degrab,Căci se mută Maica Domnului sus la cer,Făcând cea de pe pământ mutarea sa”. 18. O, minuni străine,Mari şi dumnezeieşti,Cum de nori pe sus, Curată, s-aduserăLa înmormântarea ta, Apostolii!19. Venind de la marginiCeata de uceniciMinunat de nori purtatu-s-a prin văzduh,Ca să-ngroape trupul Maicii lui Hristos. 20. De la margini vineCeata de ucenici,Ca să-ngroape în mormânt preasfântul său trup,Cea mutată negrăit de pe pământ.21. Dintre ale lumiiMargini pân-la margini,Adunându-se soborul apostolescPe Cea fără de prihană preamăresc. 22. Coruri de la ArhangheliŞi de la îngeri ceteAdunându-se la sfântă mutarea ta,Te măresc în cânturi, spăimântându-se.23. Stăpânul ca Fiu dândHaruri Maicii Sale,Din cereştile lăcaşuri s-a pogorât,Ca pe-al Maicii Sale Duh să-l poarte sus. 24. La a ta curată,Cinstit-adormire,A venit întreg soborul cel îngeresc,Iară ceata de apostoli te plângea.25. Adevăr minuneStrăină-i a priviŞi-a vedea pe Dumnezeu ca un om primindÎn mâini sufletul prea sfintei Sale Maici. 26. Ceea ce suit-aiLa lăcaşuri cereştiNu lipsi, Stăpâna noastră, privind spre noi,Spre cei ce cu drag cinstim mutarea ta.27. Înălţând FecioaraMâinile sale-n susCredincioşii toţi se roagă a fi păziţiPrin mutarea Ei la Fiul său iubit. 28. Mori acum şi te duciLa viaţa de susCi să nu ne părăseşti pe noi, robii tăi,Veşnic trează Solitoare pentru toţi.29. Minune prea mareEste a se vedea,Cum ceea care Viaţa lumii născuMorţii cei fireşti părtaşă s-a făcut. 30. Prunc fiind Iisus,Fiul Celui de sus,Se purta de prea curatele tale mâini,Iar acum El poartă-n mâini sufletul tău.31. Ucenice PetreŞi ceilalţi uceniciBun rămas de petrecanie cuvântândA cânta începeţi Maicii Domnului. 32. Fericimu-te toţi,Maică prea curată,Şi mutarea-ţi prăznuind, cu toţi te cinstim,Căci te-ai dus de pe pământ la cei de sus.33. Mutatu-te-ai de josLa viaţa de Sus,Dară oştile de îngeri s-au înspăimântat,Când al tău duh Tatălui ceresc ai dat. 34. Duşmanii tăi cei răi,Şi prea înşelătoriVrând să-ţi ardă trupul ca nişte păgâniS-au orbit de dreapta Celui Prea Înalt.35. Sabie grozavăCu tăierea sclipiÎmpotriva celui singur semeţ pornitSpre curata Maică a Lui Dumnezeu. 36. Nemernicul vrăjmaş,Patul vrând a-ţi surpa,Nevăzut a pătimit tăierea de mâiniTicaloase ce de pat s-au fost atins.37. A cereştilor oşti,Dulci cântări şi frumosPotrivite s-auzeau de toţi ce erauPrivind adormirea Maicii Domnului. 38. Ceea ce născut-ai Pe Hristos Viaţa,Spune dară cum de moarte te-mpărtăşişi?O cunoaşte numai Cel născut al tău.39. Prea curată MaicăPrea cinstită Sfântă,După strălucit-acum adormirea ta,Apără pe cei ce cred întru Hristos.40. Pe cei ce mutarea-ţiCredincios prăznuiesc,Tu-i acoperă şi-i apără de nevoi,Prea curată totdeauna rămânând.41. Din grele primejdiiŞi de limbi vicleneScapi pe cei ce cântă-acum adormirea ta,Prea cinstită Solitoare-a tuturor. 42. Către Domnul te amSolitoare şi-ajutor,Prea curată Născătoare de Dumnezeu,Ca Tu din primejdii să mă mântuieşti.43. Înainte îţi stăm,Maica Lui Dumnezeu,Pomenirea ta din inimă lăudând,Cântări sfinte cu buzele versuim. 44. Însufleţite CerCe-ncăpuşi pe Domnul,La cerească locuinţă te-ai ridicatŞi pe lumea cea de sus ai luminat.45.Cei ce cu dorinţaSăvârşim, prea sfântăMaică şi Fecioară, astăzi mutarea ta,Mântuiţi să fim de patimi ne rugăm. 46. Prorocul David,Strunindu-şi lăuta,Te mareşte Prea Curată, cântându-teŞi-adormirea ta cu drag vestind-o.47. Credincioase ceteCântă chivotuluiÎmpletite versuiri de cereşti cântăriCelei duse la odihna cea de sus. 48. Ţie, ce născut-aiPe Hristos ViaţaCu credinţă îţi cântăm şi te prea cinstimŞi mutarea ta, Fecioară o mărim.49. Mulţime de oameniLaudă pe Pruncă,Mărind, Prea Curată, şi adormirea taCea cântată de soborul îngeresc. 50. A toţi credincioşiiDin nevoi scăpare,Miluieşte, Născătoare de Dumnezeu,Pe câţi cântă astăzi adormirea ta.51. Prorocii cândva,Prea Curată, vestindAdormirea ta, Fecioară, o au vazutŞi mulţimi de îngeri o au lăudat. 52. Într-a morţii umbrăSe îngroapă acumCeea ce născu Viaţa, mutându-seDe la voi la Tronul cel veşnic de Sus.53. Certaţi cu DumnezeuFiind, ne-am împăcatÎntru tine, Născătoare de Dumnezeu,Deci Fecioară adormirea ta mărim. 54. Prea lumii, Stăpână,Prea curată privind,Strălucit ca să se-ncuie-n mormânt acum,O, tu sat Ghetsimani, te bucură!55.Mult dumnezeiesculDavid s-a bucuratPsalmi cântând sculării tale celei din morţi,O, Tu al Lui Dumnezeu sicriu sfinţit. 56. Săvârşim toţi astăziDucerea de la noiA Maicii Cuvântului, curăţindu-neMintea, inima, trupul şi sufletul.57. A Domnului Maică,Pe cei drept-măritoriCare cinste dau mutării tale, fă-i tariÎmpotriva luptătorilor vrăjmaşi. 58. Dar cum mori, Fecioară,Care Viaţă ai dat,Ca şi oamenii fireşti supuindu-teŞi cum rabdă Cel născut făr-de păcat?59. Strângându-vă margini,Veniţi să fericimCea de-aci dumnezeiască petrecereCătre cer a Maicii Domnului acum. 60. Din curate-ţi sângiuiriLuând trup Iisus,Pe flamânzi i-a săturat prea îndestulatŞi afară pe bogaţi i-a scos deşerţi.61. De a ta mutareSaltă firea acum,Veselindu-se cu îngerii, oamenii,Îngroparea ta de obşte săvârşind. 62. Ceea ce trup de lutLui Hristos dăruişi,Zămislindu-L, Născătoare de Dumnezeu,Rugăciunile noastre să nu le treci.63. La puteri mai-nalte,Cereştile PuteriAu strigat zicând, acum pregătiţi-vă,Ca pe Maica Domnului să o primiţi. 64. Preoţi şi norodulŞi toţi cei credincioşi,Cu smerenie te roagă, ca să primeşti,O, Stăpână, rugăciunile lor azi.65. Una Prea Curată,Ţie toţi ne rugăm,Ca prin blânzii şi miloşii tăi ochi frumoşiSă priveşti spre noi smeriţii pururea. 66. Născând Tu, Curată,Pe
Acatistul Sfintei Cuvioase Macrina
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul drepţilor spre a plini cununa cea împodobită a sfinţeniei, noi, cei ce suntem în necazuri şi întristări în lumea aceasta şi cerem şi aşteptăm mila lui Dumnezeu revărsată asupra noastră prin sfintele tale rugăciuni şi mijlociri, îţi aducem cântări de mulţumire şi de laudă, strigând aşa: Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina! Icosul 1 Cetelor îngereşti plăcută le-a fost vieţuirea ta aici pe pământ, Maică Preacuvioasă, că, în trup omenesc fiind, ai vieţuit ca un înger, biruind prin înfrânare patimile şi poftele trupului, intrând astfel curată şi neprihănită în patria cea cerească, pentru care te lăudăm zicând:Bucură-te, a maicii tale pârgă cu multă rodire;Bucură-te, tărie bărbătească în femeiască fire;Bucură-te, înger ceresc în trup pământesc;Bucură-te, că ţi-ai răstignit patimile trupului firesc;Bucură-te, flacără aprinsă a dragostei vii pentru Domnul;Bucură-te, că balaurul cu arma Sfintei Cruci l-ai răzbit;Bucură-te, că prin puterea credinţei şi frica de moarte ai biruit;Bucură-te, că ne luminezi mintea cu gândul cel bun;Bucură-te, că prin pilda vieţii tale învăţătura sfântă ne dai;Bucură-te, că ai pătruns adâncul tainelor învăţăturii şi trăirii creştine;Bucură-te, către Domnul tămâie binemirositoare de neîncetată rugăciune;Bucură-te, cădelniţă plină de untdelemnul înţelepciunii, veşnic aprinsă;Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina! Condacul al 2-lea Iubind tu pe Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, ai ales cuvintele cântărilor de psalmi ca însoţitoare nedespărţite în tot ceasul. Pentru aceasta te rugăm, întăreşte-ne şi pe noi să împletim cuvinte de laudă din roada faptelor bune, pe care să le aducem prinos Domnului, cântând împreună cu tine: Aliluia! Icosul al 2-lea Spic însutit roditor te-ai arătat a fi, răsărind din ţarina cea binecuvântată a strămoşilor tăi şi, cu înţelepciunea cea cerească fiind dăruită de Dumnezeu, ai ales viaţa cea curată aici pe pământ, pregătind pe cea veşnică prin neîncetate rugăciuni şi nevoinţe, pentru care îţi cântăm:Bucură-te, mugur preafrumos, din vlăstarul dreptei credinţe ivit;Bucură-te, că din rădăcina binecuvântată ai răsărit;Bucură-te, că te-ai adăpat cu apele dulci ale Sfintei Scripturi ca un pământ însetoşat;Bucură-te, că din leagăn cu faptele dreptei credinţe buna ta maică te-a alăptat;Bucură-te, că vârsta prunciei ţi-a fost încununată cu desăvârşită înţelepciune;Bucură-te, blândă mieluşea, că jugul lui Hristos cu bucurie ai luat;Bucură-te, ceea ce cu bună cunoştinţă te-ai înveşmântat;Bucură-te, că ai fost împodobită cu frumuseţea chipului;Bucură-te, că ai câştigat curăţia duhului;Bucură-te, că ai ales dragostea Mirelui Ceresc;Bucură-te, că pentru mântuirea noastră rugăciunile tale fierbinte la Domnul mijlocesc;Bucură-te, că Însuşi Hristos te-a hărăzit să-I fii mireasă;Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina! Condacul al 3-lea Încă înainte de naşterea ta un înger i-a vestit de trei ori maicii tale, Emilia, că Tecla te vei chema, proorocind prin aceasta că luptele şi ostenelile tale vor fi asemenea cu ale celei dintâi dintre muceniţe, dar ai primit numele bunicii tale Macrina, ca în vremea prigonirilor să mărturiseşti pe Hristos asemenea ei, cântând neîncetat: Aliluia! Icosul al 3-lea Fecioarelor celor înţelepte asemănându-te, ai păstrat aprinsă candela sufletului tău, ai împodobit-o cu lumina virtuţilor şi ai adăpat-o cu untdelemnul dragostei de Dumnezeu, gata fiind a intra în Cămara de nuntă a Cerescului Mire, Căruia roagă-te acum să ne dăruiască iertarea păcatelor şi mila în ziua Judecăţii nouă, celor ce-ţi cântăm aşa:Bucură-te, către Hristos neîncetat înălţată dulce cântare;Bucură-te, inimă împodobită cu dumnezeiască cugetare;Bucură-te, că ai păstrat vie în tine suflarea Duhului Sfânt şi ai făcut-o mult roditoare;Bucură-te, că te-ai arătat în toate cumpătată;Bucură-te, că alături de maica ta ai vieţuit până la sfârşitul vieţii ei pământeşti;Bucură-te, că aţi ajuns împreună la mari măsuri duhovniceşti;Bucură-te, că, asemenea strămoşilor tăi, ai lepădat averile cele pământeşti;Bucură-te, că, astfel făcând, le-ai dobândit pe cele cereşti;Bucură-te, că, de toate lepădându-te, casa în sihăstrie ţi-ai transformat;Bucură-te, albină de miere adunătoare care de osteneli trupul nu ţi-ai cruţat;Bucură-te, că adesea cu ochiul minţii pe Cerescul Mire L-ai contemplat;Bucură-te, că împreună cu cetele fecioarelor înţelepte te afli acum în desfătare cerească;Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina! Condacul al 4-lea Bunătăţile cereşti pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit acum ni le-ai câştigat şi te veseleşti în ceruri de vederea frumuseţii celei negrăite a dumnezeirii, sorbind dulceaţa Mirelui, împreună cu cetele cuvioşilor şi drepţilor, alături de care roagă-te pentru noi, ca să fim izbăviţi de dureri şi de necazuri, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 4-lea Râvnă fără de margini având spre dobândirea virtuţilor celor sfinte, nu ai contenit ostenelile, întărindu-te în aspre nevoinţe, spre a supune trupul duhului, a te înstrăina de deşertăciunile lumeşti şi a plini prin contemplaţie sfinţenia. Astfel văzând vieţuirea ta, îndrăznim a te lăuda cu aceste cântări:Bucură-te, că vas ales de înţelepciune cerească te-ai arătat;Bucură-te, că în înfrânare te-ai desfătat;Bucură-te, că în smerenie te-ai slăvit;Bucură-te, că prin neagoniseală te-ai îmbogăţit;Bucură-te, către Domnul rugătoare fierbinte;Bucură-te, tărie şi sprijin celor înconjuraţi de ispite;Bucură-te, revărsare de bucurie pentru cei întristaţi;Bucură-te, grabnică mângâiere pentru cei îndureraţi;Bucură-te, pentru cei din războaie liman de liniştire aflat;Bucură-te, pahar preaplin de iubire către Domnul vărsat;Bucură-te, crin cu mirosul faptelor bune înmiresmat;Bucură-te, porumbiţă albă cu blândeţe încununată;Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina! Condacul al 5-lea Întocmai ca un atlet încercat ţi-ai săvârşit buna alergare şi ai biruit prin sârguinţa bărbătească piedicile din cale, dobândind în ceruri, de la Domnul Hristos, cununa biruinţei; dă-ne şi nouă acum dragoste fierbinte şi căinţă, înmulţind osârdia în inimile noastre, spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 5-lea Ne minunăm de mulţimea faptelor tale bune şi lăudăm necontenitele tale osteneli, pe care n-ai pregetat a le jertfi cu dragoste pentru Domnul Slavei, primind şi darul facerii de minuni, prin care cu milostivire ai cercetat pe cei din nevoi. Roagă-te acum şi pentru tămăduirea patimilor sufleteşti ale celor ce-ţi cântă ţie:Bucură-te, dor către Domnul de-a pururea arzător;Bucură-te, celor lipsiţi nelipsit ajutor;Bucură-te, mijlocitoarea celor credincioşi către Dumnezeu;Bucură-te, întărire în nădejde a celor păcătoşi;Bucură-te, sfeşnic aprins de razele înţelepciunii dumnezeieşti;Bucură-te, călăuzitoare către lumina Împărăţiei cereşti;Bucură-te, blândă ocrotitoare a celor necăjiţi;Bucură-te, mir dulce mirositor al curăţiei;Bucură-te, foc mistuitor al patimilor;Bucură-te, tămăduitoarea durerilor sufleteşti;Bucură-te, vindecătoarea bolilor trupeşti;Bucură-te, că prin rugăciunile tale liniştea sufletului o câştigăm;Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina! Condacul al
Cântarea Sfântului Nectarie către Maica Domnului Theotokarion (4)
Cântări către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria Cântarea a 4-a Bucură-te, cântarea heruvimilor,Bucură-te, lauda îngerilor,Bucură-te, imnul Serafimilor,bucuria arhanghelilor. Bucură-te, pace și bucurie,limanul mântuirii,pat de nuntă sfânt al Cuvântului,floarea nestricăciunii. Bucură-te, raiul desfătăriivieții celei veșnice,bucură-te, lemnul vieții,izvorul nemuririi. Bucură-te, izvorul harului,Bucură-te, Tronul Domnului,Bucură-te, Fecioară fără pată,Bucură-te, templu al dumnezeirii. Bucură-te, al Sfântului DuhRai pecetluit,Bucură-te, al dumnezeiescului hartemplu sfințit. Bucură-te, lauda fecioarelor,Bucură-te, Maică Fecioară,Bucură-te, podoaba credincioșilor,Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu. Bucură-te, scăpareacelor îndurerați,Bucură-te, limanulînviforatelor corăbii. Bucură-te, omorârea iadului,Bucură-te, dezlegarea blestemului,Bucură-te, izbăvirea muritorilor,Bucură-te, dreaptă răsplătire. Bucură-te, mângâierea credincioșilor,Bucură-te, dragostea fecioarelor,Bucură-te, chemarea lui Adam,Bucură-te, izbăvirea Evei. Bucură-te, Curată care ai zdrobitstăpânirea morții,Bucură-te, ceea ce ai sfărâmatcapul balaurului celui începător al răutății (Sfântul Nectarie Taumaturgul, Theotokarion)
Acatistul Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condac 1 Ca pe o podoabă a mucenicilor și apărător fierbinte al dreptei credințe, te lăudăm pe tine, Sfinte Mucenice Emilian, biruitorul înșelăciunii idolești. Iar tu, ca cel ce ești mijlocitorul nostru către Dumnezeu, de înșelăciunea vrăjmașului ne izbăvește pe noi, care-ți cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos! Icos 1 Credința cea de viață dătătoare, Mucenice Emilian, primind-o de la părinții tăi cei de bun neam, luminat de harul lui Hristos, ai trăit pe pământ în fapte bune, pentru ca tinerețea ta să o aduci prinos de bună mireasmă lui Dumnezeu. Pentru aceasta, vrednicule de laudă, îți aducem cântarea aceasta:Bucură-te, floare rară, răsădită în cetatea Durostorum;Bucură-te, că din părinți binecredincioși ai odrăslit;Bucură-te, înger pământesc, luminat de harul lui Dumnezeu;Bucură-te, prunc nevinovat, care ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;Bucură-te, că te-ai hrănit cu învățătura lui Hristos;Bucură-te, cel ce Soarele dreptății te-a luminat;Bucură-te, că dreapta credință ți-a fost far călăuzitor;Bucură-te, că din tinerețe ai avut nădejde tare către Dumnezeu;Bucură-te, că de dragostea Lui nu te-ai despărțit;Bucură-te, cântare suavă a iubirii treimice;Bucură-te, că din dulceața Scripturilor te-ai hrănit;Bucură-te, că de cele lumești nu ți-ai lipit inima;Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos! Condac 2 Viața ta, plăcută lui Dumnezeu, mărite Emilian, a fost în vremea nelegiuitului împărat Iulian, prigonitorul creștinilor. Însă, nici prigonirile, nici amenințările dezlănțuite de acesta, nu te-au despărțit de dragostea lui Hristos, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia! Icos 2 Plin de Duh Sfânt și întărit de dragostea lui Hristos, ai înfruntat marea prigonire a împăratului apostat și, vădind înșelăciunea idolească, ai început să propovăduiești celor din cetatea Durostorum să nu se lepede de dreapta credință. De aceea, te laudăm zicând:Bucură-te, ostaș plin de credință dreaptă și statornică;Bucură-te, viteaz luptător pentru apărarea creștinilor;Bucură-te, sabie care tai înșelăciunea idolească;Bucură-te, scut de apărare împotriva dușmanilor nevăzuți și văzuți;Bucură-te, pavăza celor aflați în primejdii și necazuri;Bucură-te, piatră tăiată din piatra Hristos;Bucură-te, bună mlădiță ieșită din vița Hristos;Bucură-te, cel care te-ai arătat plin de har dumnezeiesc;Bucură-te, următorul sfântului Dasius – martirul din cetatea ta;Bucură-te, luceafăr răsărit în vremea prigonirilor;Bucură-te, că te-ai lepădat de slujirea împăratului pământesc;Bucură-te, că ți-ai ales ca împărat pe Împăratul cel veșnic;Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos! Condac 3 Ca și Irod, omorâtorul pruncilor din Betleem, tot așa și ighemonul Capitolinus a ucis pe pruncii născuți din apă și din Duh, în cetatea Durostorum. Dar tu, vrednicule ostaș al lui Hristos, văzând fărădelegea lui, te-ai rugat pentru așezarea sufletelor nevinovate în ceata mucenicilor și, dând slava lui Dumnezeu, cântai neîncetat: Aliluia! Icos 3 Dacă ai văzut asuprirea și suferința creștinilor din cetatea părinților tăi, ca un neînfricat ostaș al lui Hristos te-ai împotrivit cu multă bărbăție celor ce sileau pe creștini să jertfească zeilor, mustrând cu tărie nelegiuirea lor. Pentru aceea, cu bucurie îți aducem aceste laude:Bucură-te, că nu te-ai supus poruncii împărătești;Bucură-te, că nu te-ai alăturat închinătorilor idolești;Bucură-te, că prigonitorii nu te-au înduplecat să jertfești zeilor;Bucură-te, că ospățul lui Hristos ai dorit;Bucură-te, că ți-ai aprins inima pentru Hristos;Bucură-te, că veselia cea trecătoare nu ți-a schimbat sufletul plin de Duhul Sfânt;Bucură-te, că răbdarea mucenicilor te-a întărit;Bucură-te, că aceasta te-a făcut să ai îndrăzneală a intra în capiștea idolilor;Bucură-te, că ai sfărâmat idolii cei nesimțitori;Bucură-te, că Hristos ți-a dat tărie și îndrăzneală;Bucură-te, putere din puterea lui Hristos;Bucură-te, lumină aprinsă din lumina Duhului;Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos! Condac 4 Auzind Capitolinus vestea distrugerii altarelor păgânești, s-a tulburat și cu mare mânie a strigat: „În grabă căutați pe Emilian și aflându-l, să mi-l aduceți ca să-l pierd”. Dar tu, Sfinte, unit fiind în cuget cu Hristos-Dumnezeu, nu te-ai înspăimântat de amenințările lui, căci neîncetat cântai: Aliluia! Icos 4 Poruncilor împăratului nu te-ai supus, Sfinte Emilian, căci Hristos te-a întrarmat cu chemare sfântă la pătimire pentru El. Drept aceea, ai pornit spre ajutorul și îmbărbătarea creștinilor prigoniți, mărturisind cu tărie că și tu, asemenea lor, nu te supui poruncilor păgânești. Pentru aceea, primește în dar cântarea noastră, Sfinte:Bucură-te, urmaș al lui Hristos și credincioasă slugă;Bucură-te, că Mântuitorul te-a chemat la pătimire pentru El;Bucură-te, ascultător al glasului dumnezeiesc;Bucură-te, că nesuferind nedreptatea, de bună voie te-ai predat celor fărădelege;Bucură-te, că pe mulți ai întărit în credința cea adevărată;Bucură-te, vrednic luptător pentru Hristos;Bucură-te, că viața întru nimic nu ți-ai cruțat;Bucură-te, că în fața scaunului de judecată, luminos te-ai arătat;Bucură-te, viteaz ostaș, care ai biruit păgânătatea;Bucură-te, că în inima ta a încăput Hristos Cel neîncăput;Bucură-te, că Acesta te-a întărit să poți pătimi pentru El;Bucură-te, candelă nestinsă în biserica lui Hristos;Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos! Condac 5 Vederile minții avându-le curățite, ai ales a pătimi pentru Hristos, dorind a te jertfi pentru El, a învia împreună cu El, cântând neîncetat cântarea îngerească: Aliluia! Icos 5 Dintru înălțime putere primind, cu îndrăzneală ai stat în fața lui Capitolinus, vorbindu-i de Hristos, încât acesta s-a mirat de înțelepciunea ta. Auzind aceasta, cetele sfinților în cer s-au bucurat, iar noi, pe pământ, te lăudăm, zicând:Bucură-te, stea luminată de Soarele Hristos;Bucură-te, cel ce ai alergat către chinuri, rănit fiind de dragostea Stăpânului;Bucură-te, că de frumusețea trupului nu te-ai îngrijit;Bucură-te, că frumusețea cea dumnezeiască ai dorit;Bucură-te, că înșelăciunea idolească ai alungat;Bucură-te, cel ce ai revărsat lumină din lumina lui Hristos în sufletele credincioșilor;Bucură-te, cel ce aduci bucurie celor ce te iubesc;Bucură-te, că necredincioșii, văzându-te luminat de înțelepciunea lui Hristos, s-au cutremurat;Bucură-te, cel ce ai îndepărtat rătăcirea păgânească;Bucură-te, răbdătorule de chinuri și apărătorul dreptei credințe;Bucură-te, vas ales al Preasfintei Treimi;Bucură-te, că în ceruri, răsplată ți s-a pregătit;Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos! Condac 6 Supus din nou întrebărilor păgânului judecător, tu, Mucenice Emilian, te-ai arătat neclintit în credința întru Hristos. Ai nesocotit bătăile ce ți-au zdrobit trupul pentru că ai stat ca un adevărat ostaș, mărturisind adevărul și cântând lui Dumnezeu: Aliluia! Icos 6 Neclintit fiind și stând tare pe piatra credinței, te-ai arătat puternic, Sfinte Mucenice, urmând îndemnurilor învățătorului tău, Cel ce a mântuit lumea de înșelăciunea vrăjmașului. Pentru aceasta, cu dragoste îți
Cântarea Sfântului Nectarie către Maica Domnului Theotokarion (7)
Cântări către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria Cântarea a șaptea – La slavă, se cântă pe toate glasurile Bucură-te, fără prihană Curată slăvită, Bucură-te, fără de pată Preacinstită, sfințită, Bucură-te, Nestricată Fecioară cu totul nepătată, Bucură-te, pururi Fecioară, Mireasă nenuntită, Bucură-te, hrănitoare de prunc, Fecioară nenuntită, Bucură-te, al lui Moise rug nemistuit, Bucură-te, pământ nearat, purtător de spic. Bucură-te, punte care duci către bolta cerească, Bucură-te, Stăpână, Doamna lumii întregi, Bucură-te, Fecioara lui David, care porți viața, Bucură-te, începutul buneivoiri a lui Dumnezeu, Bucură-te, refren al Bisericii lui Hristos. Bucură-te, ceea ce ai odrăslit Strugurele Vieții, Bucură-te, ceea ce ai născut Pâinea Vieții, Bucură-te, răsăritul Soarelui celui înțelegător, Bucură-te, răsărit al Zilei celei de taină. Bucură-te, Maică fără dureri de naștere a Cuvântului lui Dumnezeu, Bucură-te, comoară necheltuită a vieții, Bucură-te, leac însuflețit ales de Dumnezeu, Bucură-te, putere a celor ce se ostenesc, Mireasă a lui Dumnezeu, Bucură-te, scară a Cuvântului prealăudată, Bucură-te, chivot al lui Dumnezeu pururea cinstit, Bucură-te, clește care pe Hristos ai zămislit, Bucură-te, sfeșnic care luminezi credincioșilor, Bucură-te, Maria, Fecioară, Mireasă dumnezeiască. Bucură-te, Maică Fecioară, Preanevinovată, Bucură-te, templu nezdrobit al dumnezeirii, Bucură-te, doctor pregătit al celor bolnavi, Bucură-te, străină auzire, Maică Fecioară, Bucură-te, străină vedere, de Dumnezeu Născătoare, Bucură-te, casă a Celui ce șade pe Heruvimi, Bucură-te, căruță a Celui ce șade pe Serafimi, Bucură-te, turn neclintit al Bisericii, Bucură-te, ușă de taină a mântuirii, Bucură-te, toiagul lui Aaron care a odrăslit, Bucură-te, trandafir care înmiresmezi pe credincioși, Bucură-te, sprijinul cel tare al credinței, Bucură-te, semn cuvios al harului, Bucură-te, urmașă a manei, Bucură-te, slujitoarea Hranei celei sfinte, Bucură-te, ulcior care ții Apa Vieții. Bucură-te, cântare care bucuri pe dreptcredincioși, Bucură-te, ceea ce strălucești zorii Luminii celei nematerialnice, Bucură-te, vas al Luminii revărsând lumină, Bucură-te, sfeșnic de aur al Luminii celei veșnice, Bucură-te, dătătoare a dumnezeieștii bunătăți, Bucură-te, laudă neîncetată a sfintelor suflete, Bucură-te, laudă negrăită a tuturor psalmilor, Bucură-te, cântarea cea veșnică a neamurilor, Bucură-te, cântarea cea veșnică a dreptcredincioșilor! (Sfântul Nectarie Taumaturgul, Theotokarion)
Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Marina
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Frumoasă floare crescută între spinii idoleşti şi împodobită cu frumuseţi sufleteşti, având minte cu bună înţelegere şi inimă aprinsă de văpaia dragostei dumnezeieşti, Sfântă Mare Muceniţă Marina, vorbeai mereu de Mirele tău Hristos şi de veşnica împărăţie, aşteptând cu dorire să-ţi jertfeşti viaţa şi să te uneşti cu El, pentru care îţi cântăm: Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniţă a lui Hristos! Icosul 1 Născută fiind din părinţi de bun neam, dar necredincioşi, de copilă ai rămas orfană de mamă, iar tatăl tău, Edesie, slujitor idolesc, te-a dat spre îngrijire la o femeie în afara cetăţii, de la care ai învăţat şi te-ai întărit în credinţa în Dumnezeu. Pentru aceasta îţi zicem aşa:Bucură-te, floare aleasă dintre spinii idoleşti;Bucură-te, că ai dorit Domnului să-I slujeşti;Bucură-te, că la doisprezece ani în Hristos ai crezut;Bucură-te, că dulceaţa învăţăturii creştine bine ai cunoscut;Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai dorit fierbinte;Bucură-te, că ai început să urmezi ale Lui cuvinte;Bucură-te, că nimic dintre cele pământeşti nu mai cugetai;Bucură-te, că numai de numele lui Hristos grăiai;Bucură-te, că ai dorit viața şi veşnica fericire;Bucură-te, că ai urât deşertăciunea lumii şi a ei rătăcire;Bucură-te, că ai crezut în Cel ce a făcut cerul şi pământul;Bucură-te, că aceasta ai mărturisit cu cuvântul;Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos! Condacul al 2-lea Tatăl tău, Edesie, auzind că ai primit credinţa cea sfântă a creştinilor, a început să te urască şi te socotea ca pe o străină, dar tu, punându-ți nădejdea în Dumnezeu, Îl rugai pe Tatăl Ceresc să te ajute şi să te întărească pentru a-L putea mărturisi, strigându-I: Aliluia! Icosul al 2-lea Când ai fost de cincisprezece ani, mergând la câmp să vezi oile tatălui tău, eparhul cetății, mai marele şi crudul Olimvrie, a trecut pe acolo şi, văzându-te, s-a rănit la suflet de frumuseţea ta, întrebându-te cine eşti. Iar tu plină de curaj i-ai răspuns că eşti creştină şi mireasa lui Hristos, pentru care-ţi zicem aşa:Bucură-te, că pe eparh în cale l-ai întâlnit;Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai mărturisit;Bucură-te, că eparhul s-a rănit de frumuseţea ta;Bucură-te, că să-ţi afle numele dorea;Bucură-te, că Marina i-ai spus că te numeşti;Bucură-te, că pe Domnul Hristos i-ai spus că-L iubeşti;Bucură-te, că închinării la idoli nu te-ai învoit;Bucură-te, că sufletul cu rugăciunea ţi-ai împodobit;Bucură-te, că eparhul auzind s-a tulburat;Bucură-te, că în cetate cu grele chinuri te-a înfricoşat;Bucură-te, că de munci şi de cazne te bucurai;Bucură-te, că pe tiran cu înţelepte cuvinte îl înfruntai;Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos! Condacul al 3-lea Eparhul cetăţii, scoţându-te la judecată, privea cu plăcere la frumuseţea ta şi cu glas amăgitor te îndemna să jertfeşti zeilor spre a-ţi cruţa tinereţea; dar tu, Fericită Marina, aveai mintea la Dumnezeu cel Adevărat şi cu mare glas ai strigat: Unul este Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Dătătorul-de-viață Căruia-I cânt: Aliluia! Icosul al 3-lea Auzind această mărturisire a ta, Sfântă Marina, Olimvrie te ademenea prin cuvinte înşelătoare să-i fii soţie, făgăduindu-ţi din toate dulceţile lumii, dar tu cu bărbăţie l-ai defăimat, iar pe Hristos, Mirele tău, L-ai lăudat, chemându-L în ajutor; pentru care tărie a ta te lăudăm aşa:Bucură-te, că silnicia tiranului cu tărie ai biruit;Bucură-te, fecioară, că la necuraţii idoli n-ai jertfit;Bucură-te, că sufletul curat l-ai păstrat pentru cerescul tău Mire;Bucură-te, că pentru aceasta trupul l-ai dat spre chinuire;Bucură-te, că a te uni cu Hristos ai dorit;Bucură-te, că Sfânta Treime o ai mărturisit;Bucură-te, mireasa lui Hristos cea în credinţă tare;Bucură-te, Sfântă Marina, cea grabnic ajutătoare;Bucură-te, că, respingându-l, păgânul te privea cu nespusă cruzime;Bucură-te, că spre chinuire să fii dată a poruncit cu mare asprime;Bucură-te, defăimătoarea amăgirilor lumeşti;Bucură-te, iubitoarea frumuseţilor cereşti;Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos! Condacul al 4-lea Fiind plin de mânie şi ură, tiranul a părăsit amăgita-i dragoste şi fără milă a poruncit să fii dezbrăcată de hainele tale şi bătută cu vergi. Dar tu, întărită în credinţa lui Hristos, cu răbdare în rugăciune cântai: Aliluia! Icosul al 4-lea Răbdând chinurile grele, pământul se înroşea de sângele tău. Poporul, uimit şi plin de jale, privea cum piere frumuseţea ta, dar crudul Olimvrie ți-a înmulţit suferinţa, pironindu-te pe lemn şi cu căngi sfâşiindu-ţi trupul, iar tu cu mare bărbăţie răbdai; pentru care noi îţi strigăm aşa:Bucură-te, că neclintită ai rămas în chinuire;Bucură-te, că lui Dumnezeu Îi aduceai mulţumire;Bucură-te, că loviturile vergilor le răbdai;Bucură-te, că pentru Domnul Hristos pătimeai;Bucură-te, că puterea dumnezeiască te-a acoperit;Bucură-te, că prin suferinţă multă te-ai sfinţit;Bucură-te, că pământul de sângele tău s-a înroşit;Bucură-te, că prin aceasta pe satana l-ai zdrobit;Bucură-te, că toate cu tăria diamantului le-ai răbdat;Bucură-te, că prin calde rugăciuni sufletul ți-ai luminat;Bucură-te, că pentru răbdarea ta cea multă Hristos te-a încununat;Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos! Condacul al 5-lea Ridicându-ți privirea la cer, te gândeai la pătimirile de pe Cruce ale Mirelui tău şi cu dragoste şi credință te rugai Lui: „Vrăjmaşii m-au înconjurat, Doamne, caută spre mine, roaba Ta, şi mă miluieşte, ca din toată inima să-Ţi cânt: Aliluia!”. Icosul al 5-lea Întărită fiind în credința în Dumnezeu, nimic nu a putut să te despartă de dragostea Mirelui tău Hristos, nici sfaturile poporului, nici viclenele amăgiri, nici sălbăticia tiranilor sau asprele amenințări, ca să slujeşti idolilor, pentru care tărie a ta noi, minunându-ne, îți cântăm aşa:Bucură-te, că de Cerescul Mire nu te-ai despărțit;Bucură-te, că în cruda chinuire mai mult L-ai iubit;Bucură-te, că n-ai voit să slujeşti idolilor spurcaţi;Bucură-te, că nu te-ai supus păgânilor blestemaţi;Bucură-te, că ai suferit tăieturile uneltelor de fier;Bucură-te, că gândind la Hristos, priveai liniştită la cer;Bucură-te, că uneltirile păgânilor le-ai biruit cu tărie;Bucură-te, că toate le-ai suferit cu bărbăţie;Bucură-te, că trupul tău s-a chinuit pe pământ;Bucură-te, că sufletul strălucit a mers la Domnul cel Sfânt;Bucură-te, de Cereasca împărăţie râvnitoare;Bucură-te, Muceniţă în necazuri ajutătoare;Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos! Condacul al 6-lea Văzând tiranul eparh că nimic nu te poate înspăimânta, a poruncit să fii aruncată în temniţa celor osândiţi la moarte. Dar tu, Sfântă Muceniţă Marina, deşi aveai oasele goale în urma chinurilor, înălţai rugăciuni fierbinţi lui Dumnezeu, ca să te întărească asupra vrăjmaşilor, cântându-I: Aliluia! Icosul al
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de necaz şi de întristare
Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea! Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forțe diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Amin.
Acatistul Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Pe tine, moştenitorul raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru adevăr nevoindu-te şi de la înalta pronie izvoarele bogăţiei de daruri revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă: Aliluia! Icosul 1 În pământul dragostei, smerite, ai fost crescut de către evlavioşii tăi părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava Nedespărţitei Treimi.Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;Bucură-te, cercetare şi împlinire a sfaturilor rodnice;Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc! Condacul al 2-lea Ca o albină învăţăturile dascălilor din Naxos şi Smyrna le-ai strâns, Sfinte Nicodim, le-ai lămurit în focul dreptei credinţe şi le-ai pus în slujba izbăvirii de patimi. Neobosit te sârguiai să cercetezi pe cuvioşii luminaţi cu duhul întru aflarea liniştii şi vederii celei duhovniceşti, iar împreună cu ei cântai: Aliluia! Icosul al 2-lea Îngrăditu-te-ai, Sfinte, cu povăţuirile Mitropolitului Macarie al Corintului şi, dorind a te face monah, ai fost de dânsul îndrumat spre Cuviosul Silvestru, care pustnicea împreună cu alţi doi monahi isihaşti în insula Hydra. Aşa ai lepădat împilarea grijii celei deşarte şi ai învăţat rugăciunea minţii, culegând virtuţile îngereştii vieţuiri.Bucură-te, aşezare prin răbdarea cea bună în lumina Chipului lui Hristos;Bucură-te, trezvie, ce păzeşti cugetul de împrăpăstuire;Bucură-te, rugăciune, piatră de hotar a Împărăţiei lui Dumnezeu;Bucură-te, purtare a crucii ascultării ce descuie cerurile;Bucură-te, primire printr-însa a celor din afară în trupul de taină al iubirii;Bucură-te, cunoaştere însuşită de chipul iubirii duhovniceşti;Bucură-te, că şi mama ta a primit chipul monahicesc;Bucură-te, inimă-chivot al Numelui mântuitor;Bucură-te, inimă-icoană a Chipului de viaţă dătător;Bucură-te, inimă în închinare;Bucură-te, înaltă smerită cugetare;Bucură-te, postire întru îndulcirea de duhovniceasca hrană;Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc! Condacul al 3-lea Hrănit cu mierea liniştirii şi duhovniceştii suiri râvnitor, te-ai întărit în nevoinţele isihaste, purtat fiind în Sfântul Munte de dumnezeiescul dor. Iar tuns curând monah, sub acoperământul Preacuratei Fecioare, desăvârşit ţi-ai închinat viaţa lui Hristos, veselindu-te a cânta cu îngereştile cete: Aliluia! Icosul al 3-lea Preaiubitor al sfinţeniei te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, sârguindu-te să dezgropi din ţarina uitării filocalicele scrieri ale dumnezeieştilor Părinţi, prin care Însuşi Hristos a revărsat în inimi focul cereştii chemări.Bucură-te, chemare la ospăţul cereştii vieţuiri;Bucură-te, înmulţire prin credinţă a sfintei moşteniri;Bucură-te, rugăciune strălucind de slava Numelui mântuitor;Bucură-te, nesăturată sete de mântuirea tuturor;Bucură-te, povăţuitor al povăţuitorilor;Bucură-te, al marilor Părinţi râvnitor;Bucură-te, smerenie roditoare a sfintelor deprinderi;Bucură-te, nepătimire ce odrăsleşti cunoaşterea spre viaţă;Bucură-te, călăuză în nevăzutul război spre Schimbarea la Faţă;Bucură-te, dascăl al vieţii duhovniceşti;Bucură-te, vas desăvârşit al ştiinţelor bisericeşti;Bucură-te, dor nepotolit după împărtăşirea cu Hristos;Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc! Condacul al 4-lea Pe Sfântul Paisie Velicikovski, care călăuzea în Moldova peste o mie de fraţi şi îi învăţa rugăciunea minţii, ai râvnit a-l întâlni şi de dânsul a fi povăţuit întru dumnezeiasca lucrare. Pentru aceea te-ai îmbarcat într-o corabie, dar din pricina unei furtuni nu ţi-ai putut atinge ţelul. Mişcat de semnul cereştii Pronii, te-ai hotărât să nu mai părăseşti Sfântul Munte şi cu viaţa cea sihăstrească însoţindu-te, neîncetat cântai: Aliluia! Icosul al 4-lea Înaintea Domnului zi şi noapte privegheai, sub ascultarea bătrânului Arsenie curăţindu-ţi mintea întru neîncetată rugăciune şi înfrânare, cu chipul luminat de contemplaţia Sfintelor Scripturi şi Predanii. În acelea, ca într-un rai cuvântător sălăşluit, de închinarea în duh a inimii ca dintr-un pom al vieţii te împărtăşeai, Sfinte Nicodim.Bucură-te, privighetoare a pustiei;Bucură-te, fântână a cuvintelor Duhului;Bucură-te, întoarcere a minţii spre Izvorul şi Ţinta cuvintelor;Bucură-te, privire mai presus de vedere a locului inimii;Bucură-te, auzire mai presus de auzire a cuvintelor rugăciunii;Bucură-te, iubire a libertăţii Duhului, celei neîngrădite de patimi;Bucură-te, tăcere cuvântătoare ce odrăsleşti rodul înţelepciunii;Bucură-te, chip luminat şi păzit de sabia de foc a Numelui lui Iisus;Bucură-te, inimă învăpăiată de credinţă şi întipărită cu Numele lui Hristos;Bucură-te, liniştire mai presus de fire întru Numele mântuitor;Bucură-te, purtare a crucii, altar al iubirii duhovniceşti;Bucură-te, iubire smerită, ce îmbrăţişezi voia Tatălui ceresc;Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc! Condacul al 5-lea Prin mântuitoarea călăuzire şi întregimea cuvântătoare a frumoaselor tale alcătuiri, ne păzim cu putere simţurile de toată pofta şi ne izbăvim de toată intrarea demonilor care se furişează ascuns prin simţuri, strălucind în sfintele încăperi ale minţii icoana de pururea închinare a Cuvântului: Aliluia! Icosul al 5-lea Urmându-ţi povăţuitorul în insula pustie Skyropoulla în căutarea unei singurătăţi şi linişti mai mari, iar în viaţa cea cu multă osteneală sporind, ţi-ai făcut inima vistierie a Numelui lui Iisus Hristos şi darurilor suprafireşti ale harului, pentru care cu bucurie îţi cântăm:Bucură-te, liniştire, altar al vorbirii cu Dumnezeu;Bucură-te, veghere şi atenţie, chip al stării înaintea Domnului;Bucură-te, ascultare ce odihneşti chipul de fiu al lui Dumnezeu;Bucură-te, lepădare de sine ce străbaţi cărarea cea strâmtă a mântuirii;Bucură-te, smerenie mulţumitoare, vas al credinţei;Bucură-te, întreagă înţelepciune ce închini lui Hristos pământul inimii;Bucură-te, nemâniere şi nejudecare păzind senin cerul minţii;Bucură-te, dispreţuire a seminţelor diavolului;Bucură-te, tăcere de icoană, ce nu bagi în seamă lătrăturile lui;Bucură-te, necontenită cugetare la preadulcele Nume al lui Iisus;Bucură-te, inimă în asemănare cu chipul Preacuratei Fecioare;Bucură-te, iubire nevoitoare ce alungi frica de moarte;Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc! Condacul al 6-lea Plecând din pricina unei boli părintele tău, ai trăit câteva luni singur, după care te-ai întors la Athos, fiind tuns şi îmbrăcat de către bătrânul Damaschin în schima cea mare. Iar cuvintele tale îndulcite de harul neîncetatei rugăciuni au adunat mulţi fraţi în chiliile dimprejur, dornici a se împărtăşi din izvorul curat al învăţăturilor tale şi împreună cu tine să cânte: Aliluia! Icosul al 6-lea Îndemnat de binecuvântatul Macarie al Corintului, te
Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului
Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru. Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Tu ştii, Stăpână preabună, că din braţele maicii mele spre tine am alergat, ţie am fost dăruit, deşi rău m-am ocârmuit, dar nu am ştiut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către Dumnezeu fără numai pe tine. Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti. Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită şi ca un străin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăţia mea, tu acoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine îmi pun toată nădejdea mea. Tu cunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de la faţa ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate. Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednic a privi la înălţimea cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi? Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de îndrăzneală şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă şi dă-mi umilinţă. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu mai mult decât toată firea. Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednic de toată iubirea ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta, prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun. Deci ocârmuieşte-mă şi mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu. Şi cerând în dar mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat. De aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie, leneşului, trândavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului, judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului, ocărâtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene şi gânduri urâte, celui străin şi gol de toată fapta cea bună şi vrednic de toată osânda şi pedeapsa. Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostiveşte-te spre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiind mântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea şi păzitoarea mea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea ce sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi. Şi mă învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilele vieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine. Şi aşa, săvârşindu-mă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povăţuit de sfinţii îngeri la locaşurile cele dumnezeieşti şi luminoase prin mijlocirea ta cea bineprimită, unde să-I slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, treimea cea preasfântă. Amin.
Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condac 1 Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de mulțumiri aducem ție, noi, nevrednicii; și ca cel ce ești minunat și preamilostiv, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile ca să cântăm ție: Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! Icos 1 Îngerii cei din ceruri s-au mirat de tine, Părinte Dimitrie, îngerul cel pământesc, văzându-te cum în trup fiind ai biruit pe demonul cel fără de trup și de minunile tale spăimântându-se au stat cântându-ți unele ca acestea:Bucură-te, cel ce ești om ceresc;Bucură-te, cel ce ai fost înger pământesc;Bucură-te, că nu te-ai amăgit de lăcomia strămoșească;Bucură-te, că ai viețuit mai presus de fire și de om;Bucură-te, că prin smerenie cele înalte ai dobândit;Bucură-te, că pe vrăjmaș, lesne l-ai biruit;Bucură-te, că, la fel cu Abel, jertfe prin rugăciuni ai înălțat;Bucură-te, cel ce trupul tău rob duhului l-ai făcut;Bucură-te, cel ce te-ai făcut comoară duhovnicească;Bucură-te, cel ce te-ai suit la înălțimea cea cerească;Bucură-te, săditorule de vie duhovnicească;Bucură-te, cel ce câștigi tuturor pocăință ca să se mântuiască;Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! Condac 2 Fiind înălțat Sfântul Dimitrie în văzduhurile cerești, privește către cei ce-l roagă pe dânsul și, cu bunătate părintească, tinde milostiva izbăvire din toate nevoile, tuturor celor ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! Icos 2 Înțelegerea cea neînțeleasă, căutând păgânii s-o înțeleagă, nu se pot dumiri de cinstitele tale moaște, cum adică, o materie nu se supune firii și trupul nu se dă putreziciunii; iar noi cu credință cântăm ție acestea:Bucură-te, vas de Duhul Sfânt primitor;Bucură-te, locaș dumnezeiesc, de minuni izvorâtor;Bucură-te, că la fel cu cei fără de trup ai viețuit;Bucură-te, că pe duhul tău către cele cerești l-ai povățuit;Bucură-te, ca întru tine putreziciunea ai făcut-o neputreziciune;Bucură-te, că întru tine moartea ai făcut-o neputincioasă;Bucură-te, că la fel cu Avraam ți-ai lăsat patria și părinții;Bucură-te, că te-ai sălășluit în pământul făgăduinții;Bucură-te, stejar cu umbră dumnezeiască;Bucură-te, că te-ai făcut tuturor masă duhovnicească;Bucură-te, că ți-ai jertfit viața ca un alt Isaac;Bucură-te, că ai înălțat cugetul minții tale către Dumnezeu;Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! Condac 3 Putere cerească umbrind sfintele tale moaște, sfinte părinte, ca dintr-un soare slobozește razele darurilor tuturor celor ce se ating de ele, și pe toți de boli tămăduind cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icos 3 Având noi racla cinstitelor tale moaște, cuvioase părinte, ca la un izvor de daruri toți cu credință alergăm, pentru care izbăvește-ne, sfinte, de cei ce ne tulbură pe noi ca neîncetat să zicem:Bucură-te, cel ce te-ai arătat stăpânitor patimilor;Bucură-te, cel ce ai biruit pe demonul întunericului;Bucură-te, că ne-ai izbăvit pe noi din robie precum Avraam pe Lot;Bucură-te, că pe fiii Agarei cu totul i-ai izgonit;Bucură-te, că pe noi ca pe alt Isaac ne faci moștenitori;Bucură-te, că pe Ismail cel necredincios, l-ai izgonit ca pe un împotrivitor;Bucură-te, că la fel ca Lot te-ai suit în munții faptelor bune;Bucură-te, că te-ai arătat multora temei de împăcare;Bucură-te, că nu te-ai lăsat prins în Gomora patimilor;Bucură-te, că prin tine ne izbăvim de văpaia ispitelor;Bucură-te, că nu te-ai uitat la cele de jos;Bucură-te, că prin buna veghe ai slujit lui Hristos;Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! Condac 4 Vifor de multe ispite și furtuni de multe nevoi învăluindu-ne pe noi, sfinte, cu credință alergăm la tine, ca, prin rugăciunile tale, să le prefaci pe toate în buna liniște și astfel, prin tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icos 4 Auzit-am, sfinte părinte, de viața ta cea dumnezeiască; văzut-am și minunile tale și, îndulcindu-ne de facerile tale de bine ce ne arăți în toată vremea, credem îndrăznirii tale către Dumnezeu, pentru care grăim ție, unele ca acestea:Bucură-te, doctor iscusit al bolnavilor;Bucură-te, izbăvirea îndrăciților;Bucură-te, întărirea bătrânilor;Bucură-te, învățătorul tinerilor;Bucură-te, îmbrăcămintea celor fără de îndrăzneală;Bucură-te, mângâierea celor întristați;Bucură-te, grabnic ascultător al celor ce te roagă;Bucură-te, totdeauna izbăvitor al celor ce sunt în primejdii;Bucură-te, temei întăritor al credinței noastre;Bucură-te, noule învățător al vieții celei curate;Bucură-te, că ai slujit lui Dumnezeu cu bunăvoire;Bucură-te, că te-ai asemănat Lui prin buna ta viețuire;Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! Condac 5 Cale de Dumnezeu umblată, arătându-ne nouă cu suferințele vieții tale, sfinte, pe toți ne înveți, ca prin înțelepciune și cu a Duhului curăție slujind lui Dumnezeu, să cântăm Lui: Aliluia! Icos 5 Văzând Sfinte Dimitrie, locuitorii din Basarabi lumină în apa Lomului au socotit că este o comoară; dar, după ce au scos sfintele tale moaște, văzând că faci minuni și izvorăști tămăduiri tuturor, spăimântându-se toți, grăiau către tine unele ca acestea:Bucură-te, comoară din Basarabi;Bucură-te, cel ce ai sfințit apa Lomului;Bucură-te, că jugul cel ușor al Domnului pe umeri l-ai luat;Bucură-te, că pe acesta ușor tuturor l-ai arătat;Bucură-te, odraslă frumoasă a peșterii celei sfinte;Bucură-te, dreptule îndrumător al celor cu bună minte;Bucură-te, izbăvitorul fetei celei îndrăcite;Bucură-te, veselia părinților ei cea nepovestită;Bucură-te, întărirea surorilor celor cu bună cucernicie;Bucură-te, că prin tine s-au învățat a cinsti cele de evlavie;Bucură-te, îndreptătorul lui Lavrentie cel fără socoteală;Bucură-te, că pe toți îi înveți a fi către tine cu sfială;Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! Condac 6 Mărturisitorii de Hristos, fiii tăi duhovnicești sunt martorii minuniior tale, sfinte părinte; pentru aceasta, daruri de mulțumire cu netăcute glasuri lui Dumnezeu înălțăm, cântându-I: Aliluia! Icos 6 Strălucind tu în pământul nostru, ai gonit întunericul păgânătății, că stăpânirea lui, nerăbdând venirea ta, a căzut; iar cei ce ne-am izbăvit de acesta, grăim către tine unele ca acestea:Bucură-te, surpătorul păgânătății;Bucură-te, sprijinitorul creștinătății;Bucură-te, că la fel cu Moise ții toiagul crucii;Bucură-te, că ne arăți nouă semnele biruinții;Bucură-te, că pe Faraon cel nevăzut l-ai înecat în marea lacrimilor tale;Bucură-te, că pe cel văzut îl îngropi în strălucirea isprăvilor tale;Bucură-te, stâlp de foc al credinței;Bucură-te, că ne povățuiești în pământul făgăduinței;Bucură-te, nor răcoros și cu bună umbrire;Bucură-te, că trăim în țara noastră sub buna ta ocrotire;Bucură-te, că ne hrănești în lipsă cu îndestulare;Bucură-te, că în toată vremea ne dai ajutor cu îmbelșugare;Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! Condac 7 Voind Dumnezeu a ne mângâia pentru multe nevoi și necazuri te-a dat nouă ocrotitor; dar noi te cunoaștem pe tine și părinte și de
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla
O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat. De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!
Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu! Icosul 1 Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu! Condacul al 2-lea Vrând stareţul Nifon să dobândească o icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 2-lea Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi: „Să trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Şi pentru aceasta îţi zicem:Bucură-te, că iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit;Bucură-te, că osteneala i-ai primit şi nevoinţa i-ai răsplătit;Bucură-te, că, neterminând să picteze icoana, a aflat-o desăvârşită;Bucură-te, că de lucrarea ta mintea noastră este covârşită;Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;Bucură-te, că tainelor tale inimile noastre le faci adăpost;Bucură-te, că iconarul a scris minunea care s-a întâmplat;Bucură-te, că mărturia lui până astăzi ni s-a păstrat;Bucură-te, că de cuvintele sale credincioşii nu s-au îndoit;Bucură-te, că în casa lui lume multă să ţi se închine a venit;Bucură-te, lumină, a părintelui Nifon sfântă dorire;Bucură-te, a nădejdii sale neclintită răsplătire;Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu! Condacul al 3-lea Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska atunci când în chilia sa a venit îngerul şi a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fuseseră plinite nu de mână omenească, şi uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 3-lea Auzind mitropolitul marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să ţi se închine cu evlavie şi a mărturisit: „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa”, şi pentru aceasta cu mulţumire cântăm ţie:Bucură-te, că apa cea vie şi fără de moarte o ai revărsat;Bucură-te, că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat;Bucură-te, că bolnavul luând agheasmă s-a vindecat;Bucură-te, că fiul împreună cu tatăl său ţi s-au închinat;Bucură-te, că pe lepros l-ai tămăduit când agheasmă a băut;Bucură-te, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut;Bucură-te, că omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit;Bucură-te, că şirul tămăduirilor tale nici până astăzi nu s-a oprit;Bucură-te, că pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridici;Bucură-te, că neputinţele noastre cu prisos de har le vindeci;Bucură-te, luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor;Bucură-te, că îi înţelepţeşti pe urmaşii apostolilor;Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu! Condacul al 4-lea Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor cu glas de bucurie, şi, pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 4-lea Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, că în fiecare oraş în care a ajuns icoana poporul a venit să ţi se închine cu credinţă, şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tău, cântându-ţi:Bucură-te, bucuria noastră, nădejde neînfruntată;Bucură-te, că celor ce te cinstesc le găteşti răsplată;Bucură-te, că împreună cu icoana ta ai călătorit;Bucură-te, că la fiecare popas semnele tale au strălucit;Bucură-te, că după plecarea icoanei ele nu se împuţinau;Bucură-te, că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau;Bucură-te, că celor trudiţi şi împovăraţi le eşti apărătoare;Bucură-te, că de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi le eşti îngrăditoare;Bucură-te, că ai surpat jugul minciunii şi năvălirea diavolilor;Bucură-te, roabă aleasă a Domnului şi stăpână a tuturor;Bucură-te, Fecioară, a Împărăţiei cerurilor mireasmă;Bucură-te, pecete pusă pe a inimilor noastre mahramă;Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu! Condacul al 5-lea S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea mult dorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 5-lea Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine sfintei tale icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Şi ajungând la icoana ta, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii ţi-au cântat:Bucură-te, ceea ce credinţa femeii bolnave o ai răsplătit;Bucură-te, ceea ce de visele înşelătoare ne-ai ferit;Bucură-te, că prin icoana ta multe şi felurite minuni ai săvârşit;Bucură-te, că în casa învăţătorului puţin credincios să fie dusă nu ai
Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt (Hozevitul)
O, Preacuvioase Părinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din fragedă copilărie ai mers pe calea cea sfântă a desăvârşirii şi pentru care Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu a binevoit să te proslăvească pe pământ şi în cer, te rugăm, auzi-ne pe noi, nevrednicii şi păcătoşii, care îndrăznim să venim cu toată evlavia şi umilinţa către tine, ca să te rogi Preabunului Dumnezeu, ca şi nouă să ne ajute cu mila şi cu îndurările Sale şi, prin rugăciunile tale, să mergem pe calea cea sfântă a poruncilor Lui şi din toată inima să ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila şi îndurarea lui Dumnezeu şi prin sfintele tale rugăciuni, să avem şi noi milă şi îndurare în ceasul morţii noastre şi în ziua Judecăţii de apoi. Amin.
Acatistul Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Să-l lăudăm toți credincioșii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea și îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima și-a pus pentru noi și pentru mântuirea noastră, și să-i cântăm cu mulțumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă! Icosul 1 Dumnezeu a rânduit ca să te naști, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulțime nenumărată de sfinți. Cărora și tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei și neobosit povățuindu-ne spre pocăință. Pentru care te și lăudăm, cu întreagă bucurie, așa:Bucură-te, că te-ai făcut urmaș ales al tuturor sfinților capadocieni;Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;Bucură-te, floare preafrumoasă și mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră;Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcorești lumea întreagă;Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învățătură;Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputințele, scârbele și durerile noastre;Bucură-te, stâlp de foc, care ești reazem neclintit pentru cei ce vor să câștige mântuirea;Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veșnicele lăcașuri;Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu și un semn al negrăitei Lui milostiviri;Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă! Condacul 2 Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca să te dăruiești lui Dumnezeu cu totul și astfel să ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea și povățuirea tuturor celor ce au nădăjduit în tine. Pentru o binecuvântare ca aceasta Îi cântăm cu toții, Celui ce a lucrat prin tine minuni și îndurări mari, cântarea: Aliluia! Icosul 2 Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Părinte, a fost botezul pe care l-ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie. Că acesta văzând cu duhul darurile tale cele multe, încă din fragedă pruncie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmaș și a-i purta numele. Te fericim, așadar, cu nevrednicie, zicând:Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul;Bucură-te, că el a proorocit cele ce aveau să fie cu tine;Bucură-te, că s-a bucurat duhul lui văzând așa rod ales ieșind din turma cea păstorită de el;Bucură-te, că pentru aceasta ți-a purtat de grijă neîncetat, câtă vreme a fost în viața aceasta pământească;Bucură-te, că nici după ce s-a mutat în cereștile locașuri nu te-a lăsat, ci mai vârtos a mijlocit pentru tine;Bucură-te, că și tu l-ai cinstit după cuviință, socotindu-l cu evlavie ca fiind Părintele tău în Hristos;Bucură-te, că te-ai ostenit fără zăbavă spre preaslăvirea lui, adunând mărturii despre viața sa cea minunată;Bucură-te, că Sfântul lui Dumnezeu te-a binecuvântat să descoperi moaștele lui cele slăvite, care s-au făcut pricină de nenumărate vindecări;Bucură-te, că trupul lui cel cinstit cu mare dragoste l-ai așezat în obștea întemeiată de tine la Suroti;Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă! Condacul 3 După ce părinții tăi au ajuns în pământul Koniței, Cuvioase, mutându-se în Grecia din pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai început a urca cu jertfelnicie pe scara dumnezeiască a desăvârșirii. Că încă din copilărie te-ai dovedit a fi o lumină pentru toți cei din jur, care văzând darurile tale cele alese, slăveau pe Dumnezeu, zicând: Aliluia! Icosul 3 Povățuit de pilda părinților tăi, te-ai nevoit de mic cu râvnă aprinsă spre dragostea lui Hristos, arătând fapte de om desăvârșit. Că urmând mamei tale celei binecuvântate, îndată ai început să postești cu asprime și să te rogi neîncetat, pustnic fiind cu trăirea, însă copil cu vârsta. Minunându-ne noi de bărbăția sufletului tău, îți cântăm cu bucurie, așa:Bucură-te, că încă tânăr fiind, te-ai lepădat cu totul de poftele trecătoare ale acestei lumi;Bucură-te, că prin post desăvârșit ți-ai păzit nestricată cununa fecioriei;Bucură-te, că vârsta nu te-a oprit a te deprinde cu rugăciunea neîncetată în singurătate;Bucură-te, că în loc să te desfeți cu jocuri copilărești, te desfătai petrecând mereu cu Hristos și cu sfinții Săi;Bucură-te, că pentru aceasta fugeai de prietenia celor care te îndepărtau de la dragostea ta cea înflăcărată;Bucură-te, că nu doar în lucrurile din afară te-ai nevoit, ci și sufletul ți l-ai împodobit cu toată virtutea;Bucură-te, că ai urmat bunătății și smereniei mamei tale celei binecuvântate;Bucură-te, că ea ți-a fost nesmintită pildă de dragoste și de jertfire deplină de sine;Bucură-te, că ne uimim cu toții de vitejia cu care ai început a purta lupta cea bună;Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă! Condacul 4 În război fiind chemat pentru a-ți apăra țara de cei fără de Dumnezeu, Părinte, ai strălucit prin vitejia ta cea fără margini. Că întru totul lepădându-te de iubirea de sine, căutai mereu să fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scăpa pe cei ce luptau împreună cu tine. Iar ei văzând aceasta, Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru așa un sprijin, zicând cu toții: Aliluia! Icosul 4 Ai folosit războiul, Cuvioase, ca prilej de sfințire, că neîncetat ai sporit în dragoste mai presus de patimă, punându-ți sufletul pentru prietenii tăi. Și astfel ai câștigat cununi nepieritoare de la Cel ce se face răsplată însutită a toată jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta înțelegând-o și noi, ne grăbim a-ți aduce, spre laudă, unele ca acestea:Bucură-te, că în luptă ai fost chip minunat de întreagă jertfire de sine;Bucură-te, că ți-ai disprețuit până la capăt viața aceasta pământească, câștigând-o astfel pe cea cerească;Bucură-te, că nu ai lepădat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplită a primejdiilor;Bucură-te, că prin mărimea ta de suflet te-ai făcut lumină spre sfințire și celor din jur;Bucură-te, că ajutai cu timp și fără timp pe toți cei ce se aflau în nevoi și-n necazuri;Bucură-te, că ai biruit desăvârșit frica cea omenească înarmându-te cu bărbăție de fier;Bucură-te, că războindu-te împotriva dușmanilor țării, în ascuns luptai și împotriva vrăjmașilor sufletului tău;Bucură-te, că deși voiai să mori tu în locul prietenilor tăi, Dumnezeu te-a păzit ca pe un preaiubit al Său;Bucură-te, că și nouă ne arăți, prin tăria cea minunată
Rugăciune către Sfinții Cuvioși Macarie Romanul și Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț, păzitorii celor aflați în depărtată străinătate
Sfinților Cuvioși Macarie Romanul și Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț, cu grăbire alergăm către voi, care v-ați nevoit întru monahicescul cin și care în țară străină și depărtată v-ați desăvârșit alergarea cea către Hristos, luați aminte la rugăciunile noastre, ale păcătoșilor care întru depărtată străinătate viețuim. Sfinților Părinți, care de multe și bogate roade ale Duhului v-ați învrednicit, în aceste locuri îndepărtate, fie-vă milă de sărăcia noastră sufletească și ne fiți lumină, călăuze, sfat și întărire înaintea potrivnicilor văzuți și nevăzuți. Când puterile noastre slăbesc din pricina multelor noastre neputințe, ca niște prieteni ai slăbănogului, ridicați-ne pe targa rugăciunilor voastre înaintea Milostivului Doctor al sufletelor și trupurilor noastre. Când inimile noastre sunt copleșite de viforul ispitelor, rugați-L pe Hristos să ne scoată cu mână tare și braț înalt din apele furtunilor sufletești, ca oarecând pe Petru, verhovnicul apostolilor. Când inimile noastre sunt cuprinse de grijile lumești, aduceți-ne aminte că Zaheu vameșul de toată agonisirea cea nedreaptă s-a lepădat ca să-L câștige pe Hristos. Când trufia cea fariseică ne primejduiește viețile, cu glasul prorocesc care strigă în pustia sufletelor noastre să ne aduceți întru pocăință. Cei care ați hrănit sufletește pe cei flămânzi de pâinea cerească, luați aminte la sărăcia noastră duhovnicească și nu ne lăsați părăsiți de harul povățuirii și al îmbărbătării fraților noștri. Ci cuvânt bun ne insuflați și firimituri duhovnicești de la praznicul vostru cel din ceruri ne împărtășiți, ca să dăruim cele pe care nu le avem și să dobândim cele la care râvnim. Sfinților Cuvioși Macarie Romanul și Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț, rugați-vă pentru noi în vremea încercărilor noastre, ca slaba noastră convorbire cu Dumnezeu și casnicii Lui să nu treacă fără de folos din cauza netrebniciei noastre. În privegherile noastre fiți alături de noi, ca starea noastră înaintea Domnului să nu ne fie spre păcat din pricina împrăștierii minții, ci să fie spre mântuire și întărire. Iar la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, cutremur și frică de Domnul ne insuflați nouă și fiți împreună-slujitori cu noi, ca să aducem jertfa cea nesângeroasă spre iertarea păcatelor și viața cea de veci. Înaintea icoanei voastre făcătoare de minuni din Mănăstirea Ikast, ocrotită de voi, cerem rugăciunile voastre, ale celor care bine v-ați nevoit ca să ne luminați întunericul necunoștinței, să ne răcoriți arșița patimilor, să ne domoliți mișcările inimilor și să ne scoateți din cursele vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Sfinților Cuvioși, care bine v-ați nevoit, cu toată osârdia ne rugăm vouă să dobândim duh de smerenie și de umilită pocăință și de ascultare curată – întru care este cea mai grabnică mântuire –, ca să ne izbăvim de mulțimea amăgirilor acestui veac viclean. Întru aceste zile, care „rele sunt”, fiți alături de veghea noastră, ca să trecem fără de sminteală întunecimea acestor de pe urmă vremuri. Rugați-vă pentru noi ca, în ceasul Judecății de Apoi, să fim întru cele de-a dreapta Nemitarnicului Judecător. Iar dacă voia Bunului Dumnezeu este ca noi să viețuim în cele de pe urmă și înfricoșate vremi ale istoriei neamului omenesc, rugați-vă Mântuitorului Hristos să ne rânduiască scăpare din toată vrăjmășia lui antihrist și sfârșit bun și mântuitor ca, împreună cu Maica Domnului și cu toți sfinții, să dăm slavă de-a pururi Preamilostivului Dumnezeu. Amin.
Acatistul Sfintei Veronica
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condac 1 Folositoare caldă câștigându-te pe tine, ne rugăm ție, noi, nevrednicii, și, ca ceea ce ai arătat chipul lui Iisus Hristos, dăruiește-ne să-L vedem și noi, sus în cer, ca să te cinstim și să-ți cântăm: Bucură-te, Veronica, mironosița lui Hristos! Icos 1 Înger pe pământ te-ai arătat, slujind Domnului în vremea înfricoșatelor Lui Patimi, și, precum îngerul I-a slujit în vremea postirii celei de patruzeci de zile, așa și tu, în singurătatea drumului Crucii; pentru aceasta te fericim, zicând:Bucură-te, Veronica, prin care cunoaștem Chipul Stăpânului nostru Iisus Hristos;Bucură-te, prin care vedem pătimirea;Bucură-te, milostivire către osândiți și dosădiți;Bucură-te, bunătate mai presus de inimile omenești;Bucură-te, milă de Patima Celui Milostiv;Bucură-te, că te-ai învrednicit a te atinge de fața Stăpânului;Bucură-te, Veronica, ucenica lui Hristos;Bucură-te, că ai întrecut pe cea care a uns picioarele Domnului cu mir;Bucură-te, că aceea picioarele a cuprins, iar tu fața lui Hristos;Bucură-te, prin care ne închinăm chipului Mântuitorului;Bucură-te, prin care ne amintim de Sfintele Lui Patimi;Bucură-te, Veronica, mironosița lui Hristos! Condac 2 Văzând Sfânta Veronica prin fereastra casei părintești pe Stăpânul Hristos dus la răstignire, s-a umplut de negrăită milă de Cel ce lucra Tainele mântuirii și, cunoscându-L, I-a cântat: Aliluia! Icos 2 Înțelegerea cea neînțeleasă de cărturarii norodului căutând Sfânta Veronica să o înțeleagă, se întreba pe sine, zicând: Cum pătimește Hristos? Și, cunoscându-L pe El a fi singur Dumnezeu, s-a înfricoșat; iar noi, cinstind înțelegerea ta, te lăudăm, zicând:Bucură-te, slujitoarea lui Iisus;Bucură-te, că ai ușurat Patima Lui;Bucură-te, că ai mângâiat pe Maica Lui;Bucură-te, că ai șters sudoarea Feței Lui;Bucură-te, că ai câștigat iubirea Lui;Bucură-te, că ai fost preavitează;Bucură-te, că Apostolii au fugit, iar tu ai îndrăznit;Bucură-te, căpetenia mironosițelor;Bucură-te, că, îndrăznind, ai biruit;Bucură-te, că, biruind, ai câștigat;Bucură-te, că ai lepădat frica părintească;Bucură-te, că ai câștigat dragostea dumnezeiască;Bucură-te, Veronica, mironosița lui Hristos! Condac 3 Puterea Celui de sus a umbrit atunci pe Sfânta Veronica, de a trecut prin mulțimea tulburată și a șters fața cea acoperită de sânge și sudoare a iubitului Mire, iar noi cu inima cântăm: Aliluia! Icos 3 Mahramă curată, ai alergat ca un fulger printre tulburătorii evrei, iar Cel ce știe toate, știind dorirea ta cea bună, Sfântă Veronico, a binevoit a se întipări Sfântul Său Chip spre mustrarea în veci a celor ce nu L-au cunoscut Dumnezeu și Om; iar noi, lăudând priceperea ta, zicem:Bucură-te, fericită între fecioare;Bucură-te, prealăudată pentru fapta bună;Bucură-te, preamilostivă cu inima;Bucură-te, că ai mângâiat pe Mângâietorul;Bucură-te, că ai șters Fața Celui ce a șters păcatul lumii;Bucură-te, că ai odihnit pe Cel ce a odihnit pe cei împovărați;Bucură-te, că ai făcut bucurie celor îndurerați ce priveau la cele ce se făceau;Bucură-te, că tu singură te-ai făcut năframă neîntinată;Bucură-te, îndulcirea lacrimilor nemângâiate;Bucură-te, lauda neamului omenesc;Bucură-te, cinstea fecioarelor;Bucură-te, ceea ce arăți lumii pe Mântuitorul în vremea pătimirii;Bucură-te, Veronica, mironosița lui Hristos! Condac 4 Vifor de gânduri îndoielnice având, Ucenicii Domnului L-au părăsit, dar Sfânta Fecioară Veronica, prin luminarea Darului, cunoscând că pătimirea lui Hristos este spre mântuirea lumii, a zis: Aliluia! Icos 4 Auzit-a Veronica pe noroade hulind pe Iisus și, alergând înainte și văzându-L, L-a cunoscut că este Dumnezeu și Om, prin Taina întrupării. Pentru aceasta, noi îi cântăm unele ca acestea:Bucură-te, curăția cea neîntinată;Bucură-te, că ai îndrăznit a privi la Soarele dreptății;Bucură-te, că ai covârșit pe cei văzători;Bucură-te, că luminezi ochii tuturor;Bucură-te, că prin tine s-a păstrat Chipul lui Hristos;Bucură-te, că ne înveți pe noi să aflăm Chipul Domnului;Bucură-te, apă lină în care S-a oglindit Dumnezeu, lăsându-ți Chipul Său;Bucură-te, cunoscătoarea mântuirii;Bucură-te, că tainele cerești le-ai văzut;Bucură-te, dragoste aprinsă către Hristos;Bucură-te, aflătoarea mântuirii;Bucură-te, solitoarea noastră către Iisus;Bucură-te, Veronica, mironosița lui Hristos! Condac 5 Văzându-te pe tine, fecioară, tatăl tău, alergând înaintea lui Iisus și cu mahrama stergându-I Fața, s-a mâniat și te-a închis, ca nu cumva să mergi după Iisus; iar tu, având pe Iisus, Cel dorit și dulce în mahramă, la El uitându-te, cu dragoste cântai: Aliluia! Icos 5 Necunoscând tatăl tău adevărul, socotea ca să te prindă și să te piardă, dar tu, lăsându-l, ai urmat Sfinților Apostoli și Sfintelor femei întru propovăduirea Adevărului. Drept aceea, primește de la noi aceste laude:Bucură-te, muceniță de bunăvoie;Bucură-te, că te-ai unit prin dragoste cu Mirele Cel Mare;Bucură-te, că ai fost primită în ceata îngerească;Bucură-te, că ai fost retezată de coasa păgânească;Bucură-te, că ai moștenit Împărăția Cerească;Bucură-te, că ai zdrobit ura părintească;Bucură-te, ceea ce cu picior grabnic ai ajuns la locuința cerească;Bucură-te, că acum vezi Fața lui Iisus în strălucirea Lui cea dumnezeiască;Bucură-te, că ai întrecut pe femeia care a uns picioarele Lui cu mir;Bucură-te, că Fața Lui ai șters când nimeni nu îndrăznea;Bucură-te, că mare îți este darul dat de Hristos;Bucură-te, că acum ai înflorit în sânul Sfintei Treimi;Bucură-te, Veronica, mironosița lui Hristos! Condac 6 Mărturisitori se fac toți cei ce văd Chipul lui Hristos închipuit cu minune pe mahramă, și, pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu, învățându-i cum să cunoască împreună cu cei ce știu taina, cântând: Aliluia! Icos 6 Strălucit-a în Ierusalim darul tău, prin închipuirea Chipului nefăcut de mână, prin tine dăruit nouă celor credincioși, care ne închinăm cu credință Sfântului Chip și pe tine te lăudăm așa:Bucură-te, că ție ți-a încredințat Iisus talantul Său;Bucură-te, că te-a aflat credincioasă Darului Său;Bucură-te, că și tu ai rodit viață de Serafim;Bucură-te, diamant din cununa lui Hristos;Bucură-te, mărgăritar aflat în apa cea mai de jos;Bucură-te, începătoarea dogmei creștinești;Bucură-te, învățătoarea închinării dumnezeiești;Bucură-te, ca și tu ai vădit dumnezeirea Lui;Bucură-te, că tu ai arătat lumii întâi pătimirea Lui;Bucură-te, că Chipul Cel Sfânt al Lui văzându-L demonii se cutremură;Bucură-te, folositoare oamenilor;Bucură-te, veselie credincioșilor;Bucură-te, Veronica, mironosița lui Hristos! Condac 7 După răstignirea și învierea lui Iisus, adunându-se Apostolii cei risipiți și văzând chipul cel dumnezeiesc în mâinile tale, pe mahramă, spăimântându-se și bucurându-se, cântau: Aliluia! Icos 7 Avgar, regele Edesei, văzând chipul lui Iisus, nu acesta al pătimirii, ci al dumnezeirii, a crezut din inimă și L-a dat lumii spre încredințarea tuturor că Mesia a venit în lume. Văzând și pe Cel al pătimirii, prin tine dat credincioșilor, te laudă, zicând:Bucură-te, propovăduitoarea lui Hristos;Bucură-te, porumbița darului
Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț
O, Cuvioase Părinte Ioane, viață cerească ai petrecut pe pământ, căci de la Sfântul Botez ai primit numele marelui prooroc Ilie, iar la primirea chipului îngeresc, Sfântului Ioan Botezătorul spre ocrotire ai fost încredințat. De aceea, ai urmat în viață pilda lor. Pentru viața ta sfântă din pustie, trecând din lumea cea deșartă, Domnul ți-a odihnit sufletul în strălucirea Raiului, iar trupului tău osârduitor i-a dăruit nestricăciunea, arătând întru tine slava numelui Său. Acestea avându-le în minte, noi, nevrednicii și păcătoșii, venim cu umilință și evlavie, rugându-te să nu ne treci cu vederea când alergăm la ajutorul tău. Sfinte Părinte Ioane, cel ce din pruncie ai fost orfan de părinți, ajută cu rugăciunile tale pe cei orfani, ca să găsească iubirea Părintelui ceresc; cel ce ai fost frate și viețuitor în mănăstire, ajută-ne să viețuim, oriunde, ca frați întru Hristos; cel ce ai făcut din dorul de pustie dor de cerul sfânt, ajută-ne cu rugăciunile tale să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate; cel ce ai fost mult nevoitor, ajută pe cei ce se nevoiesc în dreapta credință să împlinească în viața lor poruncile lui Hristos; cel ce ai fost fierbinte rugător către Dumnezeu, întărește rugăciunile și sporește râvna și evlavia noastră; cel ce ai dorit a viețui în Țara Sfântă, ajută-ne ca, prin fapte bune, să sfințim locul în care trăim, chemând pururea pe Duhul Sfânt să sălășluiască întru noi; cel ce ai coborât prin rugăciunile tale cerul în peșteră, roagă-L pe Hristos să încălzească și să lumineze cu iubirea Sa peștera inimilor noastre; cel ce încă din lumea aceasta ai simțit bucuria și pacea vieții veșnice, roagă-L pe Tatăl Ceresc să ne dăruiască bucuria și pacea Împărăției Sale. Sfinte Părinte Ioane, păzește pe bătrâni în dreapta credință, pe tineri în viața curată și pe copii în iubire de Dumnezeu și de părinți. Ocrotește cu rugăciunile tale pe săraci și pe bolnavi, pe văduve și pe orfani, pe călători și pe cei robiți. Ferește țara noastră de primejdii și necazuri și roagă-te pentru întreg poporul binecredincios, ca împreună cu tine să preamărească, prin credință și fapte, pe Dumnezeu: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Amin.
Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Eufimia
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condac 1 Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia, te-ai aflat în ceata creștinilor care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică și dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu și viața cea veșnică iar noi, văzându-te așa, te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos! Icos 1 Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalți creștini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau și cu desfătări lumești ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credința Sa, ci pe toate le-ai urât și munci ai primit, pentru care îți cântăm cu drag:Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;Bucură-te, ceea ce ai izgonit întunericul înșelăciunii;Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;Bucură-te, crin neveștejit și pasăre neînfricată;Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecată;Bucură-te, că de Hristos nu te-ai lepădat;Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos! Condac 2 Nemaivoind tiranul nimic să mai asculte, a poruncit să fii legată pe roată cu dinții de fier. Fiind chinuită, te rugai lui Dumnezeu și deodată roata s-a oprit, călăii s-au îngrozit, iar tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia! Icos 2 Atunci a venit îngerul Domnului și de pe roată te-a coborât, de răni te-a tămăduit și tu lui Hristos ai mulțumit, pentru care îți cântăm aceste laude:Bucură-te, ceea ce ai biruit mânia tiranului ighemon;Bucură-te, fiind întărită de al nostru Domn;Bucură-te, ceea ce ai primit dureri cu multă bucurie;Bucură-te, căci ai suferit grele munci pentru veșnicie;Bucură-te, ceea ce de roată nu te-ai spăimântat;Bucură-te, că în munci lui Dumnezeu te-ai rugat;Bucură-te, că în ceasul muncilor nu te-ai deznădăjduit;Bucură-te, că în Domnul te-ai veselit;Bucură-te, că un înger de pe roată te-a luat;Bucură-te, că în vremea aceea pe Dumnezeu ai lăudat;Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos! Condac 3 Mânia tiranului s-a aprins asupra ta Sfântă Eufimia, că a poruncit la alți doi chinuitori și mai cumpliți și fără de milă, să te arunce într-un cuptor de foc, foarte încins, iar tu cu mare glas preaslăveai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia! Icos 3 În mijlocul focului cântai cântarea celor trei tineri din Babilon și îndată mare minune s-a arătat, căci asprimea focului a încetat, căzând o rouă cerească peste tine, ai ieșit sănătoasă și biruitoare. Iar noi văzând această minune, te lăudăm cu dragoste așa:Bucură-te, căci de sunetul focului nu te-ai spăimântat;Bucură-te, că în el fără de frică ai intrat;Bucură-te, și Domnul îndată ți l-a rourat;Bucură-te, cea cu mireasma lui Hristos învăluită;Bucură-te, ce ești mult doritoare de patria cerească și de ea preaiubită;Bucură-te, fecioară prealăudată care tăria iadului ai zdruncinat-o;Bucură-te, ceea ce te veselești în ceata marilor martiri;Bucură-te, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi;Bucură-te, cea logodită fecioară mireasă la nunțile Mielului;Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos! Condac 4 Nemaiștiind ighemonul ce să-ți facă, te-a aruncat în temniță și neputând a te pleca la închinarea idolească, te-a spânzurat pe un lemn și trupul cu unghii de fier ți l-a strujit. Iar tu, Sfântă Eufimia cu bucurie primeai suferințele, cântând: Aliluia! Icos 4 Văzând tiranul că te-ai arătat sănătoasă și după această muncire, te-a aruncat într-o groapă adâncă cu jivini otrăvitoare. Acestea nu s-au atins de tine, ci se cucereau și-ți slujeau:Bucură-te, Sfântă Eufimia, mireasa lui Hristos, cea mult biruitoare;Bucură-te, căci lumina Domnului te-a strălucit ca un soare;Bucură-te, că pe tine ca și pe Sfântul Daniil, Dumnezeu te-a izbăvit;Bucură-te, atunci tu cu mare glas I-ai mulțumit;Bucură-te, căci și ighemonul văzând aceasta, s-a spăimântat;Bucură-te, dar altă muncă a căutat ca un turbat;Bucură-te, Sfântă Eufimia mare muceniță a lui Hristos! Condac 5 Cugetând sălbaticul ighemon cu mânie altă muncă, a poruncit ca o altă groapă să se sape într-un loc tăinuit, să se umple de țepușe, iar peste ea să aștearnă paie. Atunci te-a pus să treci pe acolo, dar tu ca o pasăre peste cursă ai trecut și pe Domnul ai slăvit în inima ta, zicând: Aliluia! Icos 5 Antipatul, văzând că nu poate să te ucidă, a poruncit să te bată cu toiege noduroase, cu fierăstrăul să te taie și-ntr-o mare tigaie să te ardă. Toate aceste munci le-ai suferit și biruit cu darul lui Hristos, pentru care îți aducem laudă:Bucură-te, că ai trecut peste sulițe și țepușe, biruitoare;Bucură-te, căci nu s-au atins de sfintele tale picioare;Bucură-te, că a poruncit să te lege cu asprime;Bucură-te, și cu fierăstrăul să te taie;Bucură-te, cea pusă la foc într-o tigaie;Bucură-te, care umpli de mireasmă Biserica creștinilor;Bucură-te, ce cu dreaptă răbdare și blândețe sfântă ai suferit asprimea bătăilor;Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos! Condac 6 Nemernicul tiran, neavând ce să-ți mai facă, s-a gândit să dea drumul la fiare sălbatice peste tine, ca să te rupă și să te strivească. Iar tu cu glas te rugai lui Dumnezeu, ca să te cheme la El, și cântai cu mult dor: Aliluia! Icos 6 Și așa rugându-te lui Dumnezeu, păgânii au dat drumul asupra ta la lei și urși flămânzi. Dar fiarele s-au apropiat de tine cu sfială. Din rânduială dumnezeiască, o ursoaică s-a apropiat de tine și ți-a făcut o mică rană la picior, de unde a început a curge sânge. Atunci un glas s-a auzit, chemându-te la viața de veci, iar noi pentru al tău sfârșit mucenicesc te lăudăm:Bucură-te, cea care răspândești dragostea lui Hristos și lumina păcii;Bucură-te, ceea ce alungi negura păgânătății;Bucură-te, că au dat drumul asupra ta la fiare îngrozitoare;Bucură-te, că au pornit asupra ta cu furie mare;Bucură-te, că la tine când au ajuns cu mare cucernicie s-au supus;Bucură-te, căci s-au îmblânzit și picioarele ți-au lins;Bucură-te, că apoi a fost rânduit de Pronia cerească;Bucură-te, că una dintre ursoaice să te rănească;Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos! Condac 7 Viața ta feciorească și neprihănită ai adus-o jertfă curată Mirelui ceresc, căci dragostea ce nu cade niciodată, nu poate fi zdruncinată de șarpele cel iscusit în răutăți și ai cântat prin ultima ta suflare: Aliluia! Icos 7 Despărțindu-ți-se
Rugăciune pentru izbavirea de Antihrist a Sfântului Anatolie „cel Tânăr” de la Optina
Să mă izbăveşti, Doamne, de cursele vicleanului şi urâtorului de Dumnezeu, antihrist, celui ce va să vină curând şi ascunde-mă de răutatea lui în pustia cea tainică a mântuirii Tale. Dăruieşte-mi, Doamne, putere şi bărbăţie ca să mărturisesc cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu fug de frica diavolului şi să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, nici de Sfânta Ta Biserică. Dăruieşte-mi, Doamne, şi ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi Te îndură de mine, Doamne, în ceasul Înfricoşătoarei Tale Judecăţi! Amin.
Acatistul Sfintei Olga, Împărăteasa Rusiei
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Celei alese din tot neamul rușilor, slăvitei, întocmai cu Apostolii și plăcutei de Dumnezeu Împărătese Olga, laudă îi tocmim, căci ca o rază luminoasă ai strălucit în întunericul închinării la idoli și calea către Hristos tuturor ai arătat. Tu, ca ceea ce ai îndrăznire către Domnul, Cel ce te-a preamărit, ocrotește-ne pe noi cu rugăciunile tale de toate necazurile, ca să-ți cântăm: Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga! Icosul 1 Ziditorule al îngerilor și al oamenilor, Care ai pus timpurile și anii întru a Ta stăpânire, iar soarta împărățiilor și a popoarelor o conduci după a Ta voie, când ai binevoit să luminezi neamul rușilor cu Sfântul Botez, atunci, văzând bunătatea inimii tale, Sfântă Olga, te-a chemat să fii tuturor rușilor chip și îndrumătoare întru credința creștină. Pentru aceasta te lăudăm așa:Bucură-te, luceafărul dimineții pe cerul rusesc, care ai binevestit, după Apostolul cel Întâi Chemat, în munții Kievului;Bucură-te, preaminunată floare primăvăratică din care a crescut marele copac al dreptei credințe în pământurile Rusiei;Bucură-te, prima noastră învățătoare și luminătoare;Bucură-te, că prin tine rușii au cunoscut să se închine Făcătorului nostru în Sfânta Treime;Bucură-te, că prin tine preasfânt numele Domnului este proslăvit de toți rușii;Bucură-te, că și preamărit numele tău, dimpreună cu al lui Vladimir cel întocmai cu Apostolii, este lăudat în toată lumea;Bucură-te, comoară duhovnicească a Rusiei;Bucură-te, podoabă preamărită a Bisericii lui Hristos;Bucură-te, mare binefăcătoare a orașelor Kiev și Pskov;Bucură-te, grabnică ajutătoare împotriva dușmanilor;Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga! Condacul al 2-lea Văzându-te pe tine, Sfântă Olga, ca un crin răsărit în mijlocul spinilor, chiar dacă neamul în care te-ai născut se închina la idoli, totuși tu ai avut scrisă în inima ta legea lui Dumnezeu și neprihănirea ți-ai păstrat-o precum lumina ochilor, de aceea cântăm cu mulțumire lui Dumnezeu Cel minunat întru sfinții Săi: Aliluia! Icosul al 2-lea Cu mintea ta văzătoare a tot binele ai priceput, de Dumnezeu înțelepțită Olga, că idolii cei făcuți de mâini omenești nu sunt dumnezei și te-ai silit să cunoști pe adevăratul Dumnezeu. Pentru acesta îți aducem cântare de laudă:Bucură-te, cea dintâi între femei care ai cunoscut rătăcirea rușilor și ai priceput deșertăciunea închinării la idoli;Bucură-te, cea care ai căutat cu osârdie dreapta credință și adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu;Bucură-te, cea care înainte de a pricepe legea lui Dumnezeu ai dus o dreaptă viețuire după legea firii;Bucură-te, cea care înainte de a primi credința creștină ai săvârșit fapte asemenea creștinilor;Bucură-te, că țara ta de năvălirea dușmanilor vitejește o ai apărat;Bucură-te, că pentru supușii tăi drepte judecăți ai săvârșit;Bucură-te, căci cu slavă împărătească ești cinstită în cer și pe pământ;Bucură-te, că ești preaslăvită de Dumnezeu ca una între Apostoli;Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga! Condacul al 3-lea Fiind purtată de puterea harului dumnezeiesc, te-ai grăbit, Împărăteasă Olga, să ajungi la Constantinopol ca să vezi cu ochii tăi frumusețea podoabelor Bisericii și să asculți învățătura cuvintelor dumnezeiești, te-ai aprins cu toată inima ta de dragostea lui Hristos, iar pentru aceasta noi Îi cântăm cu mulțumire: Aliluia! Icosul al 3-lea Având inima precum un pământ bun, ai primit cu ușurință, Împărăteasă Olga, semințele sfintei credințe și L-ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat. De aceea ai primit Sfântul Botez din mâinile patriarhului Constantinopolului, care ți-a și spus că de acum vei fi fericită de toți fiii rușilor. De aceea și noi îți cântăm acestea:Bucură-te, că prin credință ai fugit de multe rele;Bucură-te, ceea ce ai dobândit viață veșnică întru Hristos;Bucură-te, că te-ai născut duhovnicește prin harul Duhului Sfânt;Bucură-te, turturea care ai scăpat în zbor din ghearele vrăjmașului păgubitor de suflete;Bucură-te, cea care te-ai adăpostit sub aripile Vulturului Ceresc;Bucură-te, cea care prin botezul tău ai adus mulțime de suflete la Hristos;Bucură-te, că pe cei care vin la tine cu credință neîndoielnică îi luminezi cu lumina cinstitelor tale moaște;Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga! Condacul al 4-lea Cum am putea să nu ne mirăm de cumințenia ta, Preafericită Olga, că ai refuzat cu înțelepciune propunerea de căsătorie a împăratului și i-ai răspuns: „Nu am venit aici să mă căsătoresc și nici să împărățesc împreună cu tine, ci ca să mă îmbrac cu Botezul Nemuritorului Mire, al lui Hristos Dumnezeu, căci pe El mai mult decât pe toate Îl iubește sufletul meu și Lui, de acum și până în veac, nu voi conteni să-I cânt: Aliluia!” Icosul al 4-lea Auzind de la patriarhul ce te-a botezat cuvânt bun despre curăție, post, rugăciune și despre toate virtuțile ce se cuvin unui creștin, pus-ai în inima ta hotărâre să le împlinești pe toate. Iar noi după datorie îți cântăm:Bucură-te, ceea ce inima ta o ai curățat precum o țarină de spinii patimilor ucigătoare de suflet;Bucură-te, ceea ce sufletul l-ai udat cu lacrimi de pocăință;Bucură-te, că semințele cuvântului dumnezeiesc au prins rădăcină în inima ta precum într-un pământ roditor;Bucură-te, că văduvia curată și neprihănită ai păstrat;Bucură-te, că te-ai făcut plăcută lui Dumnezeu prin înfrânare și rugăciune;Bucură-te, că ai fost miluită prin milostivirea Ziditorului;Bucură-te, că ai fost milostivă cu cei neputincioși și în necazuri;Bucură-te, ceea ce ai văzut mai înainte că pământul rusesc va fi luminat cu lumina învățăturii lui Hristos;Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga! Condacul al 5-lea Îmbrăcându-te cu îmbrăcămintea Sfântului Botez țesută de Dumnezeu și întărindu-te duhovnicește cu hrana cea nepieritoare a Preacuratului Trup și Sânge al lui Hristos, nu te-ai înfricoșat să te duci la necredincioșii tăi supuși, strămoșii rușilor, ca să le propovăduiești pe Unul și Adevăratul Dumnezeu, Căruia cu o singură gură Îi cântăm: Aliluia! Icosul al 5-lea Văzând, Sfântă Olga, că oamenii pământului rusesc sunt afundați în întunericul slujirii idolești, cu osârdie te-ai grăbit să-i luminezi cu lumina învățăturii lui Hristos și să-i faci fii ai zilei și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Amintindu-ne deci marea ta grijă pentru ei, îți aducem cântare:Bucură-te, preaînțeleaptă stăpână a poporului rusesc;Bucură-te, că te-ai asemănat cu prima împărăteasă creștină, Elena, în râvna față de Dumnezeu;Bucură-te, că numele ei
Rugăciunea Preasfinţitului Eremei (Schimnicul) către Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (vindecătorul de boli)
O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o, Sfinte Pantelimon… Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule al Sfântului Athos şi al întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochii noştri de privirile păcătoase… Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, al cuvintelor rele, defăimătoare. Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere – tămăduieşte-ne, o, Milostive! Tot trupul nostru este bolnav: Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare. Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu. Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, Pătimirile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne. Ne doare totul în noi. În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui. În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui. Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămăduieşte-ne cu puterea harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.
Acatistul Sfântului Cuvios Sofronie de la Essex
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, văzând că încă din tinereţe ai cunoscut o încordată căutare lăuntrică (cum poate omul dobândi veşnicia?) ţi-a dat să trăieşti o dumnezeiască cercetare, care ţi-a schimbat toată viaţa. Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii. Icosul 1 Însetând după Dumnezeu tu ai părăsit pictura şi te-ai retras în Sfântul Munte Athos ca să-L ai pe Hristos mai adevărat. Şi din pronia lui Dumnezeu, întâlnindu-te cu Sfântul Siluan, s-a produs un eveniment istoric care avea să influenţeze întreaga noastră epocă:Bucură-te, floare bine înmiresmată răsărită din Moscova;Bucură-te, fire de artist care foarte ai iubit pictura;Bucură-te, încordat căutător al celor veşnice;Bucură-te, cel care te-ai lepădat de cele vremelnice;Bucură-te, cel care ai abandonat pictura pentru Hristos;Bucură-te, cel care ai căutat numai cele pentru suflet de folos;Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii. Condacul 2 De la marele tău povăţuitor, tu ai moştenit şi marea învăţătură despre cum se naşte cuvântul duhovnicesc. Şi te-ai silit toată viaţa să urmezi Mântuitorului Carele n-a grăit cuvinte deşarte. Ajută-ne să-I urmăm şi noi şi să zicem : Aliluia. Icosul 2 După moartea Sfântului Siluan ai cerut blagoslovenie să te retragi în pustie, dar toţi călugării ţi s-au împotrivit, şi abia după mult timp ai primit dorita blagoslovenie. Şi ajungând duhovnic la mănăstirea Sfântul Pavel, îi povăţuiai neîncetat pe călugări pe calea spre desăvârşire:Bucură-te, părinte cel care ai învăţat că duhovnicul trebuie să simtă ritmul lumii lăuntrice al fiecărui om ce vine către el;Bucură-te, slujitorule al Celui ce S-a jertfit ca un miel;Bucură-te, părinte, cel care te rugai ca Duhul lui Dumnezeu să te povăţuiască, dând cuvântul cel de trebuinţă fiecăruia;Bucură-te, părinte, cel care cerşeai de la Dumnezeu ajutor ca să nu greşeşti, căci îţi recunoşteai nedesăvârşirea;Bucură-te, părinte, cel care te rugai ca Domnul să te păzească în căile adevăratei voii Sale;Bucură-te, părinte, cel care cereai de la Domnul să-ţi insufle cuvinte folositoare şi fraţilor mântuitoare;Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii. Condacul 3 Văzând cum grija mai-marilor mănăstirilor era îndreptată spre organizarea practică a vieţii înţelegeai cât de însetaţi erau vieţuitorii mănăstirilor de cuvânt duhovnicesc. Şi te rugai pentru fiecare suflet în parte în ceasul convorbirii cu el, să-ţi descopere Dumnezeu care este gândul Lui şi chiar cuvintele Lui pentru acel sărman suflet, ca el să se ridice şi să cânte: Aliluia. Icosul 3 Cu fiecare din cei ce veneau la tine tu te purtai cu cea mai mare luare aminte şi grijă, iar ei îţi răsplăteau aceasta cu adâncă recunoştinţă. Tu cunoşteai nevoile duhovniceşti ale oamenilor chiar şi fără ca ei să vorbească despre ele:Bucură-te, cel care încercai să-ţi ţii auzul minţii către inimă pentru a prinde gândul lui Dumnezeu pentru fiecare în parte;Bucură-te, părinte, cel care erai cuprins de nesfârşită dragoste;Bucură-te, părinte, cel care erai căutat pentru sfat duhovnicesc şi pentru sprijin;Bucură-te, părinte, cel care ne-ai învăţat că din cauza mândriei noastre inima ne e întunecată şi plină de venin;Bucură-te, părinte, cel care ai încercat să ne înveţi despre dragostea desăvârşită;Bucură-te, părinte, cel care ştiai că propovăduirea desăvârşirii în lumea decăzută este cu neputinţă;Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii. Condacul 4 Ajuns în Europa, în jurul tău, părinte, a început să se strângă o obşte monahală. Şi căutând loc potrivit unde să ridici o mănăstire, ai fost primit în Anglia, deşi nu prea înţelegeau ei folosul monahului pentru societate, căci nu ştiau să cânte: Aliluia. Icosul 4 Încă dintru început tu foarte mult timp ai investit în cuvântările cu fraţii. Şi de multe ori începând cuvânt de învăţătură, stăteaţi cu toţii ceasuri în şir şi tot nu se epuiza cuvântul:Bucură-te, izvor de înţelepciune;Bucură-te, comoară de sfaturi bune;Bucură-te, părinte, cel care te-ai jertfit pentru ucenicii tăi;Bucură-te, păstorule blând şi iubitor de oi;Bucură-te, părinte, cel care îi învăţai pe cei slabi mustrându-i pe cei tari;Bucură-te, părinte, cel care te-ai silit şi nevoit chiar şi pământul înţelenit al unor inimi să-l ari;Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii. Condacul 5 Prin cuvântul tău viaţa chinoviei Sfântului Ioan botezătorul din Essex se sfinţea, şi orice lucrare cât de mică dobândea o însemnătate de dimensiuni cosmice. În viaţa de obşte tu vedeai mai presus de toate chipul fiinţării Dumnezeieşti după asemănarea Sfintei Treimi, Căreia se cuvine cântarea: Aliluia. Icosul 5 Dragostea reciprocă este cuprinsul vieţii Fiecăruia dintre Cele Trei Ipostasuri Dumnezeieşti. Prin urmare, dragostea şi unimea frăţimii deveniseră tema de căpetenie a cuvântărilor tale. Şi mereu repetai cuvântul Domnului care zice ,,toţi una să fie; precum Tu, Părinte, întru Mine, şi Eu întru Tine, … şi aceştia întru Noi una să fie ’’:Bucură-te, cel care ai insistat foarte mult pentru unimea obştii;Bucură-te, cel care în rugăciune depăşeai hotarele firii;Bucură-te, cel care ai văzut lumina necreată;Bucură-te, cel care ţi-ai păstrat inima curată şi nevinovată;Bucură-te, cel care ne-ai învăţat că toată atenţia trebuie să ne-o punem în a trece ziua fără de păcat;Bucură-te, cel care aminteai mereu că trebuie să ne rugăm neîncetat;Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii. Condacul 6 În cuvântările tale se poate simţi cu deosebită putere cât de strâns era legată viziunea ta dogmatică cu întregul proces al vieţii duhovniceşti lăuntrice. Dogmele Bisericii aveau o legătură reală şi directă cu cele de zi cu zi ale mănăstirii, cu ultimele mărunţişuri ale vieţii zilnice a fiecărui monah. Monahul trebuie să stea cu mintea aţintită la Dumnezeu chiar şi când face cele mai banale activităţi zilnice. El neîncetat trebuie să cânte: Aliluia. Icosul 6 Theologia devenise starea ta şi te rugai ca Dumnezeu să împărtăşească şi celorlalţi starea ta. Gnoseologia noastră este calea către adevărata cunoaştere a adevăratului Dumnezeu – theologia ca stare a duhului nostru care trăieşte necontenit în Dumnezeu – Duhul Sfânt:Bucură-te, părinte, cel care te grăbeai înainte de moarte să transmiţi totul ucenicilor tăi;Bucură-te, părinte, cel care îi umpleai cu energie sfinţitoare dumnezeiască pe toţi ucenicii tăi;Bucură-te, părinte, cel care trăiai o pocăinţă mistuitoare;Bucură-te, suflet plin de bărbăţie şi
Cântare de laudă la Sfântul Moise Ungurul
Moise lui Dumnezeu viaţa şi-o a făgăduit, Întru întreaga curăţie. El liber e cu duhul, chiar în cătuşa sclaviei, Şi liber dă răspuns desfrânatei stăpâne, Ce sclavă e, legată cu necurate patimi: „Ce bărbat vreodată mântuitu-şi-a sufletul de necuratele patimi, Uitându-se în gura unei femei? Din cauza femeii Adam a pierdut Raiul. Din pricina Dalilei Samson cu ruşine-a pierit. Sedus de femei, marele Solomon, atotînţeleptul, Întru cea de râs idolatrie s-a prăbuşit. Al lui Irod cap sucitu-l-a o femeie, Şi pentru o desfrânată Irod Capul Botezătorului Ioan l-a tăiat. Lui Dumnezeu îi sunt eu rob, femeie, Deci nu mă tulbura! Cată-ţi însoţitor dintru a ta lume, Căci eu ţie nicicum mă voi pleca. Cu tine împreună nu-i nici o fericire, Eu curat vreau să fiu, pentru Dumnezeu: Aceasta-i sfântă datoria mea. Nici linguşiri, nici aur, nici toată-a ta putere Nu mă vor rătăci, nici în trup, nici în suflet. Dumnezeul meu, Cel Atotputernic, El mă va ajuta, curăţia să-mi ţin. Curăţia e sfântă, căci curate sunt Apele ce în Rai şipotesc. Curat e Dumnezeu, Cel Care pre noi Curaţi ne-a zidit. El voieşte ca noi Curaţi să fim, şi curaţi fiind, Să ne mântuiască. Curăţia, femeie, slava creştinului este!”
Acatistul Sfântului Mare Mucenic Procopie
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condacul 1 Din cer, ca şi pe Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Mare Mucenice Procopie, arătându-ţi-se chipul Crucii strălucind în văzduh mai mult decât soarele, şi Însuşi Stăpânul tuturor cu tine a vorbit, cutremur pământului făcându-se şi strălucire de multe fulgere şi tunete înfricoşătoare; pentru aceasta acum noi toţi cu bucurie strigăm ţie: Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos! Icosul 1 Chemarea ta, alesule între mucenici, nicicum nu a fost de la oameni, ci din cer Mântuitorul Hristos, cu dumnezeiescul şi preadulcele Său glas, ţi-a mărturisit zicând: „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu!”; drept care auzi de la noi unele ca acestea:Bucură-te, că în sfânta cetate a Ierusalimului în copilărie ai crescut;Bucură-te, că cinstitul tău părinte, Hristofor, prin mucenicie la Domnul a trecut;Bucură-te, că maicii tale, Teodosia, cu ascultare şi blândeţe te-ai supus;Bucură-te, că prin rugăciunile tale şi dânsa, mai târziu, la cer muceniceşte s-a dus;Bucură-te, că oastea vremelnică, pentru cea a Împăratului ceresc, ai defăimat;Bucură-te, că de Acela te-ai învrednicit a fi chemat ales şi binecuvântat;Bucură-te, că de cuvintele nebunului tiran Diocleţian nu te-ai amăgit;Bucură-te, că Adevărul Hristos ţi-a descoperit taina credinţei şi te-a primit;Bucură-te, că bogăţia, cinstea şi slava pământească gunoaie le socoteai;Bucură-te, că la frumuseţile raiului şi la cununa nestricăcioasă gândeai;Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos! Condacul al 2-lea Voind Domnul Iisus ca pe cei păcătoşi din stăpânirea diavolului să-i izbăvească, pe cei pierduţi să-i caute şi pe cei morţi să-i învieze, Cruce luminoasă ţi-a arătat în văzduh şi dumnezeiescul glas a grăit către tine: „De n-aş fi fost Fiul lui Dumnezeu, apoi cum aş fi fost viu după moarte?”. După cuvântul acesta, Crucea s-a suit la cer, iar noi, luând minunile dumnezeieştii pronii celei de oameni iubitoare, cântăm din inimi recunoscătoare: Aliluia! Icosul al 2-lea O, Neanie, mare este chemarea ta, căci după aceasta iar s-a auzit glas din înălţimea cerului zicându-ţi: „Cu semnul acesta pe care l-ai văzut, vei birui pe vrăjmaşii tăi şi pacea Mea va fi cu tine!”. Astfel şi tu, precum Saul oarecând, prin arătarea Domnului în cale, din prigonitor vas ales te-ai făcut. Cum dar nu-ţi vom grăi aşa:Bucură-te, că de nedreapta poruncă a pământescului împărat te-ai lepădat;Bucură-te, că, luminându-te prin glas dumnezeiesc, la chemarea cerească ai alergat;Bucură-te, că minunata vedenie te-a umplut de duhovnicească bucurie;Bucură-te, doritorule de cerească slavă ce covârşeşte orice veselie;Bucură-te, că argintarului din Schitopol cruce asemenea celei cereşti i-ai poruncit;Bucură-te, că şi temerea aceluia de păgâneasca poruncă o ai risipit;Bucură-te, că aurul tău n-ai cruţat pentru sfinţitul odor;Bucură-te, că, văzându-l, te-ai bucurat plinind al tău dor;Bucură-te, că, săvârşită fiind Crucea, pe ea s-au arătat trei feţe închipuite, cu evreieşti slove deasupra lor scrise;Bucură-te, că numele cel mare – Emmanuil – deasupra, iar în părţi – Mihail şi Gavriil – erau puse;Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos! Condacul al 3-lea Acestea văzându-le aurarul, se minuna şi nu pricepea cine le-a însemnat pe acelea, nimeni nefiind în casă fără numai el singur, şi luând o unealtă, voia să şteargă întipărirea aceea, dar nu putea, căci mâna i se făcuse nelucrătoare şi uscată. Iar noi, înţelegând preaslăvitele Sale lucrări mântuitoare, lăudăm pe Dumnezeu Cel în toate zilele cu noi, cântându-I: Aliluia! Icosul al 3-lea Văzând tu Crucea, Sfinte Procopie, ai întrebat pe argintar: „Ale cui sunt feţele acestea şi pentru cine sunt închipuite?”, iar el cu jurământ ţi-a grăit: „Când am isprăvit lucrul, s-au arătat aceste feţe de la sine, singure închipuite, şi nu ştiu ale cui sunt; şi am voit să le şterg pe dânsele, dar nu am putut, că mâna mea amorţea”. Acestea auzind şi minunându-te, cu bună cinstire şi cu puterea Sfintei Cruci ai cunoscut:Bucură-te, că închinându-te ei, lăudai pe Cel în care ai crezut;Bucură-te, că învelind-o în mătase, Crucea mereu cu tine purtând-o o cinsteai;Bucură-te, că de atunci pe creştini apărai şi pe păgâni supuneai;Bucură-te, că înarmându-te cu nebiruita armă, ţinuturi barbare ai robit;Bucură-te, că şi pe diavoli – nevăzuţii vrăjmaşi – prin puterea ei i-ai biruit;Bucură-te, că darul Sfintei Cruci te-a împuternicit şi te-a luminat;Bucură-te, că pe mulţi la credinţa în Hristos i-ai îndrumat;Bucură-te, că pentru noi la Preasfânta Treime pururea în cer mijloceşti;Bucură-te, că podoabă a Bisericii dreptslăvitoare şi îndulcire minţilor eşti;Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos! Condacul al 4-lea Fiind tu în cetatea ta, Ierusalim, te-au rugat cetăţenii lui şi locuitorii din satele dimprejur să îi izbăveşti de răutatea barbarilor şi de strâmbătăţile ce li se făceau de ei prin năvăliri, prădăciuni şi răpiri. Iar tu, ca un viteaz, nădăjduind în puterea Sfintei Cruci, ieşind ostaşii tăi, i-ai biruit desăvârşit şi ai slobozit pe cei robiţi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 4-lea „Iisuse Dumnezeule, fii mie spre ajutor nădejdii mele!”, se ruga Sfântul Procopie cu inima îndurerată, şi i-a venit glas dintru înălţime zicându-i: „Nădăjduieşte, Neania, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt cu tine!”. Iar el, auzind glasul acela, de mare îndrăzneală umplându-se şi strălucită biruinţă dobândind, după cuviinţă îi aducem aceste laude:Bucură-te, că pe barbari tu până în sfârşit i-ai biruit;Bucură-te, că ai biruit desăvârşit pe vrăjmaşi prin credinţă tare;Bucură-te, că nădejdea şi dragostea în inima ta s-au făcut izvoare;Bucură-te, că maica ta cu bucurie te-a întâmpinat;Bucură-te, că şi pe ea taina creştinătăţii o ai învăţat;Bucură-te, că idolii de aur şi de argint din casa ei i-ai zdrobit;Bucură-te, că pe aceia, făcuţi bucăţi, săracilor i-ai împărţit;Bucură-te, nebiruitule de nici o oaste pământească;Bucură-te, că te-ai învrednicit de ceata cea cerească;Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos! Condacul al 5-lea Zis-ai maicii tale ca singură să întrebe pe idoli cine ţi-a ajutat în luptă şi nu era glas, nici auzire; drept aceea tu, Fericite, ţinând Crucea în mână, te-ai umplut de dumnezeiască râvnă şi ai început a zdrobi neînsufleţiţii idoli, la pământ aruncându-i şi cu picioarele călcându-i, lui Dumnezeu Celui Atotputernic aducându-I cântarea îngerească: Aliluia! Icosul al 5-lea O, Mare Mucenice Procopie, în vremea ce tu ai dăruit aurul şi argintul din idolii sfărâmaţi de tine săracilor care
Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș)
Sfinte al lui Dumnezeu, Ioanichie, ne rugăm ție ca cel ce ești mijlocitor înaintea Tatălui Ceresc, să ne întărești în dreapta credință, să fim plini de dragoste față de aproapele, să avem în casele noastre binecuvântarea lui Dumnezeu, spor în cele ale noastre, pace și înțelegere. Ție ne rugăm ca fiii noștri să fie înțelepți, cu dragoste față de părinți, ascultători și sprijin în bătrânețele noastre. Tu, cel ce ai fost sfătuitor al Domnitorilor Țării Românești, să ne dai sfat și ajutor în vreme de ispită, de necaz și boală. Așa cum pe alții i-ai tămăduit, cu harul ce-l ai de la Dumnezeu, așa tămăduiește-ne și pe noi de neputințe. În vreme de primejdie ne întărește și ne apără. Tu, cel ce ai cinstit pe Maica Domnului, apără dimpreună cu Dânsa și casele, familiile, rudeniile, prietenii și cunoscuții noștri. Minunile tale să le arăți și peste noi așa cum ai făcut de veacuri cu cei ce s-au rugat ție. Ne încredem în ajutorul tău și-ți cerem să fii mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru ca cererile noastre să-și afle răspunsul. Sfinte Ioanichie, roagă-te pentru noi. Amin!
Acatistul Sfinților Mucenici Epictet și Astion
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condac 1 Pe Epictet, preotul cel preaînțelept și pe Astion, ucenicul cel mult râvnitor, veniți toți să-i lăudăm, că aceștia, de o cinste cu Ermolae și cu Pantelimon fiind, împreună au binevestit Evanghelia lui Hristos, și întru adevăr, după Andrei cel întâi chemat, apostoli ai Dobrogei s-au arătat: pe bolnavi tămăduind, demonii gonind, au strălucit cu minunile și cu puterea cuvântului, pentru care și chinuri au răbdat de la chinuitori, și bine încununându-se, pururea se roagă pentru sufletele noastre. Pentru aceasta și noi îi fericim: Bucurați-vă, Sfinților Epictet și Astion, doctorilor fără de arginți și mucenici ai lui Hristos! Icos 1 Din tinerețe în înfrânare ai petrecut, preafericite Epictet, hrănindu-te cu învățăturile lui Hristos și când ai ajuns în puterea vârstei, ca Samuel odinioară, luând harul preoției, din dragoste pentru oameni ai săvârșit multe minuni; pentru aceasta, cu laude te cinstim așa:Bucură-te, cel ce ai dus viață neprihănită;Bucură-te, că ai avut dragoste desăvârșită;Bucură-te, că Domnului te rogi neîncetat;Bucură-te, că la cele înalte totdeauna ai cugetat;Bucură-te, că ochii orbilor ai deschis;Bucură-te, că pe slăbănogi ai întărit;Bucură-te, că duhurile necurate le alungi de la noi;Bucură-te, mare miluitor al celor din nevoi;Bucură-te, că pe leproși ai curățat;Bucură-te, că la credință i-ai chemat;Bucură-te, că pământul Dobrogei îl ocrotești;Bucură-te, că în primejdii a noastră nădejde ești;Bucură-te, Sfinte Epictet, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos! Condac 2 Ascultând cuvintele părintelui Epictet, inima ți-ai deschis, sufletul ți-ai curățit, și ai primit tainele credinței, apoi botezându-te ai urmat lui Hristos, dovedind a fi rob preaiubit al lui Dumnezeu. Drept aceea, cunoscând și noi marea ta credință, venim către tine și cu umilință te rugăm: Izbăvește-ne, Sfinte Mucenice Astion, de veșnica moarte, ca împreună să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icos 2 Dorind, Sfinte Astion, să petreci viață îngerească, ai părăsit casa părintească și te-ai sălășluit în cetatea Halmyrisului, unde te-ai arătat mare făcător de minuni. Căci mergând spre Dunăre, ai întâlnit un om cu duh necurat, pe care îndată l-ai izbăvit cu rugăciunile tale și cu semnul sfintei cruci. Iar noi, minunându-ne de unele ca acestea, cântăm așa:Bucură-te, că ai fost înger pământesc;Bucură-te, cel ce ești om ceresc;Bucură-te, că prin smerenie, cele înalte ai dobândit;Bucură-te, că pe vrăjmaș cu semnul crucii l-ai biruit;Bucură-te, cel ce cu credință ai săvârșit minuni;Bucură-te, cel ce ai înspăimântat pe păgâni;Bucură-te, de demoni izgonitor;Bucură-te, mare biruitor;Bucură-te, de boli vindecător;Bucură-te, de chinuri izbăvitor;Bucură-te, grabnic ajutătorule;Bucură-te, al Dobrogei apărătorule;Bucură-te, Sfinte Astion, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos! Condac 3 Un mare dregător alergând la tine, părinte Epictet, a îngenuncheat în fața ta, rugându-te să-i tămăduiești fiica paralizată. Iar tu, sfinte, rugându-te lui Dumnezeu și trupul ei ungându-l cu untdelemn sfințit, îndată s-a vindecat. Pentru aceea, părinții împreună cu tine slăveau pe Dumnezeu cântând: Aliluia! Icos 3 Altă dată, o femeie oarbă a cerut de la tine vindecare, părinte Epictet, plângând și zicând: „Știu cine ești și cred că poți multe în fața lui Dumnezeu; de aceea mă rog să nu disprețuiești plânsul meu și să nu iei în deșert rugăciunea mea.” Iar tu, sfinte, minunându-te de credința ei, ai vindecat-o, și ea, văzând lumina, a slăvit pe Dumnezeu, pentru care îți cântăm și noi unele ca acestea:Bucură-te, ajutorul celor ce zac în neputințe;Bucură-te, mângâierea celor mâhniți și întristați;Bucură-te, cel ce dăruiești lumină orbilor;Bucură-te, cel ce aduci alinare credincioșilor;Bucură-te, că pe mulți i-ai vindecat;Bucură-te, dregătorul către tine a strigat;Bucură-te, scăpare din ispite;Bucură-te, dumnezeiescule părinte;Bucură-te, chip duhovnicesc;Bucură-te, doctor sufletesc;Bucură-te, mult lăudat ocrotitor;Bucură-te, al credinței propovăduitor;Bucură-te, Sfinte Epictet, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos! Condac 4 Viforul gândurilor deșarte l-ai biruit cu smerita cugetare, căci tânăr fiind, înțelepciunea vârstnicilor ai dobândit, mucenice Astion și ai biruit ispitele vieții acesteia. Pentru aceea te rugăm, ajută-ne să scăpăm nevătămați de tulburarea gândurilor și greutatea necazurilor ce vin asupra noastră, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icos 4 Având iubire de oameni, Sfinte Astion, te-ai retras și în taină te-ai rugat Domnului pentru omul căzut de la înălțime, ce zăcea aproape mort. Iar Dumnezeu, ascultând rugăciunea ta îndată l-a făcut sănătos, pentru care, minunându-ne, îți cântăm unele ca acestea:Bucură-te, că pentru omul căzut, în taină te-ai rugat;Bucură-te, că pe el de la moarte l-ai scăpat;Bucură-te, temelia vieții cerești;Bucură-te, acoperișul casei duhovnicești;Bucură-te, cel ce ai trecut prin vămile cele cerești;Bucură-te, cel de sănătate dătător;Bucură-te, cel ce pe bolnavi i-ai ridicat;Bucură-te, cel ce pe mulți ai vindecat;Bucură-te, preafericite rugător;Bucură-te, cel mult folositor;Bucură-te, chip preacurat;Bucură-te, om prea luminat;Bucură-te, Sfinte Astion, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos! Condac 5 Frumusețea chipului și agerimea cugetului tău nu ai voit a le pune în slujba celor pământești, prea fericite Astion, că neamul cel ales și bogăția tatălui tău drept uscăciune socotindu-le, ca un cerb prea sprinten ai alergat spre izvoarele pururea curgătoare ale învățăturii lui Hristos, pe care și sorbindu-le din buzele preotului Epictet, îndată te-ai aprins de dragostea cea dumnezeiască și fără tăgadă în numele lui Hristos te-ai botezat, Căruia Îi cânți acum: Aliluia! Icos 5 Înțelept fiind, părinte Epictet, te-ai arătat prin credință copilului celui de cincisprezece ani, care era surd, mut și uscat la trup și vindecându-l, el ți-a spus așa: „În Iisus Hristos se cuvine nouă să credem, o, prea fericite, căci El aduce oamenilor întotdeauna binefaceri, până în ziua de azi.” Pentru aceasta te rugăm, părinte, să primești de la noi, nevrednicii, unele ca acestea:Bucură-te, că izvor nesecat de minuni te-ai arătat;Bucură-te, că mutul vindecat, veselindu-se, slavă lui Hristos a dat;Bucură-te, că văzând minunea, mulți din cetate s-au botezat;Bucură-te, că prin tine Hristos S-a preamărit;Bucură-te, că de dobrogeni ești mult iubit;Bucură-te, că românii au evlavie către tine;Bucură-te, că din întreaga țară vin să se închine;Bucură-te, cel ce grabnic spre ajutor ne ești;Bucură-te, că te veselești cu puterile cerești;Bucură-te, cel ce pe copii îi ocrotești;Bucură-te, izbăvitorul celor umiliți;Bucură-te, scăparea celor prigoniți;Bucură-te, Sfinte Epictet, doctorule fără de arginți și mucenice al lui Hristos! Condac 6 Priveghind mereu asupra ucenicului tău, Astion, părinte Epictet, și văzând tristețea de moarte ce îl stăpânea, ai alungat-o de
Rugăciune către Cuviosul Moise Ungurul pentru ajutor în patima desfrânării şi în toată lupta cu trupul
O, preaminunate şi purtătorule de Dumnezeu, părinte Moise, bineplăcutule al lui Hristos şi mare făcător de minuni, la tine, cu smerenie cădem şi ne rugăm: dă-ne să fim părtaşi ai dragostei tale pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, ajută-ne să plinim voia Domnului în simplitatea inimii şi, cu smerenie, poruncile Domnului să săvârşim fără de păcat. Caută cu milosârdie spre sufletele credincioşilor şi ai tăi cinstitori, care aleargă cu credinţă la mila şi ajutorul tău. Auzi-ne, preabunule plăcut lui Dumnezeu, pe noi, rugătorii tăi şi nu ne lepăda pe noi, cei ce avem nevoie de izbăvire şi care-ţi aducem cântare vrednică, fericindu-te. Părinte Moise, luminător al curăţiei, care proslăveşti pe Dumnezeu în Sfânta, fără de început Treime, te lăudăm şi slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Acatistul Sfintei Mucenițe Chiriachi
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist Condac 1 Adunându-ne să cerem ajutorul Sfintei Mucenițe Chiriachi în nevoile și necazurile ce ne cuprind pe noi, să o lăudăm pentru nevoințele sale cele purtătoare de biruință și să-i strigăm cu credință: Fecioară sfântă, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dea cuvânt luminat, pătrunderea minții și curăția în gând și în fapte bune, ca să preamărim cum se cuvine vitejia ta prin care ți-ai dat trupul jertfă fără de prihană lui Hristos Dumnezeu, și să-ți cântăm totdeauna: Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare! Icos 1 Pornind păgânul împărat Dioclețian prigoana înfricoșată pentru nimicirea Evangheliei lui Hristos, insufla groază și împrăștia moarte asupra dreptcredincioșilor creștini. Tu însă, Fecioară Chiriachi, ai înfruntat trufia lui, i-ai nesocotit poruncile și nu te-ai înfricoșat de îngrozirile tiranului. Ai predicat pe Dumnezeul Cel adevărat și ai umilit pe vrăjmașii Crucii. Pentru aceasta și noi îți cântăm:Bucură-te, că ai avut părinți binecredincioși pe Dorotei și Evsevia;Bucură-te, că și ei au fost chinuiți și uciși, pentru că au mărturisit dreapta credință;Bucură-te, că ai crezut în dragostea lui Dumnezeu și în ascultarea Evangheliei;Bucură-te, că ai venit în lume, în zi de Duminică, al cărei nume îl porți;Bucură-te, că ai fost hărăzită Domnului încă de la naștere;Bucură-te, că viață virtuoasă ai dus din copilărie;Bucură-te, că preafrumoasă la chip ai fost, dar și mai aleasă ți-a fost frumusețea sufletului;Bucură-te, că preaînțeleaptă hotărâre ai luat să rămâi fecioară;Bucură-te, că ai adus dumnezeiescului Mire, drept zestre, credința vitejească și dragostea până la jertfă;Bucură-te, că prin nevoințele tale, rodul mântuirii ți-ai agonisit;Bucură-te, că înaintea sicriului moaștelor tale căzând noi, credincioșii, îți strigăm:Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare! Condac 2 Credința și dragostea ta de Dumnezeu și chinurile ce ai suferit pentru El, Care este Calea, Adevărul și Viața, te-au învrednicit de cereasca fericire împreună cu cetele îngerilor. Stând împreună cu ei înaintea Creatorului tuturor, roagă-L, Sfântă Muceniță, pentru noi, cei necăjiți în multe feluri, pentru ca dimpreună cu tine să-I cântăm: Aliluia! Icos 2 Fiind frumoasă la chip și cu multă avuție pământească, mulți tineri de bun neam te-au cerut în căsătorie. Tu însă, fecioară, i-ai rugat pe părinții tăi să te lase să slujești numai Domnului și Dumnezeului Tău, Iisus Hristos. Și ei s-au bucurat de înțelepciunea ta. Însă tinerii aceia, înfuriați că nu i-ai băgat în seamă, te-au pârât că împreună cu părinții tăi nu vă închinați zeilor și nu-i cinstiți pe zei. Pentru aceasta Dorotei și Evsevia au fost batjocoriți, chinuiți și martirizați, iar tu trimisă ai fost la judecată la celălalt împărat, Maximian, care, uimit de frumusețea ta ți-a cerut să slujești de bunăvoie idolilor săi. Tu însă, care ai rămas neclintită în credința Domnului Hristos, primește de la noi, smeriții, cântarea de laudă:Bucură-te, că și împăratul a rămas uimit de frumusețea ta;Bucură-te, că făgăduințele lui nu te-au ademenit și l-ai uimit cu frumusețea sufletului tău;Bucură-te, că îngrozirile și amenințările lui nu te-au înduplecat;Bucură-te, că i-ai răspuns că prin nimic nu te va despărți de Hristos;Bucură-te, că te-au întins la pământ și te-au bătut fără milă;Bucură-te, că fața ta strălucea atunci ca a lui Moise, când a coborât din muntele Sinai;Bucură-te, că ai rămas luceafăr al Bisericii creștinești;Bucură-te, că prin suferințele tale te-ai înălțat mai presus de luceafăr;Bucură-te, a vieții noastre stea strălucitoare și călăuzitoare;Bucură-te, a credinței noastre smirnă bine mirositoare;Bucură-te, cădelniță de aur, ce duci la Dumnezeu tămâia rugăciunilor noastre, pentru care cu evlavie îți cântăm;Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare! Condac 3 O, fecioară și muceniță care ai suferit munci înfricoșate pentru Dumnezeul luminii și al adevărului, ascultă cu dragoste cererile și rugăciunile nevrednicilor Săi robi. Caută spre necazurile și lipsurile ce vin peste noi și roagă-L să mântuiască sufletele noastre, ale celor ce cu inimă curată cu tine cântăm: Aliluia! Icos 3 Rușinat că nu te-a putut îndupleca să te lepezi de Hristos Dumnezeu, împăratul Maximian te-a trimis la Ilarion, cumplitul cârmuitor al Bitiniei. Înfuriat că nici el nu te-a putut clinti din credința cea adevărată, a poruncit să te spânzure de cosițele părului tău cel frumos și să te ardă cu făclii. Tu însă ai răbdat cu bucurie și te-ai arătat veselă, preaslăvind pe Dumnezeu; iar noi, minunându-ne de răbdarea ta cea tare, cu cucernicie te fericim cu laude ca acestea:Bucură-te, că ai ținut totdeauna aprins în sufletul Tău focul dragostei de Dumnezeu;Bucură-te, că trupul ți-a fost ars cu făclii, pentru Dumnezeul nostru, cel împuns cu sulița în coastă;Bucură-te că, pentru dragostea lui Hristos cel suit pe Cruce pentru noi, ai fost și tu spânzurată;Bucură-te, că pe pământ ai fost pătimitoare pentru Dumnezeul Cel adevărat care în ceruri împreună cu cetele Sfinților te-a așezat;Bucură-te, că acum te îmbraci cu strălucirea cea neapusă a feței Lui;Bucură-te, biruitoarea vrăjmașilor acelora care cu inima înfrântă și smerită se roagă către tine;Bucură-te, că sufletul tău l-ai arătat cu adevărat locaș strălucit al lui Dumnezeu;Bucură-te, că prin credința și curăția ta, ai odrăslit credincioșilor roduri de-viață-dătătoare;Bucură-te, că aceasta ți-a pricinuit desfătarea cea nemuritoare;Bucură-te, neîncetată rugătoare pentru noi, cei slabi în credință și căzuți în ispitiri pătimitoare;Bucură-te, grabnica noastră ajutătoare în nevoi și în necazuri:Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare! Condac 4 Văzând bărbăția ta în înfricoșatele munci la care te supuneau păgânii, mulți dintre cei ce erau de față se minunau zicând: „Cum o fecioară slabă la trup poate răbda atât de vitejește chinuri ca acestea?” Dar luminându-se prin Duhul Sfânt și înțelegând că această neasemănată tărie îi vine de la Dumnezeu, pe Care Îl mărturiseai, au început și ei împreună cu tine a cânta: Aliluia! Icos 4 Dacă a văzut că ești mai tare decât diamantul, a poruncit Ilarion să te arunce în temniță. Uimit că a doua zi te-a văzut sănătoasă, nu a priceput păgânul de unde ți-a venit vindecarea și puterea, și te-a îndemnat să mulțumești zeilor săi celor mincinoși. Tu însă Sfântă Muceniță, ai avut curajul să strigi chinuitorului celui cumplit: „Nu lor, Ilarioane, care sunt pământ și piatră, ci Domnului meu Iisus Hristos, în care cred cu toată ființa
Laudă la Sfânta Mironosiță Maria Magdalena
„Maria! Dulce nume, lauda mironosițelor și a lumii întregi, statuia însuflețită a propovăduirii apostolice, modelul dumnezeieștii iubiri și strădanii și blândeți și a vieții liniștite, bucură‐te, desfătează‐te, veselește‐te și iarăși bucură‐te… Pentru aceea te rugăm cu multă evlavie, pomenește‐ne și pe noi, smeriții tăi rugători, și fii mijlocitoare către Domnul, ca, trăind vremea pribegiei noastre liniștit și senin, să‐L aflăm pe Judecătorul blând și binevoitor în ziua înfricoșată a răsplătirii.” (Ieromonahul Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena – Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, Editura . 2015, p. 141)
